ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2008

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 3710/10 din 26 noiembrie 2003, reclamantul M.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu-Jiu, Prefectura Județului Gorj și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat anularea dispoziției nr. 2697 din 21 octombrie 2003, emisă de Primarul municipiului Târgu-Jiu, restituirea în natură a suprafeței de teren solicitate prin notificare, precum și cheltuieli de judecată. In motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea adresată pârâtului a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea unui teren în suprafață de 1250 mp, situat în Târgu-Jiu.

Prin dispoziția nr. 2697 din 21 octombrie 2003, Primarul municipiului Târgu-Jiu a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că suprafața expropriată în baza Decretului nr. 425/1984 a fost de numai 455 mp, iar în prezent este afectată de utilități publice. S-a mai arătat că echivalentul valorii terenului este de 110.147.000 lei, corespunzător cotei de ⅓, cotă cuvenită autoarei reclamantului în calitate de moștenitor al autorului său N.D.G. și că, în calitate de persoană îndreptățită poate opta pentru una dintre categoriile măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 187 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în dosar nr. 3710/2003, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut pe baza raportului de expertiză întocmit de expert M.A., că suprafața de 455 mp teren, expropriată prin Decretul nr. 425/1984 face parte din suprafața de 1250 mp, situat în Târgu-Jiu. Prin aceeași expertiză s-a constatat că suprafața de 455 mp este ocupată de o parte a blocului nr. 9, un spațiu de parcare în suprafață de 228 mp, o alee pietonală și platforma asfaltată a blocului nr. 67. Instanța a apreciat contrar concluziei formulate de expert, că suprafața ocupată de spațiul de parcare nu poate fi restituită în natură, deoarece este necesară bunei utilizări a construcțiilor amplasate pe terenul expropriat, în speță blocurile nr. 9 și 67, ceea ce face aplicabile, sub acest aspect dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se acordă persoanei îndreptățite numai măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Gorj, secția civilă, a declarat apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția civilă sub nr. 5688/civ/2005. Prin decizia nr. 96 din 1 februarie 2006, această instanță a respins ca nefondat apelul reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a menținut considerentele sentinței apelate, apreciindu-se că nu este utilă față de ansamblul probelor administrate în cauză, efectuarea în apel a unei noi expertize tehnice, în vederea determinării părții de teren libere din suprafața expropriată, parte care ar putea face obiectul unei soluții de restituite în natură.

S-a mai apreciat de către instanța de apel, că partea de teren ocupată de platforma de 228 mp nu ar putea fi considerată liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind avută în vedere sub acest aspect și adresa nr. 3264 (fila 101 din dosarul tribunalului) potrivit căreia pe amplasamentul blocului situat în Târgu-Jiu, există rețea de transport apă cu DM-300 mm, conform schiței anexe. De aceea, a concluzionat curtea de apel că apare fără relevanță juridică lipsa autorizației planului urbanistic ce urma să fie întocmit în baza decretului de expropriere, precum și nerealizarea parcului ce urma să fie amenajat pe terenul expropriat, de vreme ce au fost efectuate lucrări de investiții publice, iar terenul neocupat de construcții a fost amenajat, în sensul afectării la utilizarea lor normală.

Instanța de apel a respins și motivul de apel referitor la stabilirea echivalentului corespunzător valorii de circulație a imobilului solicitat în vederea aplicării măsurilor reparatorii prin echivalent, cu motivarea că, sub aspect procedural ar reprezenta, față de modul în care a fost formulat obiectul cererii, o cerere nouă în apel, iar, pe fond, dispozițiile de imediată aplicare ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 fac inutilă o asemenea evaluare judiciară. Împotriva deciziei nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., s-a arătat că instanța de apel în mod greșit a respins cererea pentru administrarea unor probe suplimentare, cerere ce se impunea a fi admisă față de înscrisurile prezentate în apel (planul urbanistic al Decretului nr. 425/1988), plan în care a fost inclus terenul a cărui restituire în natură este solicitată, dar și planșele fotografice depuse de reclamant. Reclamantul a mai arătat în considerentele deciziei recurate că s-au reținut informațiile cuprinse în adresa nr. 3264/2004, emisă de SC A. SA, cu toate că aceeași societate a emis o nouă adresă cu nr.4029/2004, prin care, revenind asupra relațiilor furnizate anterior a precizat că pe terenul în litigiu nu există nicio conductă pentru transport apă.

De asemenea, s-a susținut că prin hotărârea pronunțată de instanța de apel nu s-a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. O altă critică se referă la respingerea nejustificată a cererii pentru efectuarea unei expertize necesare determinării echivalentului valoric al părții ocupate din teren, pentru care se impune restituirea prin echivalent. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7290 din 20 septembrie 2006 a admis recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva deciziei nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în esență, că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Totodată, aplicarea acestei dispoziții legale se face în corelație cu art. 10 alin. (3)-(6) din lege, ori, conform art. 10 alin. (3) se restituie în natură, inclusiv terenurile ocupate de construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1 ianuarie 1990. Față de aceste dispoziții, s-a stabilit că, revine instanței după casare să determine, pe baza unui probatoriu care va include și o expertiză tehnică imobiliară, în ce măsură parte din terenul în litigiu este liberă din momentul intrării în vigoare a legii speciale și în ce măsură acea parte liberă poate fi restituită în natură. Instanța de recurs a reținut că, în cauză, prin înscrisul intitulat Răspuns la obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din 19 mai 2004" (fila 10 din dosarul Tribunalului Gorj), expertul inginer M.A.

a precizat că „platforma de parcare, în suprafață de 228 mp nu este betonată, a fost realizată prin turnare de asfalt între anii 1993-1994 și delegații Primăriei nu au prezentat documentele referitoare la această platformă asfaltată și nici autorizație de construire a cestei platforme.'''' Expertul a adăugat în contextul acestei precizări, că alături de această platformă se află și o altă platformă folosită ca spațiu de parcare. S-a mai precizat că, acest aspect trebuie interpretată în sensul că lângă terenul revendicat de reclamant se află și o altă suprafață de teren care este folosită tot ca parcare, dar care nu are nicio legătură cu spațiile de parcare ale blocurilor.

In ceea ce privește conducta de transport apă, care se pretinde că ar traversa terenul solicitat de reclamant, s-a reținut că a fost confirmată susținerea acestuia, în sensul că schița depusă la fila 111 din dosarul instanței de fond, emisă de societatea comercială locală specializată în distribuția apei, vine să infirme cele menționate de aceeași societate prin adresa anterioară de la fila 101 dosar fond. Așadar, s-a considerat că natura contradictorie a situației de fapt relevate de probatoriul administrat în fața primei instanțe, a făcut să nu se realizeze o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel greșind esențial atunci când a respins cererea de suplimentare a probatoriului formulată de recurent.

Cu privire la respingerea probei cu expertiză pentru evaluarea echivalentului cuvenit reclamantului cu titlul de măsură reparatorie pentru partea de teren care, în urma unei noi expertize tehnice imobiliare nu ar fi susceptibilă de restituire în natură, instanța de recurs a constatat că dispozițiile Legii nr. 247/2005, prin caracterul lor de imediată aplicare conferă persoanei îndreptățite posibilitatea de a obține o asemenea evaluare dominată de principiile reparării integrale a prejudiciului și al caracterului neplafonat al despăgubirilor, potrivit art. 4 din Titlul VII al legii, motiv pentru care această critică a fost respinsă.

Față de îndrumările instanței de recurs, în judecarea apelului s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către expertul M.A., pentru a se verifica dacă parcarea existentă pe terenul solicitat de reclamant a fost prevăzută în planul urbanistic din anul 1984 sau în planurile urbanistice ulterioare, și dacă există conducte de apă ce traversează acest teren. Prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul a stabilit că traseul conductei de apă trece în apropiere de colțul S-V al terenului în litigiu și nu pe teren, precizându-se că nu s-au prezentat planurile urbanistice ale zonei sau alte documente legale privitoare la parcarea aflată pe terenul în litigiu. Prin decizia nr. 785 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul M.M.

împotriva sentinței civile nr. 187 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Târgu-Jiu, Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Prefectura Județului Gorj, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului și a fost anulată dispoziția nr. 2697/2003, emisă de Primarul Municipiului Târgu-Jiu. S-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 288 mp teren, situat în Târgu-Jiu, cu lungimea de 24 m și lățimea de 9,5 m, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M.A. în dosar nr. 3710/2003 al Tribunalului Gorj și acordarea de despăgubiri conform legii pentru diferența de 167 mp teren situat în același punct.

Instanța de apel a reținut în esență că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămas liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar conform art. 10 alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum și de construcții ușoare sau demontabile.

Față de concluziile raportului de expertiză completat cu suplimentul întocmit în faza apelului de către expert M.A., coroborat cu planul de situație privind construcțiile și amenajările urbanistice care urmau să fie edificate în zona în care se află terenul solicitat de reclamant, s-a reținut că suprafața de 228 mp din cea de 455 mp expropriată prin decretul nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată de o platformă - teren asfaltat și nu betonat, lucrarea fiind realizată între anii 1993-1994, deși în planul urbanistic de la data exproprierii, parcările necesare folosinței blocurilor au un alt amplasament decât cel în discuție.

S-a mai reținut că intimata pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezulte aprobarea modificărilor ulterioare ale planului de situație de la data exproprierii, în sensul amplasării parcării pe terenul a cărui restituire în natură se solicită de către reclamant, astfel ca se poate reține că parcarea ce constă în platforma asfaltată în suprafață de 228 mp, s-a realizat fără autorizație după 1 ianuarie 1990 și constituie teren liber în sensul legii. Pe de altă parte, nu se poate reține apartenența terenului la domeniul public, deoarece în anexa 2 la H.G. nr. 983/2002 ce cuprinde inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al municipiului Târgu-Jiu sunt cuprinse parcări, efectuate în baza altor decrete de expropriere decât Decretul nr. 425/1984.

Nu s-a putut reține nici afectarea terenului unei unități publice, deoarece din adresa nr. 4029 din 15 iunie 2004 a SC A. SA Târgu Jiu, prin care s-a revocat adresa anterioară cu nr. 3264 din 12 mai 2004, ca și din constatările expertului, rezultând că traseul rețelei de transport apă trece pe la limita proprietății reclamantului. Față de aceste considerente, instanța de apel a ajuns la soluția anterior arătată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria municipiului Târgu-Jiu, recurs ce privește și încheierea nr. 23 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-au îndreptat din oficiu erorile materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 785 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, în sensul că, la suprafața de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură s-au trecut 288 mp în loc de 228 mp, iar la suprafața de teren pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri s-au trecut 227 mp în loc de 167 mp. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arată în esență că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În acest sens, învederează că Legea nr. 10/2001 prevede limitativ și expres o singură situație în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidența sa, și anume: Art. 28 alin. (l) din lege prevede că ,în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în termen de 90 de zile de la data în care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege". Pârâții Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria municipiului Târgu-Jiu critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. In dezvoltarea criticii se susține că, situația de fapt și de drept reținută de instanța de apel nu este cea corectă. In acest sens, se învederează că, prin expertiza întocmită în fața instanței de fond s-a stabilit cu certitudine că suprafața de 455 mp este ocupată în parte de blocul nr. 9, de un spațiu pentru parcare în suprafață de 228 mp și o alee pietonală plus platformă asfaltată pentru blocul nr. 67, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce au fost ignorate la momentul soluționării cererii de apel. De asemenea, s-a susținut că atâta vreme cât utilitatea publică este evidentă și cât timp legea nu distinge între parcări auto betonate sau asfaltate, nu se poate concluziona că există posibilitatea restituirii în natură a terenului.

In același sens, a arătat că terenul în litigiu nu putea fi reținut ca fiind liber de construcții în sensul legii, cu motivarea că parcarea a fost construită între anii 1993-1994, dar, fără o susținere probatorie convingătoare, s-a apreciat că parcarea fiind edificată anterior anului 1989. S-a mai arătat că, regimul juridic al terenului în litigiu și apartenența lui la domeniul public este dată de Decretul de expropriere nr. 425/1984, preluarea fiind făcută cu titlu, reclamantul pierzând titlul de proprietate în favoarea statului. In această situație, titularul inițial al dreptului de proprietate nemaiavând calitatea de proprietar, are doar posibilitatea de a-și reconstitui această calitate.

Recursul pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat pentru considerentele ce urmează: In art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se prevede că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (l), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001. Aceasta este singura excepție în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

In speța dedusă judecății nu ne aflăm în situația în care Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, acesta neputând fi parte în litigiul de față. Se are în vedere că, art. 28 din Legea nr. 10/2001 se referă la posibilitatea intentării unei acțiuni directe împotriva Statului Român și nu la oportunitatea introducerii sale în cauză, cum greșit s-a procedat până acum. De asemenea, nici în cuprinsul sentinței instanței de fond și nici al deciziei recurate nu se face referire la calificarea situației juridice, care se încadrează în art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Față de aceste considerente, recursul fiind fondat, urmează să fie admis, să se caseze decizia nr. 785 din 26 septembrie 2007 și pe fondul cauzei, să fie respinsă acțiunea față de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria municipiului Târgu-Jiu este nefondat. Corect a reținut instanța de apel, după ce a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, că suprafața de 228 mp din cea expropriată prin Decretul nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată de o platformă, terenul fiind asfaltat și nu betonat, că această lucrare s-a realizat între anii 1993-1994, deducându-se că parcarea s-a realizat, fără autorizație, după anul 1990, constituind teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Pârâta nu a făcut dovezi prin care să justifice aprobarea modificărilor ulterioare ale planului de situație, după momentul exproprierii, în sensul amplasării parcării pe terenul a cărui restituire în natură se solicită de către reclamant, ceea ce conduce la concluzia că parcarea constând în platforma asfaltată de pe suprafața de 228 mp s-a realizat fără autorizație, după anul 1990. Nu poate fi reținută nici apartenența terenului la domeniul public, pentru că în anexa ce cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Târgu-Jiu (anexa 2 la H.G. nr. 983/2002) sunt cuprinse parcări executate în baza altor decrete de expropriere și nu a Decretului nr. 425/1984 ce a operat în cauza de față.

Terenul nu este afectat vreunei unități publice și nici traversat de rețele de transport apă, așa cum s-a constatat prin expertiza întocmită în cauză. în aceste condiții, corect s-a reținut posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 228 mp din terenul expropriat prin Decretul nr. 425/1984 în suprafață de 455 mp. In aceste condiții, dispozițiile art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate și aplicate corect, reținându-se că, în situația în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere.

Pentru partea de teren ocupată de construcții noi, autorizate, sau afectate de servituti legale, ori de alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Terenurile pe care s-au edificat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, cât și construcții ușoare sau demontabile se restituie în natură. Criticile formulate de cei doi pârâți fiind nefondate, pentru considerentele expuse, recursul acestora urmează să fie respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 785 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, în sensul că respinge acțiunea împotriva pârâtului Statul Român ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Respinge recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria Municipiului Târgu-Jiu împotriva aceleiași decizii și a încheierii nr. 23 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pronunțată în dosar nr. 16230.3/54/2005, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2008.