ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor civile de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Gorj sub nr. 3710/10 din 26 noiembrie 2003, reclamantul M.M. a

chemat în judecată Primarul municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului

Târgu-Jiu, Prefectura Județului Gorj și Statul Român reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat anularea dispoziției nr. 2697 din

21 octombrie 2003, emisă de Primarul municipiului Târgu-Jiu, restituirea în

natură a suprafeței de teren solicitate prin notificare, precum și cheltuieli

de judecată.

In motivarea

cererii s-a arătat că prin notificarea adresată pârâtului a solicitat în

temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea unui teren în suprafață de 1250 mp,

situat în Târgu-Jiu.

Prin dispoziția nr. 2697 din 21

octombrie 2003, Primarul municipiului Târgu-Jiu a respins cererea de restituire

în natură a terenului solicitat, cu motivarea că suprafața expropriată în baza

Decretului nr. 425/1984 a fost de numai 455 mp, iar în prezent este afectată de

utilități publice.

S-a mai arătat că echivalentul

valorii terenului este de 110.147.000 lei, corespunzător cotei de ⅓, cotă

cuvenită autoarei reclamantului în calitate de moștenitor al autorului său N.D.G.

și că, în calitate de persoană îndreptățită poate opta pentru una dintre

categoriile măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin sentința

civilă nr. 187 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă,

în dosar nr. 3710/2003, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut pe baza raportului de expertiză

întocmit de expert M.A., că suprafața de 455 mp teren, expropriată prin

Decretul nr. 425/1984 face parte din suprafața de 1250 mp, situat în Târgu-Jiu.

Prin aceeași expertiză s-a constatat că suprafața de 455 mp este ocupată de o

parte a blocului nr. 9, un spațiu de parcare în suprafață de 228 mp, o alee

pietonală și platforma asfaltată a blocului nr. 67.

Instanța a

apreciat contrar concluziei formulate de expert, că suprafața ocupată de

spațiul de parcare nu poate fi restituită în natură, deoarece este necesară

bunei utilizări a construcțiilor amplasate pe terenul expropriat, în speță

blocurile nr. 9 și 67, ceea ce face aplicabile, sub acest aspect dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se acordă persoanei

îndreptățite numai măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva sentinței

civile nr. 187 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Gorj, secția civilă, a declarat

apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

civilă sub nr. 5688/civ/2005.

Prin decizia nr. 96

din 1 februarie 2006, această instanță a respins ca nefondat apelul

reclamantului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a menținut considerentele sentinței apelate,

apreciindu-se că nu este utilă față de ansamblul probelor administrate în

cauză, efectuarea în apel a unei noi expertize tehnice, în vederea determinării

părții de teren libere din suprafața expropriată, parte care ar putea face

obiectul unei soluții de restituite în natură.

S-a mai apreciat de

către instanța de apel, că partea de teren ocupată de platforma de 228 mp nu ar

putea fi considerată liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

fiind avută în vedere sub acest aspect și adresa nr. 3264 (fila 101 din dosarul

tribunalului) potrivit căreia pe amplasamentul blocului situat în Târgu-Jiu, există

rețea de transport apă cu DM-300 mm, conform schiței anexe.

De aceea, a

concluzionat curtea de apel că apare fără relevanță juridică lipsa autorizației

planului urbanistic ce urma să fie întocmit în baza decretului de expropriere,

precum și nerealizarea parcului ce urma să fie amenajat pe terenul expropriat,

de vreme ce au fost efectuate lucrări de investiții publice, iar terenul

neocupat de construcții a fost amenajat, în sensul afectării la utilizarea lor

normală.

Instanța de apel a

respins și motivul de apel referitor la stabilirea echivalentului corespunzător

valorii de circulație a imobilului solicitat în vederea aplicării măsurilor

reparatorii prin echivalent, cu motivarea că, sub aspect procedural ar

reprezenta, față de modul în care a fost formulat obiectul cererii, o cerere

nouă în apel, iar, pe fond, dispozițiile de imediată aplicare ale Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 fac inutilă o asemenea evaluare judiciară.

Împotriva deciziei

nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs

reclamantul.

În motivarea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., s-a arătat că instanța de apel în mod greșit a respins cererea pentru

administrarea unor probe suplimentare, cerere ce se impunea a fi admisă față de

înscrisurile prezentate în apel (planul urbanistic al Decretului nr. 425/1988),

plan în care a fost inclus terenul a cărui restituire în natură este

solicitată, dar și planșele fotografice depuse de reclamant.

Reclamantul a mai

arătat în considerentele deciziei recurate că s-au reținut informațiile

cuprinse în adresa nr. 3264/2004, emisă de SC A. SA, cu toate că aceeași

societate a emis o nouă adresă cu nr.4029/2004, prin care, revenind asupra

relațiilor furnizate anterior a precizat că pe terenul în litigiu nu există

nicio conductă pentru transport apă.

De asemenea, s-a

susținut că prin hotărârea pronunțată de instanța de apel nu s-a făcut o

interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

O altă critică se

referă la respingerea nejustificată a cererii pentru efectuarea unei expertize

necesare determinării echivalentului valoric al părții ocupate din teren,

pentru care se impune restituirea prin echivalent.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 7290 din 20 septembrie 2006 a admis recursul declarat de reclamantul M.M.

împotriva deciziei nr. 96 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în

esență, că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care

construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de

construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Totodată,

aplicarea acestei dispoziții legale se face în corelație cu art. 10 alin. (3)-(6)

din lege, ori, conform art. 10 alin. (3) se restituie în natură, inclusiv terenurile

ocupate de construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1

ianuarie 1990.

Față de

aceste dispoziții, s-a stabilit că, revine instanței după casare să determine,

pe baza unui probatoriu care va include și o expertiză tehnică imobiliară, în

ce măsură parte din terenul în litigiu este liberă din momentul intrării în

vigoare a legii speciale și în ce măsură acea parte liberă poate fi restituită

în natură.

Instanța de recurs a reținut că,

în cauză, prin înscrisul intitulat Răspuns la obiectivele stabilite prin

încheierea de ședință din 19 mai 2004" (fila 10 din dosarul Tribunalului

Gorj), expertul inginer M.A. a precizat că „platforma de parcare, în suprafață

de 228 mp nu este betonată, a fost realizată prin turnare de asfalt între anii

1993-1994 și delegații Primăriei nu au prezentat documentele referitoare la

această platformă asfaltată și nici autorizație de construire a cestei platforme.''''

Expertul a

adăugat în contextul acestei precizări, că alături de această platformă se află

și o altă platformă folosită ca spațiu de parcare.

S-a mai precizat că,

acest aspect trebuie interpretată în sensul că lângă terenul revendicat de

reclamant se află și o altă suprafață de teren care este folosită tot ca

parcare, dar care nu are nicio legătură cu spațiile de parcare ale blocurilor.

In ceea ce

privește conducta de transport apă, care se pretinde că ar traversa terenul

solicitat de reclamant, s-a reținut că a fost confirmată susținerea acestuia,

în sensul că schița depusă la fila 111 din dosarul instanței de fond, emisă de

societatea comercială locală specializată în distribuția apei, vine să infirme

cele menționate de aceeași societate prin adresa anterioară de la fila 101

dosar fond.

Așadar, s-a

considerat că natura contradictorie a situației de fapt relevate de probatoriul

administrat în fața primei instanțe, a făcut să nu se realizeze o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de

apel greșind esențial atunci când a respins cererea de suplimentare a probatoriului

formulată de recurent.

Cu privire la

respingerea probei cu expertiză pentru evaluarea echivalentului cuvenit

reclamantului cu titlul de măsură reparatorie pentru partea de teren care, în

urma unei noi expertize tehnice imobiliare nu ar fi susceptibilă de restituire

în natură, instanța de recurs a constatat că dispozițiile Legii nr. 247/2005,

prin caracterul lor de imediată aplicare conferă persoanei îndreptățite

posibilitatea de a obține o asemenea evaluare dominată de principiile reparării

integrale a prejudiciului și al caracterului neplafonat al despăgubirilor,

potrivit art. 4 din Titlul VII al legii, motiv pentru care această critică a

fost respinsă.

Față de

îndrumările instanței de recurs, în judecarea apelului s-a dispus efectuarea

unui supliment la raportul de expertiză de către expertul M.A., pentru a se

verifica dacă parcarea existentă pe terenul solicitat de reclamant a fost

prevăzută în planul urbanistic din anul 1984 sau în planurile urbanistice

ulterioare, și dacă există conducte de apă ce traversează acest teren.

Prin

suplimentul la raportul de expertiză, expertul a stabilit că traseul conductei

de apă trece în apropiere de colțul S-V al terenului în litigiu și nu pe teren,

precizându-se că nu s-au prezentat planurile urbanistice ale zonei sau alte

documente legale privitoare la parcarea aflată pe terenul în litigiu.

Prin decizia

nr. 785 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis

apelul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinței civile nr. 187 din 30

iunie 2004 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Târgu-Jiu, Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Prefectura Județului

Gorj, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

A fost

schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului și a fost

anulată dispoziția nr. 2697/2003, emisă de Primarul Municipiului Târgu-Jiu.

S-a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 288 mp teren, situat în Târgu-Jiu, cu

lungimea de 24 m și lățimea de 9,5 m, conform schiței anexă la raportul de

expertiză întocmit de expert M.A. în dosar nr. 3710/2003 al Tribunalului Gorj

și acordarea de despăgubiri conform legii pentru diferența de 167 mp teren

situat în același punct.

Instanța de apel a

reținut în esență că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în

cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămas liberă,

pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar conform art. 10

alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990,

precum și de construcții ușoare sau demontabile.

Față de concluziile raportului

de expertiză completat cu suplimentul întocmit în faza apelului de către expert

M.A., coroborat cu planul de situație privind construcțiile și amenajările

urbanistice care urmau să fie edificate în zona în care se află terenul

solicitat de reclamant, s-a reținut că suprafața de 228 mp din cea de 455 mp

expropriată prin decretul nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată

de o platformă - teren asfaltat și nu betonat, lucrarea fiind realizată între

anii 1993-1994, deși în planul urbanistic de la data exproprierii, parcările

necesare folosinței blocurilor au un alt amplasament decât cel în discuție.

S-a mai

reținut că intimata pârâtă nu a depus la dosar documente din care să rezulte

aprobarea modificărilor ulterioare ale planului de situație de la data

exproprierii, în sensul amplasării parcării pe terenul a cărui restituire în

natură se solicită de către reclamant, astfel ca se poate reține că parcarea ce

constă în platforma asfaltată în suprafață de 228 mp, s-a realizat fără

autorizație după 1 ianuarie 1990 și constituie teren liber în sensul legii.

Pe de altă

parte, nu se poate reține apartenența terenului la domeniul public, deoarece în

anexa 2 la H.G. nr. 983/2002 ce cuprinde inventarul bunurilor ce aparțin

domeniului public al municipiului Târgu-Jiu sunt cuprinse parcări, efectuate în

baza altor decrete de expropriere decât Decretul nr. 425/1984.

Nu s-a putut

reține nici afectarea terenului unei unități publice, deoarece din adresa nr. 4029

din 15 iunie 2004 a SC A. SA Târgu Jiu, prin care s-a revocat adresa anterioară

cu nr. 3264 din 12 mai 2004, ca și din constatările expertului, rezultând că

traseul rețelei de transport apă trece pe la limita proprietății reclamantului.

Față de

aceste considerente, instanța de apel a ajuns la soluția anterior arătată.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs în termen pârâții Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor, Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria

municipiului Târgu-Jiu, recurs ce privește și încheierea nr. 23 din 10

octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-au

îndreptat din oficiu erorile materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 785

din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, în sensul că, la suprafața de

teren pentru care s-a dispus restituirea în natură s-au trecut 288 mp în loc de

228 mp, iar la suprafața de teren pentru care s-a dispus acordarea de

despăgubiri s-au trecut 227 mp în loc de 167 mp.

Pârâtul

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată în esență că nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest

sens, învederează că Legea nr. 10/2001 prevede limitativ și expres o singură

situație în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor

poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidența sa, și anume:

Art. 28 alin. (l) din lege

prevede că ,în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana

îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, în termen de 90 de zile de la data în care a expirat termenul

prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau

de la data comunicării, solicitând restituirea în natură, sau, după caz, măsuri

reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege".

Pârâții

Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria municipiului Târgu-Jiu critică

hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In

dezvoltarea criticii se susține că, situația de fapt și de drept reținută de

instanța de apel nu este cea corectă.

In acest sens, se

învederează că, prin expertiza întocmită în fața instanței de fond s-a stabilit

cu certitudine că suprafața de 455 mp este ocupată în parte de blocul nr. 9, de

un spațiu pentru parcare în suprafață de 228 mp și o alee pietonală plus

platformă asfaltată pentru blocul nr. 67, astfel că sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce au fost ignorate la

momentul soluționării cererii de apel.

De asemenea, s-a

susținut că atâta vreme cât utilitatea publică este evidentă și cât timp legea

nu distinge între parcări auto betonate sau asfaltate, nu se poate concluziona

că există posibilitatea restituirii în natură a terenului.

In același sens, a

arătat că terenul în litigiu nu putea fi reținut ca fiind liber de construcții

în sensul legii, cu motivarea că parcarea a fost construită între anii

1993-1994, dar, fără o susținere probatorie convingătoare, s-a apreciat că

parcarea fiind edificată anterior anului 1989.

S-a mai arătat că,

regimul juridic al terenului în litigiu și apartenența lui la domeniul public

este dată de Decretul de expropriere nr. 425/1984, preluarea fiind făcută cu

titlu, reclamantul pierzând titlul de proprietate în favoarea statului.

In această situație,

titularul inițial al dreptului de proprietate nemaiavând calitatea de

proprietar, are doar posibilitatea de a-și reconstitui această calitate.

Recursul pârâtului

Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat

pentru considerentele ce urmează:

In art. 28 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 se prevede că în cazul în care unitatea deținătoare nu a

fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin

Ministerul Economiei și Finanțelor, în termen de 90 de zile de la data la care

a expirat termenul prevăzut la alin. (l), dacă nu a primit comunicarea din

partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură,

sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de Legea

nr. 10/2001.

Aceasta este

singura excepție în care Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și

Finanțelor poate fi introdus în cauzele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

In speța

dedusă judecății nu ne aflăm în situația în care Statul Român reprezentat prin

Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, acesta

neputând fi parte în litigiul de față.

Se are în vedere că,

art. 28 din Legea nr. 10/2001 se referă la posibilitatea intentării unei

acțiuni directe împotriva Statului Român și nu la oportunitatea introducerii

sale în cauză, cum greșit s-a procedat până acum.

De asemenea,

nici în cuprinsul sentinței instanței de fond și nici al deciziei recurate nu

se face referire la calificarea situației juridice, care se încadrează în art. 28

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Față de

aceste considerente, recursul fiind fondat, urmează să fie admis, să se caseze

decizia nr. 785 din 26 septembrie 2007 și pe fondul cauzei, să fie respinsă

acțiunea față de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și

Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii

recurate.

Recursul declarat de

pârâții Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria municipiului Târgu-Jiu este

nefondat.

Corect a

reținut instanța de apel, după ce a dispus efectuarea unui supliment la

raportul de expertiză, că suprafața de 228 mp din cea expropriată prin Decretul

nr. 425/1984 de la autorul reclamantului este ocupată de o platformă, terenul

fiind asfaltat și nu betonat, că această lucrare s-a realizat între anii

1993-1994, deducându-se că parcarea s-a realizat, fără autorizație, după anul

1990, constituind teren liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Pârâta nu a făcut

dovezi prin care să justifice aprobarea modificărilor ulterioare ale planului

de situație, după momentul exproprierii, în sensul amplasării parcării pe

terenul a cărui restituire în natură se solicită de către reclamant, ceea ce

conduce la concluzia că parcarea constând în platforma asfaltată de pe

suprafața de 228 mp s-a realizat fără autorizație, după anul 1990.

Nu poate fi

reținută nici apartenența terenului la domeniul public, pentru că în anexa ce

cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului

Târgu-Jiu (anexa 2 la H.G. nr. 983/2002) sunt cuprinse parcări executate în

baza altor decrete de expropriere și nu a Decretului nr. 425/1984 ce a operat

în cauza de față.

Terenul nu

este afectat vreunei unități publice și nici traversat de rețele de transport

apă, așa cum s-a constatat prin expertiza întocmită în cauză.

în aceste condiții, corect s-a

reținut posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 228 mp din terenul

expropriat prin Decretul nr. 425/1984 în suprafață de 455 mp.

In aceste

condiții, dispozițiile art. 11 alin. (3) și art. 10 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 au fost interpretate și aplicate corect, reținându-se că, în situația

în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere.

Pentru partea

de teren ocupată de construcții noi, autorizate, sau afectate de servituti

legale, ori de alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Terenurile pe

care s-au edificat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1

ianuarie 1990, cât și construcții ușoare sau demontabile se restituie în

natură.

Criticile formulate

de cei doi pârâți fiind nefondate, pentru considerentele expuse, recursul

acestora urmează să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și

Finanțelor împotriva deciziei nr. 785 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă, în sensul că respinge acțiunea împotriva pârâtului

Statul Român ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Menține restul

dispozițiilor deciziei recurate.

Respinge

recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Târgu-Jiu și Primăria

Municipiului Târgu-Jiu împotriva aceleiași decizii și a încheierii nr. 23 din

10 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pronunțată în dosar

nr. 16230.3/54/2005, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 mai 2008.