ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2003

Decizia nr.812 Dosar nr.5057/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul B.E., împotriva deciziei penale nr.717 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. S-a prezentat recurentul condamnat, arestat, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul recurentului a lăsat soluția la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat. Recurentul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei. C U R T E A, Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr.899 pronunțată la data de 7 octombrie 2002 în dosarul penal nr.4064/2002, Tribunalul București, Secția I penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.100/2000 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, formulată de condamnatul B.E.

cu obligarea sa la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei, onorariul avocatului din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul verificând dosarul de fond în care s-a pronunțat hotărârea atacată a reținut că B.E. a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tâlhărei, iar motivele invocate de condamnat nu se înscriu în dispozițiile art.394 Cod procedură penală. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.717/A pronunțată la data de 4 noiembrie 2002 în dosarul penal nr.3001/2003 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, cu cheltuieli judiciare, reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal condamnatul a declarat recurs invocând în favoarea sa ca motiv de casare, grava eroare de fapt (art.385 9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală), comisă prin respingerea cererii sale și menținerea unei hotărâri care nu corespunde realității. A solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii de revizuire. Curtea examinând decizia și sentința în raport de critica formulată, constată că recursul este nefondat. Decizia pronunțată în apel a motivat corect respingerea apelului și menținerea sentinței, Curtea, însușindu-și această motivare în sensul că sentința a fost menținută îndeplinind condițiile de legalitate și temeinicie. Motivele invocate de revizuient exced cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.394 Cod procedură penală, ele vizând apărări de fond care dacă ar fi analizate ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat prin efectuarea unei alte judecăți decât cele prevăzute de lege.

Chiar dacă respingerea cererii s-a făcut ca inadmisibilă în loc de nefondată, iar instanța de apel nu a corectat-o, efectele ambelor soluții sunt aceleași, sentința nu se va revizui. În raport de dispozițiile art.393 Cod procedură penală, cererea de revizuire este admisibilă dar în condițiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală care, dacă nu sunt îndeplinite, cerera este nefondată. Față de considerentele exprimate, în conformitate cu dispozițiile art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge recursul ca nefondat, cu cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.E. împotriva deciziei penale nr.717 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică,azi 18 februarie 2003.