ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6390/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit certificatului de moștenitor nr. S. 73 din 6 august 1968 eliberat de Notariatul de Stat Județean Dolj, de pe urma defunctei R.A., decedată la 10 noiembrie 1967, a rămas imobilul clădit situat în Craiova, compus din teren în suprafață de 368 mp, pe care se află o casă din cărămidă cu două camere, sală și beci, moștenirea fiind culeasă de descendentele de gradul I P.A. și R.M., precum și de O.T.M., nepot de fiică predecedată, în cote egale de câte ⅓. Imobilul proprietatea moștenitorilor arătați a fost expropriat prin Decretul nr. 67/1985 în scopul construirii mai multor blocuri de locuit, proprietarilor acordându-li-se despăgubiri în sumă de 23.280 lei, după care construcția a fost demolată.

Terenul, a cărui suprafață reală este 347,78 mp a fost folosit numai parțial potrivit scopului exproprierii, în sensul că doar suprafața de 21 mp este ocupată de un trotuar. Diferența de 326,72 mp este liberă de construcții, din aceasta suprafața de 95,28 mp este cuprinsă în proprietatea sudică I.M., iar suprafața de 231,50 mp este inclusă în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 2470 din 29 noiembrie 1995 emis în beneficiul SC T. SA. SC T. SA a fost înființată prin H.G. nr. 1272 din 8 decembrie 1990, având ca unic acționar statul, prin preluarea activului și pasivului fostei unități economice de stat Î.T.I. Craiova, care s-a desființat. La 13 august 2001, prin notificarea formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, adresată Primăriei municipiului Craiova, foștii proprietarii ai imobilului expropriat P.A., C.M.

și O.T.M. au solicitat restituirea terenului în natură și acordarea de despăgubiri constând în diferența dintre valoarea reală a construcției demolate și despăgubirile de 23.280 lei primite cu prilejul exproprierii. Primarul municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 6677 din 17 iulie 2003, prin care a înaintat notificarea către SC T. SA în scopul competentei soluționări a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 368 mp obiect al notificării. Prin adresa nr. 803 din 06 august 2003, SC T. SA a invitat pe notificatori să se prezinte la sediul său în ziua de 11 august 2003 „ pentru a discuta situația juridică a terenului ”. La 25 august 2003, P.A., C.M. și O.T.M.

s-au adresat justiției, chemând în judecată Primăria municipiului Craiova și SC T. SA, solicitând instanței să constate că sunt proprietarii terenului de 368 mp și, pe cale de consecință să fie obligată unitatea deținătoare a terenului să emită o decizie prin care să soluționeze cererea de restituire în natură a terenului. Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă 206 din 11 mai 2004, prin care a respins „ contestația ” formulată de P.A., C.M. și O.T.M.

Tribunalul a constatat că, prin actul de expropriere statul a preluat abuziv terenul, dar actul de expropriere constituie titlu valabil de preluare al statului, astfel că suprafața de 231,50 mp, deținută de SC T. SA Craiova și evidențiată în patrimoniul acesteia, nu este restituibilă în natură fiind incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, foști proprietari fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar nu la restituirea terenului în natură cum expres au cerut prin cererea adresată justiției. Apelul declarat de P.A., C.M. și O.T.M. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2862 din 02 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Apelanții au susținut că se impune restituirea în natură a terenului deținut de SC T. SA , deoarece este liber de construcții și nu este util unității deținătoare, fiind situat vis-a-vis de clădirile și curtea veche a acesteia, între teren și incinta societății interpunându-se strada A. Ca ipoteză subsidiară apelanții au cerut să li se acorde suma de 17.000 Euro cu titlul de măsuri reparatorii. În fapt, instanța de apel a stabilit că terenul este necesar normalei funcționări a SC T. SA întrucât este folosit ca traseu de intrare în incinta sa, pe teren fiind amplasată poarta metalică rulantă de acces, iar unitatea deținătoare este integral privatizată, neavând printre acționari statul sau vreo autoritate a administrației publice locale sau centrale.

Ca urmare, instanța de apel a statuat că sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma în vigoare la data judecării cauzei în primă instanță, cât și în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora nu este posibilă restituirea în natură a terenului cu regimul juridic descris, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Ori, reclamanții nu au cerut justiției decât restituirea terenului în natură, astfel că solicitarea de despăgubiri formulată ca ipoteză subsidiară numai pe calea apelului este inadmisibilă, contravenind dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. Reclamanții P.A., C.M. și O.T.M. au declarat recurs susținând că instanțele au rezolvat greșit cauza atât în privința stării de fapt, cât și în dezlegarea problemelor de drept, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Referitor la starea de fapt, reclamanții au imputat instanțelor că au interpretat greșit probele administrate în sensul că terenul în suprafață de 231,50 mp s-ar afla în incinta unității deținătoare, în realitate terenul fiind liber și neocupat, reprezentând practic un loc viran situat în afara incintei SC T. SA , așa cum rezultă din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei. În raport cu situația reală a terenului invocată, reclamanții susțin că instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și au încălcat prevederile aplicabile, anume cele din art. 7 și art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care soluția legală cuvenită cauzei este cea de restituire în natură a terenului deținut de SC T. SA.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanții au susținut că la data intrări în vigoare a Legii nr. 10/2001 unitatea deținătoare era doar parțial privatizată, fostul Fond al Proprietății de Stat deținând 59 % din capitalul societății, numai în timpul judecării apelului finalizându-se procesul de privatizare integrală. În fine, reclamanții au invocat inopozabilitatea unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat dreptul de proprietate al SC T. SA asupra terenului în litigiu. Recursul este întemeiat. La dosarul de primă instanță se află numai contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/D16/38 din 24 decembrie 1999 din care rezultă că Fondul Proprietății de Stat a vândut SC R. SRL un nr. de 109.897 acțiuni reprezentând 40,102 % din valoarea capitalului social în valoare de 6.850.850.

mii lei a SC T. Craiova, ceea ce prezumă că în lipsa altor probe, statul a rămas acționar majoritar al SC T. SA Craiova, deținând diferența de 59,898 % din valoarea capitalului acesteia , având în vedere că SC T. SA Craiova a fost înființată, așa cum s-a mai arătat în prezentele considerente, ca societate comercială având statul unic acționar. În apel a fost depusă, fila 44 de către R. SA București structura sintetică consolidată a acționariatului pentru SC T. SA la data de 01. martie 2005, care atestă SC R. SRL deține 92,39693 % din acțiuni, diferența de 7,60307 % aparținând unor persoane fizice. Așadar din singurele dovezi administrate nu rezultă structura acționariatului la data de 14 februarie 2001, element de fapt esențial pentru determinarea dispozițiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001 cu consecință determinantă în soluționarea pricinii.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atât în forma inițială, cât și în forma modificată prin Legea nr. 247 din 2005, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legii de o … societate comercială la care statul … este acționar ori asociat majoritar, … ,vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură … , iar potrivit art. 20 alin. (2) prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul … este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se cere.

În fine, conform art. 21 alin. (3) din lege, introdus prin Legea nr. 247/2055, după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin.( 1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului restituit și la recalcularea patrimoniului, cota de participare a statului… urmând a fi diminuată în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit. Dimpotrivă, potrivit art. 27 alin. ( 1) din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 247/2005, text legal aplicabil la data soluționării prezentei cauze în apel, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 20 alin. ( 1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri…

În concluzie, dispozițiile art. 20 și art. 27 examinate sunt aplicabile la situații de fapt distincte în raport cu structura acționariatului unității deținătoare la data de 14 februarie 2001. Ori, tocmai asemenea stare de fapt nu a fost cercetată și stabilită de instanța de apel. Ca urmare, instanța de recurs nu are posibilitatea de a exercita controlul judiciar, dat fiind că, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Pentru toate cele ce preced, recursul de față este întemeiat, astfel că va fi admis hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care va lămuri structura acționariatului SC T. SA la data de 14 februarie 2001 potrivit mențiunilor din Registrul Comerțului Dolj, și, în raport cu cele ce va constata, va aplica dispozițiile legale incidente. Cu prilejul rejudecării apelului, instanța de trimitere va cerceta celelalte critici din recursul de față ca susțineri de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.A., C.M. și O.T.M. împotriva deciziei nr. 2862 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006