ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul D.M. împotriva deciziei penale nr.414 din 15

iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

S-a

prezentat: recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat F.V.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a arătat că față de motivele invocate de acesta, lasă soluția la

aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului deoarece motivul

invocat de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire

prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală.

Condamnatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.384 din 30 aprilie 2002, Tribunalul București, secția I

penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.M.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că, în cererea

sa, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, ca efect al  înlăturării

aplicării  art.75  alin.ultim  din  Codul  penal,  motiv ce nu se încadrează în

nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură

penală.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul D.M., solicitând admiterea lui,

casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire și

reaprecierea probelor administrate în cauză, pentru a se stabili cu certitudine

vinovăția sa.

Prin

decizia penală nr.414 din 15 iulie 2002, Curtea de Apel București, Secția I

Penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, obligându-l la

plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000

lei reprezentând onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu, urmând să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul D.M., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea cererii de revizuire și

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Deoarece

revizuirea este o cale extraordinară de atac legiuitorul a limitat în dispozițiile

art.394 din Codul de procedură penală situațiile în care se poate declanșa

acest remediu procesual și care are drept scop înlăturarea erorilor judiciare,

prin reexaminarea hotărârilor judecătorești definitive.

Verificând

actele și lucrările dosarului, se constată că în mod corect instanțele de fond

și apel au respins cererea de revizuire formulată de condamnat, din moment ce

critica adusă de acesta referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, nu

se înscrie printre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de

prevederile art.394 din Codul de procedură penală.

Așadar,

recursul declarat de condamnatul D.M. este nefondat și urmează să fie respins

ca atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură

penală și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.M. împotriva

deciziei penale nr.414 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București – Secția I

penală.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2003.