ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3103/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 615 din 8 noiembrie 2002 Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.M. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate 724.152 lei despăgubiri civile, precum și la plata sumei globale de 3.900.000 lei, reprezentând prestația periodică începând cu data de 6 octombrie 2001 și până la data pronunțării hotărârii (8 noiembrie 2002) și la 300.000 lei lunar până la intervenirea unei cauze de modificare sau încetare a infirmității.

S-a respins acțiunea civilă privind acordarea daunelor morale. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.438.106 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 6 octombrie 2001, în jurul orelor 15-16, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a avut o altercație cu vecinul său P.Șt. din comuna Ghercești, județul Dolj, care acoperise cu coceni o șiră de paie din grădina casei. La acoperirea șirei de paie, partea vătămată s-a folosit de o furcă metalică, cu coadă din lemn de esență tare. Șira de paie proprietatea lui P.Șt. depășea cu circa 1-2 m hotarul, pe terenul din grădina inculpatului.

După plecarea soției lui P.Șt. din grădină, inculpatul (41 de ani) a venit la șira de paie unde se afla partea vătămată (de 63 ani) și, prin surprindere, i-a luat furca de fier din mână, după unele discuții, aplicându-i cu ea mai multe lovituri în direcția capului. Partea vătămată a parat loviturile cu mâna stângă, care i-a fost fracturată în două locuri. Cu toată apărarea realizată, partea vătămată a fost lovită și în zona parietală a capului, producându-i-se un traumatism cranio-cerebral acut deschis. Datorită loviturilor aplicate de inculpat, partea metalică a furcii s-a desprins de coada din lemn, iar victima, plină de sânge pe față și cap, a căzut la pământ, strigând după ajutor. Venind imediat la locul faptei soția victimei, inculpatul a încetat agresiunea, plecând spre casă.

Victima a fost transportată la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde s-a intervenit operator. Din raportul de constatare medico-legală nr. 249/ A1 din 1 februarie 2002, rezultă că partea vătămată a fost internată în Spitalul nr. 1 Craiova în perioada 6 octombrie 2001 – 22 octombrie 2001 cu diagnosticul : politraumatism prin agresiune, T.C.C. acut deschis, fractură 1/3 medie ambele oase antebraț stâng, contuzie piramidală nazală, contuzie umăr stâng, s-a suturat plaga parietală, pe 9 octombrie 2001 s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat osteosinteză cetromedulară, cu broșă cu cubitus și radius stâng și imobilizare în aparat gipsat. S-a concluzionat că leziunile de violență au necesitat pentru vindecare 70-75 de zile îngrijiri medicale, ele putând fi produse prin lovire cu corp dur, cele de la nivelul antebrațului stâng putând fi considerate leziuni de autoapărare.

La cererea primei instanțe s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală prin care s-a prelungit numărul de zile pentru îngrijiri medicale la 100-105 zile, s-a constatat că partea vătămată prezintă o infirmitate fizică temporară, corespunzătoare gradului III de invaliditate și s-a concluzionat că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Prima instanță a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., acceptând declarația inculpatului că partea vătămată „a încercat” să-l înțepe cu furca, după care i-a aplicat două lovituri, apoi el smulgându-i coada de furcă din mână, i-a aplicat victimei mai multe lovituri, producându-i leziunile prezentate în raportul de constatare medico-legală.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj care a apreciat că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care nu este confirmată de probele administrate în cauză, solicitându-se majorarea pedepsei. De asemenea, inculpatul a declarat apel apreciind că încadrarea juridică corectă a faptei este în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante a provocării. Prin decizia penală nr. 122 din 20 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile formulate în cauză și a desființat sentința penală numai cu privire la stabilirea pedepsei, înlăturând dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

și durata până la care curge prestația periodică lunară. Instanța de apel făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. De asemenea, inculpatul a fost obligat către partea civilă la o prestație periodică lunară în sumă de 300.000 lei începând cu 8 noiembrie 2002, până la 4 septembrie 2003, data reexaminării părții vătămate. Curtea de Apel Craiova a motivat înlăturarea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., prin aceea că întregul comportament al părții vătămate de a ridica șira de paie, pătrunzând cu cca.

1-2 m pe terenul inculpatului, nu poate fi interpretat ca un act de provocare, nefiind de natură să creeze o stare afectivă acestuia care să-i reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția extrem de violentă a victimei. Decizia nr. 122 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Craiova a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat scris și prin apărător schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., aplicarea scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar rezultă că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Potrivit art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., uciderea unei persoane se sancționează cu închisoare de la 10 la 20 de ani, pedepsindu-se și tentativa la această infracțiune. Tentativa, potrivit art. 20 C. pen., constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul. Sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat și acceptarea posibilității producerii lui. În speță, stabilirea limitei între tentativă la infracțiunea de omor și infracțiunea de vătămare corporală gravă este dată de intenția cu care a acționat inculpatul, aceea de a ucide sau de a aplica o corecție victimei.

Or, tocmai intenția de a ucide a inculpatului, rezultă din acțiunile săvârșite de acesta, criteriile de apreciere fiind: zona anatomică vizată prin lovire, intensitatea loviturii și obiectul folosit. Lovirea victimei în cap, respectiv în zona parietală, evidențiată prin traumatismul cranio cerebral acut deschis, deci într-o zonă vitală, cu un obiect apt de a ucide, respectiv coada din lemn esență tare a furcii și intensitatea deosebită a loviturilor, rezultând din însăși fracturarea mâinii stângi folosită ca apărare, rezultatul letal neproducându-se din cauza independente de voința inculpatului, cât și a întreruperii agresiunii ca urmare a venirii soției victimei.

Toate acestea dovedesc că inculpatul a prevăzut eventualitatea decesului victimei și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, el l-a acceptat, săvârșind astfel tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu intenție indirectă, cum corect a reținut instanța de apel. În cauză, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune gravă.

Or, în speță, victima P.Șt., care rămăsese singur cu inculpatul, nu a săvârșit nici un act de provocare asupra acestuia, în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., afirmațiile sale, cum că victima a „încercat” să-l înțepe cu furca și l-a lovit cu două palme, nefiind cu nimic dovedite. Cât privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă apreciere în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Examinând lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., se reține că în procesul individualizării pedepsei, s-a ținut seama de împrejurările favorabile inculpatului, aplicându-se circumstanțe atenuante conform art. 74 – art. 76 C. pen., de gravitatea faptei și comportamentul său în timpul procesului penal, parțial nesincer.

În aceste condiții, pedeapsa de 3 ani închisoare, sub minimul prevăzut de lege, este corect individualizată, respectându-se criteriile legale și corespunzând scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive. În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 122 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 5 februarie 2002, la 27 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.