ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3349/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 74/A din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.D. deținut în Penitenciarul împotriva Sentinței penale nr. 52 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 1158/97/2013 și în consecință: A desființat sentința penală atacată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei pentru care este judecat inculpatul apelant C.D. și rejudecând în aceste limite: A aplicat inculpatului C.D. pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 ind.

1 C. proc. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 3 ianuarie 2013 și până la 23 aprilie 2013. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 1158/97/2013 a fost condamnat inculpatul C.D.

la 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d) C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 3 ianuarie 2013 și în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive iar în baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului; Sub aspectul laturii civile, în baza dispozițiilor art. 1357 și urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON către daune materiale către partea civilă B.E. (fratele victimei) și la plata sumei de 1.944,33 RON către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani.

A constatat că numita C.V. (mama victimei) nu s-a constituit parte civilă; A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru introducerea acestora în Sistemul Național de Date Genetice fără notificare; A dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare; a obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din data de 22 ianuarie 2013, inculpatul C.D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

În fapt s-a reținut că la data de 31 decembrie 2012, inculpatul C.D., împreună cu victima H.E. (concubina sa) urmau să petreacă Revelionul la S.S. Lupeni, împreună cu mai mulți prieteni, fratele inculpatului și rude. Pe parcursul zilei, cei doi s-au deplasat la părinții inculpatului unde au consumat băuturi alcoolice, apoi în pregătirea petrecerii au mai consumat alcool și la domiciliul lor conjugal, împreună cu C.S.V. și prietena acestuia, care au venit la orele 18,00 (audiați ca martori în cauză). Spre seară, orele 21,00 inculpatul apelant a plecat să transporte alimentele, băutura și alcoolul, la locul petrecerii, împreună cu bărbații din grup. Când s-a întors acasă, pentru a o lua și pe concubina sa să meargă la petrecere, inculpatul a găsit-o pe aceasta (C.S.V.

și I.C. plecaseră), pe pardoseala din hol, în poziția șezut, cu spatele sprijinit de perete, în avansată stare de ebrietate. Enervat că aceasta nu putea să se ridice în picioare, nu putea vorbi, ci doar mormăia, precum și iritat că i-a "stricat și acel Revelion" (declarație inculpat urmărire penală) inculpatul-apelant a lovit-o cu pumnii, palmele și picioarele în zona capului, brațelor și toracelui, așa încât aceasta a ajuns în poziția întinsă pe podea. Fiind încălțat cu bocanci cu tălpi rigide, loviturile aplicate i-au produs sângerări în zona gurii, nasului, capului și după ureche. Potrivit declarațiilor inculpatului-apelant, victima nu a reacționat sub nicio formă, nu a schițat gesturi de apărare, ci doar gemea de durere.

Acesta a precizat că, văzând-o plină de sânge și că nu mai mișcă, a pus-o din nou în poziția șezut, a prins-o de sub brațe și a târât-o pe patul din dormitor, a învelit-o cu plapuma, în idea că, va dormi și se va trezi din beție, apoi s-a deplasat în bucătărie, unde s-a apucat de fumat și a ațipit. Apelat insistent de fratele său, care se afla deja la petrecere, inculpatul a plecat, în jurul orelor 23,45 de acasă. Întrebat de fratele său de ce nu a venit și concubina, inculpatul-apelant i-a spus că aceasta e beată din nou și că a bătut-o. După petrecerea de Revelion, inculpatul apelant a revenit acasă, în jurul orelor 7,00, și a observat-o pe concubina sa în aceeași poziție, cum o lăsase seara, iar pe lenjerie erau pete de sânge.

Crezând că aceasta încă doarme, a dezbrăcat-o de pantalonii cu care era îmbrăcată pentru a se odihni mai comod și s-a așezat pe pat lângă ea și a dormit până în jurul orelor 13,00 ale zilei de 1 ianuarie 2013. Trezindu-se din somn, afirmativ, inculpatul a încercat să o trezească, dar nu a reușit, așa încât, și-a dat seama că este inconștientă și doar horcăia, fără a avea nicio altă reacție. În acel moment s-a alarmat, l-a sunat pe fratele său să vină urgent că nu știe ce i-a făcut concubinei sale. Fratele său, C.C. a venit însoțit de concubina sa, martora I.E. și au constatat că victima prezenta urme de sânge în zona gurii, nasului, capului, avea fața exagerat de umflată, lenjeria patului era cu urme de sânge, așa încât au chemat ambulanța.

Inițial a fost transportată la Spitalul Municipal Lupeni, dar pentru că starea sa era gravă a fost transportată la Spitalul de Urgență Petroșani, unde a fost operată, fiind transferată în secția ATI a spitalului în stare de comă, dar a decedat, după 4 zile, la data de 5 ianuarie 2013. În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanței de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, apreciind că multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zonele vitale vizate, starea în care se afla victima la momentul agresiunii, și care a pus-o în imposibilitatea de a se apăra, conduc la concluzia că, deși nu a urmărit în mod expres să suprime viața victimei, a acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar putea produce, a profitat de neputința victimei de a se apăra, așa încât, a săvârșit infracțiunea de omor calificat cu intenție indirectă.

Rezumând, sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că, numai prejudiciul rezultat din cheltuielile de înmormântare a fost solicitat și l-a acordat în acest cuantum. De asemenea, a obligat inculpatul la plata costurilor solicitate de spital. (dosar urmărire penală). Deoarece, mama victimei nu s-a constituit parte civilă iar familia inculpatului a contribuit la achitarea costurilor de înmormântare a luat act de acest fapt. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.D. invocând motive de nelegalitate și de netemeinicie sub aspectul laturii penale: - greșita condamnare a sa pentru infracțiunea de omor calificat, fapta sa constituind infracțiunea de loviri sau alte vătămări cauzatoare de moarte, deoarece nici un moment nu a avut intenția să ucidă victima, așa încât decesul s-a produs din culpă.

A arătat că, sunt împreună de 12 ani, au fost căsătoriți, au divorțat în 2005 și au rămas împreună și după divorț. A mai precizat că a dus victima la dezalcoolizare de mai multe ori, a ajutat-o și când a rămas fără loc de muncă, practic a întreținut-o, iar faptul că loviturile aplicate au determinat decesul, reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Examinând Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, potrivit criticilor din apelul declarat și probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a admis apelul inculpatului pentru următoarele considerentele.

Sub aspectul criticii, privind greșita respingere a solicitării privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe cauzatoare de moarte, Curtea de Apel a reținut următoarele: Analiza efectivă a probelor esențiale supuse aprecierii Curții de Apel, au relevat fără dubiu că infracțiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece inculpatul a aplicat victimei lovituri vindecabile în 40 - 45 zile îngrijiri medicale, dar care au fost urmate de moartea acesteia, datorată însă bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția politraumatismului operat, între agresiune și deces existând legătură de cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p.

dec. nr. 1173 din 5 martie 2002, wwwscj.ro) Astfel, inculpatul-apelant și victima conviețuiau de peste 12 ani, ambii, în mod repetat consumau băuturi alcoolice în exces și de multe ori acesta o agresa pe concubina sa, pentru faptul că nu renunța la alcool. (dosar urmărire penală). Din depozițiile martorilor audiați a rezultat că, în seara de 31 decembrie 2012, victima era în stare avansată de ebrietate și din acest motiv nu a ajuns la petrecere, dar acest fapt obișnuit, ca și prezența inculpatului-apelant singur la Revelion, nu a neliniștit pe nimeni, deoarece toți prietenii din anturaj cunoșteau că aceasta consumă foarte mult alcool și adesea nu mai ajunge la evenimente. (dosar urmărire penală).

Astfel, martorul C.S.V. era cel care, în seara de 31 decembrie 2012 la orele 18,00 s-a aflat împreună cu prietena sa, inculpatul-apelant și victimă la locuința celor din urmă, prealabil deplasării la petrecerea de Revelion. În intervalul 18,00 - 21,00 au consumat alcool, iar inculpatul-apelant în jurul orelor 21,00 a plecat pentru a se ocupa de pregătirea petrecerii. Martorul a arătat că, victima se ducea din când în când și la cămară și mai bea acolo singură țuică, așa încât, la un moment dat nu mai putea merge, vorbea incoerent și s-a așezat pe pardoseala din hol, în șezut. Văzând în ce stare de beție se află, martorul și prietena sa au plecat și au lăsat-o acolo, ducându-se la locul petrecerii și spunându-le fratelui inculpatului-apelant și concubinei acestuia că victima s-a îmbătat.

A mai precizat că aceasta nu avea semne de violență la acel moment. A doua zi a aflat că victima a fost bătută de inculpatul apelant și a fost dusă la spital. Aceeași împrejurare a fost prezentată și de martora R.I. (dosar urmărire penală). Relevante, sub aspectul stării de fapt și relației dintre inculpatul-apelant și victimă, au fost apreciate declarațiile martorei I.E. (concubina fratelui inculpatului-apelant) care a precizat că, în acea seară de 31 decembrie 2012, în jurul orei 20,00 a vorbit la telefon cu victima și și-a dat seama că era beată, deoarece abia vorbea. Aceeași martoră a precizat că, prezența inculpatului apelant singur la Revelion, în jurul orelor 24,00 și justificarea că era beată concubina sa și a bătut-o nu a uimit-o și neliniștit-o, deoarece știa că aceasta obișnuia să bea, iar inculpatul obișnuia să o bată (să o pălmuiască), pentru a o determina să renunțe la alcool.

În ziua de 1 ianuarie 2013, când a văzut în ce stare era victima l-a întrebat de ce a bătut-o atât de rău, iar inculpatul i-a spus că s-a enervat foarte tare când a găsit-o pe jos în hol beată. (dosar urmărire penală). Martora a mai precizat că inculpatul-apelant și victima erau împreună de peste 12 ani, obișnuiau să consume alcool, însă victima bea foarte mult și zilnic și a fost în repetate rânduri la dezalcoolizare. Martora a arătat că cei doi au fost căsătoriți 2 - 3 ani, dar și după divorț au rămas împreună, iar inculpatul apelant o întreținea, căci numai el avea loc de muncă. I.E. a mai precizat că victima nu recunoștea că bea, deși zilnic era în acea stare, iar sănătatea sa precară, bubele de pe corp și căderea părului susținea că sunt din cauza bătăilor primite de la inculpatul-apelant.

Aceeași martoră a declarat că avea cunoștință de faptul că inculpatul-apelant o lovea când era beată, acest fapt petrecându-se și în prezența ei și a celorlalți membrii de familie. Martora a arătat că atunci când inculpatul-apelant l-a sunat pe fratele său să vină repede că nu știe ce să-i mai facă la asta ... referindu-se la victimă ... au găsit victima în stare de inconștiență, cu sânge în zona nasului, gurii, cu mâinile și fața umflate. Aceste împrejurări au fost confirmate și de martorul C.C. (fratele inculpatului-apelant, respectiv concubinul martorei I.E.). Sub același aspect, a fost apreciat ca fiind relevant faptul că declarațiile și poziția inculpatului este în totală concordanță cu declarațiile martorilor audiați.

Probatoriul administrat a relevat următoarele aspecte esențiale în legătura cu leziunile victimei. Raportul de constatare medico-legală a reținut că la data de 1 ianuarie 2013 la internare, victima avea diagnostic TCC comă gr. II, III, apoi gr. III, IV, a fost operată și s-a evacuat un hematom subdural acut de emisfer cerebral drept, cheaguri de sânge, politraumatism prin heteroagresiune, respira spontan, cu mișcări paradoxale ale toracelui, halenă alcoolică. (la data de 1 ianuarie 2013, orele 16,40 avea alcoolemie de 1‰, deci după aproximativ 18 ore). I s-a făcut CT cerebral de urgență, având hematom palpebraț, echimoză extinsă și gambă bilateral, echimoze faciale, plăgi escoriate genunchi, fracturi costale, insuficiență respiratorie, iar leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și compresiunea toracelui și au necesitat cca 40 - 45 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații (dosar urmărire penală).

După operație evoluția a fost dificilă, în următoarele zile cu ramolisment cerebral extins, trombocitopenie severă, etilism cronic, funcțiile vitale s-au deteriorat progresiv, coma s-a aprofundat, a făcut stop cardiac iresuscitabil și s-a declarat decesul în 5 ianuarie 2013 (după 4 zile - dosar fond). Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că, leziunile traumatice erau la nivel fronto-zigomatic dreapta, de asemenea, echimoze pe umeri, obraz, pleoapă și diagnosticul anatomopatologic a evidențiat edem cerebral, hemoragie și dilacerare cerebrală, edem pulmonar steatoză hepatică, bronhopneumonie. (dosar fond). S-a arătat în raportul medico-legal de necropsie că moartea victimei H.E.L.

a fost violentă și s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția politraumatismului, cu traumatism cranio - cerebral operat și fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur și compresiunea toracelui (dosar fond). S-a mai arătat că instanța de fond a conturat o stare de fapt, în parte diferită de cea care rezultă din analiza tuturor probelor administrate în cauză. (martori și acte medicale).

Astfel, judecătorul instanței de fond a reținut că, în seara zilei de 31 decembrie 2012, în jurul orelor 21,00 - 22,00 victima avea o alcoolemie apropiată de coma alcoolică și își bazează concluzia pe împrejurarea că, după 18 ore încă avea o alcoolemie de 1‰, apoi reține că, datorită alcoolemiei era fără posibilitatea de a se mișca și apăra, iar loviturile repetate și de intensitate mare ce i-au fost aplicate de inculpatul-apelant cu pumnii și picioarele încălțate cu bocanci, în zona capului și toracelui, i-au provocat leziuni grave (multiple fracturi complete ale coastelor II - VIII, traumatism cranio cerebral sever, care a generat hemoragie subdurală și extradurală) dar și leziuni mai puțin grave (excoriații și echimoze la nivelul feței, scalpului, toracelui și membrelor).

În acest context, judecătorul instanței de fond a reținut că, fapta inculpatului apelant constituie infracțiunea de omor calificat, deoarece a aplicat victimei, aflată în imposibilitatea de a se apăra, lovituri repetate, în zona capului și toracelui, cu pumnii și picioarele încălțate cu bocanci, provocându-i leziuni grave, care au determinat decesul ulterior (dosar fond). Instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a efectuat o analiză parțială a declarațiilor martorilor audiați și a actelor medico-legale și nu a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, ci doar a efectuat analiza unora din leziuni și pe acestea și-a bazat concluzia.

Descrierea derulării faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declarațiilor martorilor audiați și raportului medico-legal, au relevat în mod cert că victima avea multiple echimoze și plăgi (dosar) care s-au produs prin lovirea cu palme, pumni, piciorul încălțat cu bocanci în zona feței, brațelor, capului, trunchiului. Faptul că loviturile aplicate i-au cauzat leziuni rezultă cu claritate din raportul medico-legal de necropsie. Concluziile necropsiei însă, au constatat drept cauză a morții bronhopneumonia, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, cu traumatism cranio-cerebral operat și fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur și compresiunea toracelui.

De asemenea, s-a reținut expres că oasele craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen având organele integre (dosar fond). Așa fiind, concluzia judecătorului instanței de fond că leziunile grave, care au dus la deces s-au produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale nu poate fi reținută deoarece, raportul medico-legal menționează expres, drept cauză a morții bronhopneumonia, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, cu traumatism cranio-cerebral operat și fracturi costale cu pneumotorax operat, leziuni produse prin lovire repetată cu corp dur și compresiunea toracelui.

Așadar, leziunile evidențiate la necropsie sunt: fractură os sfenoid, fracturi costale bilaterale multiple, fractură radio-carpiană, dar și numeroase echimoze pe brațe, pleoape, obraz, care s-au produs urmare agresării, însă decesul a survenit din cauza bronhopneumoniei, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool. Referitor la împrejurarea că inculpatul apelant a mai agresat-o și în alte rânduri, acesta este un fapt cert, probele administrate demonstrând că o lovea deoarece consuma în exces alcool, iar încercările de a o ajuta, inclusiv prin tratamente, prin faptul că o întreținea din punct de vedere material nu au putut-o determina să renunțe la alcool, așa încât îi aplica adesea corecții fizice.

Deși este evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca justificată, împrejurările anterior menționate demonstrează că inculpatul nu avea o stare tensionată în relația cu victima, dimpotrivă, avea grijă de aceasta, deci este evident că nici un moment nu a avut intenția de a-i curma viața. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011, ICCJ). Despre victimă se cunoaște că era mare consumatoare de alcool, fiind de mai multe ori la dezalcoolizare, deseori, inculpatul apelant fiind nevoit să aibă grijă de ea, deoarece consuma alcool în exces. În 31 decembrie 2012 au consumat împreună, în mai multe anturaje alcool și fiind atât de beată a rămas în șezut pe holul apartamentului aproximativ două ore până a venit inculpatul apelant, la rândul său băut în acea seară.

A încercat să o trezească pentru a se ridica de pe jos, dar văzând că aceasta nu are nicio reacție, după ce a bătut-o, a pus-o în pat să doarmă, pentru a se trezi din beție, dar pentru că prietenii îl sunau insistent (neștiind ce se petrecuse) a plecat singur la Revelion. Inculpatul apelant a recunoscut săvârșirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat și a arătat că datorită consumului exagerat de alcool, în repetate rânduri a mai bătut-o, dar a și ajutat-o când a rămas fără loc de muncă și nu a avut nici un moment intenția de a o ucide, și nu și-a dat seama că pe fondul unui organism slăbit ca al victimei datorită alcoolului și altor boli pe care le avea, putea să moară, urmare loviturilor pe care i le-a aplicat.

Fapta inculpatului apelant de a aplica victimei lovituri în zona capului, feței, brațelor, picioarelor, trunchiului a fost confirmată de concordanța celor declarate de acesta cu actul medico-legal, deoarece ceea ce s-a întâmplat între cei doi numai prin această coroborare se poate stabili, întrucât au fost singuri în locuință. După plecarea inculpatului apelant la Revelion, între orele 24,00 - 7,00, victima a fost singură și de asemenea, nu se poate stabili evoluția sa în acel interval de timp. Ceea ce se poate stabili cert este că, la venirea fratelui inculpatului apelant și a concubinei sale, anunțați de inculpatul-apelant, victima era în stare gravă. Curtea, în baza analizei probelor administrate a reținut că o bună parte din loviturile și urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală și de autopsie s-au produs prin lovirea de către inculpat a victimei, până când a așezat-o în pat.

S-a mai constatat că loviturile date, n-au fost niciuna individual luată în măsură să cauzeze decesul victimei, și în acest sens a rezultat că oasele craniului erau integre, regiunea cervicală, torace, abdomen aveau organele integre (dosar fond), iar cauza morții a fost apreciată ca fiind bronhopneumonia, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool. În acest context probator, Curtea de Apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, rezultatul letal fiind consecința culpei, deoarece nu a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Acest fapt rezultă din împrejurarea că aveau o relație de mulți ani și deși erau foști soți, au rămas împreună, iar în cadrul relației s-a dovedit ajutorul substanțial dat de inculpatul-apelant fostei soții, anterior săvârșirii faptei, deoarece a îngrijit-o, a ajutat-o pentru a o determina să renunțe la alcool, a regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declarații complete, a renunțat la calea de atac a recursului împotriva arestării după ce a aflat că victima a decedat, iar la verificarea legalității arestării, după trimiterea în judecată, nu a declarat recurs, aspecte ce demonstrează că și-a asumat faptele. Curtea a apreciat că se impune analiza diferențierii între infracțiunea de omor și loviri cauzatoare de moarte, aceasta fiind dată de caracterul subiectiv și faptul că lovirile se aplică cu intenție, iar rezultatul mai grav, moartea victimei se produce din culpa persoanei care nu a prevăzut deși putea și trebuia să prevadă.

Este real că uciderea unei persoane constituie infracțiunea de omor, art. 174 C. pen., putând fi săvârșită numai cu intenție în una din cele două modalități la care se referă art. 19 alin. (1) lit. a), b) C. pen., textul legal, neindicând modalitățile de săvârșire ale activității de ucidere, esențial fiind ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate. În cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața judecătorului, inculpatul a recunoscut că, pe fondul consumului de alcool și determinat de faptul că victima consuma permanent alcool, a lovit-o. Din materialul probator rezultă fără echivoc că inculpatul apelant nu și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și nu a urmărit să o omoare (a așezat-o în pat în speranța că se va trezi din beție, a solicitat ajutor când și-a dat seama că starea sa s-a agravat) iar aceste trăsături nu sunt caracteristice infracțiunii de omor.

De asemenea, inculpatul apelant nu a acționat nici cu intenție indirectă, pentru că, nu a prevăzut rezultatul activității sale infracționale și nu a acceptat posibilitatea producerii morții. Inculpatul apelant știa că victima este o persoană care consumă în exces alcool, a dus-o la dezalcoolizare, la spital pentru tratamente. Raportat la situațiile anterioare când a bătut-o pentru consumul alcoolului, rezultatul activității sale violente când, folosind pumni, palme și bocanci, a lovit-o în zona corpului, mâinilor, nu era previzibil și acceptat, deoarece decesul s-a produs datorită bronhopneumoniei, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool.

Concluzia se impune deoarece după ce a realizat starea gravă a rugat pe fratele său să-l ajute, iar judecătorul instanței de fond trebuia să cântărească și împrejurarea că inculpatul-apelant nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra pentru că era băută, deoarece dacă dorea să profite de neputința victimei de a se apăra, folosea obiect vulnerat ori acesta nici nu i-a aplicat lovituri repetate de intensitate mare în zone vitale, ci numeroase lovituri în diverse zone ale corpului, sub imperiul furiei, nu al dorinței de a-i curma viața. Sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei, Curtea de Apel a valorificat recunoașterea inculpatului, la individualizarea pedepsei, raportat la incidența prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Cu atât mai mult cu cât reținerea incidenței dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., este doar expresia unui comportament rațional și normal în fața unei evidențe de necombătut, limitele pedepsei și modalitatea de executare vor fi stabilite la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare. Adăugând și faptul că, inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că a executat până în prezent, aproximativ 150 zile în regim privativ de libertate, fiind arestat preventiv în cursul urmăririi penale și până condamnarea sa de către instanța de fond, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare, oferă garanții că scopul pedepsei (prevăzut de art. 52 C. pen.) poate fi atins cu executare în regim privativ de libertate și în cuantumul menționat.

Sub aspectul criticilor privind latura civilă, formulate de către B.E. în afara exercitării căii de atac a apelului, prin depunerea de către acesta (fratele victimei) a unei cereri la termenul din 23 aprilie 2013, când s-a judecat apelul, în care solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli pe care le-a efectuat cu pomenirea de șase săptămâni și în care precizează că membrii familiei inculpatului apelant nu au contribuit decât cu plata sumelor reținute în sentința penală de condamnare, Curtea a reținut inadmisibilitatea acesteia. La termenul din 25 februarie 2013, numitul B.E. a fost audiat de către judecătorul fondului și a indicat suma cu care s-a constituit parte civilă și i-a fost acordată această sumă.

Reiterarea, sub aspectul laturii civile, prin cerere depusă în recurs, a unor noi pretenții, în condițiile în care i s-a admis latura civilă așa cum a solicitat, este inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. dar și în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen. Astfel în mod greșit au fost reținute dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., dar și infracțiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte în loc de cea de omor calificat.

Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu, constată că recursul formulat este fondat. Conform declarațiilor date de inculpat în fața instanței, acesta a lovit pe victimă cu pumnii, palmele și picioarele încălțate cu bocanci cu tălpi rigide în zona capului, brațelor și toracelor pe concubina sa aflată pe pardoseala din hol, în poziția șezut, cu spatele sprijinit de perete, în stare avansată de ebrietate. Loviturile aplicate i-au produs victimei sângerări în zona gurii, nasului, capului și după ureche, dar, cu toate acestea, inculpatul nu i-a acordat ajutor, deși aceasta nu a schițat nici un gest de apărare, ci doar a târât-o până în dormitor și a lăsat-o în pat, după care a plecat la petrecere.

Important pentru calificarea juridică este ceea ce a declarat inculpatul în ultimul cuvânt în fața instanței de recurs și anume că victima avea sub 40 kg și avea grave probleme de sănătate. Ca atare, inculpatul, lovind-o cu picioarele încălțate cu bocanci pe concubina sa, care era grav bolnavă, pierduse mult în greutate și pe care a lăsat-o fără ajutor deși a văzut că sângerează și nu reacționează în nici un fel, a acceptat moartea acesteia, deși nu a urmărit-o. Dată fiind starea victimei, numărul, intensitatea și zona unde au fost aplicate loviturile nu se poate vorbi de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, unde rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce accidental, din culpă, ci de infracțiunea de omor.

Faptul că inculpatul știa că victima este o persoană care consumă în exces alcool, că a dus-o la dezalcoolizare în repetate rânduri nu poate conduce la concluzia la care a ajuns instanța de apel că acesta nu a acționat nici măcar cu intenție indirectă, pentru că nu a prevăzut rezultatul activității sale infracționale și nu a acceptat posibilitatea producerii morții.

Faptul că în expertiza medico-legală s-a reținut că decesul s-a produs din cauza bronhopneumoniei, ca și complicație survenită în evoluția politraumatismului, la o persoană caracterizată prin consum cronic de alcool nu înseamnă, așa cum a concluzionat instanța de apel, că "raportat la situațiile anterioare când a bătut-o pentru consumul alcoolului, rezultatul activității sale violente, nu era previzibil și acceptat". Nici faptul că a doua zi după exercitarea violențelor inculpatul a cerut ajutorul fratelui său sau faptul că nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra, (pentru că dacă ar fi dorit să profite ar fi lovit-o cu un obiect vulnerant apt să producă moartea, ci i-a aplicat numeroase lovituri în diverse zone ale corpului) nu demonstrează, așa cum a concluzionat instanța de apel că a acționat sub imperiul furiei și nu al dorinței de a-i curma viața.

Modalitatea în care a acționat inculpatul demonstrează tocmai intenția indirectă de a ucide, faptul că deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat-o. Ca atare, încadrarea juridică realizată de prima instanță, în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. este corectă, inculpatul aplicând lovituri care au avut drept rezultat moartea asupra unei persoane aflată în imposibilitate de a se apăra, așa cum rezultă chiar din declarația inculpatului. Este greșită de asemenea reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. de către instanța de apel, atâta vreme cât inculpatul nu a solicitat aplicarea acestei proceduri până la momentul procesual la care legea penală permitea acest lucru.

Instituția recunoașterii de vinovăție nu presupune doar recunoașterea faptelor comise, ci și voința inculpatului de a apela la această procedură rapidă ce presupune o judecată bazată doar pe probele efectuate în faza de urmărire penală, procedură pentru care poate opta doar până la citirea actului de sesizare. Ca atare și sub acest aspect, hotărârea instanței de apel este greșită. Având în vedere toate aceste motive, Curtea va admite în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa decizia atacată și va menține Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secția penală. Va deduce din pedeapsă reținerea și arestarea de la 3 ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D.. Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 52 din 11 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D., timpul reținerii și arestării preventive de la 3 ianuarie 2013 la 31 octombrie 2013. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL