ÎCCJ, decizie (scj.ro #84351)

Omor calificat. Tentativă. Vătămare corporală

gravă. Intenție de a ucide

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiune contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea. Omorul calificat

Indice alfabetic

: Drept penal

- omor

- intenție

de a ucide

C. pen.,

art. 20, art. 174, art. 175 lit. i), art. 182

Declanșarea unei altercații, iar la riposta violentă a celui agresat, lovirea

acestuia cu o bâtă și cu picioarele în zona capului și abdomenului, cu

extirparea splinei și punerea în primejdie a vieții victimei, constituie

tentativă la infracțiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă, fapta fiind

săvârșită cu intenția de a ucide.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

361 din 18 ianuarie 2005

Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr.48 din 16 februarie

2004, în baza art.20 raportat art.174 și la art. 175 lit. i) C. pen., a

condamnat pe inculpatul G.G. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat.

Instanță a reținut că, la 18 octombrie 1999, inculpatul a aplicat părții

vătămate S.G. mai multe lovituri în zona capului și abdomenului cu o bâtă și cu

picioarele, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr.302 din 28 aprilie

2004, a admis apelul declarat de inculpat, a  schimbat încadrarea juridică

a faptei din tentativa la infracțiunea de omor calificat, în vătămare corporală

gravă prevăzută în art.182 alin. (2) C. pen.,  în  baza  cărui

text de lege a condamnat pe inculpat.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a arătat că în speță conflictul a

avut două faze; în prima cei doi s-au îmbrâncit și lovit reciproc, fără arme,

și partea vătămată S.G., prin lovitura aplicată inculpatului în zona feței i-a

provocat  leziuni ce au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și pentru

care a fost condamnat în baza art. 181 C. pen.; tot în această fază S.G. s-a

repezit la inculpat, ceea ce denotă agresivitatea și intenția acestuia de a

continua conflictul. În cea de-a doua fază, văzându-se în inferioritate,

inculpatul s-a înarmat cu o bâtă și a pus capăt conflictului  lovind

victima în cap și în abdomen.

Aceste elemente ale stării de fapt demonstrează, motivează

instanța de apel, că inculpatul nu a avut nici un moment intenția directă și

nici indirectă de a suprima viața victimei. Conflictul l-a început, într-adevăr

inculpatul, la refuzul provocator al victimei de a restitui o datorie, și tot

el a escaladat conflictul prin înarmarea sa cu bâta, însă numai după lovitura

primită de la partea vătămată.  Loviturile aplicate cu bâta în zonele

abdominală și dorsală nu demonstrează că inculpatul a urmărit sau acceptat

producerea morții victimei și, deci, încadrarea corectă este aceea în

infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Rezoluția  în baza căreia a acționat inculpatul este

dovedită cu elementele exterioare ale faptei sale: după o primă lovitură cu

bâta în zona cefei, inculpatul a continuat să lovească de mai multe ori partea

vătămată căzută la pământ cu același obiect vulnerant, precum și cu picioarele,

în zona abdomenului și în zona dorsală, cu o intensitate deosebită demonstrată

de gravitatea leziunilor cauzate,   cum rezultă din  expertiza

medico – legală: traumatism cranian în zona occipitală, ruptură de splină și

hemoperitoneu, contuzie pancreatică.

Acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic

rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimei – rezultat pe

care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune –

bâta de base-ball, zonele vitale vizate – capul și abdomenul, intensitatea

deosebită a loviturilor ducând la distrugerea unor organe interne, constituie

elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide, numai intervenția în

timp util, pe cale chirurgicală – extirparea splinei și drenajul a 2,5 l de

sânge din cavitatea peritoneală au împiedicat producerea decesului victimei.

Se constată, așadar, că încadrarea juridică corectă a

faptei  este aceea dată de prima instanță, în tentativă la infracțiunea de

omor calificat,  motiv pentru care recursul procurorului a fost admis, s-a

casat decizia atacată și s-a respins apelul inculpatului, menținându-se

sentința pronunțată de tribunal.