ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1580/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 839 din 19

septembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată

cererea de revizuire formulată de condamnatul C.H.

A obligat pe condamnat la 250.000

lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel solicitând desființarea acesteia și admiterea cererii de revizuire

formulată în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținând că există fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

apreciind că a fost condamnat pe nedrept și arătând că există martori care nu

au fost audiați la instanța de fond.

Față de cazul invocat, revizuientul

a solicitat completarea probatoriilor, în sensul audierii de noi martori.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că prima instanță a apreciat

corect că revizuientul nu poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte

sau împrejurări deja cunoscute și verificate cu ocazia judecării fondului

cauzei și a căilor ordinare de atac.

Decizia Curții de Apel București a

fost atacată cu recurs de revizuient care a solicitat casarea hotărârilor

pronunțate și pe fond admiterea cererii de revizuire.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 394 lit. a) C.   proc.

pen., caz invocat în cererea introductivă revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Rezultă așadar că prin textul

invocat se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii

să fie noi, iar nu mijloacele de probă.

În speță revizuientul propune

administrarea de probe noi în susținerea apărării sale, pe care a făcut-o cu

ocazia judecării cauzei în fond, apel și recurs, astfel că, este inadmisibil ca

pe această cale extraordinară a revizuirii să se ajungă la o prelungire a

probațiunii pentru fapte și împrejurări deja verificate de instanțele care au

soluționat cauza.

Ca urmare instanțele au procedat

corect respingând cererea de revizuire formulată, iar recursul declarat de

revizuient apare ca nefondat.

Așa fiind, Curtea va respinge

recursul în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, declarat de

condamnatul C.H.M. împotriva deciziei penale nr. 748 din 22 noiembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a II –a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 martie 2003.