ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă în parte acțiunea
civilă formulată de partea civilă P.A. și a fost obligat inculpatul la plata
către aceasta a sumei de 4500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de
20.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse în
rest pretențiile părții civile P.A.
Instanța a admis
acțiunile civile formulate de părțile civile S.M.D.A.S. Hunedoara și S.J.A. Hunedoara
Deva, împotriva inculpatului P.G. și în consecință a dispus obligarea
inculpatului la plata următoarelor daune materiale:
- 453,6 lei către
partea civilă S.J.A. Hunedoara Deva;
- 3186,05 lei către
partea civilă S.M.D.A.S. Hunedoara.
S-a menținut
sechestrul asigurator aplicat prin ordonanța nr. 480/P/2010 din data de 12
august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la sumele
deținute de inculpat în conturile deschise la B.R.D., sucursala Județeană
Hunedoara.
S-a dispus obligarea
inculpatului la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
partea civilă P.A.
Pentru a pronunța
această sentință, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 241/2010 a
Tribunalului Hunedoara, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru
tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.
20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
În baza art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civilă.
S-a arătat că probele
administrate cu privire la acțiunea civilă, după disjungerea cauzei, și anume
declarațiile martorilor M.R., D.S. și T.M., confirmă faptul că partea vătămată
constituită parte civilă P.A., în perioada post-agresiune, a fost internată în
spital, iar după externare a fost imobilizată la pat o perioadă de aproximativ
3 luni.
În această perioadă,
de treburile gospodărești s-a ocupat martora M.R., care pentru serviciile
prestate a fost remunerată cu suma de 1500 lei lunar, ceea ce conduce la
concluzia că aceasta a primit, pentru toată perioada în care a acordat ajutor
familiei părții vătămate, suma de 4500 lei.
În ceea ce privește
prejudiciul moral, instanța a constatat că părții civile P.A. i-au fost cauzate
suferințe fizice și psihice care necesită o reparație bănească sub forma
daunelor materiale, pe care instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate în
cuantum de 20.000 lei.
Și părțile civile S.J.A.
Hunedoara Deva și S.M.D.A.S. Hunedoara au justificat cheltuieli ocazionate de
transportul către unitatea spitalicească, respectiv de spitalizare.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel în termenul legal partea civilă P. (fostă P.) A. și inculpatul
P.G.
Prin apelul părții
civile s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate la suma pretinsă, de
100000 lei, arătându-se că s-a probat cu înscrisuri și probe testimoniale
suferința părții vătămate, care a fost una accentuată, limitându-i-se
ireversibil posibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene și provocându-i
în același timp suferințe fizice însemnate. S-a mai arătat că partea vătămată a
fost la un pas de moarte, iar traumele fizice cauzate i-au afectat ireversibil
atât capacitatea de a-și folosi mâinile, cât și auzul, aceasta fiind nevoită să
poarte un aparat auditiv.
Prin apelul formulat,
inculpatul P.G. a solicitat desființarea hotărârii atacate și reducerea
despăgubirilor acordate părții civile.
În motivarea apelului
s-a arătat că suma de 4500 lei reprezentând acoperirea prejudiciului constând
în costul întreținerii părții civile pe durata de 3 luni de către martora M.R. este
exagerat de mare față de salariul minim pe economie la acea dată, de 600
lei/lună, precum și față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare
pentru vindecarea leziunilor cauzate părții civile. După vindecarea leziunilor,
respectiv după 28-30 de zile, partea vătămată ar fi putut să se îngrijească
singură și ca urmare nu se mai justifica îngrijirea sa de către martora M.R.
În ceea ce privește
cuantumul daunelor morale acordat părții civile, s-a arătat că este exagerat de
mare raportat atât la veniturile de natură salarială realizate anterior de
partea vătămată, cât și la numărul de zile de îngrijiri medicale, la suferința
morală a părții vătămate.
Prin decizia penală nr.
20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,
s-a admis apelul declarat de partea civilă P. (fostă P.) A., s-a desființat în
parte sentința penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara și a
fost majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de
40.000 lei.
S-a respins, ca nefundat,
apelul declarat de inculpat.
Instanța de prim
control judiciar a reținut că nu a împărtășit apărarea inculpatului în sensul
că serviciile prestate de numita M.R. ar fi fost necesare doar pe durata de
28-30 de zile, întrucât numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare
este stabilit de medicul-legist pentru încadrarea juridică a faptei și nu este
echivalentul zilelor de tratamente și de punere a victimei în imposibilitatea
de a se deplasa și de acționa fără ajutorul altor persoane.
Referitor la
stabilirea cuantumului daunelor morale, aspect criticat atât de partea civilă,
cât și de inculpat, Curtea de apel a reținut că, în cazul infracțiunilor contra
persoanei, la evaluarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale trebuie
avute în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi
fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum
sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În cauza de față,
instanța de apel a apreciat ca justificată acordarea sumei de 40000 lei cu
titlu de daune morale, în raport cu probele administrate și cu modul în care
inculpatul a săvârșit infracțiunea, urmărind să ucidă victima, care era soția
sa, supunând-o la suferințe de mare intensitate, care ar fi fost să conducă la
deces, în lipsa intervenției atât a numitului D.G.S., pentru curmarea
activității infracționale, cât și a cadrelor medicale, dar și față de urmarea
produsă, constând în
consecințele
negative suferite de partea vătămată constituită parte civilă „în plan fizic și
psihic, rezultate din numărul de îngrijiri medicale necesitate spre vindecare,
din perioada în care aceasta a fost spitalizată (5 august 2010 - 12 august 2010),
din suportarea
unei intervenții chirurgicale și apoi, a imobilizării gipsate timp îndelungat
la nivelul membrelor superioare (30 de zile și respectiv 7 zile de la
externare), din existența unor leziuni și la nivelul capului și cauzarea unei
invalidități permanente posttraumatice de 30 %.
Împotriva deciziei
penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, în termen
legal, a declarat recurs inculpatul P.G., solicitând reducerea cuantumului
daunelor morale.
În drept, inculpatul
și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Recursul este
nefondat.
Prin sentința penală nr.
341 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Hunedoara inculpatul a fost condamnat
la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C.
pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate
P.A.
Ca urmare a
loviturilor aplicate părții vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat
pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale.
Părții vătămate P.A. i
s-a cauzat incontestabil un prejudiciu material și moral prin fapta
inculpatului ce se impune a fi acoperit integral, în conformitate cu dispozițiile
art. 998 – art. 999 C. civ. și art. 14 și 346 C. proc. pen.
Partea vătămată este
îndreptățită și la acoperirea prejudiciului moral, aceasta decurgând din
suferințele fizice și psihice cauzate, perioada petrecută în spital și ulterior
pentru refacerea stării de sănătate, afectarea vieții sale sociale comparativ
cu perioada anterioară săvârșirii infracțiunii.
Existența
prejudiciului moral se stabilește în raport cu consecințele negative suferite
de partea vătămată, respectiv traumele fizice și psihice cauzate acesteia prin
fapta inculpatului, iar cuantumul acestuia este rezultatul aprecierii instanțelor
de fond și de apel, apreciere ce nu poate fi supusă cenzurii instanței de
recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile
art. 385
9
pct. 1-21 C. proc. pen.
Referitor la daunele
morale, partea civilă nu este ținută să facă dovada cuantumului acestora,
cuantumul stabilindu-se prin apreciere așa cum s-a arătat.
Cazul de casare
invocat de recurent, respectiv cel prevăzute de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., nu este incident în speță, acesta referindu-se la situațiile în
care prin hotărârea atacată s-a dispus ceea ce legea interzice sau, dimpotrivă,
nu sa făcut aplicarea unei dispoziții exprese, imperative a legii, precum și la
celelalte erori în drept, acestea constituind cazuri de greșită aplicare a
legii.
Față de considerentele
expuse, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie
2012.