ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2012

HOTĂRÂRE
13.06.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă P.A. și a fost obligat inculpatul la plata

către aceasta a sumei de 4500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de

20.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în

rest pretențiile părții civile P.A.

Instanța a admis

acțiunile civile formulate de părțile civile S.M.D.A.S. Hunedoara și S.J.A. Hunedoara

Deva, împotriva inculpatului P.G. și în consecință a dispus obligarea

inculpatului la plata următoarelor daune materiale:

- 453,6 lei către

partea civilă S.J.A. Hunedoara Deva;

- 3186,05 lei către

partea civilă S.M.D.A.S. Hunedoara.

S-a menținut

sechestrul asigurator aplicat prin ordonanța nr. 480/P/2010 din data de 12

august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la sumele

deținute de inculpat în conturile deschise la B.R.D., sucursala Județeană

Hunedoara.

S-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

partea civilă P.A.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 241/2010 a

Tribunalului Hunedoara, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civilă.

S-a arătat că probele

administrate cu privire la acțiunea civilă, după disjungerea cauzei, și anume

declarațiile martorilor M.R., D.S. și T.M., confirmă faptul că partea vătămată

constituită parte civilă P.A., în perioada post-agresiune, a fost internată în

spital, iar după externare a fost imobilizată la pat o perioadă de aproximativ

3 luni.

În această perioadă,

de treburile gospodărești s-a ocupat martora M.R., care pentru serviciile

prestate a fost remunerată cu suma de 1500 lei lunar, ceea ce conduce la

concluzia că aceasta a primit, pentru toată perioada în care a acordat ajutor

familiei părții vătămate, suma de 4500 lei.

În ceea ce privește

prejudiciul moral, instanța a constatat că părții civile P.A. i-au fost cauzate

suferințe fizice și psihice care necesită o reparație bănească sub forma

daunelor materiale, pe care instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate în

cuantum de 20.000 lei.

Și părțile civile S.J.A.

Hunedoara Deva și S.M.D.A.S. Hunedoara au justificat cheltuieli ocazionate de

transportul către unitatea spitalicească, respectiv de spitalizare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel în termenul legal partea civilă P. (fostă P.) A. și inculpatul

P.G.

Prin apelul părții

civile s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate la suma pretinsă, de

100000 lei, arătându-se că s-a probat cu înscrisuri și probe testimoniale

suferința părții vătămate, care a fost una accentuată, limitându-i-se

ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și provocându-i

în același timp suferințe fizice însemnate. S-a mai arătat că partea vătămată a

fost la un pas de moarte, iar traumele fizice cauzate i-au afectat ireversibil

atât capacitatea de a-și folosi mâinile, cât și auzul, aceasta fiind nevoită să

poarte un aparat auditiv.

Prin apelul formulat,

inculpatul P.G. a solicitat desființarea hotărârii atacate și reducerea

despăgubirilor acordate părții civile.

În motivarea apelului

s-a arătat că suma de 4500 lei reprezentând acoperirea prejudiciului constând

în costul întreținerii părții civile pe durata de 3 luni de către martora M.R. este

exagerat de mare față de salariul minim pe economie la acea dată, de 600

lei/lună, precum și față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare

pentru vindecarea leziunilor cauzate părții civile. După vindecarea leziunilor,

respectiv după 28-30 de zile, partea vătămată ar fi putut să se îngrijească

singură și ca urmare nu se mai justifica îngrijirea sa de către martora M.R.

În ceea ce privește

cuantumul daunelor morale acordat părții civile, s-a arătat că este exagerat de

mare raportat atât la veniturile de natură salarială realizate anterior de

partea vătămată, cât și la numărul de zile de îngrijiri medicale, la suferința

morală a părții vătămate.

Prin decizia penală nr.

20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

s-a admis apelul declarat de partea civilă P. (fostă P.) A., s-a desființat în

parte sentința penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și a

fost majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de

40.000 lei.

S-a respins, ca nefundat,

apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că nu a împărtășit apărarea inculpatului în sensul

că serviciile prestate de numita M.R. ar fi fost necesare doar pe durata de

28-30 de zile, întrucât numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare

este stabilit de medicul-legist pentru încadrarea juridică a faptei și nu este

echivalentul zilelor de tratamente și de punere a victimei în imposibilitatea

de a se deplasa și de acționa fără ajutorul altor persoane.

Referitor la

stabilirea cuantumului daunelor morale, aspect criticat atât de partea civilă,

cât și de inculpat, Curtea de apel a reținut că, în cazul infracțiunilor contra

persoanei, la evaluarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale trebuie

avute în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi

fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum

sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În cauza de față,

instanța de apel  a apreciat ca justificată acordarea sumei de 40000 lei cu

titlu de daune morale, în raport cu probele administrate și cu modul în care

inculpatul a săvârșit infracțiunea, urmărind să ucidă victima, care era soția

sa, supunând-o la suferințe de mare intensitate, care ar fi fost să conducă la

deces, în lipsa intervenției atât a numitului D.G.S., pentru curmarea

activității infracționale, cât și a cadrelor medicale, dar și față de urmarea

produsă, constând în

consecințele

negative suferite de partea vătămată constituită parte civilă „în plan fizic și

psihic, rezultate din numărul de îngrijiri medicale necesitate spre vindecare,

din perioada în care aceasta a fost spitalizată (5 august 2010 - 12 august 2010),

din suportarea

unei intervenții chirurgicale și apoi, a imobilizării gipsate timp îndelungat

la nivelul membrelor superioare (30 de zile și respectiv 7 zile de la

externare), din existența unor leziuni și la nivelul capului și cauzarea unei

invalidități permanente posttraumatice de 30 %.

Împotriva deciziei

penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul P.G., solicitând reducerea cuantumului

daunelor morale.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

Recursul este

nefondat.

Prin sentința penală nr.

341 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Hunedoara inculpatul a fost condamnat

la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate

P.A.

Ca urmare a

loviturilor aplicate părții vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat

pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale.

Părții vătămate P.A. i

s-a cauzat incontestabil un prejudiciu material și moral prin fapta

inculpatului ce se impune a fi acoperit integral, în conformitate cu dispozițiile

art. 998art. 999 C. civ. și art. 14 și 346 C. proc. pen.

Partea vătămată este

îndreptățită și la acoperirea prejudiciului moral, aceasta decurgând din

suferințele fizice și psihice cauzate, perioada petrecută în spital și ulterior

pentru refacerea stării de sănătate, afectarea vieții sale sociale comparativ

cu perioada anterioară săvârșirii infracțiunii.

Existența

prejudiciului moral se stabilește în raport cu consecințele negative suferite

de partea vătămată, respectiv traumele fizice și psihice cauzate acesteia prin

fapta inculpatului, iar cuantumul acestuia este rezultatul aprecierii instanțelor

de fond și de apel, apreciere ce nu poate fi supusă cenzurii instanței de

recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile

art. 385

9

pct. 1-21 C. proc. pen.

Referitor la daunele

morale, partea civilă nu este ținută să facă dovada cuantumului acestora,

cuantumul stabilindu-se prin apreciere așa cum s-a arătat.

Cazul de casare

invocat de recurent, respectiv cel prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

care prin hotărârea atacată s-a dispus ceea ce legea interzice sau, dimpotrivă,

nu sa făcut aplicarea unei dispoziții exprese, imperative a legii, precum și la

celelalte erori în drept, acestea constituind cazuri de greșită aplicare a

legii.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 906/2012
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118/2011 a fost condamnat inculpatul D.M.F. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drep
ÎCCJ 2011-07-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2765/2011
Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 257 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 3527/97/2010 a fost respinsă cererea de
ÎCCJ 2013-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 824/2013
Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Hunedoara, secția penală, în baza sentinței penale nr. 58 din 13 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2957/97/
ÎCCJ 2012-05-14
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2012
delictuale reglementate în cuprinsul disp. art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., instanța a acordat daunele materiale în cuantum de 4.000 RON precum și daunele morale solicitate în cuantum de 100.000 RON și i-a obligat în solidar pe in
ÎCCJ 2012-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 147 din 9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a fa
Sursă