ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3349/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3349/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 74/A din 23 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.D. deținut în

Penitenciarul împotriva Sentinței penale nr. 52 din 11 martie 2013 pronunțată

de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 1158/97/2013 și în consecință:

A desființat sentința

penală atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei pentru care

este judecat inculpatul apelant C.D. și rejudecând în aceste limite:

A aplicat

inculpatului C.D. pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen. prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A computat din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 3

ianuarie 2013 și până la 23 aprilie 2013.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 52 din 11 martie

2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 1158/97/2013 a

fost condamnat inculpatul C.D. la 10 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit.

d) C. pen.

A constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 3 ianuarie 2013 și

în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive iar în baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a menținut măsura arestării preventive a inculpatului;

Sub aspectul laturii

civile, în baza dispozițiilor art. 1357 și urm. C. civ. a obligat inculpatul la

plata sumei de 2.800 RON către daune materiale către partea civilă B.E.

(fratele victimei) și la plata sumei de 1.944,33 RON către partea civilă

Spitalul de Urgență Petroșani.

A constatat că numita

C.V. (mama victimei) nu s-a constituit parte civilă;

A dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru

introducerea acestora în Sistemul Național de Date Genetice fără notificare;

A dispus conservarea

mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al

Tribunalului Hunedoara până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare;

a obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a

reținut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Hunedoara, din data de 22 ianuarie 2013, inculpatul C.D. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

În fapt s-a reținut

că la data de 31 decembrie 2012, inculpatul C.D., împreună cu victima H.E.

(concubina sa) urmau să petreacă Revelionul la S.S. Lupeni, împreună cu mai

mulți prieteni, fratele inculpatului și rude. Pe parcursul zilei, cei doi s-au

deplasat la părinții inculpatului unde au consumat băuturi alcoolice, apoi în

pregătirea petrecerii au mai consumat alcool și la domiciliul lor conjugal,

împreună cu C.S.V. și prietena acestuia, care au venit la orele 18,00 (audiați

ca martori în cauză).

Spre seară, orele

21,00 inculpatul apelant a plecat să transporte alimentele, băutura și

alcoolul, la locul petrecerii, împreună cu bărbații din grup. Când s-a întors

acasă, pentru a o lua și pe concubina sa să meargă la petrecere, inculpatul a

găsit-o pe aceasta (C.S.V. și I.C. plecaseră), pe pardoseala din hol, în

poziția șezut, cu spatele sprijinit de perete, în avansată stare de ebrietate.

Enervat că aceasta nu putea să se ridice în picioare, nu putea vorbi, ci doar

mormăia, precum și iritat că i-a "stricat și acel Revelion"

(declarație inculpat urmărire penală) inculpatul-apelant a lovit-o cu pumnii,

palmele și picioarele în zona capului, brațelor și toracelui, așa încât aceasta

a ajuns în poziția întinsă pe podea. Fiind încălțat cu bocanci cu tălpi rigide,

loviturile aplicate i-au produs sângerări în zona gurii, nasului, capului și

după ureche.

Potrivit

declarațiilor inculpatului-apelant, victima nu a reacționat sub nicio formă, nu

a schițat gesturi de apărare, ci doar gemea de durere. Acesta a precizat că,

văzând-o plină de sânge și că nu mai mișcă, a pus-o din nou în poziția șezut, a

prins-o de sub brațe și a târât-o pe patul din dormitor, a învelit-o cu

plapuma, în idea că, va dormi și se va trezi din beție, apoi s-a deplasat în

bucătărie, unde s-a apucat de fumat și a ațipit. Apelat insistent de fratele

său, care se afla deja la petrecere, inculpatul a plecat, în jurul orelor 23,45

de acasă. Întrebat de fratele său de ce nu a venit și concubina,

inculpatul-apelant i-a spus că aceasta e beată din nou și că a bătut-o.

După petrecerea de

Revelion, inculpatul apelant a revenit acasă, în jurul orelor 7,00, și a

observat-o pe concubina sa în aceeași poziție, cum o lăsase seara, iar pe lenjerie

erau pete de sânge. Crezând că aceasta încă doarme, a dezbrăcat-o de pantalonii

cu care era îmbrăcată pentru a se odihni mai comod și s-a așezat pe pat lângă

ea și a dormit până în jurul orelor 13,00 ale zilei de 1 ianuarie 2013.

Trezindu-se din somn,

afirmativ, inculpatul a încercat să o trezească, dar nu a reușit, așa încât,

și-a dat seama că este inconștientă și doar horcăia, fără a avea nicio altă

reacție. În acel moment s-a alarmat, l-a sunat pe fratele său să vină urgent că

nu știe ce i-a făcut concubinei sale.

Fratele său, C.C. a

venit însoțit de concubina sa, martora I.E. și au constatat că victima prezenta

urme de sânge în zona gurii, nasului, capului, avea fața exagerat de umflată,

lenjeria patului era cu urme de sânge, așa încât au chemat ambulanța. Inițial a

fost transportată la Spitalul Municipal Lupeni, dar pentru că starea sa era

gravă a fost transportată la Spitalul de Urgență Petroșani, unde a fost

operată, fiind transferată în secția ATI a spitalului în stare de comă, dar a

decedat, după 4 zile, la data de 5 ianuarie 2013.

În raport cu probele

administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanței de fond a

respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, apreciind că multitudinea loviturilor aplicate,

intensitatea acestora, zonele vitale vizate, starea în care se afla victima la

momentul agresiunii, și care a pus-o în imposibilitatea de a se apăra, conduc

la concluzia că, deși nu a urmărit în mod expres să suprime viața victimei, a

acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar putea produce, a profitat

de neputința victimei de a se apăra, așa încât, a săvârșit infracțiunea de omor

calificat cu intenție indirectă.

Rezumând, sub

aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că, numai prejudiciul

rezultat din cheltuielile de înmormântare a fost solicitat și l-a acordat în

acest cuantum. De asemenea, a obligat inculpatul la plata costurilor solicitate

de spital. (dosar urmărire penală).

Deoarece, mama

victimei nu s-a constituit parte civilă iar familia inculpatului a contribuit

la achitarea costurilor de înmormântare a luat act de acest fapt.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul C.D. invocând motive de nelegalitate și de

netemeinicie sub aspectul laturii penale:

- greșita condamnare

a sa pentru infracțiunea de omor calificat, fapta sa constituind infracțiunea

de loviri sau alte vătămări cauzatoare de moarte, deoarece nici un moment nu a

avut intenția să ucidă victima, așa încât decesul s-a produs din culpă. A

arătat că, sunt împreună de 12 ani, au fost căsătoriți, au divorțat în 2005 și

au rămas împreună și după divorț. A mai precizat că a dus victima la

dezalcoolizare de mai multe ori, a ajutat-o și când a rămas fără loc de muncă,

practic a întreținut-o, iar faptul că loviturile aplicate au determinat

decesul, reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Examinând Sentința

penală nr. 52 din 11 martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, potrivit criticilor

din apelul declarat și probatoriului administrat, cât și din oficiu, în

limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

admis apelul inculpatului pentru următoarele considerentele.

Sub aspectul

criticii, privind greșita respingere a solicitării privind schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de

loviri sau alte violențe cauzatoare de moarte, Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Analiza efectivă a

probelor esențiale supuse aprecierii Curții de Apel, au relevat fără dubiu că

infracțiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de vătămări cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece inculpatul a aplicat victimei

lovituri vindecabile în 40 - 45 zile îngrijiri medicale, dar care au fost

urmate de moartea acesteia, datorată însă bronhopneumoniei, complicație

survenită în evoluția politraumatismului operat, între agresiune și deces

existând legătură de cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p. dec. nr. 1173

din 5 martie 2002, wwwscj.ro)

Astfel,

inculpatul-apelant și victima conviețuiau de peste 12 ani, ambii, în mod

repetat consumau băuturi alcoolice în exces și de multe ori acesta o agresa pe

concubina sa, pentru faptul că nu renunța la alcool. (dosar urmărire penală).

Din depozițiile

martorilor audiați a rezultat că, în seara de 31 decembrie 2012, victima era în

stare avansată de ebrietate și din acest motiv nu a ajuns la petrecere, dar

acest fapt obișnuit, ca și prezența inculpatului-apelant singur la Revelion, nu

a neliniștit pe nimeni, deoarece toți prietenii din anturaj cunoșteau că

aceasta consumă foarte mult alcool și adesea nu mai ajunge la evenimente.

(dosar urmărire penală).

Astfel, martorul

C.S.V. era cel care, în seara de 31 decembrie 2012 la orele 18,00 s-a aflat

împreună cu prietena sa, inculpatul-apelant și victimă la locuința celor din

urmă, prealabil deplasării la petrecerea de Revelion. În intervalul 18,00 -

21,00 au consumat alcool, iar inculpatul-apelant în jurul orelor 21,00 a plecat

pentru a se ocupa de pregătirea petrecerii. Martorul a arătat că, victima se

ducea din când în când și la cămară și mai bea acolo singură țuică, așa încât,

la un moment dat nu mai putea merge, vorbea incoerent și s-a așezat pe

pardoseala din hol, în șezut. Văzând în ce stare de beție se află, martorul și

prietena sa au plecat și au lăsat-o acolo, ducându-se la locul petrecerii și

spunându-le fratelui inculpatului-apelant și concubinei acestuia că victima s-a

îmbătat. A mai precizat că aceasta nu avea semne de violență la acel moment. A

doua zi a aflat că victima a fost bătută de inculpatul apelant și a fost dusă

la spital. Aceeași împrejurare a fost prezentată și de martora R.I. (dosar

urmărire penală).

Relevante, sub

aspectul stării de fapt și relației dintre inculpatul-apelant și victimă, au

fost apreciate declarațiile martorei I.E. (concubina fratelui

inculpatului-apelant) care a precizat că, în acea seară de 31 decembrie 2012,

în jurul orei 20,00 a vorbit la telefon cu victima și și-a dat seama că era

beată, deoarece abia vorbea. Aceeași martoră a precizat că, prezența

inculpatului apelant singur la Revelion, în jurul orelor 24,00 și justificarea

că era beată concubina sa și a bătut-o nu a uimit-o și neliniștit-o, deoarece

știa că aceasta obișnuia să bea, iar inculpatul obișnuia să o bată (să o

pălmuiască), pentru a o determina să renunțe la alcool. În ziua de 1 ianuarie

2013, când a văzut în ce stare era victima l-a întrebat de ce a bătut-o atât de

rău, iar inculpatul i-a spus că s-a enervat foarte tare când a găsit-o pe jos în

hol beată. (dosar urmărire penală). Martora a mai precizat că

inculpatul-apelant și victima erau împreună de peste 12 ani, obișnuiau să

consume alcool, însă victima bea foarte mult și zilnic și a fost în repetate

rânduri la dezalcoolizare. Martora a arătat că cei doi au fost căsătoriți 2 - 3

ani, dar și după divorț au rămas împreună, iar inculpatul apelant o întreținea,

căci numai el avea loc de muncă. I.E. a mai precizat că victima nu recunoștea

că bea, deși zilnic era în acea stare, iar sănătatea sa precară, bubele de pe

corp și căderea părului susținea că sunt din cauza bătăilor primite de la

inculpatul-apelant. Aceeași martoră a declarat că avea cunoștință de faptul că

inculpatul-apelant o lovea când era beată, acest fapt petrecându-se și în

prezența ei și a celorlalți membrii de familie. Martora a arătat că atunci când

inculpatul-apelant l-a sunat pe fratele său să vină repede că nu știe ce să-i

mai facă la asta ... referindu-se la victimă ... au găsit victima în stare de

inconștiență, cu sânge în zona nasului, gurii, cu mâinile și fața umflate.

Aceste împrejurări au fost confirmate și de martorul C.C. (fratele

inculpatului-apelant, respectiv concubinul martorei I.E.).

Sub același aspect, a

fost apreciat ca fiind relevant faptul că declarațiile și poziția inculpatului

este în totală concordanță cu declarațiile martorilor audiați.

Probatoriul

administrat a relevat următoarele aspecte esențiale în legătura cu leziunile

victimei.

Raportul de

constatare medico-legală a reținut că la data de 1 ianuarie 2013 la internare,

victima avea diagnostic TCC comă gr. II, III, apoi gr. III, IV, a fost operată

și s-a evacuat un hematom subdural acut de emisfer cerebral drept, cheaguri de

sânge, politraumatism prin heteroagresiune, respira spontan, cu mișcări

paradoxale ale toracelui, halenă alcoolică. (la data de 1 ianuarie 2013, orele

16,40 avea alcoolemie de 1‰, deci după aproximativ 18 ore). I s-a făcut CT

cerebral de urgență, având hematom palpebraț, echimoză extinsă și gambă

bilateral, echimoze faciale, plăgi escoriate genunchi, fracturi costale,

insuficiență respiratorie, iar leziunile s-au putut produce prin lovire

repetată cu corp dur și compresiunea toracelui și au necesitat cca 40 - 45 zile

de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații (dosar urmărire penală). După

operație evoluția a fost dificilă, în următoarele zile cu ramolisment cerebral

extins, trombocitopenie severă, etilism cronic, funcțiile vitale s-au

deteriorat progresiv, coma s-a aprofundat, a făcut stop cardiac iresuscitabil

și s-a declarat decesul în 5 ianuarie 2013 (după 4 zile - dosar fond).

Din raportul

medico-legal de necropsie a rezultat că, leziunile traumatice erau la nivel

fronto-zigomatic dreapta, de asemenea, echimoze pe umeri, obraz, pleoapă și

diagnosticul anatomopatologic a evidențiat edem cerebral, hemoragie și

dilacerare cerebrală, edem pulmonar steatoză hepatică, bronhopneumonie. (dosar

fond).

S-a arătat în

raportul medico-legal de necropsie că moartea victimei H.E.L. a fost violentă

și s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția

politraumatismului, cu traumatism cranio - cerebral operat și fracturi costale

cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur și

compresiunea toracelui (dosar fond).

S-a mai arătat că

instanța de fond a conturat o stare de fapt, în parte diferită de cea care

rezultă din analiza tuturor probelor administrate în cauză. (martori și acte

medicale).

Astfel, judecătorul

instanței de fond a reținut că, în seara zilei de 31 decembrie 2012, în jurul

orelor 21,00 - 22,00 victima avea o alcoolemie apropiată de coma alcoolică și

își bazează concluzia pe împrejurarea că, după 18 ore încă avea o alcoolemie de

1‰, apoi reține că, datorită alcoolemiei era fără posibilitatea de a se mișca

și apăra, iar loviturile repetate și de intensitate mare ce i-au fost aplicate

de inculpatul-apelant cu pumnii și picioarele încălțate cu bocanci, în zona

capului și toracelui, i-au provocat leziuni grave (multiple fracturi complete

ale coastelor II - VIII, traumatism cranio cerebral sever, care a generat

hemoragie subdurală și extradurală) dar și leziuni mai puțin grave (excoriații

și echimoze la nivelul feței, scalpului, toracelui și membrelor).

În acest context,

judecătorul instanței de fond a reținut că, fapta inculpatului apelant

constituie infracțiunea de omor calificat, deoarece a aplicat victimei, aflată

în imposibilitatea de a se apăra, lovituri repetate, în zona capului și

toracelui, cu pumnii și picioarele încălțate cu bocanci, provocându-i leziuni

grave, care au determinat decesul ulterior (dosar fond).

Instanța de prim

control judiciar a constatat că instanța de fond a efectuat o analiză parțială

a declarațiilor martorilor audiați și a actelor medico-legale și nu a avut în

vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, ci doar a efectuat analiza

unora din leziuni și pe acestea și-a bazat concluzia.

Descrierea derulării

faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declarațiilor martorilor

audiați și raportului medico-legal, au relevat în mod cert că victima avea

multiple echimoze și plăgi (dosar) care s-au produs prin lovirea cu palme,

pumni, piciorul încălțat cu bocanci în zona feței, brațelor, capului,

trunchiului. Faptul că loviturile aplicate i-au cauzat leziuni rezultă cu

claritate din raportul medico-legal de necropsie. Concluziile necropsiei însă,

au constatat drept cauză a morții bronhopneumonia, ca și complicație survenită

în evoluția politraumatismului, cu traumatism cranio-cerebral operat și

fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu

corp dur și compresiunea toracelui. De asemenea, s-a reținut expres că oasele

craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen având organele

integre (dosar fond).

Așa fiind, concluzia

judecătorului instanței de fond că leziunile grave, care au dus la deces s-au

produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale nu poate fi reținută deoarece,

raportul medico-legal menționează expres, drept cauză a morții bronhopneumonia,

ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, cu traumatism

cranio-cerebral operat și fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni

produse prin lovire repetată cu corp dur și compresiunea toracelui.

Așadar, leziunile

evidențiate la necropsie sunt: fractură os sfenoid, fracturi costale bilaterale

multiple, fractură radio-carpiană, dar și numeroase echimoze pe brațe, pleoape,

obraz, care s-au produs urmare agresării, însă decesul a survenit din cauza

bronhopneumoniei, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului,

la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.

Referitor la

împrejurarea că inculpatul apelant a mai agresat-o și în alte rânduri, acesta

este un fapt cert, probele administrate demonstrând că o lovea deoarece consuma

în exces alcool, iar încercările de a o ajuta, inclusiv prin tratamente, prin

faptul că o întreținea din punct de vedere material nu au putut-o determina să

renunțe la alcool, așa încât îi aplica adesea corecții fizice. Deși este

evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca

justificată, împrejurările anterior menționate demonstrează că inculpatul nu

avea o stare tensionată în relația cu victima, dimpotrivă, avea grijă de

aceasta, deci este evident că nici un moment nu a avut intenția de a-i curma

viața. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011, ICCJ).

Despre victimă se

cunoaște că era mare consumatoare de alcool, fiind de mai multe ori la

dezalcoolizare, deseori, inculpatul apelant fiind nevoit să aibă grijă de ea,

deoarece consuma alcool în exces. În 31 decembrie 2012 au consumat împreună, în

mai multe anturaje alcool și fiind atât de beată a rămas în șezut pe holul

apartamentului aproximativ două ore până a venit inculpatul apelant, la rândul

său băut în acea seară. A încercat să o trezească pentru a se ridica de pe jos,

dar văzând că aceasta nu are nicio reacție, după ce a bătut-o, a pus-o în pat

să doarmă, pentru a se trezi din beție, dar pentru că prietenii îl sunau

insistent (neștiind ce se petrecuse) a plecat singur la Revelion.

Inculpatul apelant a

recunoscut săvârșirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat și a arătat că

datorită consumului exagerat de alcool, în repetate rânduri a mai bătut-o, dar

a și ajutat-o când a rămas fără loc de muncă și nu a avut nici un moment

intenția de a o ucide, și nu și-a dat seama că pe fondul unui organism slăbit ca

al victimei datorită alcoolului și altor boli pe care le avea, putea să moară,

urmare loviturilor pe care i le-a aplicat.

Fapta inculpatului

apelant de a aplica victimei lovituri în zona capului, feței, brațelor,

picioarelor, trunchiului a fost confirmată de concordanța celor declarate de

acesta cu actul medico-legal, deoarece ceea ce s-a întâmplat între cei doi

numai prin această coroborare se poate stabili, întrucât au fost singuri în

locuință. După plecarea inculpatului apelant la Revelion, între orele 24,00 -

7,00, victima a fost singură și de asemenea, nu se poate stabili evoluția sa în

acel interval de timp. Ceea ce se poate stabili cert este că, la venirea

fratelui inculpatului apelant și a concubinei sale, anunțați de

inculpatul-apelant, victima era în stare gravă.

Curtea, în baza

analizei probelor administrate a reținut că o bună parte din loviturile și

urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală și de

autopsie s-au produs prin lovirea de către inculpat a victimei, până când a

așezat-o în pat. S-a mai constatat că loviturile date, n-au fost niciuna

individual luată în măsură să cauzeze decesul victimei, și în acest sens a

rezultat că oasele craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen

aveau organele integre (dosar fond), iar cauza morții a fost apreciată ca fiind

bronhopneumonia, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, la

o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.

În acest context

probator, Curtea de Apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv,

inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, rezultatul letal fiind

consecința culpei, deoarece nu a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Acest fapt rezultă din împrejurarea că aveau o relație de mulți ani și deși

erau foști soți, au rămas împreună, iar în cadrul relației s-a dovedit ajutorul

substanțial dat de inculpatul-apelant fostei soții, anterior săvârșirii faptei,

deoarece a îngrijit-o, a ajutat-o pentru a o determina să renunțe la alcool, a

regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declarații complete, a renunțat

la calea de atac a recursului împotriva arestării după ce a aflat că victima a

decedat, iar la verificarea legalității arestării, după trimiterea în judecată,

nu a declarat recurs, aspecte ce demonstrează că și-a asumat faptele.

Curtea a apreciat că

se impune analiza diferențierii între infracțiunea de omor și loviri cauzatoare

de moarte, aceasta fiind dată de caracterul subiectiv și faptul că lovirile se

aplică cu intenție, iar rezultatul mai grav, moartea victimei se produce din

culpa persoanei care nu a prevăzut deși putea și trebuia să prevadă.

Este real că uciderea

unei persoane constituie infracțiunea de omor, art. 174 C. pen., putând fi

săvârșită numai cu intenție în una din cele două modalități la care se referă

art. 19 alin. (1) lit. a), b) C. pen., textul legal, neindicând modalitățile de

săvârșire ale activității de ucidere, esențial fiind ca între acțiune și

rezultat să existe raport de cauzalitate.

În cauză, atât în

faza de urmărire penală, cât și în fața judecătorului, inculpatul a recunoscut

că, pe fondul consumului de alcool și determinat de faptul că victima consuma

permanent alcool, a lovit-o. Din materialul probator rezultă fără echivoc că

inculpatul apelant nu și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și nu a

urmărit să o omoare (a așezat-o în pat în speranța că se va trezi din beție, a

solicitat ajutor când și-a dat seama că starea sa s-a agravat) iar aceste

trăsături nu sunt caracteristice infracțiunii de omor.

De asemenea, inculpatul

apelant nu a acționat nici cu intenție indirectă, pentru că, nu a prevăzut

rezultatul activității sale infracționale și nu a acceptat posibilitatea

producerii morții. Inculpatul apelant știa că victima este o persoană care

consumă în exces alcool, a dus-o la dezalcoolizare, la spital pentru

tratamente. Raportat la situațiile anterioare când a bătut-o pentru consumul

alcoolului, rezultatul activității sale violente când, folosind pumni, palme și

bocanci, a lovit-o în zona corpului, mâinilor, nu era previzibil și acceptat,

deoarece decesul s-a produs datorită bronhopneumoniei, ca și complicație

survenită în evoluția politraumatismului, la o persoană caracterizată prin

consum cronic de alcool.

Concluzia se impune

deoarece după ce a realizat starea gravă a rugat pe fratele său să-l ajute, iar

judecătorul instanței de fond trebuia să cântărească și împrejurarea că

inculpatul-apelant nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra

pentru că era băută, deoarece dacă dorea să profite de neputința victimei de a

se apăra, folosea obiect vulnerat ori acesta nici nu i-a aplicat lovituri

repetate de intensitate mare în zone vitale, ci numeroase lovituri în diverse

zone ale corpului, sub imperiul furiei, nu al dorinței de a-i curma viața.

Sub aspectul

cuantumului și modalității de executare a pedepsei, Curtea de Apel a

valorificat recunoașterea inculpatului, la individualizarea pedepsei, raportat

la incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Cu atât

mai mult cu cât reținerea incidenței dispozițiilor art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., este doar expresia unui comportament rațional și normal în

fața unei evidențe de necombătut, limitele pedepsei și modalitatea de executare

vor fi stabilite la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare.

Adăugând și faptul

că, inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că a executat până în

prezent, aproximativ 150 zile în regim privativ de libertate, fiind arestat

preventiv în cursul urmăririi penale și până condamnarea sa de către instanța

de fond, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 4

(patru) luni închisoare cu executare, oferă garanții că scopul pedepsei

(prevăzut de art. 52 C. pen.) poate fi atins cu executare în regim privativ de

libertate și în cuantumul menționat.

Sub aspectul

criticilor privind latura civilă, formulate de către B.E. în afara exercitării

căii de atac a apelului, prin depunerea de către acesta (fratele victimei) a

unei cereri la termenul din 23 aprilie 2013, când s-a judecat apelul, în care

solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli pe care

le-a efectuat cu pomenirea de șase săptămâni și în care precizează că membrii

familiei inculpatului apelant nu au contribuit decât cu plata sumelor reținute

în sentința penală de condamnare, Curtea a reținut inadmisibilitatea acesteia.

La termenul din 25 februarie 2013, numitul B.E. a fost audiat de către

judecătorul fondului și a indicat suma cu care s-a constituit parte civilă și

i-a fost acordată această sumă. Reiterarea, sub aspectul laturii civile, prin

cerere depusă în recurs, a unor noi pretenții, în condițiile în care i s-a

admis latura civilă așa cum a solicitat, este inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care

a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. dar și în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din

art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen.

Astfel în mod greșit

au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., dar și

infracțiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte în loc de cea de omor

calificat.

Înalta Curte,

analizând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a

celor care, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

se iau în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este fondat.

Conform declarațiilor

date de inculpat în fața instanței, acesta a lovit pe victimă cu pumnii,

palmele și picioarele încălțate cu bocanci cu tălpi rigide în zona capului,

brațelor și toracelor pe concubina sa aflată pe pardoseala din hol, în poziția

șezut, cu spatele sprijinit de perete, în stare avansată de ebrietate.

Loviturile aplicate

i-au produs victimei sângerări în zona gurii, nasului, capului și după ureche,

dar, cu toate acestea, inculpatul nu i-a acordat ajutor, deși aceasta nu a

schițat nici un gest de apărare, ci doar a târât-o până în dormitor și a

lăsat-o în pat, după care a plecat la petrecere.

Important pentru

calificarea juridică este ceea ce a declarat inculpatul în ultimul cuvânt în

fața instanței de recurs și anume că victima avea sub 40 kg și avea grave

probleme de sănătate.

Ca atare, inculpatul,

lovind-o cu picioarele încălțate cu bocanci pe concubina sa, care era grav

bolnavă, pierduse mult în greutate și pe care a lăsat-o fără ajutor deși a

văzut că sângerează și nu reacționează în nici un fel, a acceptat moartea

acesteia, deși nu a urmărit-o.

Dată fiind starea

victimei, numărul, intensitatea și zona unde au fost aplicate loviturile nu se

poate vorbi de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, unde

rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce accidental, din culpă, ci de

infracțiunea de omor.

Faptul că inculpatul

știa că victima este o persoană care consumă în exces alcool, că a dus-o la

dezalcoolizare în repetate rânduri nu poate conduce la concluzia la care a

ajuns instanța de apel că acesta nu a acționat nici măcar cu intenție

indirectă, pentru că nu a prevăzut rezultatul activității sale infracționale și

nu a acceptat posibilitatea producerii morții.

Faptul că în

expertiza medico-legală s-a reținut că decesul s-a produs din cauza

bronhopneumoniei, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului,

la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool nu înseamnă, așa cum a

concluzionat instanța de apel, că "raportat la situațiile anterioare când

a bătut-o pentru consumul alcoolului, rezultatul activității sale violente, nu

era previzibil și acceptat". Nici faptul că a doua zi după exercitarea

violențelor inculpatul a cerut ajutorul fratelui său sau faptul că nu a

profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra, (pentru că dacă ar fi dorit

să profite ar fi lovit-o cu un obiect vulnerant apt să producă moartea, ci i-a

aplicat numeroase lovituri în diverse zone ale corpului) nu demonstrează, așa

cum a concluzionat instanța de apel că a acționat sub imperiul furiei și nu al

dorinței de a-i curma viața.

Modalitatea în care a

acționat inculpatul demonstrează tocmai intenția indirectă de a ucide, faptul

că deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat-o.

Ca atare, încadrarea

juridică realizată de prima instanță, în infracțiunea de omor calificat, prev.

de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. este corectă, inculpatul aplicând lovituri

care au avut drept rezultat moartea asupra unei persoane aflată în

imposibilitate de a se apăra, așa cum rezultă chiar din declarația

inculpatului.

Este greșită de

asemenea reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. de către

instanța de apel, atâta vreme cât inculpatul nu a solicitat aplicarea acestei

proceduri până la momentul procesual la care legea penală permitea acest lucru.

Instituția

recunoașterii de vinovăție nu presupune doar recunoașterea faptelor comise, ci

și voința inculpatului de a apela la această procedură rapidă ce presupune o

judecată bazată doar pe probele efectuate în faza de urmărire penală, procedură

pentru care poate opta doar până la citirea actului de sesizare.

Ca atare și sub acest

aspect, hotărârea instanței de apel este greșită.

Având în vedere toate

aceste motive, Curtea va admite în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, va casa decizia atacată și va menține Sentința penală nr. 52 din 11

martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secția penală.

Va deduce din

pedeapsă reținerea și arestarea de la 3 ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Deciziei

penale nr. 74/A din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D..

Casează decizia

atacată și menține Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2013 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului C.D., timpul reținerii și arestării preventive de la 3

ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 150 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL