ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 408 din 11 octombrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații: P.E.L. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. P.V. la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 5 martie 2002, la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul P.E.L. la plata sumei de 1.000.000 lei daune materiale, 50.000.000 lei daune morale și la plata unei contribuții lunare de întreținere de 1.400.000 lei lunar de la data de 3 martie 2002 și până la încetarea stării de invaliditate, către partea vătămată G.V. și la plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Județean Sf.

Apostol Andrei Galați. În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei fiecare către parte vătămată G.V., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 3 martie 2002, partea vătămată G.V. împreună cu martorul T.I. au efectuat reparații la un atelaj hipo. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată a invitat pe martorul T.I. să o însoțească până la domiciliul numitei B.C. din satul Vădeni, județul Galați, pentru a cumpăra o sticlă cu 2 litri de vin. În acest sens, martorul T.I. împreună cu partea vătămată care conducea căruța tractată de un cal, s-au deplasat spre locuința menționată.

În jurul orelor 18,00, partea vătămată G.V. a ieșit la poartă și s-a întâlnit în apropierea unui „podeț” cu inculpații P.V. și P.E.L., care era sub influența băuturilor alcoolice. Pe fondul unui conflict preexistent, între partea vătămată și cei doi inculpați au avut loc discuții contradictorii. În aceste împrejurări, inculpații P.E., care avea în mână o bâtă și P.V. au coborât din căruță și s-au îndreptat spre partea vătămată. În continuare, inculpatul P.V. a lovit cu pumnii pe partea vătămată în zona feței, iar inculpatul P.E.L. a lovit-o în zona capului. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut întins pe pământ în stare de inconștiență. Au intervenit martorii C.E. și G.G. care au încercat să-i acorde primul ajutor părții vătămate G.V.

Pentru a nu fi surprinși și imobilizați inculpații au părăsit locul faptei și s-au îndreptat spre locuința părinților acestora. Ulterior, partea vătămată cu un ultim efort, a reușit să ajungă la domiciliul martorei G.P., mama acesteia, unde s-a așezat în pat fără a mai putea vorbi. Martorul G.N. a condus atelajul hipo ce aparținea părții vătămate la domiciliul martorei G.V. pe care a anunțat-o despre cele întâmplate cu soțul acesteia. În ziua de 4 martie 2002, partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați unde i s-au acordat îngrijiri medicale necesare. Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea vătămată G.V.

prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu obiect contondent. După aspectul și topografia leziunii se poate aprecia că în timpul vătămării victima și inculpatul se aflau față în față. Traumatismul cranio-cerebral cu contuzie cerebrală gravă, cu fractură complexă multieschiloasă de boltă craniană i-a pus în primejdie viața. Pentru vindecarea neurochirurgicală necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării dacă nu survin complicații. Lipsa de substanță osoasă, prin eschilectomie și necesitate constituie infirmitate fizică permanentă. Situația de fapt menționată mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate G.V. date în fața instanței de judecată, declarațiile martorilor C.E., G.V., G.G., coroborate cu declarațiile inculpaților.

Instanța de fond a reținut că autor al tentativei la infracțiunea de omor calificat este inculpatul P.E.L., care a aplicat cu bâta lovituri care au pus în primejdie viața victimei, fapta inculpatului P.V. constituind lovire prevăzută de art. 180 C. pen., întrucât loviturile date de dânsul cu pumnii peste fața victimei n-ar fi produs moartea, fiind stabilit că cei doi inculpați au acționat independent, fără a exista o înțelegere prealabilă sau concomitentă între aceștia de a suprima viața victimei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, procurorul, partea civilă G.V. și inculpații. Formulând apel, procurorul a criticat sentința sub aspectul schimbării încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul P.V.

din tentativă la omor calificat în cea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și sub aspectul omisiunii obligării în solidar a inculpaților la despăgubiri civile către părțile civile G.V. și Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați. Inculpații au criticat sentința pentru nereținerea în favoarea lor a circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și pentru că greșit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P.E.L. în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. Apelanta parte civilă a arătat că în mod greșit nu i-a fost acordată suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 173 din 25 martie 2003 admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, și desființează sentința atacată în ce-l privește pe inculpatul P.V.

referitor la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de acesta și la latura civilă, și în fond; Condamnă pe inculpatul P.V. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Face aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. Modifică dispoziția de obligare a inculpatului P.E.L., la plata sumei de 1.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale, 1.400.000 lei contribuție lunară de întreținere cu majorări de la data de 3 martie 2002 și până la încetarea stării de invaliditate către partea civilă G.V., în sensul că îl obligă pe inculpatul P.E.L.

în solidar cu inculpatul P.V. la plata sumelor de 1.000.000 000 lei cu titlu de daune materiale, 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, și la plata unei contribuții lunare de întreținere în cuantum de câte 1.400.000 lei începând cu data de 3 martie 2002 și până la încetarea stării de invaliditate, sume datorate părții civile G.V. Modifică dispoziția de obligare a inculpatului P.E.L., la plata sumei de 14.955.905 lei, cu dobânda aferentă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul județean Sf. Apostol Andrei Galați, în sensul că îl obligă la plata acestei sume în solidar cu inculpatul P.V. Menține celelalte dispozițiile ale sentinței penale nr. 408 din 11 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați ca legală și temeinică.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.E.L. și P.V. și de partea civilă G.V. Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a motivat că încadrarea juridică a faptei inculpatului P.V. este cea dată prin rechizitoriu, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., din probe rezultând, în acest sens următoarele aspecte: Inculpatul P.V. a lovit-o cu pumnii pe partea civilă, iar coinculpatul P.E.L. i-a aplicat o lovitură cu bâta în zona capului, după care aceasta a căzut la pământ. Din raportul de constatare medico-legală nr. 269/E din 5 martie 2002, rezultă că partea civilă a suferit un traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală gravă, cu fracturi complexe multieschiloasă de boltă craniană care i-a pus în primejdie viața și pentru care a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Lipsa de substanță osoasă prin eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă. În atare situație, a conchis că cei doi inculpați au acționat împreună conjugat și simultan, fiecare desfășurând activități materiale îndreptate împotriva vieții victimei, astfel că nejustificat s-a reținut că inculpatul P.V. este autorul lovirii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și nu coautor la tentativa la infracțiunea de omor calificat. De asemenea, s-a motivat că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpatul P.E.L., fiind realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii de omor, intenția de a ucide rezultând din modul cum inculpatul a acționat și din urmările concretizate în leziunile grave din regiunea capului.

Numai faptul că lovitura aplicată de inculpatul P.E.L. a pus în primejdie viața, nu exclude coautoratul la aceeași infracțiune din moment ce activitatea celui dintâi se afla într-o unitate indivizibilă cu celui de al doilea inculpat, ambii inculpați fiind conștienți de urmările lor comune. Referitor la reținerea circumstanței legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a constatat că din nici o probă existentă la dosar nu rezultă că partea civilă G.V., ar fi adresat inculpaților injurii sau că ar fi exercitat asupra acestora acte de violență. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, Curtea a reținut că prima instanță în mod corect și legal a soluționat pretențiile civile formulate de acesta, acordându-i despăgubirile materiale în cuantumul stabilit de probe respectiv de un milion lei.

Curtea a apreciat că suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale este de natură a acoperi traumele psihice pe care le-a suportat partea civilă neimpunându-se majorarea lor. Pe baza acestor considerente, Curtea a admis apelul declarat de parchet și a desființat sentința apelată în sensul că a dispus condamnarea inculpatului P.V. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la individualizarea pedepsei având în vedere pericolul sporit al faptei comise, modalitatea și împrejurările în care a avut loc și persoana acestuia. În consecință, a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile către partea civilă G.V.

și către Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați. Totodată, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații P.V. și P.E.L. Prin recursul declarat inculpatul P.V. a susținut că instanța de apel a dat o încadrare juridică nelegală faptei sale, deoarece el a lovit victima numai cu pumnii, astfel că activitatea sa trebuia încadrată în art. 180 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de lovire și alte violențe) așa cum corect a dispus prima instanță. Printr-un motiv comun de casare inculpații au susținut că hotărârile sunt netemeinice și nelegale în ce privește nerecunoașterea, în favoarea lor a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cerând aplicarea acesteia și în consecință, reconsiderarea pedepselor și obligarea la despăgubiri proporționale culpilor.

Asupra recursului declarat de inculpatul P.V., se constată că prin primul motiv de casare formulat se susține că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul încadrării faptului reținut în sarcina sa. Motivul de casare este neîntemeiat. Potrivit art. 24 C. pen., este considerat autor (coautor) acela care săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Printr-o astfel de activitate nu se înțeleg numai acțiunile creatoare care realizează în mod direct rezultatul, dar și acelea care fac imposibilă rezistența, apărarea, obstaculează energiile care tind să combată producerea rezultatului. În cazul de față, din examinarea probelor administrate rezultă că, în condițiile unei stări conflictuale mai vechi, întâlnindu-se cu victima, inculpatul P.V.

împreună cu inculpatul P.E.L. care avea în mână o bâtă, au coborât din căruță și au ieșit în fața victimei; primul inculpat a lovit-o de mai multe ori cu pumnul peste față, răpindu-i orice posibilitate de a se salva de la agresiunea celuilalt care, în același moment, i-a aplicat o lovitură cu bâta în cap, dar rezultatul letal nu s-a produs datorită intervenției urgente și calificate a medicilor. În raport cu această stare de fapt se constată că cei doi inculpați au acționat de conivență; acțiunile fiecăruia au fost conjugate cu ale celuilalt și prin aceasta, ambii au urmărit sau în cel mai rău caz au acceptat producerea morții victimei, dar acest rezultat nu s-a produs din motive independente de voința lor, astfel încât, sub aspectul material și subiectiv, ei au participat în calitate de coautori la comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în speță, nefiind relevant care dintre loviturile aplicate victimei a pus în pericol imediat și iminent viața ei.

De aceea încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul P.V. de către instanța de apel în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., este corectă, astfel că sub acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi primit. Nu este, de asemenea, întemeiat motivul invocat de inculpați referitor la nereținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din probele administrate în cauză rezultă că victima nu a săvârșit nici un act de provocare împotriva inculpaților, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. Ca atare, justificat, cele două instanțe nu au făcut în cauză, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nici sub acest aspect recursurile inculpaților nu pot fi primite. În ceea ce privește redozarea pedepsei de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la cât a fost condamnat inculpatul P.E.L. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, ea nu apare ca necesară, pedeapsa fiind bine individualizată de instanțe, ținându-se seama de gravitatea faptei, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel că nici sub acest aspect recursul inculpatului sus-numit nu poate fi primit.

Este, însă, întemeiată critica invocată de inculpatul P.V. cu privire la pedeapsa aplicată. În cauză după cum rezultă din expunerea situației de fapt, inculpatul P.V. a avut o contribuție relativ redusă la comiterea tentativei de omor. În același timp, se constată că inculpatul a recunoscut fapta comisă, nu are antecedente penale și a avut o comportare bună în societate și familie. Toate aceste elemente constituie în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în sensul dispozițiilor art. 74 C. pen. și de natură a atrage reducerea pedepsei aplicate, considerent pentru care critica formulată în recurs este întemeiată sub acest aspect. În consecință, recursul sus-numitului inculpat urmează a fi admis, iar în urma aplicării prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsa va fi redusă.

Ținând seama de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul P.E.L., urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei. Aplică dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.V. de la 8 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 4 ianuarie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E.L. împotriva deciziei penale nr. 173 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la 26 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.