ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6390/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. S. 73 din 6 august 1968 eliberat de Notariatul de Stat Județean

Dolj, de pe urma defunctei R.A., decedată la 10 noiembrie 1967, a rămas

imobilul clădit situat în Craiova, compus din teren în suprafață de 368 mp, pe

care se află o casă din cărămidă cu două camere, sală și beci, moștenirea fiind

culeasă de descendentele de gradul I P.A. și R.M., precum și de O.T.M., nepot

de fiică predecedată, în cote egale de câte ⅓.

Imobilul proprietatea moștenitorilor

arătați a fost expropriat prin Decretul nr. 67/1985 în scopul construirii mai

multor blocuri de locuit, proprietarilor acordându-li-se despăgubiri în sumă de

23.280 lei, după care construcția a fost demolată.

Terenul, a cărui suprafață reală

este 347,78 mp a fost folosit numai parțial potrivit scopului exproprierii, în

sensul că doar suprafața de 21 mp este ocupată de un trotuar.

Diferența de 326,72 mp este liberă

de construcții, din aceasta suprafața de 95,28 mp este cuprinsă în proprietatea

sudică I.M., iar suprafața de 231,50 mp este inclusă în Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 2470 din 29 noiembrie 1995 emis

în beneficiul SC T. SA.

SC T. SA a fost înființată prin H.G.

nr. 1272 din 8 decembrie 1990, având ca unic acționar statul, prin preluarea

activului și pasivului fostei unități economice de stat Î.T.I. Craiova, care

s-a desființat.

La 13 august 2001, prin notificarea

formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, adresată Primăriei

municipiului Craiova, foștii proprietarii ai imobilului expropriat P.A., C.M. și

O.T.M. au solicitat restituirea terenului în natură și acordarea de despăgubiri

constând în diferența dintre valoarea reală a construcției demolate și

despăgubirile de 23.280 lei primite cu prilejul exproprierii.

Primarul municipiului Craiova a emis

dispoziția nr. 6677 din 17 iulie 2003, prin care a înaintat notificarea către SC

T. SA în scopul competentei soluționări a cererii de restituire în natură a

terenului în suprafață de 368 mp obiect al notificării.

Prin adresa nr. 803 din 06 august

2003, SC T. SA a invitat pe notificatori să se prezinte la sediul său în ziua

de 11 august 2003 „ pentru a discuta situația juridică a terenului ”.

La 25 august 2003, P.A., C.M. și O.T.M.

s-au adresat justiției, chemând în judecată Primăria municipiului Craiova și SC

T. SA, solicitând instanței să constate că sunt proprietarii terenului de 368 mp

și, pe cale de consecință să fie obligată unitatea deținătoare a terenului să

emită o decizie prin care să soluționeze cererea de restituire în natură a

terenului.

Tribunalul Dolj, secția civilă, a

pronunțat sentința civilă 206 din 11 mai 2004, prin care a respins „

contestația ” formulată de P.A., C.M. și O.T.M.

Tribunalul a constatat că, prin

actul de expropriere statul a preluat abuziv terenul, dar actul de expropriere constituie

titlu valabil de preluare al statului, astfel că suprafața de 231,50 mp,

deținută de SC T. SA Craiova și evidențiată în patrimoniul acesteia, nu este

restituibilă în natură fiind incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001,

foști proprietari fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin

echivalent, iar nu la restituirea terenului în natură cum expres au cerut prin

cererea adresată justiției.

Apelul declarat de P.A., C.M. și O.T.M.

a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2862 din 02 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Apelanții au susținut că se impune restituirea

în natură a terenului deținut de SC T. SA , deoarece este liber de construcții

și nu este util unității deținătoare, fiind situat vis-a-vis de clădirile și

curtea veche a acesteia, între teren și incinta societății interpunându-se

strada A.

Ca ipoteză subsidiară apelanții au

cerut să li se acorde suma de 17.000 Euro cu titlul de măsuri reparatorii.

În fapt, instanța de apel a stabilit

că terenul este necesar normalei funcționări a SC T. SA întrucât este folosit

ca traseu de intrare în incinta sa, pe teren fiind amplasată poarta metalică

rulantă de acces, iar unitatea deținătoare este integral privatizată, neavând

printre acționari statul sau vreo autoritate a administrației publice locale

sau centrale.

Ca urmare, instanța de apel a

statuat că sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, atât în forma în vigoare la data judecării cauzei în primă

instanță, cât și în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora

nu este posibilă restituirea în natură a terenului cu regimul juridic descris,

ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Ori, reclamanții nu au cerut justiției

decât restituirea terenului în natură, astfel că solicitarea de despăgubiri

formulată ca ipoteză subsidiară numai pe calea apelului este inadmisibilă,

contravenind dispozițiilor art. 294 C. proc. civ.

Reclamanții P.A., C.M. și O.T.M. au

declarat recurs susținând că instanțele au rezolvat greșit cauza atât în

privința stării de fapt, cât și în dezlegarea problemelor de drept, fiind

incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Referitor la starea de fapt,

reclamanții au imputat instanțelor că au interpretat greșit probele

administrate în sensul că terenul în suprafață de 231,50 mp s-ar afla în

incinta unității deținătoare, în realitate terenul fiind liber și neocupat,

reprezentând practic un loc viran situat în afara incintei SC T. SA , așa cum

rezultă din ansamblul probelor existente la dosarul cauzei.

În raport cu situația reală a

terenului invocată, reclamanții susțin că instanțele au aplicat greșit

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și au încălcat prevederile

aplicabile, anume cele din art. 7 și art. 20 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu

care soluția legală cuvenită cauzei este cea de restituire în natură a

terenului deținut de SC T. SA.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanții au susținut că la data intrări în vigoare a Legii nr. 10/2001

unitatea deținătoare era doar parțial privatizată, fostul Fond al Proprietății

de Stat deținând 59 % din capitalul societății, numai în timpul judecării

apelului finalizându-se procesul de privatizare integrală.

În fine, reclamanții au invocat inopozabilitatea

unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat dreptul de proprietate al

SC T. SA asupra terenului în litigiu.

Recursul este întemeiat.

La dosarul de primă instanță se află

numai contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/D16/38 din 24 decembrie

1999 din care rezultă că Fondul Proprietății de Stat a vândut SC R. SRL un nr.

de 109.897 acțiuni reprezentând 40,102 % din valoarea capitalului social în

valoare de 6.850.850. mii lei a SC T. Craiova, ceea ce prezumă că în lipsa

altor probe, statul a rămas acționar majoritar al SC T. SA Craiova, deținând

diferența de 59,898 % din valoarea capitalului acesteia , având în vedere că SC

T. SA Craiova a fost înființată, așa cum s-a mai arătat în prezentele

considerente, ca societate comercială având statul unic acționar.

În apel a fost depusă, fila 44 de

către R. SA București structura sintetică consolidată a acționariatului pentru SC

T. SA la data de 01. martie 2005, care atestă SC R. SRL deține 92,39693 % din

acțiuni, diferența de 7,60307 % aparținând unor persoane fizice.

Așadar din singurele dovezi

administrate nu rezultă structura acționariatului la data de 14 februarie 2001,

element de fapt esențial pentru determinarea dispozițiilor aplicabile din Legea

nr. 10/2001 cu consecință determinantă în soluționarea pricinii.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, atât în forma inițială, cât și în forma modificată prin

Legea nr. 247 din 2005, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod

abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a prezentei legii de o .......societate comercială la care statul

..........este acționar ori asociat majoritar, .........,vor fi restituite

persoanei îndreptățite, în natură ........., iar potrivit art. 20 alin. (2) prevederile

alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul .......este acționar sau

asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor

sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea

corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se cere.

În fine, conform art. 21 alin. (3)

din lege, introdus prin Legea nr. 247/2055, după emiterea deciziei de

restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților

comerciale prevăzute la alin.( 1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor

Legii nr. 31/1990, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului

restituit și la recalcularea patrimoniului, cota de participare a statului........

urmând a fi diminuată în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil

restituit.

Dimpotrivă, potrivit art. 27 alin. (

1) din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 247/2005, text legal

aplicabil la data soluționării prezentei cauze în apel, pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât

cele prevăzute la art. 20 alin. ( 1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul

la despăgubiri... .

În concluzie, dispozițiile art. 20

și art. 27 examinate sunt aplicabile la situații de fapt distincte în raport cu

structura acționariatului unității deținătoare la data de 14 februarie 2001.

Ori, tocmai asemenea stare de fapt

nu a fost cercetată și stabilită de instanța de apel.

Ca urmare, instanța de recurs nu are

posibilitatea de a exercita controlul judiciar, dat fiind că, potrivit art. 314

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai la

împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Pentru toate cele ce preced,

recursul de față este întemeiat, astfel că va fi admis hotărârea atacată va fi casată,

iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care va

lămuri structura acționariatului SC T. SA la data de 14 februarie 2001 potrivit

mențiunilor din Registrul Comerțului Dolj, și, în raport cu cele ce va constata,

va aplica dispozițiile legale incidente.

Cu prilejul rejudecării apelului,

instanța de trimitere va cerceta celelalte critici din recursul de față ca

susțineri de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.A., C.M.

și O.T.M. împotriva deciziei nr. 2862 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006