ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 906/2012

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 118/2011 a fost condamnat inculpatul D.M.F. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C.

pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen.

Inculpatul a fost

privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a) și b) C. pen. în

condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 7 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.M.F. în

vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul național de date genetice

judiciare.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul D.M.F. la

30.000 lei daune morale către partea civilă M.C.F. În rest pretențiile civile

formulate de partea civilă M.C.F. au fost respinse.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 obligă pe inculpatul la:

- 4.607,14 lei

cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Deva;

- 534,24 lei

cheltuieli de spitalizare către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță

Hunedoara.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul

întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr.

105/P/2011 la data de 04 martie  2011, a fost trimis în judecată, în stare de

libertate, inculpatul D.M.F., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., constând în

aceea că în data de 15 ianuarie 2011, într-un bar din localitatea Certeju de

Sus i-a aplicat o lovitură în cap cu o bâtă părții vătămate M.C.F.,

provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare29-30 zile îngrijiri

medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Analizând actele și

lucrările dosarului, respectiv:procesul verbal de sesizare din oficiu; proces

verbal de cercetare în teren, planșe foto, certificat medico-legal, raport de

constatare medico-legal, raport de expertiză medico-legală din 08 februarie

2011, declarații martori, declarații inculpat, adresa Spitalului Județean

Hunedoara Deva, adresa Serviciului Județean de Ambulanță Hunedoara, declarația

părții civile M.C.F., declarația inculpatului, instanța de fond a reținut

următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 15

ianuarie 2011 inculpatul D.M.F. și martora R.C.F. au mers la barul „E.D.” din

Certeju de Sus. La masa lor s-a așezat și partea vătămată M.C.F., care a trăit

o perioadă în concubinaj cu martora R.C.F.. La un moment dat, partea vătămată

i-a reproșat martorei C.D.F. faptul că se amestecă, fără nici un drept, în

relația sa cu martora R.C.F., adresându-i, totodată, cuvinte vulgare. Datorită

acestui fapt inculpatul a intervenit, atrăgându-i atenția părții vătămate să nu

mai continue cu injuriile. Acest lucru a iritat-o pe partea vătămată, care i-a

spus inculpatului faptul că, deși este masiv, acest lucru nu-l impresionează,

invitându-l afară din local pentru „a discuta”. Inculpatul a refuzat și, la

scurt timp, acesta a părăsit localul împreună cu cele două martore, care

ulterior nu au mai revenit.

Inculpatul și-a

sunat, apoi, un prieten, să vină să-l ia cu mașina. În timp ce îl aștepta pe

acel prieten, inculpatul s-a enervat brusc de ceea ce îi spusese partea

vătămată în bar și s-a decis să se întoarcă în bar.

În fața barului a

găsit, pe jos, o bâtă de circa 80 cm și a luat-o cu el. a intrat în bar și a

văzut-o pe partea vătămată jucând poker la un aparat, fiind cu spatele la ușă.

Fără un cuvânt, s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat cu bâta, o

lovitură puternică în zona cefei. Partea vătămată a căzut jos de pe scaun,

inconștientă, iar inculpatul a fugit. La circa 100 metrii a văzut mașina

prietenului care venise după el, s-a urcat în mașină și au pornit spre Deva. La

podul peste râul Mureș, inculpatul a oprit mașina și a aruncat bâta în apă.

Împotriva acestei

soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii și în urma

unei noi judecăți aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată ori

suspendare sub supraveghere a executării ei.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a susținut că soluția instanței de fond este netemeinică

deoarece nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante și nu a

dispus suspendarea executării pedepsei deși inculpatul nu are antecedente penal

și a avut o atitudine corespunzătoare pe durata derulării procedurilor

judiciare.

Soluția instanței de

fond a fost apelată și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara

care, prin precizarea făcută în fața instanței, a solicitat desființarea

hotărârii și urmare a unei noi judecăți reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante facultative.

Prin decizia penală

nr. 142/ A din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpatul D.M.F. împotriva sentinței penale nr. 118/2011 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 2556/97/2011.

A desființat sentința

penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind calificarea juridică a

faptei și individualizarea judiciară a pedepsei, și procedând la o nouă

judecată în aceste limite:

A reținut în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt dând o încadrare juridică legală faptei săvârșite de

inculpat.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Curtea a constatat că sunt

fondate criticile apelanților. Astfel, s-a constatat că pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174,

175 lit. i) C. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă

nelegală, sub minimul prevăzut de lege, de 3 ani și 4 luni închisoare.

Procedând la o nouă

judecată asupra individualizării judiciare a pedepsei Curtea a apreciat că

cererea apelanților de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă facultativă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) este întemeiată.

Totodată s-a apreciat

ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului de aplicare a unei pedepse cu

suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării ei,

scopul educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este el reglementat de art.

52 C. pen. neputând fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de

libertate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă M.C.F. și inculpatul

D.M.F.

Inculpatul, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a pus concluzii de

admitere a recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și suspendarea

executării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen. Totodată a

solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea civilă.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform

art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de

inculpatul D.M.F. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației

de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța că în cauză sunt întrunite

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc.

pen., reținută în sarcina sa.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată de prima instanță de control

judiciar.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului de aplicarea a unei pedepse cu suspendarea

condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării ei aceasta este

vădit neîntemeiată. Gravitatea faptei săvârșită de inculpat, modalitatea

comiterii ei - lovirea părții vătămate prin surprindere, pe la spate cu un corp

dur și într-o zonă vitală a corpului - și atitudinea acestuia de părăsire a

victimei și aruncare a obiectului contondent justifică opinia că reeducarea

inculpatului și conștientizarea de către acesta a gravității faptei impun

executarea pedepsei în regim de detenție.

Atitudinea sinceră a

inculpatului pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale au

primit deja eficiență, instanța reținând în favoarea acestuia circumstanțe

atenuante și orientând pedeapsa mult sub minimul special.

Așa fiind se constată

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub

aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanțele având în

vedere la individualizarea acesteia toate criteriile generale de

individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C.

pen. Totodată, Înalta Curte apreciază că scopul punitiv, preventiv educativ și

preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin

aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului.

În cea ce privește

recursul declarat de partea civilă M.C.F. acesta este inadmisibil urmând a fi

respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu

au folosit calea apelului. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă

prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai

cu privire la această modificare.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că partea civilă M.C.F. nu a declarat apel

împotriva sentinței penale nr. 118 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția penală, iar prin decizia pronunțată în apel nu s-a modificat

soluția pronunțată sub aspectul laturii civile a cauzei astfel că recursul

declarat de partea civilă urmează a fi respins ca inadmisibil.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza

art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca

nefondat.

În temeiul art. 38515

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

partea civilă M.C.F.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea civilă M.C.F. împotriva deciziei

penale nr. 142/ A din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2012.