ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2003

Decizia nr.812

Dosar nr.5057/2002

S-a luat în

examinare recursul declarat de  condamnatul  B.E., împotriva deciziei penale

nr.717 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

S-a prezentat recurentul condamnat, arestat, asistat

de  avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

recurentului a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere ca nefondat.

Recurentul,

în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.

C

U  R  T  E  A,

Deliberând

asupra cauzei penale de față;

Din

actele dosarului rezultă următoarele:

Prin

sentința penală nr.899 pronunțată la data de 7 octombrie 2002 în dosarul penal

nr.4064/2002, Tribunalul București, Secția I penală a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire a sentinței penale nr.100/2000 pronunțată de Tribunalul

București, Secția I penală, formulată de condamnatul B.E. cu obligarea sa la

800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei, onorariul

avocatului din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a se pronunța astfel, tribunalul verificând dosarul de fond în care s-a

pronunțat hotărârea atacată a reținut că B.E. a fost condamnat la 9 ani

închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tâlhărei, iar motivele invocate

de condamnat nu se înscriu în dispozițiile art.394 Cod procedură penală.

Curtea

de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.717/A

pronunțată la data de 4 noiembrie 2002 în dosarul penal nr.3001/2003 a respins

ca nefondat apelul declarat de condamnat, cu cheltuieli judiciare, reținând că

soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal condamnatul a declarat recurs invocând în

favoarea sa ca motiv de casare, grava eroare de fapt (art.385

9

alin.1 pct.18 Cod procedură penală),  comisă prin respingerea cererii sale și

menținerea unei hotărâri care nu corespunde realității. A solicitat casarea

hotărârii și admiterea cererii de revizuire.

Curtea

examinând decizia și sentința în raport de critica formulată, constată că

recursul este nefondat.

Decizia

pronunțată în apel a motivat corect respingerea apelului și menținerea

sentinței, Curtea, însușindu-și această motivare în sensul că sentința a fost

menținută îndeplinind condițiile de legalitate și temeinicie.

Motivele

invocate de revizuient exced cazurile  expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art.394 Cod procedură penală, ele vizând apărări de fond care dacă

ar fi analizate ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat prin

efectuarea unei alte judecăți decât cele prevăzute de lege.

Chiar

dacă respingerea cererii s-a făcut ca inadmisibilă în loc de nefondată, iar

instanța de apel nu a corectat-o, efectele ambelor soluții sunt aceleași,

sentința nu se va revizui.

În

raport de dispozițiile art.393 Cod procedură penală, cererea de revizuire este

admisibilă dar în condițiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală care,

dacă nu sunt îndeplinite, cerera este nefondată.

Față

de considerentele exprimate, în conformitate cu dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge recursul ca nefondat, cu

cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.E. împotriva deciziei penale

nr.717 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,azi 18 februarie 2003.