ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7485/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 martie 2005, V.E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 237 din 23 februarie 2005 emisă de S.N.P. P. SA București și obligarea pârâtei la restituirea în natură a părții de teren expropriată, care nu-i mai este necesară și la restituirea prin echivalent a terenurilor expropriate și ocupate abuziv, înainte de 22 decembrie 1989, cu instalații și drumuri petroliere ce nu pot fi dezafectate. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 460 din 17 mai 2005 a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu S.N.P.

P. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în primul rând, că potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și, în al doilea rând, că înscrisurile depuse fac dovada numai a calității de succesibil a reclamantei în urma părintelui său C.A., dar nu dovedesc și dreptul de proprietate al acestuia la momentul preluării abuzive a terenurilor pretinse și, în consecință, nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul legii. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 49/A din 30 ianuarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reținut de către instanța de apel că reclamanta trebuia să facă dovada preluării abuzive a terenurilor, aceasta nefăcând nici dovada privind dreptul de proprietate la data exproprierii, fapt care nu poate fi probat prin prezumții simple, în condițiile în care art. 22 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 explică ce se înțelege prin acte doveditoare. S-a reținut totodată că instanța de fond s-a preocupat în a analiza probele dosarului în raport de prevederile legii, apreciind și asupra situației juridice a terenurilor care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice și, rejudecând cauza în fond, anularea deciziei emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea terenurilor expropriate abuziv de la tatăl său C.A., respectiv în natură cele libere și prin echivalent a celor ce nu pot fi dezafectate de instalații și drumuri petroliere. Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a arătat că greșit instanța de apel a reținut că nu a făcut, prin actele depuse, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor expropriate, în condițiile în care autorul său a fost nominalizat și în Decretul nr. 375/1962 la poziția 1254 din anexă.

A arătat totodată că își întemeiază motivele de recurs și pe cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța aplicând greșit legea când a considerat că terenurilor în litigiu li s-ar aplica dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, deși în realitate, situația acestora după 1991 a fost reglementată de H.G. nr. 834/1991 și, în plus, pentru respectivele terenuri nu i s-a emis vreun titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, acestea fiind situate în intravilan. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin Decretul nr. 375 din 23 mai 1962 s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului dându-se în administrarea Trustului de extracție Târgu Jiu, de sub îndrumarea și controlul Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei, terenurile în suprafață de 410.553 mp, situate în regiunea Oltenia, identificate prin planurile de situație anexe 1-153 și aparținând locuitorilor prevăzuți în tabelul anexă care face parte integrantă din decret. Potrivit tabelului anexa nr.1 cuprinzând locuitorii ale căror terenuri se expropriază și se trec în proprietatea statului potrivit decretului, la poziția 1254 figurează A.C., autorul reclamantei.

Totodată, prin Decretul nr. 338 din 26 iulie 1958 s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului și în administrarea Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei pentru unitățile sale, terenuri situate în mai multe regiuni, printre care și Craiova, potrivit anexelor și proprietatea locuitorilor prevăzuți în acestea, iar în anexă se face referire la terenuri situate în comuna Țicleni. Potrivit foii extrasă din registrul agricol 1959-1963, fond Primăria comunei Țicleni, C.A. figura cu suprafețe de teren situate în diverse locații. Se reține astfel că instanțele judecătorești nu au exercitat rolul activ conferit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cărora au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, în speță, în virtutea rolului activ, instanțele trebuiau să dispună efectuarea unei expertize pentru verificarea regimului juridic al terenului în litigiu, respectiv dacă este situat în extravilan sau intravilan. După stabilirea regimului juridic aplicabil terenului în litigiu, urmează ca instanța să analizeze incidența Legii de reparație specială nr. 10/2001.

Pentru cele ce preced, se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la Tribunalul București pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 49/A din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia, precum și sentința nr. 460 din 17 mai 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.