ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6342/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 24 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2802/2004, Tribunalul Arad, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a fost scăzută din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi, menținându-se arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă S.G.

și la 10.706.100 lei către Spitalul Clinic de Urgență Județean Arad. Instanța a reținut, în esență, că la data de 1 noiembrie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul, pe fondul unor discuții dintre concubina sa P.L. și S.G., l-a lovit pe acesta cu o piatră în zona frontală, iar apoi l-a lovit cu palmele și cu pumnii în zona feței până când acesta a început să sângereze, după care a fugit. Raportul de constatare medico-legală a stabilit că partea vătămată S.G. a suferit mai multe leziuni ce au produs o fractură cominutivă bifrontală, cu dilacerare cerebrală frontală stângă hematom intraparenchimatos frontal stâng și multiple traecte de fractură la nivelul oaselor feței și fractură cu înfundare frontală cu iradiere temporală spre bază.

Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în pericol. Prin decizia penală nr. 262/ A din 4 august 2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținându-se starea de arest preventiv. Apelul inculpatului a vizat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen. și reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 C. pen., aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente: Din examinarea probelor administrate, rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată într-o zonă vitală (cap), cu un obiect contondent apt să producă moartea (o piatră), precum și cu pumnii, într-o modalitate periculoasă (prin aruncarea pietrei în fruntea părții vătămate), producându-i leziuni grave părții vătămate, care i-au pus în pericol viața. Intenția criminală a inculpatului rezultă din toate aceste aspecte, astfel încât încadrarea juridică a faptei sale în tentativă la infracțiunea de omor calificat, iar nu în vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., este corectă.

Referitor la solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că nu există probe care să evidențieze o provocare din partea victimei, prin violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, care să-i fi determinat inculpatului o puternică tulburare sau emoție, stare în care să fi săvârșit fapta. Situația de fapt care rezultă din declarațiile martorilor oculari evidențiază că martora P.L., concubina inculpatului a avut o comportare necivilizată, încercând să ia apă de la izvor înaintea altor persoane care își așteptau rândul. Partea vătămată i-a atras doar atenția să-și aștepte rândul, opunându-se ca aceasta să ia apă înaintea persoanelor prezente, comportare care nu reprezintă o provocare din partea persoanei vătămate, în sensul cerut de prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în deosebi gravitatea faptei săvârșite de inculpat (tentativă de omor). În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va scade din durata pedepsei timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C., împotriva deciziei penale nr. 262 din 4 august 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2004 la 29 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.