ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 596/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei

penale nr.381 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.E. , lipsind

inculpatul și intimata parte civilă Spitalul Clinic nr.1

Județean Timiș și intimata parte vătămată M.F.

Procedura

de citare a fost îndeplinită .

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la

reducerea pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa

aplicată a fost just individualizată.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.213 din 22 august 2002, pronunțată de

Tribunalul Arad în dosar nr.3684/2002, în baza art.20 raportat la art.174

și 175 lit.i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal a condamnat pe

inculpatul M.T.  la  3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la

infracțiuniea de   omor calificat și interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal pe o  durată de 3 ani,

după executarea pedepsei .

Pe

durata și în condițiile art.71 Cod penal a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.

In

baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 și

urm. Cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic

nr.1 Județean Timiș și a obligat inculpatul să-i

plătească acestuia suma de 4.544.363 lei , reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

A

luat act că partea vătămată M.F., nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

In

baza art.191 și urm. Cod procedură penală a obligat pe inculpat

să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare .

Pentru

a hotărî astfel Tribunalul Arad a reținut următoarele :

La

21.11.2001, partea vătămată M.F., trecând pe la poarta

inculpatului și fiind în stare avansată de ebrietate, a lovit cu

picioarele în poarta acestuia și le-a adresat injurii. Soția

inculpatului a ieșit în stradă și cu o furcă a

înțepat-o pe partea vătămată în picior. La rândul său,

partea vătămată a ripostat și a lovit-o și el pe

soția inculpatului după care aceasta din urmă intrat în curte .

La scurt timp a ieșit în stradă inculpatul, care cu o sapă a

lovit-o pe partea vătămată în cap.Coada sapei s-a rupt, partea

vătămată a căzut la pământ , iar cu coada ruptă,

inculpatul a continuat să o lovească pe partea

vătămată până la intervenția martorului M.I.. Partea

vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror

vindecare a necesitat  45 de zile îngrijiri medicale și a fost

internată în spital (a se vedea actele medico-legale f.11,14,

dos.urm.pen.)

S-a

reținut că inculpatul a comis fapta în condițiile art.73 lit.b

Cod penal, sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată

de o provocare din partea victimei .

Inculpatul

a recunoscut fapta, dar consideră că este nevinovat,întrucât a fost

provocat de partea vătămată.  Nu este cunopscut cu antecedente

penale și a fost cercetat în stare de libertate, întrucât prezintă o

infirmitate fizică permanentă gravă.

Impotriva

sentinței penale nr.213 din 22.08.2002 a Tribunalului Arad în termen legal

a declarat apel inculpatul fără să motiveze apelul în scris

și fără să se prezinte în fața instanței pentru

susținerea lui orală.

Apelul

a fost respins ca nefondat , prin decizia penală nr.381/2002.

Examinând

legalitatea și temeinicia sentinței din oficiu, în baza probelor

administrate în cauză, se constată că prima instanță a

reținut corect starea de fapt, a făcut o corectă încadrare

juridică a faptei în dispozițiile legale, iar în raport cu criteriile

de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal a aplicat o pedeapsă

corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise  și

persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea

inculpatului cât și prevenția generală.

Impotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul

individualizării pedepsei.

Curtea,

examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma

dispozițiilor art.385

9

pct.14  Cod procedură penală și

din oficiu  potrivit dispozițiilor alin.3 al aceluiași articol,

constată  că recursul este nefondat.

Instanțele

au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de

art.72 Cod penal dîndu-se în egală măsură  eficiență,

astfel încât pedeapsa aplicată este de natură a-și atinge

scopul, nejustificându-se reducerea acesteia .

Cum,

nici din oficiu nu se constată că sunt motive care să

conducă la casarea hotărârilor urmează ca în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală  recursul să fie respins ca

nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I  D E :

Respinge

recursul declarat  de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr.381 din 7

octombrie 2002  a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească statului

1.100.000 lei,  din care suma de  300.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 februarie 2003.