ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7983/2007

HOTĂRÂRE
26.11.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7983/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului București,

reclamanții U.I.C., U.M.I. și M.M.M. au contestat, în temeiul Legii nr.

10/2001, decizia nr. 302 din 13 septembrie 2004 emisă de S.N.P. P. SA prin care

a fost respinsă notificarea de restituire în natură sau echivalent a mai multor

suprafețe de teren ce au aparținut autorului reclamanților și care au fost

preluate în mod abuziv prin expropriere.

Reclamanții au cerut anularea

deciziei menționate și obligarea pârâtei S.N.P. P. SA la restituirea în natură

a părții de teren ce nu mai este necesară pârâtei și la plata în echivalent a

terenurilor pe care se află instalații și drumuri petroliere.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 121 din

31 ianuarie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea (contestația) formulată de

reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

motivat că terenurile aflate în litigiu au fost expropriate, deci preluate în

mod abuziv, dar, fiind situate, în extravilanul orașului Țicleni, nu intră sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a, prin decizia civilă nr. 205/A din 24 octombrie 2006, a respins ca

nefondat apelul declarat de cei trei reclamanți, cu aceeași motivare dezvoltată

și prin considerentele hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., au susținut, în esență, că terenurile solicitate intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, așa încât trebuia ca instanțele să admită acțiunea

și să fie acordate măsurile reparatorii constând în restituirea în natură și

prin echivalent, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 8 din această lege, nu intră sub

incidența ei terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997.

Suprafețele de teren menționate de

reclamanți în cererea de chemare în judecată au fost expropriate prin Decretele

nr. 375/1962, nr. 38/1964 și nr. 681/1966, fiind preluate în mod abuziv de la

autorul reclamanților. Aceste suprafețe de teren au fost identificate de către

prima instanță și sunt situate în extravilanul localității Țicleni din județul

Gorj.

Regimul juridic al terenurilor

expropriate este reglementat prin art. 39 din Legea fondului funciar nr.

18/1991 și prin art. 15 din Legea nr. 1/2001, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 400/2002.

Prin art. 4 și art. 40 din Legea nr.

1/2000 au fost adoptate dispozițiile cu caracter reparatoriu pentru terenurile

situate în extravilanul localităților, care au fost preluate de stat în mod

abuziv.

Chiar dacă unitatea deținătoare,

pârâta în proces, le folosește pentru exploatare petrolieră, terenurile

solicitate de reclamanți, situate în extravilan, au un regim juridic

reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, astfel încât

instanța de apel a aplicat corect legea hotărând că aceste terenuri nu intră

sub incidența Legii nr. 10/2001.

Probele administrate atestă că

instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și ca atare nu

este întemeiată nici critica privitoare la aplicarea art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții U.I.C., U.M.I. și M.M.M. împotriva

deciziei nr. 205/A din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3453/2010
pronunțată de Tribunalul București, hotărârile instanțelor fiind date cu interpretarea și aplicarea justă a legii, respectiv a prevederilor art. 3, 4, 8 și 22, 23 din Legea nr. 10/2001. Criticile recurentei SC P. SA sunt nefondate atât sub
ÎCCJ 2006-09-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7485/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 martie 2005, V.E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 23
ÎCCJ 2008-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2008
apel în mod greșit a respins cererea pentru administrarea unor probe suplimentare, cerere ce se impunea a fi admisă față de înscrisurile prezentate în apel (planul urbanistic al Decretului nr. 425/1988), plan în care a fost inclus terenul a
ÎCCJ 2008-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5779/2008
reținut că SC M. SA nu s-a conformat nici prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a face o ofertă de despăgubire prin echivalent, în termenul de 60 de zile, reclamanții având calitatea de persoane îndreptățite la măsuri rep
ÎCCJ 2007-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2316/2007
altă parte, conform art. 103 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile acestuia, de a verifica destinația ac
Sursă