ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167

din 16 iunie 2004, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat inculpatul

d.v.

la 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art.

176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C.

pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu restul de 6 ani, 6 luni și 5

zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată

aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 26/2000 a Tribunalului Prahova,

urmând ca acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 113 alin. (1)

și (3) C. pen., a dispus obligarea la tratament medical a inculpatului D.V.

A admis în parte pretențiile

civile formulate de părțile civile I.B., I.N. și D.E.

S-a reținut, că, în ziua de

16 martie 2002, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în

Arestul I.J.P. Prahova, inculpatul D.V. a lovit, în repetate rânduri, cu pumnii

și picioarele în cap și zone vitale ale corpului partea vătămată I.M., închis

contravențional, cauzându-i acesteia un traumatism cranio-cerebral și, în

final, moartea.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, prin decizia penală nr. 297/ A din 8 septembrie 2004, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva

hotărârii primei instanțe, a desființat sentința penală numai sub aspectul

laturii penale, cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei și,

rejudecând, în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 10 ani

închisoare la 16 ani închisoare, sporită cu 2 ani, prin înlăturarea aplicării

art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate au fost menținute.

Apelurile declarate de

părțile civile I.N., I.B. și inculpatul D.V. împotriva hotărârii primei

instanțe au fost respinse, ca nefondate, iar apelul declarat de partea civilă

D.E., ca tardiv.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit corect

starea de fapt.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului, în mod greșit au fost reținute circumstanțele atenuante

judiciare în favoarea acestuia. Astfel, acesta care se afla în executarea unei

pedepse privative de libertate, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor

și în stare de recidivă postcondamnatorie, a mai săvârșit o faptă penală

deosebit de gravă. În fine, conduita procesuală a acestuia, cu referire la

împrejurarea că a încercat zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea

martorilor, nu justificau reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei

pedepse inaptă a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, inculpatul a declarat recurs.

Inculpatul a susținut că nu

a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în cauză:

Starea de fapt a fost corect

stabilită în raport de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, săvârșirea

agresiunii în modalitatea arătată este confirmată de martorii A.N., C.I., D.F.,

S.G.G., V.A., G.D. și A.D.

Din fișa medicală pentru

deținuți, rezultă că partea vătămată nu a prezentat leziuni traumatice recente

la încarcerare, iar din raportul medico-legal rezultă că moartea părții

vătămate a fost violentă, între leziunile produse prin agresiunea exercitată de

inculpat și cauza medicală a decesului existând legătură de cauzalitate.

Este adevărat că o parte din

martorii audiați în Faza de urmărire penală au revenit asupra declarațiilor

date.

Însă, pentru a fi luate în

considerație, revenirile asupra declarațiilor trebuiesc temeinic justificate.

Mai mult, din declarațiile

martorilor A.D. și D.F. a rezultat că revenirile menționate au drept cauză

amenințările și, respectiv, rugămințile inculpatului.

Ca atare, condamnarea

inculpatului este urmarea stabilirii certe a vinovăției acestuia, în temeiul

cercetării complete a împrejurărilor în care fapta a fost comisă și a actelor

materiale săvârșite de către numitul D.V.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., nici alte motive de

casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul

D.V., ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr.

297/ A din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 martie 2002  la 14 ianuarie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2005.