ÎCCJ, decizie (scj.ro #84539)

Omor calificat. Tentativă. Vătămare corporală

gravă. Intenție de a ucide

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

generală. Tentativă. Partea specială. Omorul calificat

Indice alfabetic

: Drept penal

-

Tentativă

-

Omor calificat

C. pen.,

art. 20, art. 182,

art. 175 lit. c)

Aruncarea cu intensitate, de la mică distanță,

a cuțitului în direcția unei persoane, cu urmarea producerii unei plăgi

înțepate toracice cu leziuni cardiace și primejduirea vieții victimei

constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă,

fapta fiind săvârșită cu intenția de a ucide rezultată din arma folosită, modul

de acționare a făptuitorului și urmarea produsă.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

5532 din 27 octombrie 2004

Prin sentința penală nr. 176 din 6 mai 2004, Tribunalul Mureș a condamnat pe

inculpatul J.I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă

prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen., schimbând încadrarea juridică din art.

20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) din același cod.

Instanța a reținut că, la 10 ianuarie 2003, inculpatul a venit acasă însoțit de

două persoane. În urma atitudinii provocatoare a soției sale, aflată în stare

de ebrietate, inculpatul s-a enervat și luând de pe masă un cuțit, l-a prins de

vârf și l-a aruncat în direcția acesteia. Cuțitul a lovit partea vătămată, care

se afla la distanță de un metru, în zona pieptului, cauzându-i o plagă înțepată

penetrantă toracică, cu leziuni cardiace, care au necesitat pentru vindecare

45-50 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 139 din 3 septembrie 2004, a admis

apelul procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la

infracțiunea de omor calificat și a condamnat pe inculpat potrivit acestei

încadrări.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Aflându-se într-o stare de nervozitate accentuată, iritat de comportarea

victimei, inculpatul a aruncat cu cuțitul de la mică distanță spre aceasta, cu

intensitate, lovind-o în piept, viața fiindu-i salvată în urma intervenției

chirurgicale efectuate la timp.

Față de modul cum a acționat și de urmările survenite se impune constatarea că

inculpatul a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima, rezultat pe

care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit

fapta cu intenția de a ucide, încadrarea faptei de instanța de apel fiind

corectă.

În consecință, recursul inculpatului a fost respins.