ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7485/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 23 martie 2005, V.E. a solicitat, în baza

Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 237 din

23 februarie 2005 emisă de S.N.P. P. SA București și

obligarea

pârâtei la restituirea în natură a părții de teren expropriată, care nu-i mai

este necesară și la restituirea prin echivalent a terenurilor expropriate și

ocupate abuziv,

înainte de 22 decembrie

1989, cu instalații și drumuri petroliere ce nu pot fi dezafectate.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin

sentința nr. 460 din 17 mai 2005 a respins acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu S.N.P. P. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în primul rând, că potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub

incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile

nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și, în al doilea rând, că înscrisurile depuse fac

dovada numai a calității de succesibil a reclamantei în urma părintelui său

C.A., dar nu dovedesc și dreptul de proprietate al acestuia la momentul

preluării abuzive a terenurilor pretinse și, în consecință, nu s-a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul legii.

Soluția tribunalului a fost menținută de

Curtea de Apel București, secția a Vll-a

civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 49/A

din 30 ianuarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul

reclamantei.

S-a reținut de către instanța de apel că

reclamanta trebuia să facă dovada preluării abuzive a terenurilor, aceasta

nefăcând nici dovada privind dreptul de proprietate la data exproprierii, fapt

care nu poate fi probat prin prezumții simple, în

condițiile în care art. 22 din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 explică

ce se înțelege prin acte doveditoare. S-a reținut

totodată că instanța de fond s-a preocupat în a analiza probele dosarului în

raport de prevederile legii, apreciind și

asupra

situației juridice a terenurilor care nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind

incidente

în cauză dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr.

1/2000.

Împotriva

acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind nelegale și

netemeinice și, rejudecând cauza în fond, anularea deciziei emisă de pârâtă și

obligarea acesteia la restituirea terenurilor expropriate abuziv de la tatăl

său C.A., respectiv în natură cele libere și prin echivalent a celor ce nu pot

fi dezafectate de instalații și drumuri petroliere.

Pentru motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta a arătat că greșit instanța de apel a

reținut că nu a făcut, prin actele depuse, dovada dreptului de proprietate

asupra terenurilor expropriate, în condițiile în

care autorul său a fost nominalizat și în Decretul nr. 375/1962 la

poziția 1254 din anexă. A arătat totodată că își întemeiază motivele de recurs

și pe cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța aplicând greșit

legea când a considerat că

terenurilor în

litigiu li s-ar aplica dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, deși în

realitate,

situația acestora după 1991 a fost reglementată de H.G. nr.

834/1991 și, în plus, pentru respectivele terenuri nu i s-a emis vreun titlu de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991, acestea fiind situate în intravilan.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin

Decretul nr. 375 din 23 mai 1962 s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea

statului dându-se în administrarea Trustului de extracție

Târgu Jiu, de sub îndrumarea și controlul Ministerului Industriei Petrolului și

Chimiei, terenurile în suprafață de 410.553 mp, situate în regiunea Oltenia,

identificate prin planurile de situație anexe 1-153 și aparținând locuitorilor

prevăzuți în tabelul anexă care face parte integrantă din decret.

Potrivit

tabelului anexa nr.1 cuprinzând locuitorii ale căror terenuri se expropriază

și se trec în proprietatea statului potrivit decretului, la poziția

1254 figurează A.C., autorul reclamantei.

Totodată, prin Decretul nr. 338 din 26

iulie 1958 s-au expropriat și s-au trecut în proprietatea statului și în

administrarea Ministerului Industriei Petrolului și Chimiei pentru unitățile

sale, terenuri situate în mai multe regiuni, printre care și Craiova, potrivit

anexelor și proprietatea locuitorilor prevăzuți în acestea, iar în anexă se

face referire la terenuri situate în comuna Țicleni.

Potrivit

foii extrasă din registrul agricol 1959-1963, fond Primăria comunei Țicleni,

C.A. figura cu suprafețe de teren situate în diverse locații.

Se reține astfel că instanțele judecătorești nu

au exercitat rolul activ conferit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cărora au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, în speță, în virtutea rolului activ,

instanțele trebuiau să dispună efectuarea unei expertize pentru verificarea

regimului juridic al terenului în litigiu, respectiv dacă

este situat în extravilan sau intravilan. După

stabilirea regimului juridic aplicabil terenului

în

litigiu, urmează ca instanța să analizeze incidența Legii de reparație specială

nr. 10/2001.

Pentru cele ce preced, se va admite recursul,

se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la Tribunalul

București pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 49/A

din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia, precum și sentința nr. 460 din

17 mai 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și trimite cauza

pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

septembrie 2006.