ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6342/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 163 din 24

iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2802/2004, Tribunalul Arad, în baza art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., prin completarea încadrării

juridice din rechizitoriu, a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 9

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a fost

scăzută din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 21

aprilie 2004 la zi, menținându-se arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea

civilă S.G. și la 10.706.100 lei către Spitalul Clinic de Urgență Județean

Arad.

Instanța a reținut, în esență, că la

data de 1 noiembrie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul, pe

fondul unor discuții dintre concubina sa P.L. și S.G., l-a lovit pe acesta cu o

piatră în zona frontală, iar apoi l-a lovit cu palmele și cu pumnii în zona

feței până când acesta a început să sângereze, după care a fugit.

Raportul de constatare medico-legală

a stabilit că partea vătămată S.G. a suferit mai multe leziuni ce au produs o

fractură cominutivă bifrontală, cu dilacerare cerebrală frontală stângă hematom

intraparenchimatos frontal stâng și multiple traecte de fractură la nivelul

oaselor feței și fractură cu înfundare frontală cu iradiere temporală spre

bază. Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile

îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol.

Prin decizia penală nr. 262/ A din 4

august 2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat,

menținându-se starea de arest preventiv.

Apelul inculpatului a vizat schimbarea

încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. și reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor atacate, schimbarea

încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen., aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. și reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente:

Din examinarea probelor

administrate, rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată într-o zonă vitală

(cap), cu un obiect contondent apt să producă moartea (o piatră), precum și cu

pumnii, într-o modalitate periculoasă (prin aruncarea pietrei în fruntea părții

vătămate), producându-i leziuni grave părții vătămate, care i-au pus în pericol

viața.

Intenția criminală a inculpatului

rezultă din toate aceste aspecte, astfel încât încadrarea juridică a faptei

sale în tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu în vătămare

corporală prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., este corectă.

Referitor la solicitarea

inculpatului privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată

că nu există probe care să evidențieze o provocare din partea victimei, prin

violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă, care să-i fi determinat inculpatului o puternică tulburare sau emoție,

stare în care să fi săvârșit fapta.

Situația de fapt care rezultă din

declarațiile martorilor oculari evidențiază că martora P.L., concubina

inculpatului a avut o comportare necivilizată, încercând să ia apă de la izvor înaintea

altor persoane care își așteptau rândul. Partea vătămată i-a atras doar atenția

să-și aștepte rândul, opunându-se ca aceasta să ia apă înaintea persoanelor

prezente, comportare care nu reprezintă o provocare din partea persoanei

vătămate, în sensul cerut de prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, Înalta Curte constată că s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în deosebi gravitatea faptei

săvârșite de inculpat (tentativă de omor).

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei timpul reținerii și al arestării preventive de la 21

aprilie 2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G.C., împotriva deciziei penale nr. 262 din 4 august 2004

a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2004 la 29 noiembrie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.