ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse în rest pretențiile părții civile P.A. Instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile S.M.D.A.S. Hunedoara și S.J.A. Hunedoara Deva, împotriva inculpatului P.G. și în consecință a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor daune materiale: - 453,6 lei către partea civilă S.J.A. Hunedoara Deva; - 3186,05 lei către partea civilă S.M.D.A.S.

Hunedoara. S-a menținut sechestrul asigurator aplicat prin ordonanța nr. 480/P/2010 din data de 12 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la sumele deținute de inculpat în conturile deschise la B.R.D., sucursala Județeană Hunedoara. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.A. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 241/2010 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civilă. S-a arătat că probele administrate cu privire la acțiunea civilă, după disjungerea cauzei, și anume declarațiile martorilor M.R., D.S. și T.M., confirmă faptul că partea vătămată constituită parte civilă P.A., în perioada post-agresiune, a fost internată în spital, iar după externare a fost imobilizată la pat o perioadă de aproximativ 3 luni. În această perioadă, de treburile gospodărești s-a ocupat martora M.R., care pentru serviciile prestate a fost remunerată cu suma de 1500 lei lunar, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a primit, pentru toată perioada în care a acordat ajutor familiei părții vătămate, suma de 4500 lei.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a constatat că părții civile P.A. i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice care necesită o reparație bănească sub forma daunelor materiale, pe care instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate în cuantum de 20.000 lei. Și părțile civile S.J.A. Hunedoara Deva și S.M.D.A.S. Hunedoara au justificat cheltuieli ocazionate de transportul către unitatea spitalicească, respectiv de spitalizare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal partea civilă P. (fostă P.) A. și inculpatul P.G. Prin apelul părții civile s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate la suma pretinsă, de 100000 lei, arătându-se că s-a probat cu înscrisuri și probe testimoniale suferința părții vătămate, care a fost una accentuată, limitându-i-se ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și provocându-i în același timp suferințe fizice însemnate.

S-a mai arătat că partea vătămată a fost la un pas de moarte, iar traumele fizice cauzate i-au afectat ireversibil atât capacitatea de a-și folosi mâinile, cât și auzul, aceasta fiind nevoită să poarte un aparat auditiv. Prin apelul formulat, inculpatul P.G. a solicitat desființarea hotărârii atacate și reducerea despăgubirilor acordate părții civile. În motivarea apelului s-a arătat că suma de 4500 lei reprezentând acoperirea prejudiciului constând în costul întreținerii părții civile pe durata de 3 luni de către martora M.R. este exagerat de mare față de salariul minim pe economie la acea dată, de 600 lei/lună, precum și față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate părții civile.

După vindecarea leziunilor, respectiv după 28-30 de zile, partea vătămată ar fi putut să se îngrijească singură și ca urmare nu se mai justifica îngrijirea sa de către martora M.R. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordat părții civile, s-a arătat că este exagerat de mare raportat atât la veniturile de natură salarială realizate anterior de partea vătămată, cât și la numărul de zile de îngrijiri medicale, la suferința morală a părții vătămate. Prin decizia penală nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă P. (fostă P.) A., s-a desființat în parte sentința penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și a fost majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.

S-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat. Instanța de prim control judiciar a reținut că nu a împărtășit apărarea inculpatului în sensul că serviciile prestate de numita M.R. ar fi fost necesare doar pe durata de 28-30 de zile, întrucât numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare este stabilit de medicul-legist pentru încadrarea juridică a faptei și nu este echivalentul zilelor de tratamente și de punere a victimei în imposibilitatea de a se deplasa și de acționa fără ajutorul altor persoane.

Referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale, aspect criticat atât de partea civilă, cât și de inculpat, Curtea de apel a reținut că, în cazul infracțiunilor contra persoanei, la evaluarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale trebuie avute în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În cauza de față, instanța de apel a apreciat ca justificată acordarea sumei de 40000 lei cu titlu de daune morale, în raport cu probele administrate și cu modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, urmărind să ucidă victima, care era soția sa, supunând-o la suferințe de mare intensitate, care ar fi fost să conducă la deces, în lipsa intervenției atât a numitului D.G.S., pentru curmarea activității infracționale, cât și a cadrelor medicale, dar și față de urmarea produsă, constând în consecințele negative suferite de partea vătămată constituită parte civilă „în plan fizic și psihic, rezultate din numărul de îngrijiri medicale necesitate spre vindecare, din perioada în care aceasta a fost spitalizată (5 august 2010 - 12 august 2010), din suportarea unei intervenții chirurgicale și apoi, a imobilizării gipsate timp îndelungat la nivelul membrelor superioare (30 de zile și respectiv 7 zile de la externare), din existența unor leziuni și la nivelul capului și cauzarea unei invalidități permanente posttraumatice de 30 %. Împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.G., solicitând reducerea cuantumului daunelor morale.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Prin sentința penală nr. 341 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Hunedoara inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate P.A. Ca urmare a loviturilor aplicate părții vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale. Părții vătămate P.A.

i s-a cauzat incontestabil un prejudiciu material și moral prin fapta inculpatului ce se impune a fi acoperit integral, în conformitate cu dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ. și art. 14 și 346 C. proc. pen. Partea vătămată este îndreptățită și la acoperirea prejudiciului moral, aceasta decurgând din suferințele fizice și psihice cauzate, perioada petrecută în spital și ulterior pentru refacerea stării de sănătate, afectarea vieții sale sociale comparativ cu perioada anterioară săvârșirii infracțiunii. Existența prejudiciului moral se stabilește în raport cu consecințele negative suferite de partea vătămată, respectiv traumele fizice și psihice cauzate acesteia prin fapta inculpatului, iar cuantumul acestuia este rezultatul aprecierii instanțelor de fond și de apel, apreciere ce nu poate fi supusă cenzurii instanței de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 385 9 pct. 1-21 C. proc.

pen. Referitor la daunele morale, partea civilă nu este ținută să facă dovada cuantumului acestora, cuantumul stabilindu-se prin apreciere așa cum s-a arătat. Cazul de casare invocat de recurent, respectiv cel prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu este incident în speță, acesta referindu-se la situațiile în care prin hotărârea atacată s-a dispus ceea ce legea interzice sau, dimpotrivă, nu sa făcut aplicarea unei dispoziții exprese, imperative a legii, precum și la celelalte erori în drept, acestea constituind cazuri de greșită aplicare a legii. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.