Decizia nr. 1583/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1019/2002 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1019 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul M.T., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 748 din 17 noiembrie 2000, a aceluiași tribunal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3067/2001 a Curții Supreme de Justiție. S-a reținut, în esență, că petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 829 din 13 decembrie 2002, a respins apelul condamnatului M.T. Recursul petiționarului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că, deși situația familiei condamnatului este dificilă, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului. În consecință, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului M.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul, declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei nr. 829 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.