ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 408 din 11

octombrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații:

P.E.L. la 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

P.V. la 10 luni închisoare, pentru

infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

durata pedepselor aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 5

martie 2002, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul P.E.L. la plata sumei de 1.000.000

lei daune materiale, 50.000.000 lei daune morale și la plata unei contribuții

lunare de întreținere de 1.400.000 lei lunar de la data de 3 martie 2002 și

până la încetarea stării de invaliditate, către partea vătămată G.V. și la

plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului,

către partea civilă Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați.

În baza art. 193 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei fiecare către

parte vătămată G.V., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 3 martie 2002, partea

vătămată G.V. împreună cu martorul T.I. au efectuat reparații la un atelaj

hipo.

Fiind sub influența băuturilor

alcoolice, partea vătămată a invitat pe martorul T.I. să o însoțească până la

domiciliul numitei B.C. din satul Vădeni, județul Galați, pentru a cumpăra o

sticlă cu 2 litri de vin.

În acest sens, martorul T.I.

împreună cu partea vătămată care conducea căruța tractată de un cal, s-au

deplasat spre locuința menționată.

În jurul orelor 18,00, partea

vătămată G.V. a ieșit la poartă și s-a întâlnit în apropierea unui „podeț” cu

inculpații P.V. și P.E.L., care era sub influența băuturilor alcoolice.

Pe fondul unui conflict preexistent,

între partea vătămată și cei doi inculpați au avut loc discuții contradictorii.

În aceste împrejurări, inculpații

P.E., care avea în mână o bâtă și P.V. au coborât din căruță și s-au îndreptat

spre partea vătămată. În continuare, inculpatul P.V. a lovit cu pumnii pe

partea vătămată în zona feței, iar inculpatul P.E.L. a lovit-o în zona capului.

Ca urmare a loviturilor primite,

partea vătămată a căzut întins pe pământ în stare de inconștiență.

Au intervenit martorii C.E. și G.G.

care au încercat să-i acorde primul ajutor părții vătămate G.V.

Pentru a nu fi surprinși și

imobilizați inculpații au părăsit locul faptei și s-au îndreptat spre locuința

părinților acestora.

Ulterior, partea vătămată cu un

ultim efort, a reușit să ajungă la domiciliul martorei G.P., mama acesteia,

unde s-a așezat în pat fără a mai putea vorbi.

Martorul G.N. a condus atelajul hipo

ce aparținea părții vătămate la domiciliul martorei G.V. pe care a anunțat-o

despre cele întâmplate cu soțul acesteia.

În ziua de 4 martie 2002, partea

vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul de Urgență Sf. Apostol

Andrei Galați unde i s-au acordat îngrijiri medicale necesare.

Din raportul de constatare

medico-legală cu nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea vătămată G.V.

prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu obiect contondent. După

aspectul și topografia leziunii se poate aprecia că în timpul vătămării victima

și inculpatul se aflau față în față.

Traumatismul cranio-cerebral cu contuzie

cerebrală gravă, cu fractură complexă multieschiloasă de boltă craniană i-a pus

în primejdie viața.

Pentru vindecarea neurochirurgicală

necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării dacă nu survin

complicații.

Lipsa de substanță osoasă, prin

eschilectomie și necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.

Situația de fapt menționată mai sus

a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile

părții vătămate G.V. date în fața instanței de judecată, declarațiile

martorilor C.E., G.V., G.G., coroborate cu declarațiile inculpaților.

Instanța de fond a reținut că autor

al tentativei la infracțiunea de omor calificat este inculpatul P.E.L., care a

aplicat cu bâta lovituri care au pus în primejdie viața victimei, fapta

inculpatului P.V. constituind lovire prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât

loviturile date de dânsul cu pumnii peste fața victimei n-ar fi produs moartea,

fiind stabilit că cei doi inculpați au acționat independent, fără a exista o

înțelegere prealabilă sau concomitentă între aceștia de a suprima viața

victimei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, procurorul, partea civilă G.V. și inculpații.

Formulând apel, procurorul a

criticat sentința sub aspectul schimbării încadrării juridice dată faptei

comise de inculpatul P.V. din tentativă la omor calificat în cea de lovire

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și sub aspectul omisiunii obligării în

solidar a inculpaților la despăgubiri civile către părțile civile G.V. și

Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați.

Inculpații au criticat sentința

pentru nereținerea în favoarea lor a circumstanței legale a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și pentru că greșit nu s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P.E.L.

în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Apelanta parte civilă a arătat că în

mod greșit nu i-a fost acordată suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune

materiale.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 173 din 25 martie 2003 admite apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați, și desființează sentința atacată în ce-l privește pe

inculpatul P.V. referitor la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de

acesta și la latura civilă, și în fond;

Condamnă pe inculpatul P.V. la 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Face aplicația art. 71 și art. 64 C.

pen.

Modifică dispoziția de obligare a

inculpatului P.E.L., la plata sumei de 1.000.000 lei daune materiale și

50.000.000 lei daune morale, 1.400.000 lei contribuție lunară de întreținere cu

majorări de la data de 3 martie 2002 și până la încetarea stării de

invaliditate către partea civilă G.V., în sensul că îl obligă pe inculpatul

P.E.L. în solidar cu inculpatul P.V. la plata sumelor de 1.000.000 000 lei cu

titlu de daune materiale, 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, și la plata

unei contribuții lunare de întreținere în cuantum de câte 1.400.000 lei

începând cu data de 3 martie 2002 și până la încetarea stării de invaliditate,

sume datorate părții civile G.V.

Modifică dispoziția de obligare a

inculpatului P.E.L., la plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda aferentă

legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea

integrală a debitului către partea civilă Spitalul județean Sf. Apostol Andrei

Galați, în sensul că îl obligă la plata acestei sume în solidar cu inculpatul

P.V.

Menține celelalte dispozițiile ale

sentinței penale nr. 408 din 11 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați

ca legală și temeinică.

Respinge ca nefondate apelurile

declarate de inculpații P.E.L. și P.V. și de partea civilă G.V.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de apel a motivat că încadrarea juridică a faptei inculpatului P.V.

este cea dată prin rechizitoriu, respectiv tentativă la infracțiunea de omor

calificat și nu lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., din probe

rezultând, în acest sens următoarele aspecte:

Inculpatul P.V. a lovit-o cu pumnii

pe partea civilă, iar coinculpatul P.E.L. i-a aplicat o lovitură cu bâta în

zona capului, după care aceasta a căzut la pământ.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea civilă a suferit

un traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală gravă, cu fracturi complexe

multieschiloasă de boltă craniană care i-a pus în primejdie viața și pentru

care a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Lipsa de substanță osoasă prin

eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă.

În atare situație, a conchis că cei

doi inculpați au acționat împreună conjugat și simultan, fiecare desfășurând

activități materiale îndreptate împotriva vieții victimei, astfel că

nejustificat s-a reținut că inculpatul P.V. este autorul lovirii prevăzute de

art. 180 alin. (2) C. pen. și nu coautor la tentativa la infracțiunea de omor

calificat.

De asemenea, s-a motivat că prima

instanță a făcut o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpatul

P.E.L., fiind realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

intenția de a ucide rezultând din modul cum inculpatul a acționat și din

urmările concretizate în leziunile grave din regiunea capului.

Numai faptul că lovitura aplicată de

inculpatul P.E.L. a pus în primejdie viața, nu exclude coautoratul la aceeași

infracțiune din moment ce activitatea celui dintâi se afla într-o unitate

indivizibilă cu celui de al doilea inculpat, ambii inculpați fiind conștienți

de urmările lor comune.

Referitor la reținerea circumstanței

legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a constatat că din nici o

probă existentă la dosar nu rezultă că partea civilă G.V., ar fi adresat

inculpaților injurii sau că ar fi exercitat asupra acestora acte de violență.

În ceea ce privește apelul declarat

de partea civilă, Curtea a reținut că prima instanță în mod corect și legal a

soluționat pretențiile civile formulate de acesta, acordându-i despăgubirile materiale

în cuantumul stabilit de probe respectiv de un milion lei.

Curtea a apreciat că suma de 50

milioane lei cu titlu de daune morale este de natură a acoperi traumele psihice

pe care le-a suportat partea civilă neimpunându-se majorarea lor.

Pe baza acestor considerente, Curtea

a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința apelată în sensul

că a dispus condamnarea inculpatului P.V. pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., la individualizarea pedepsei având în vedere pericolul sporit al faptei

comise, modalitatea și împrejurările în care a avut loc și persoana acestuia.

În consecință, a dispus obligarea

inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile către partea civilă G.V.

și către Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați.

Totodată, a respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații P.V. și P.E.L.

Prin recursul declarat inculpatul

P.V. a susținut că instanța de apel a dat o încadrare juridică nelegală faptei

sale, deoarece el a lovit victima numai cu pumnii, astfel că activitatea sa

trebuia încadrată în art. 180 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de lovire și alte

violențe) așa cum corect a dispus prima instanță.

Printr-un motiv comun de casare

inculpații au susținut că hotărârile sunt netemeinice și nelegale în ce

privește nerecunoașterea, în favoarea lor a circumstanței atenuante a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cerând aplicarea acesteia și

în consecință, reconsiderarea pedepselor și obligarea la despăgubiri

proporționale culpilor.

Asupra recursului declarat de

inculpatul P.V., se constată că prin primul motiv de casare formulat se susține

că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul încadrării faptului

reținut în sarcina sa.

Motivul de casare este neîntemeiat.

Potrivit art. 24 C. pen., este

considerat autor (coautor) acela care săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de

legea penală. Printr-o astfel de activitate nu se înțeleg numai acțiunile

creatoare care realizează în mod direct rezultatul, dar și acelea care fac

imposibilă rezistența, apărarea, obstaculează energiile care tind să combată

producerea rezultatului.

În cazul de față, din examinarea

probelor administrate rezultă că, în condițiile unei stări conflictuale mai

vechi, întâlnindu-se cu victima, inculpatul P.V. împreună cu inculpatul P.E.L.

care avea în mână o bâtă, au coborât din căruță și au ieșit în fața victimei;

primul inculpat a lovit-o de mai multe ori cu pumnul peste față, răpindu-i

orice posibilitate de a se salva de la agresiunea celuilalt care, în același

moment, i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, dar rezultatul letal nu s-a

produs datorită intervenției urgente și calificate a medicilor.

În raport cu această stare de fapt

se constată că cei doi inculpați au acționat de conivență; acțiunile fiecăruia

au fost conjugate cu ale celuilalt și prin aceasta, ambii au urmărit sau în cel

mai rău caz au acceptat producerea morții victimei, dar acest rezultat nu s-a

produs din motive independente de voința lor, astfel încât, sub aspectul

material și subiectiv, ei au participat în calitate de coautori la comiterea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, în speță, nefiind relevant care

dintre loviturile aplicate victimei a pus în pericol imediat și iminent viața

ei.

De aceea încadrarea juridică dată

faptei comise de inculpatul P.V. de către instanța de apel în dispozițiile art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., este corectă, astfel că sub

acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi primit.

Nu este, de asemenea, întemeiat

motivul invocat de inculpați referitor la nereținerea circumstanței atenuante

legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din probele administrate în cauză

rezultă că victima nu a săvârșit nici un act de provocare împotriva

inculpaților, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Ca atare, justificat, cele două

instanțe nu au făcut în cauză, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., astfel că

nici sub acest aspect recursurile inculpaților nu pot fi primite.

În ceea ce privește redozarea

pedepsei de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., la cât a fost condamnat inculpatul P.E.L. pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, ea nu apare ca necesară, pedeapsa

fiind bine individualizată de instanțe, ținându-se seama de gravitatea faptei,

de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, precum și de datele ce

caracterizează persoana acestuia, fiind la primul conflict cu legea penală,

astfel că nici sub acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi

primit.

Este, însă, întemeiată critica

invocată de inculpatul P.V. cu privire la pedeapsa aplicată.

În cauză după cum rezultă din

expunerea situației de fapt, inculpatul P.V. a avut o contribuție relativ

redusă la comiterea tentativei de omor.

În același timp, se constată că

inculpatul a recunoscut fapta comisă, nu are antecedente penale și a avut o

comportare bună în societate și familie.

Toate aceste elemente constituie în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în sensul dispozițiilor art. 74

C. pen. și de natură a atrage reducerea pedepsei aplicate, considerent pentru

care critica formulată în recurs este întemeiată sub acest aspect.

În consecință, recursul

sus-numitului inculpat urmează a fi admis, iar în urma aplicării prevederilor

art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsa va fi redusă.

Ținând seama de considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul P.E.L., urmează a fi respins, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie 2003 a Curții

de Apel Galați.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la individualizarea pedepsei.

Aplică dispozițiile art. 74 – art.

76 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.V. de la 8 ani închisoare

la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 4 ianuarie

2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.E.L. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 26 septembrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.