ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 51 din 07 februarie 2011 e Tribunalul Alba a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul M.C., aflat în prezent

în Penitenciarul Aiud, împotriva sentinței penale nr. 107/2002 pronunțată de

Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 2348/2002.

Pentru a

pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin

sentința penală nr. 107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.

2348/2002 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1231/2003 a Curții Supreme

de Justiție inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 20 de ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.

174 alin. (1), 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

constând în aceea că, în noaptea de 13/14 noiembrie 2002, în incinta

garsonierei sale din Alba a exercitat asupra victimei D.M. acte de violență,

constând în aplicarea unei lovituri cu pumnul în zona capului, respectiv comprimarea

toracelui victimei cu genunchii agresorului, în condițiile imobilizării

victimei la podea, cauzându-i astfel o asfixie mecanică în urma căreia victima

a decedat.

Împotriva

acestei sentințe definitive condamnatul M.C. a formulat repetate cereri de revizuire,

cum ar fi în Dosarele nr. 1579/107/2009, nr. 4424/107/2009 și nr. 3821/107/2009

ale Tribunalului Alba, cereri respinse ca inadmisibile în principiu prin

sentințele penale nr. 259/20. 07. 2009, nr. 364/12 octombrie 2009 și nr. 252/28

iunie 2010, rămase definitive.

Astfel,

în Dosarul nr. 1579/107/2009 condamnatul a arătat în esență că este nevinovat,

hotărârea de condamnare a fost dată pe baza afirmațiilor mincinoase ale

martorilor audiați în cauză, iar pe de altă parte, a solicitat reaudierea martorei

R.E. precum și a gardienilor care au fost de serviciu, în zona blocului, în

noaptea în care a fost comisă fapta.

În Dosarul

nr. 4424/107/2009 condamnatul a susținut în cererea de revizuire că este nevinovat,

hotărârea de condamnare a fost dată pe baza afirmațiilor mincinoase ale

martorilor audiați în cauză, iar pe de altă parte, a solicitat reaudierea

martorei R.E. precum și a gardienilor care au fost de serviciu, în zona

blocului, în noaptea în care a fost comisă fapta.

În Dosarul

nr. 3821/107/2009 condamnatul a arătat în esență că nu este vinovat de

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat și că martorii care au

declarat împotriva lui au denaturat adevărul, împrejurare față de care le-a

formulat plângere pentru mărturie mincinoasă.

La termenul

din 31 ianuarie 2011 instanța a pus în discuție în baza art. 403 C. proc. pen

admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate.

În

prezenta cauză, în mare parte motivele invocate de revizuient au fost aceleași

cu cele din Dosarele nr. 1579/107/2009, nr. 4424/107/2009 și nr. 3821/107/2009

ale Tribunalului Alba, respectiv faptul că martorii C.A. și L.M. au mințit cu

ocazia audierii, că nu există probe directe care să demonstreze că el este

autorul faptei, precum și solicitarea de a se audia martori noi în cauză.

Cu

privire la aceste aspecte, instanța a avut în vedere decizia de recurs

interesul Legii nr. 36 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin care s-a stabilit că cererile repetate de revizuire sunt

inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și

apărări invocate în soluționarea acestora precum și dispozițiile noi prevăzute

de art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., în vigoare la data formulării

cererii de revizuire.

În ceea

ce privește invocarea faptului că cercetările efectuate în dosarul în care a

fost condamnat sunt incomplete, în sensul că în cauză nu s-au efectuat o

reconstituire și nici o cercetare la fața locului completă,instanța a reținut

că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394

3

alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. este necesar a se descoperi fapte sau împrejurări

necunoscute instanței și deci inexistente în materialul probatoriu de la dosar

și care ar duce la o soluție diametral opusă-în prezenta cauză la achitarea revizuientului

sau la încetarea procesului penal față de acesta.

Or,

aspectele menționate de revizuient s-a apreciat că nu constituie fapte sau

împrejurări noi în sensul dispozițiilor legale amintite,ci eventual probe

depuse în completarea dovezilor administrate de instanța de fond,fără a fi de

natură a înlătura starea de fapt reținută inițial, stare de fapt care este

întemeiată pe un probatoriu vast și care nu poate fi înlăturat pe baza unor noi

mărturii.

Pentru

aceste considerente, constatând că parte din motivele invocate nu se încadrează

în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen,

iar în raport cu cererile de revizuire rezolvate anterior, cu caracter

definitiv prin sentințele penale nr. 259/20 .07. 2009, nr. 364 din 12 octombrie

2009 și nr. 252 din 28 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Alba, în prezenta

cauză există identitate de persoane, de temei legal, de motive și

apărări,operând efectele autorității de lucru judecat, și având în vedere și

decizia nr. 60/2007 a Î.C.C.J.-secțiile unite, instanța, în baza art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuientul M.C.,

în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, cerere având ca obiect revizuirea

sentinței penale nr. 107/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.

2348/2002.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuientul să plătească suma de

300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care

suma de 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu, care va fi suportat

din fondurile Ministerului Justiției și va fi virat în contul Baroului Alba.

Împotriva

acestei soluții a declarat apel revizuentul solicitând desființarea hotărârii

și admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, susținând în

esență că nu există probe care să susțină soluția de condamnare a cărei

revizuire o solicită.

Prin

decizia penală nr. 106/A din 26 iulie 2011 Curtea de Apel Alba l-a respins ca

nefondat apelul declarat de revizuentul M.C. împotriva sentinței penale nr.

51/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 70/107/2011.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a

constatat că apelul revizuientului M.C. este nefondat.

S-a

reținut că în mod corect tribunalul a arătat că cererea este inadmisibilă,

motivele invocate de condamnat neîncadrându-se în nici unul dintre temeiurile

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., în fapt condamnatul solicitând o

rejudecare a pricinii prin reevaluarea și extinderea probatoriului, ceea ce

este inadmisibil.

Astfel,

potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârile judecătorești

definitive pot fi atacate cu revizuire când se descoperă fapte sau împrejurări

noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

De

asemenea, conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen. cazul de la lit. a)

constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se

poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal

sau de condamnare.

Textul

legal face referire expresă la fapte și împrejurări(thema probandum - obiectul

probațiunii), care în accepțiunea legiuitorului urmează să fie noi, necunoscute

de instanță la momentul soluționării fondului cauzei, iar nu la mijloacele de

probă noi, care să ateste împrejurări deja aduse la cunoștința instanței.

Curtea

de Apel a constatat că împrejurările descrise în cuprinsul cererii de revizuire

au fost invocate de revizuient atât în fața instanțelor investite cu

soluționarea fondului cauzei, cât și cu ocazia promovării repetatelor cereri de

revizuire împotriva hotărârii de condamnare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuientul M.C. invocând cazul prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit.a) C. proc. pen.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în

care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale

definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest

caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de

revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Pentru a

fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența

stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe

baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de

condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în

hotărârea rămasă definitivă.

În

speță, Înalta Curte reține că cele susținute de condamnat reprezintă o

reiterare a susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel

și recurs, nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă, în sensul art. 394 lit.

a) C. proc. pen.

Prin

cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în

esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de

instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea

revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a

făcut cu acea ocazie.

Or,

acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de

atac, astfel încât în mod legal și temeinic, Curtea de Apel a constatat că, pe

de o parte, faptele și împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire

au fost cunoscute de instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei, deci nu

constituie fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., pentru a constitui temeiul acestei căi extraordinare de atac,

iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile exprese ale art. 403 alin (3)

1

C. proc. pen., invocarea lor în cadrul cererilor de revizuire formulate

succesiv de condamnat, determină inadmisibilitatea acestei căi extraordinare de

atac.

În ceea

ce privește cazurile de revizuire întemeiate pe art. 394 alin. (1) lit. b) și

d) C. proc. pen., se constată că acestea au fost invocate direct în calea de

atac a recursului astfel că, nu vor fi examinate întrucât cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale. Recursul poate

fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și

care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel. Aceasta este una din

aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea

că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în

recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în

acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în

ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale

părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea

extraordinară de atac.

În

speță, se constată că recurentul revizuent a invocat direct în recurs, cazurile

de revizuire întemeiate pe art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen. care

constituie o critică nouă, formulată omisso medio, adică fără a fi făcut

obiectul analizei instanței de apel.

Așa

fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva deciziei penale

nr. 106/A din 26 iulie 2011 a Curții de Apel Alba, secția penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 mai 2012.