ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3586/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 14 ianuarie 2005, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul S.I., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1196/1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 23 iunie 2000, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa din cauză, în total inculpatul urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Au fost deduse perioadele de prevenție de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 și de la 25 mai 2004 la zi, menținând starea de arest preventiv. Inculpatul a fost obligat la 14.315.590 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare către C.A.S. Galați, luând act că partea vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă. Asemenea, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul S.I. este tatăl părții vătămate S.I. și locuiesc în, jud. Galați. La data de 8 februarie 2004, partea vătămată I.I. a avut un conflict cu mama sa, pe care a lovit-o cu palmele și cu o scândură. Fiind anunțat de fiul său S.R., inculpatul a mers la locuința părții vătămate și cu un cuțit i-a aplicat acesteia o lovitură în zona abdomenului.

Partea vătămată a fost internată în Spitalul jud. Galați cu diagnosticul plagă înjunghiată abdominală penetrantă, perforantă cu plăgi multiple intestinale și mezenterice, aplicându-se tratament medico-chirurgical. Potrivit certificatului medico-legal, leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu un corp ascuțit, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus victimei în primejdie viața. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe de o parte, pentru greșita reținere că el a comis fapta, aceasta fiind săvârșită de fiul său S.R. iar, pe de altă parte, pentru menținerea condițiilor legitimei apărări ori a scuzei provocării și, în cele din urmă, pentru greșita încadrare juridică, fapta realizând conținutul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.

Prin decizia penală nr. 135 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatului și, desființând în parte hotărârea atacată, în rejudecare a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., menținând pedeapsa aplicată și dispozițiile referitoare la revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării, în final, a pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. Au fost reduse despăgubirile civile pentru cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, de la 14.315.590 lei la 7.157.795 lei, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat susținând, prin apărător, ca și în prezenta cale de atac, că nu el este autorul faptei ci fiul său S.R., că încadrarea juridică reținută este greșită, iar prin motivele scrise personal invocând greșita revocare a suspendării executării pedepsei, impunându-se contopirea acelei pedepse cu cea aplicată în prezenta cauză și greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susținut pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17, 17 1 și 14 C. proc. pen., este nefondat. Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cel al judecății susțin fără echivoc săvârșirea faptei de către inculpat precum și vinovăția acestuia.

Declarațiile martorilor S.V., S.M. și S.C. din care rezultă că au perceput nemijlocit faptul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către inculpat, se coroborează cu declarațiile acestuia din urmă date atât în fața procurorului cât și a instanței cu prilejul audierii în vederea soluționării propunerii de arestare preventivă și mai apoi a executării judecătorești, precum și cu declarațiile părții vătămate, date în cele două faze ale procesului penal. Versiunea lovirii părții vătămate de către un alt fiu al inculpatului, S.R., handicapat, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nefiind susținută nici de către inculpat prin declarațiile date în cursul procesului, nici de către partea vătămată, ci doar de martorul S.O., declarație exploatată în susținerea apărării inculpatului.

Încadrarea juridică reținută este legală. Lovirea victimei cu un cuțit în zona abdominală, în condițiile descrise prin actul medico-legal, exteriorizează, sub aspect subiectiv, vinovăția în forma intenției de a ucide, viața părții vătămate fiind salvată numai prin tratamentul medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, fapta astfel săvârșită realizând conținutul infracțiunii, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. Aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., în raport cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 1196 din 23 decembrie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 23 iunie 2000, este, de asemenea, legală, inculpatul săvârșind infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare, de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

Potrivit art. 83 C. pen., în cazul revocării suspendării condiționate, pedeapsa se execută în întregime și nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, dispoziții legale aplicate corespunzător în cauză. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpat în prezenta cauză, instanțele au ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare, alături de gradul ridicat de pericol social al faptei și limitele legale speciale ale pedepsei, și relațiile de rudenie ale părților, restabilirea raporturilor lor de familie cât și împrejurările concrete în care infracțiunea a fost săvârșită și care au justificat reținerea stării de provocare.

Față de toate acestea, pedeapsa de 3 ani, aplicată în apropierea minimului până la care, în raport de prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., poate fi redusă în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, este corect individualizată, fiind necesară atât realizării funcțiilor acesteia, de constrângere și reeducare, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. În raport de cele ce preced și cum nu se constată, din examinarea din oficiu a hotărârilor, nici existența vreuneia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va scade durata arestării preventive a inculpatului de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 și de la 25 mai 2004 la 8 iunie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 31 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 și durata reținerii și arestării preventive de la 25 aprilie 2004 la 8 iunie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2005.