ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.447/A din 19
iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală.
S-a
prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D.,
apărător desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului a arătat că față de dispozițiile art.455 raportat la art.453
lit.c din Codul de procedură penală, lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul
a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece din
concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, nu rezultă existența unor
împrejurări speciale în sensul prevăzut de art.453 lit.c din Codul de procedură
penală, pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul,
în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării
pedepsei, pentru rezolvarea unor probleme familiale.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.493 din 30 mai 2002 a Tribunalului București, secția I
penală, s-a admis cererea formulată de condamnatul D.C. și i s-a întrerupt
executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din
3 ianuarie 2000 a aceluiași tribunal pe o perioadă de 3 luni, pe motive de
familie, conform art.453 lit.c din Codul de procedură penală, reținând că are
de întreținut o fiică în etate de 12 ani și o mamă în vârstă și bolnavă.
Prin
decizia penală nr.447 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
București, s-a desființat sentința penală și s-a respins cererea de întrerupere
a executării pedepsei, reținând că familia condamnatului nu se află în
împrejurările speciale prevăzute de art.453 lit.c din Codul de procedură
penală, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate
condamnatului pe un termen de 3 luni.
Împotriva
acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, reiterând cererea inițială de
întrerupere a executării pedepsei pentru a-și ajuta familia aflată în nevoie,
temei de casare prevăzut de art.385
9
pct.18 Cod procedură penală.
Recursul
declarat nu este fondat.
După
cum a reținut instanța de apel, din ancheta socială efectuată în cauză rezultă
într-adevăr că mama condamnatului suferă de mai multe afecțiuni, preexistente
încarcerării condamnatului și deși are o pensie modestă de 1.400.000 lei mai
are doi copii care au obligația legală de întreținere a sa și față de
caracterul de durată a stării materiale precare, condamnatul nu i-ar îmbunătăți
situația într-un interval de doar 3 luni pe cât i s-ar putea întrerupe
executarea pedepsei.
În
consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de comdamnatul D.C.
împotriva deciziei penale nr.447 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București
– Secția a II-a penală.
Obligă
pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 12 februarie 2003.