Decizia nr. 700/2003 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 493/2002 a Tribunalului București

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.447/A din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală. S-a prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a arătat că față de dispozițiile art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală, lasă soluția la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, nu rezultă existența unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art.453 lit.c din Codul de procedură penală, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Condamnatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei, pentru rezolvarea unor probleme familiale. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.493 din 30 mai 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul D.C. și i s-a întrerupt executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din 3 ianuarie 2000 a aceluiași tribunal pe o perioadă de 3 luni, pe motive de familie, conform art.453 lit.c din Codul de procedură penală, reținând că are de întreținut o fiică în etate de 12 ani și o mamă în vârstă și bolnavă.

Prin decizia penală nr.447 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat sentința penală și s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, reținând că familia condamnatului nu se află în împrejurările speciale prevăzute de art.453 lit.c din Codul de procedură penală, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului pe un termen de 3 luni. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, reiterând cererea inițială de întrerupere a executării pedepsei pentru a-și ajuta familia aflată în nevoie, temei de casare prevăzut de art.385 9 pct.18 Cod procedură penală.

Recursul declarat nu este fondat. După cum a reținut instanța de apel, din ancheta socială efectuată în cauză rezultă într-adevăr că mama condamnatului suferă de mai multe afecțiuni, preexistente încarcerării condamnatului și deși are o pensie modestă de 1.400.000 lei mai are doi copii care au obligația legală de întreținere a sa și față de caracterul de durată a stării materiale precare, condamnatul nu i-ar îmbunătăți situația într-un interval de doar 3 luni pe cât i s-ar putea întrerupe executarea pedepsei. În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de comdamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.447 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.