ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor de la dosar constată următoarele; Prin sentința penală nr. 107 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 4213/97/2011 s-a dispus condamnarea inculpaților: 1. L.N.A., la 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. 2. M.B., la 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. 3. C.D.C., la 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și la 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului C.D.C. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților L.N.A., M.B.

și C.D.C. și conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2011 până la 09 mai 2012. În baza art. 14 lit. b), 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. au fost obligați inculpații L.N.A., M.B. și C.D.C., în solidar, la plata de daune morale în sumă de 20.000 lei către partea civilă C.G. și în sumă de 15.000 lei către partea civilă N.M. În baza art. 14 lit. b), 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul C.D.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă N.M. În baza art. 1357 C. civ. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății au fost obligați în solidar inculpații L.N.A., M.B.

și C.D.C. la plata de despăgubiri civile după cum urmează: - suma de 4.199,78 lei către Spitalul de Urgență Petroșani ; - suma de 3.440,8 lei către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara; - suma de 468 lei către Serviciul Județean de Ambulanță Hunedoara. S-au aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice, fără notificare prealabilă, de la inculpații L.N.A., M.B. și C.D.C., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 193 alin. (4) rap. la art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații L.N.A., M.B. și C.D.C. la plata sumei de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la plata sumei de câte 667 lei către partea civilă C.G.

și la plata sumei de câte 266 lei către partea civilă N.M. reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 10 martie 2011, conform unei înțelegeri prealabile, partea vătămată N.M. s-a întâlnit cu un vecin de-al său, partea vătămată C.G., pe care l-a ajutat să transporte de la apartamentul pe care îl deține în oraș, un frigider la casa în care locuiește, situată pe str. D.M. Partea vătămată N.M. urma să-și alimenteze autoturismul la o benzinărie din apropiere, iar partea vătămată C.G. urma să se deplaseze la o cunoștință de a sa ce locuia în zona Depoului CFR. Pe traseu partea vătămată C.G. l-a observat pe inculpatul C.D.C., ce era însoțit de minorul M.C., fratele inculpatului M.B.

Amintindu-și că acesta cu câțiva ani în urmă îi ceruse nepotului său B.D.I. taxa de protecție, a coborât geamul portierei de la autoturismul pe care-l conducea, marca D. cu nr. de înmatriculare x, aducându-i reproșuri cu privire la această împrejurare. între cei doi a avut loc un schimb de replici, după care partea vătămată l-a condus pe numitul C.G. cu mașina la cunoștința sa, iar el s-a deplasat la benzinărie pentru a alimenta autoturismul cu carburant. Aflându-se în trecere pe strada Cuza Vodă l-a observat pe inculpatul C.D.C., însoțit de mai multe persoane ce se aflau pe unul dintre trotuare. Inculpatul, observându-l la rândul său, a aruncat cu o piatră în direcția sa lovind bena autoturismului, fără să provoace reacția părții vătămate care și-a continuat traseul.

După ce a alimentat mașina cu carburant, partea vătămată, în jurul orelor 22 s-a întors spre casă, având fetița de doi ani pe bancheta din spate. La un moment dat a fost contactat pe telefonul mobil de către partea vătămată C.G., care i-a transmis că nu găsise aceea cunoștință a sa acasă și l-a rugat să-l ia cu mașina pe drumul lui de întoarcere de pe strada Cuza Vodă din Cartierul „Colonie". Partea vătămată N.M. i-a relatat ce i se întâmplase, avertizându-l că inculpatul s-ar putea să se afle în zona unde urma să-l aștepte. Deplasându-se cu autoturismul pe strada Cuza Vodă, partea vătămată N.M. a observat pe trotuarul din stânga în sensul său de deplasare pe inculpatul C.D.C. care era însoțit de inculpații L.N.A., M.B.

și fratele acestuia din urmă, M.C. Ajungând cu mașina în dreptul grupului de tineri, inculpatul C.D.C. a aruncat înspre autoturism cu o piatră ce a nimerit geamul portierei din stânga, pe care l-a spart și apoi a lovit-o în cap pe partea vătămată. N.M. a oprit autoturismul, a coborât cu intenția declarată de a purta o discuție cu inculpatul. în timp ce le adresa reproșuri, a observat-o pe cealaltă parte vătămată apropiindu-se, moment în care a strigat la aceasta solicitându-i ajutorul. Partea vătămată C.G. s-a apropiat în fugă de grup, astfel că pentru moment inculpații surprinși au încercat să părăsească în fugă locul faptei. Astfel, inculpații C.D.C. și M.B. au sărit gardul în incinta unui fost agent economic, ceea ce a făcut și minorul M.C., care a părăsit definitiv locul faptei.

Inculpatul L.N.A. nu a apucat să fugă, fiind surprins de partea vătămată C.G., care ajutat de cealaltă parte vătămată l-au imobilizat și intenționau să-l ducă la mașină pentru a-l conduce mai apoi la sediul Poliției Municipiului Petroșani. Inculpatul a opus rezistență lovind pe partea vătămată N.M., care a căzut la pământ. Ceilalți doi inculpați, văzând ce se întâmplă s-au înarmat cu bâte și au revenit în ajutorul inculpatului L.N.A. și toți trei au aplicat celor două părți vătămate lovituri cu bâtele până ce partea vătămată C.G. a rămas fără cunoștință pe carosabilul străzii, iar partea vătămată N.M. a reușit să scape prin fugă, adăpostindu-se în incinta R.A.A.V.J. Petroșani, unde de pază, la poartă se afla martorul N.I.

Partea vătămată N.M. i-a solicitat martorului să apeleze Serviciul de Urgență 112, întrucât partea vătămată C.G. se afla încă pe carosabil în stare de inconștiență. După aceea s-a îndreptat spre mașină, unde fetița sa de doi ani plângea, a urcat în autoturism și a părăsit locul faptei. S-a deplasat la locuința surorii sale, martora B.I., pe care a rugat-o să aibă grijă de fetiță, el urmând să se deplaseze la Spitalul de Urgență Petroșani, pentru consultații. Pe drum, văzând în ce stare se afla fratele său martora a apelat Serviciul de Urgență 112 solicitând o ambulanță, cu care partea vătămată a fost transportată la spital, unde între timp fusese adusă și cealaltă parte vătămată.

Pentru salvarea vieților ambelor victime s-a intervenit operatoriu de către medicii din cadrul Spitalului de Urgență Petroșani, iar în situația părții vătămate C.G., care a suferit leziuni deosebit de grave a fost necesară transferarea sa la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Chirurgie Maxilo - Facială începând cu data de 15 martie 2011. Inițial, în cauză s-au întocmit rapoarte de constatare medico - legală, apoi rapoarte de expertiză medico - legal și în cursul judecății rapoarte de nouă expertiză medico-legală, concluziile acestora fiind fără echivoc în sensul că leziunile au pus în primejdie viața părților vătămate. Din raportul de constatare medico - legală din 11 martie 2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara a rezultat că N.M.

a suferit leziuni - fractură parietală stânga și sfero temporală; hematom epicranian și plăgi, vindecabile în 35 - 40 de zile de îngrijiri medical, care i-au pus viața în primejdie. Ca mecanism de producere al acestor leziuni s-a reținut lovirea repetată activă cu corp dur (posibil bâte, etc.). Din raportul de constatare medico - legală din 11 martie 2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara a rezultat că numitul C.G. a suferit leziuni - traumatism cranio - facial acut, plăgi confuze cranio faciale - fractură piramidă nazală, hematoame epicraniene și parietale etc. - vindecabile în 25 - 30 zile, care au pus viața victimei în primejdie. Ca mecanism de producere al leziunilor s-a reținut lovirea activă repetată cu corpuri dure (pumn, bâtă, etc.).

Inculpații, fiind identificați imediat după comiterea faptei, în cursul urmăririi penale au avut o atitudine refractară, negând parțial sau total implicarea în actele de agresiune, încercând să acrediteze o versiune conform cărora, de fapt, ei au fost victimele agresiunii celor două părți vătămate. În această ordine de idei s-au și deplasat imediat după internarea părților vătămate la Spitalul de Urgență Petroșani pentru a le fi atestate leziunile suferite în timpul agresiunii. Astfel din certificatul medico - legal din 29 martie 2011, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara rezultă că inculpatul C.D.C. a suferit leziuni - placard excoriat gamba stângă și tumefierea moderată a maleolei externe dreapta - vindecabile în 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.

Ca mecanism de producere al leziunilor a fost reținută lovirea cu sau de corp dur. Inculpatul L.N.A., așa cum rezultă din certificatul medico - legal din 29 martie 2011 emis de aceeași instituție a suferit leziuni - echimoză pe brațul stâng și excoriație la aceeași mână la nivelul extremității distale metacarp IV - vindecabile în 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. Ca mecanism de producere a leziunilor s-a reținut lovirea cu sau de corp dur. Inculpatul M.B. nu a suferit leziuni și implicit nu a necesitat consultații și îngrijiri medicale. Fiind reaudiați, la scurt timp inculpații au recunoscut că toți trei au participat la agresarea celor două victime, susținând însă că acțiunile lor au fost legitime, întrucât au ripostat la atacul declanșat de acestea asupra lor.

Au negat însă constant utilizarea de obiecte contondente. La încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a luat în considerare constatările specialiștilor din cadrul S.J.M.L. și I.M.L. Timișoara, durata agresiunii - aproximativ 20-30 de min, zona vizată - în principal capul părților vătămate, obiectele folosite, intensitatea loviturilor, instanța constată că inculpații au prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimelor și, chiar dacă nu au urmărit-o, au acceptat-o, în cauză existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. Analizând cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice, instanța de fond a constatat că, sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen.

se acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen. se acționează cu intenția de ucidere. Prin urmare, s-a reținut că în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că inculpatul a avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

În speță, faptele inculpaților au fost încadrate în drept ca întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere, prin aplicarea unor lovituri intense cu obiecte contondente o perioadă îndelungată de timp, care au vizat o zonă anatomică vitală (zona capului sau zona toraco-abdominală), lovituri puternice, de mare intensitate, care au avut consecințe grave (plăgi penetrante la nivelul capului), leziuni care au pus în primejdie viața victimelor. S-a reținut că sub aspectul încadrării juridice, esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat ori în vătămare corporală gravă este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a reținut că încadrarea juridică corectă dată faptei comise de inculpați, în contextul stării de fapt mai sus reținută, este aceea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., agravanta fiind dată de locul public unde s-a comis fapta, în stradă și de numărul victimelor. Sub aspectul încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, instanța de fond a avut în vedere și planșele fotografice realizate în data de 11 martie 2011 la Spitalul de Urgență Petroșani (filele 24-26 dosar urmărire penală) privind părțile vătămate din care se poate observa cu ușurință gravitatea leziunilor suferite de acestea în zona capului și pierderile masive de sânge.

Referitor la scuza provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpați în apărare, instanța de fond a subliniat că aceasta nu poate fi reținută, existența ei nefiind dovedită cu certitudine. Pentru a fi reținută scuza provocării, este necesar ca părțile vătămate prin comportamentul lor să fi generat în psihicul inculpaților o puternică tulburare reducându-le posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a gravității faptei ori, reține instanța de fond este exclus a se reține că întâlnirea părții vătămate C.G. din gara C.F.R. de la ora 18- 18,30 să fi produs inculpatului C.D.C. o puternica tulburare si emoție, care să se transmită și celorlalți inculpați sub imperiul cărora au acționat cu violență la orele 21-22,30.

De asemenea, nici grija pentru soarta inculpatului L.N.A. care nu a reușit să escaladeze gardul, nu a avut semnificația scuzei provocării în accepțiunea art. 73 lit. b) C. pen., în opinia instanței de fond. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond acordat eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv împrejurarea că inculpații au recunoscut nuanțat săvârșirea faptei, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților, care deși nu sunt recidiviști au mai fost implicați în activități infracționale pentru care au fost sancționați administrativ. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale și profilul social al inculpaților, astfel cum acesta este relevat prin referatele de evaluare întocmite de Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În favoarea inculpaților au fost reținute circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea după săvârșirea infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului. La soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată N.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate autoturismului și suma de 100.000 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale.

Având în vedere suferințele fizice și psihice produse prin fapta inculpaților, numărul mare de zile de îngrijiri medicale (80 de zile), localizarea leziunilor la nivelul capului și a feței, cicatricile produse, intervențiile chirurgicale la care a fost supus, faptul că agresiunea inculpaților s-a produs în timp ce fetița de 2 ani se afla în mașină și a putut vedea derularea evenimentelor, dificultatea de a-și folosi la întreaga capacitate mâna dreaptă, instanța a apreciat că suferințele părții civile N.M. se impun a fi compensate prin acordarea de daune morale în cuantum de 15.000 lei. Partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.100 lei daune materiale, din care suma de 5.000 lei cheltuieli legate de hrană și spitalizare, 1.100 lei cheltuieli de transport, 1.100 lei costul intervenției chirurgicale și cu suma de 100.000 lei reprezentând contravaloare daune morale.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată C.G. nu a prezentat nici o probă/ înscris justificativ al cheltuielilor solicitate cu titlu de daune materiale, motiv pentru care nu le-a acordat. Analizând cererea aceleiași părți civile, de acordare de daune morale, instanța de fond având în vedere - suferințele fizice și psihice produse prin fapta inculpaților, numărul mare de zile de îngrijiri medicale (90 de zile), localizarea leziunilor la nivelul capului și a feței, cicatricele faciale, faptul că a fost nevoit să se hrănească cu paiul o perioadă îndelungată de timp, osul mandibulei fiind spart, intervențiile chirurgicale - a apreciat că suferințele părții civile C.G. se impune a fi compensate prin acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 lei.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat recurs partea civilă C.G. și inculpații. În apelul părții civile C.G. s-a solicitat desființarea sentinței atacate, sub aspectul laturii penale, numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, în sensul majorării acestora, iar în ce privește latura civilă aplicarea disp. art. 16 1 C. proc. pen. privind recunoașterea pretențiilor de către inculpați. În motivele de apel formulate, partea civilă C.G.

a învederat: - cu privire la latura penală partea civilă a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților, întrucât în mod greșit s-au aplicat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea după săvârșirea infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului, întrucât aceștia au încercat să justifice o stare de legitimă apărare, deși din probe rezultă clar că aceștia au atacat părțile vătămate și au avut o poziție oscilantă. De asemenea, apelantul parte civilă C.G. a susținut că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un pericol deosebit de grav raportat la împrejurarea că viața victimei a fost pusă în pericol, că a suferit 3 intervenții chirurgicale, precum și față de superioritatea numerică a inculpaților.

- cu privire latura civilă a cauzei, a invocat faptul că soluția instanței de fond este greșită, întrucât s-a omis aplicarea art. 16 1 C. proc. pen. (filele 57, 58 dosar fond), inculpații fiind de acord cu despăgubirile solicitate, motiv pentru instanța fondului ar fi trebuit să îi oblige la despăgubiri în măsura recunoașterii. De altfel, tocmai față de recunoașterea inculpaților a pretențiilor civile, instanța de fond a respins cererea în probațiune formulată de partea civilă pentru dovedirea despăgubirilor materiale solicitate.

Cu privire la daunele morale, apelantul parte civilă a arătat că suma de 20.000 lei este derizorie, față de suferința încercată care poate fi dedusă din împrejurarea că leziunile produse l-au împiedicat în primele 3 săptămâni să se hrănească în mod normal, fiind nevoit față de traumatismele suferite să se hrănească cu lichide cu ajutorul unui pai, de faptul că i-a fost pusă în primejdie viața, de numărul mare de zile de îngrijiri medical necesare pentru vindecare - 90 de zile - de numărul intervențiilor chirurgicale efectuate - (partea civilă a suferit 3 intervenții chirurgicale). De asemenea, s-a arătat că acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat este justificat și de prejudiciul estetic suferit, reprezentat de cicatricile din zona bărbiei și a nasului vizibile și după vindecare.

2. Inculpații, prin apelul formulat, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestora, din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., reținerea circumstanței provocării, reducerea cuantumului pedepselor și suspendarea acestora. Astfel, în motivele de apel, inculpații au arătat că, din probe, rezultă intenția acestora de a se apăra, nu de a ucide, fiind atacați de partea civilă C.G. cu o secure, menționând că martorii au declarat că partea civilă era agresivă. Inculpații au mai învederat că, la conturarea pericolului social al faptei, trebuie ținut cont de conduita inculpaților, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, aceștia având o atitudine sinceră, de faptul că nu au antecedente penale, iar comportamentul pentru care au fost trimiși în judecată a fost datorat atacatului.

Prin decizia penală nr. 111/A din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de partea vătămată/parte civilă C.G. împotriva sentinței penale nr. 107 din 09 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 4213/97/2011. S-a desființat sentința apelată sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și sub aspectul laturii civile în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligai inculpații față de partea civilă C.G. și, rejudecând în aceste limite: I. Sub aspectul laturii penale: Cu privire la inculpatul L.N.A. s-a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 b) C. pen., reținute în favoarea inculpatului.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. Cu privire la inculpatul M.B. s-a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 b C. pen., reținute în favoarea acestuia. S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul C.D.C., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în elementele ei componente, respectiv în pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și pedeapsa de 500 lei amendă penală. S-a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 lit. b) și e) C. pen., reținute în favoarea inculpatului. S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. S-a înlocuit pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. din 500 lei amendă penală în 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.D.C. în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care acest inculpat o va executa în final. Au fost obligați în solidar inculpații la plata către partea civilă C.G. a sumei de 7.100 lei cu titlu de daune materiale. S-a majorat cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații față de partea civilă C.G.

de la 20.000 lei la 100.000 lei. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, în măsura în care nu contravin acestei decizii. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților L.N.A., M.B. și C.D.C. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților L.N.A., M.B. și C.D.C. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2011 până la 01 octombrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați fiecare din cei trei inculpați să plătească statului câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții vătămate/ parte civilă C.G. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel. S-a acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați în cuantum de 900 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând sentința atacată, potrivit criticilor formulate de apel, precum și cauza din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 378 rap. la art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul formulat de partea civilă C.G. este fondat, iar apelurile inculpaților sunt nefondate.

Analizând criticile inculpaților formulate sub aspectul încadrării juridice, instanța de apel, a reținut, în acord cu instanța de fond că, esențial pentru încadrarea juridică a faptei, după caz în tentativă la omor calificat ori în vătămare corporală gravă, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta. Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere. Deși s-a reținut că infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, în acest caz,în baza circumstanțelor reale dovedite ale săvârșirii faptei în mod legal s-a apreciat că inculpații au acționat cu intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate, și nu cu intenția generală de a o vătăma.

Instanța de fond a reținut în mod corect că există tentativă la omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. În concret s-a dovedit că partea vătămată N.M. a avut anterior incidentului cu aproximativ 4 ore înainte de săvârșirea infracțiunii un schimb de replici cu inculpatul C.D.C., în timp ce acesta era însoțit de minorul M.C., fratele inculpatului M.B., prin care îi reproșa că acesta cu câțiva ani în urmă îi ceruse nepotului său B.D.I. taxa de protecție. în acest scop partea civilă N.M. a coborât geamul portierei de la autoturismul pe care-l conducea, marca D. cu nr. de înmatriculare x, aducându-i reproșuri cu privire la această împrejurare.

între cei doi a avut loc un schimb de replici partea vătămată aducându-i injurii inculpatului C. Ulterior după ce a alimentat autoturismul la o benzinărie aflându-se în trecere pe strada Cuza Vodă l-a observat pe inculpatul C.D.C., însoțit de mai multe persoane ce se aflau pe unul dintre trotuare. Inculpatul, observându-l la rândul său a aruncat cu o piatră de cărămidă în direcția părții vătămate lovind bena autoturismului, fără să provoace reacția părții vătămate care și-a continuat traseul.

Apoi în jurul orei 22 aceeași parte vătămată, în timp ce se deplasa din nou cu autoturismul însoțit fiind de fiica sa în vârstă de 2 ani aflată pe bancheta din spate,ajungând în dreptul unui grup de persoane în care se aflau și cei 3 inculpați,a observat că inculpatul Chiriac a aruncat cu o bucată de cărămidă după autoturism .Urmare a loviturii geamul din față stânga al autoturismului a fost spart, partea vătămată fiind la rândul său lovită în zona craniană cu piatra respectivă. Această ultimă împrejurare rezultă din declarația părții vătămate (fila 54-55 dos instanței de fond), declarația martorei N.M. (fila 82),soția inculpatului care a observat că geamul din față stânga al autoturismul este spart,ale martorei B.I.

(fila 106),din declarațiile inculpatului C. care recunoaște că a aruncat cu o piatră în autoturismul condus de partea vătămată justificându-și gestul prin faptul că partea vătămată se îndrepta cu autoturismul în mod amenințător pe trotuarul unde inculpatul se afla. Avariile produse autoturismului sunt descrise și prin procesul-verb al de cercetare la fața locului (fila 8 dosar de urmărire penală) întocmit la scurt timp de la consumarea infracțiunii,cu aceeași ocazie fiind găsită și o bucată de cărămidă în carlinga autoturismului. S-a reținut că apărarea inculpaților, în sensul că partea vătămată ar fi condus autoturismul în mod amenințător urcând pe trotuar spre locul unde se aflau este infirmată prin declarația părții vătămate C.G.

Acesta, în declarația dată în cursul urmăririi penale, arată că a fost apelat pe telefonul mobil de partea vătămată N., care i-a cerut să-l ajute întrucât nu-și poate continua deplasarea deoarece grupul inculpaților aruncă în direcția autoturismului cu pietre precum. De asemenea, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, se consemnează că autoturismul a fost oprit pe stradă și nu pe trotuar. Ajuns la fața locului partea vătămată C.G. i-a observat pe cei trei inculpați aruncând cu pietre spre autoturismul inculpatului și atunci acesta înarmat cu o bâtă a reușit să-l imobilizeze pe inculpatul Lăcătuș, în timp ce, ceilalți 2 inculpați s-au refugiat în curtea unui imobil din apropiere. Instanța de apel a constatat că este reală și apărarea inculpaților potrivit căreia între timp partea vătămată N. a coborât din autoturism și din portbagajul acesteia a luat un topor mic (secure) cu care s-a îndreptat spre inculpați, și în timp ce de frică inculpații C. și M.B.

au fugit, partea vătămată N. l-a amenințat cu toporul pe inculpatul L.A. Acesta din urmă a reușit să pareze lovitura cu toporul pe care i l-a luat și l-a aruncat, și apoi i-a aplicat acestuia lovituri cu pumnul. La scurt timp s-au întors și ceilalți doi inculpați care la rândul lor au aplicat celor 2 părți vătămate lovituri cu pumnul și bâte. De asemenea, este real că cei cinci și-au aplicat reciproc lovituri însă față de superioritatea numerică a inculpaților părțile vătămate au fost în imposibilitate de a-și asigura o apărare eficientă. Cu privire la acest aspect este relevantă declarația inculpatului L. care recunoaște că urmare a loviturilor pe care le-au aplicat celor două părți vătămate acestea au căzut la pământ și, deși încercau să se ridice, au fost împiedicate de inculpați care le aplicau în continuare lovituri.

Cu privire la circumstanța atenuantă a stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpați, din starea de fapt reținută mai sus, instanța a reținut că, în primul rând că injuriile adresate de partea vătămată N. inculpatului C. cu 4 ore înainte de săvârșirea faptei nu a fost în măsură să determine o puternică stare de tulburare sau emoție inculpaților. De asemenea, în opinia instanței de apel, față de circumstanțele în care s-a produs amenințarea, cu un topor, a inculpaților, de către aceeași parte vătămată nu a constituit o provocare în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen., în condițiile în care această reacție a părții vătămate N.M.

a fost determinată de agresarea acestuia anterior, fiind lovit cu o piatră de inculpatul C. De altfel, partea vătămată a fost imediat deposedată de topor de către inculpatul C., așa cum chiar acesta recunoaște în declarația dată, așa încât față de aceste circumstanțe de fapt în care a avut loc, nici amenințarea cu toporul de către partea vătămată N.M. nu a fost în măsură să determine o puternică stare de tulburare sau emoție inculpaților. Nici încercarea de imobilizare a inculpatului Lăcătuș prin prinderea la spate a mâinii acestuia de către partea vătămată C.G. nu poate justifica gravitatea atacurilor ulterioare ale inculpaților în condițiile în care chiar inculpatul recunoaște că a reușit să scape la scurt timp prin aplicarea de lovituri părții vătămate.

în speță, în raport de aceste circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, în mod corect instanța de fond nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit textului menționat, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. S-a apreciat că, din împrejurările în care s-a comis fapta și a modului de a acționa al inculpaților, descris mai sus, nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii faptei aceștia se aflau într-o puternică stare de tulburare.

Comportamentul părților vătămate, astfel cum a fost descris mai sus, nu a putut crea o puternică tulburare sau emoție inculpaților, astfel că justificat nu a fost reținută circumstanța favorabilă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. S-a apreciat că aceste împrejurări trebuie însă reținute ca circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, urmând a fi avute în vedre la individualizarea judiciară a pedepselor, precum și la cuantificarea daunelor morale cuvenite părților civile. Analizând în continuare criticile formulate de părțile vătămate cu referire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în raport de gravitatea faptei, conturată în principal prin leziunile foarte grave produse victimei, precum și prin punerea în primejdie a vieții acestora, instanța de apel a constatat că această critică este fondată.

În opinia instanței de apel, pedeapsa nu a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. S-a reținut că, potrivit art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel referitor la „gradul de pericol social al faptei săvârșite" este unul prioritar celui referitor la „persoana infractorului", instanța de apel apreciind că fapta săvârșită de inculpați - astfel cum a fost expusă anterior - prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social care justifică aplicarea unei pedepse în cuantumul arătat.

Totodată, instanța de apel, în dezacord cu instanța de fond, a constatat că nu se regăsesc în prezenta cauză împrejurări de natura celor prevăzute de art. 73 sau art. 74 C. pen., care să justifice legal reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub minimul special. Astfel, s-a reținut că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât aplicarea unei pedepse sub minimul special nu este în măsură a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

S-a apreciat că datele personale ale inculpaților (vârsta, antecedentelor penale, caracterizările negative ale persoanelor inculpaților așa cum rezultă din referatele de evaluare), trebuie avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă de 8 ani orientată spre minimul special este proporțională scopului urmărit de lege. În consecință, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, s-a apreciat că cererea inculpaților pentru reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia nu este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor (comportamentul extrem de violent, leziunile grave produse care au pus în primejdie viața părților vătămate) nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins printr-un cuantum mai redus și suspendarea executării acesteia.

În ceea ce privește critica formulată de partea civilă C.G. privind greșita soluționare a laturii civile, instanța de apel a constatat că această este fondată, întrucât deși inculpații au recunoscut integral pretențiile solicitate, instanța în mod eronat a respins cererea de acordare a despăgubirilor ca nedovedită, încălcând disp. art. 16 1 C. proc. pen. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații L.N.A. și M.B. Recursul a fost motivat oral de apărătorul desemnat din oficiu, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora, la nivelul stabilit de instanța de fond, întrucât în mod greșit instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., reținute în favoarea inculpaților de către instanța de fond, deși aceștia au avut o atitudine sinceră si corectă pe parcursul procesului penal. Înalta Curte, examinând recursurile declarate, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează: În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este, deopotrivă, un mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere, pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

În prezenta cauză, instanța de apel a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama de atât de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunilor, gravitatea sporită a acestora, urmările grave produse, constând în punerea în primejdie a vieții și vătămarea corporală a părților vătămate, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, instanța de apel a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea după săvârșirea infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului, având în vedere că susținerile inculpaților -în sensul că au participat la agresarea celor două victime, însă doar au ripostat la atacul declanșat de acestea asupra lor, fără a utiliza obiecte contondente - contravin situației de fapt reținută în cauză, astfel că, prin comportamentul procesual adoptat, aceștia au încercat să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.N.A. și M.B. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.N.A. și M.B. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2011 la 26 februarie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.