ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4045/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 16

ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2447/P/2003, Tribunalul Galați, secția

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei săvârșite de inculpatul C.I., din art. 20, raportat la art. 174 – art.

175 și lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

computată la zi reținerea și arestarea preventivă începând de la 20 august 2003

și a fost menținută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.

A fost admisă, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea vătămată P.P. dispunându-se obligarea inculpatului

la plata sumei de 10 milioane lei reprezentând daune materiale și 25 milioane

lei, reprezentând daune morale.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata sumei de 18.725.539 lei plus dobânda legală până la achitarea sumei,

către partea civilă Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei din Galați, cu titlu

de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate P.P.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut că, în seara zilei de 9 iulie 2003, inculpatul C.I., în urma

unei discuții contradictorii cu partea vătămată P.P., a lovit-o cu o furcă în

zona capului, lovitură în urma căreia aceasta a căzut în șanț. În continuare,

inculpatul i-a mai aplicat două lovituri cu furca peste corp.

Ulterior, inculpatul s-a urcat în

căruță și împreună cu martorul I.S. au plecat spre câmp unde executau serviciul

de pază.

Cu ajutorul martorilor H.D., S.G. și

M.I., partea vătămată a fost transportată la o fântână din apropiere unde s-a

spălat pe față, de sânge, fiind însoțită acasă de H.D. Ulterior, partea

vătămată a fost internată la Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei din Galați,

unde i s-au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare. P.P. a suferit o

fractură cu înfundare parieto-occipitală dreaptă și, ca urmare a tratamentului

operator, o pierdere de substanță osoasă post exchilactică de necesitate de

formă triunghiulară cu latura de 3,5 cm, ce constituie o infirmitate

permanentă.

Instanța a înlăturat apărarea

inculpatului referitoare la existența unei stări de provocare din partea

victimei stabilind pe baza declarațiilor martorilor că la ieșirea din bar

partea vătămată nu avea asupra sa nici o sticlă sau vreun ciob de sticlă cu

care să-l fi atacat pe inculpat.

Prin decizia penală nr. 272/ A din

24 mai 2004, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpat,

menținând arestarea preventivă a acestuia și computând în continuare detenția.

Curtea de Apel a reținut că instanța

de fond a încadrat corect fapta săvârșită de inculpat și a individualizat

corect pedeapsa având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

iar prevederile art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică în raport cu probele

administrate.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul,

fiecare invocând aceleași motive susținute în apel, și anume, cu privire la

recursul Parchetului, schimbarea nejustificată a încadrării juridice a faptei

și greșita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (cazurile

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.), iar în recursul

inculpatului, neaplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și individualizarea greșită a

pedepsei aplicate (cazurile prevăzute de art. art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen.).

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectele invocate, constată că recursul declarat de parchet este întemeiat,

iar recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele ce urmează:

Ambele instanțe au dat o greșită

încadrare juridică faptei, considerând că inculpatul a săvârșit infracțiunea de

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., deși acesta

a comis infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., încadrare corect

reținută prin rechizitor.

Astfel, prima instanță a justificat

aplicarea art. 334 C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice a faptei pe

următoarele împrejurări:

cele 3 lovituri aplicate victimei nu

au vizat numai zona capului, cum s-a reținut prin rechizitor, ci zona capului,

a umărului și a piciorului stâng;

inculpatul nu a înțepat victima cu

furca, ci a lovit-o cu latul furcii;

intensitatea loviturilor a fost mai

redusă:

lovitura aplicată în cap nu a pus în

primejdie viața victimei.

Înalta Curte constată că, din

modalitatea în care a acționat inculpatul (care a lovit victima, cu partea

metalică a unei furci), într-o zonă vitală (zona capului), de mai multe ori, cu

intensitate, rezultă, în mod evident, intenția acestuia de a ucide victima,

neavând nici o relevanță împrejurarea că inculpatul nu a folosit partea

înțepătoare a furcii, ori că nu toate loviturile au nimerit în capul victimei.

Înalta Curte observă că prima lovitură aplicată a fost în cap, după care

victima căzând în șanț, inculpatul, datorită întunericului și noii poziții a

victimei, nu a mai avut posibilitatea să selecteze partea corpului pe care să o

lovească. Aceste împrejurări nu sunt, însă, de natură a aprecia că inculpatul

nu a intenționat să ucidă victima, ci doar să o vatăme corporal, astfel cum,

eronat, au considerat cele două instanțe. Totodată, intensitatea loviturilor a

fost mare, inculpatul rămânând cu o infirmitate permanentă, iar constatarea

medicilor referitoare la faptul că viața victimei nu ar fi fost pusă în pericol

nu este relevantă cât timp intenția criminală manifestată de inculpat rezultă

cu claritate.

În consecință, reținând că fapta

inculpatului constituie infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., iar nu aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa ambele

hotărâri atacate și, rejudecând, va schimba încadrarea juridică a faptei,

conform art. 334 C. proc. pen., în această infracțiune, aplicându-i

inculpatului pedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară

de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Referitor la recursul declarat de

inculpat, Înalta Curte constată că este nefondat sub ambele aspecte, reținând

că aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu este incidentă în cauză, fapta nefiind

comisă de inculpat în stare de provocare determinată de victimă.

Referitor la individualizarea

pedepsei, aceasta a fost necorespunzătoare, însă în raport, doar, cu încadrarea

juridică greșită a faptei făcută de instanțe, modificarea pedepsei urmând a se

face, așa cum s-a arătat, prin admiterea recursului declarat de parchet.

Pentru aceste motive, recursul

declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă durata arestării preventive începând de la 20 august 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 272/

A din 10 mai 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul C.I.

Casează decizia și sentința penală

nr. 14 din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Galați cu privire la greșita

încadrare juridică a faptei și la pedeapsă și, rejudecând în fond:

Conform at.334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 8

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 20 august 2003 la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

august 2004.