ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor de la dosar constată următoarele;

Prin

sentința penală nr. 107 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în

Dosarul penal nr. 4213/97/2011 s-a dispus condamnarea inculpaților:

ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și la 500

lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. e) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d C. pen. s-au

contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului C.D.C. pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3

ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art.

71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen s-a menținut starea

de arest preventiv a inculpaților L.N.A., M.B. și C.D.C. și conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării

preventive de la 21 martie 2011 până la 09 mai 2012.

În baza art. 14 lit. b), 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C.

civ. au fost obligați inculpații L.N.A., M.B. și C.D.C., în solidar, la plata

de daune morale în sumă de 20.000 lei către partea civilă C.G. și în sumă de

15.000 lei către partea civilă N.M.

În baza art. 14 lit. b), 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C.

civ. a fost obligat inculpatul C.D.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de

daune materiale către partea civilă N.M.

În baza art. 1357 C. civ. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății au fost obligați în solidar inculpații

L.N.A., M.B. și C.D.C. la plata de despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 4.199,78 lei către Spitalul de Urgență Petroșani

;

- suma de 3.440,8 lei către Spitalul Clinic Municipal de

Urgență Timișoara;

- suma de 468 lei către Serviciul Județean de Ambulanță

Hunedoara.

S-au aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008

privind prelevarea probelor biologice, fără notificare prealabilă, de la

inculpații L.N.A., M.B. și C.D.C., în vederea introducerii profilelor genetice

în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 193 alin.

(4) rap. la art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații

L.N.A., M.B. și C.D.C. la plata sumei de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, la plata sumei de câte 667 lei către partea civilă C.G.

și la plata sumei de câte 266 lei către partea civilă N.M. reprezentând

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în

fapt că, la data de 10 martie 2011, conform unei înțelegeri prealabile, partea

vătămată N.M. s-a întâlnit cu un vecin de-al său, partea vătămată C.G., pe care

l-a ajutat să transporte de la apartamentul pe care îl deține în oraș, un

frigider la casa în care locuiește, situată pe str. D.M. Partea vătămată N.M.

urma să-și alimenteze autoturismul la o benzinărie din apropiere, iar partea

vătămată C.G. urma să se deplaseze la o cunoștință de a sa ce locuia în zona

Depoului CFR. Pe traseu partea vătămată C.G. l-a observat pe inculpatul C.D.C.,

ce era însoțit de minorul M.C., fratele inculpatului M.B. Amintindu-și că

acesta cu câțiva ani în urmă îi ceruse nepotului său B.D.I. taxa de protecție,

a coborât geamul portierei de la autoturismul pe care-l conducea, marca D. cu nr.

de înmatriculare x, aducându-i reproșuri cu privire la această împrejurare.

între cei doi a avut loc un schimb de replici, după care partea vătămată l-a

condus pe numitul C.G. cu mașina la cunoștința sa, iar el s-a deplasat la

benzinărie pentru a alimenta autoturismul cu carburant. Aflându-se în trecere

pe strada Cuza Vodă l-a observat pe inculpatul C.D.C., însoțit de mai multe

persoane ce se aflau pe unul dintre trotuare. Inculpatul, observându-l la

rândul său, a aruncat cu o piatră în direcția sa lovind bena autoturismului,

fără să provoace reacția părții vătămate care și-a continuat traseul.

După ce a alimentat mașina cu carburant, partea vătămată, în

jurul orelor 22 s-a întors spre casă, având fetița de doi ani pe bancheta din

spate. La un moment dat a fost contactat pe telefonul mobil de către partea

vătămată C.G., care i-a transmis că nu găsise aceea cunoștință a sa acasă și l-a

rugat să-l ia cu mașina pe drumul lui de întoarcere de pe strada Cuza Vodă din

Cartierul „Colonie". Partea vătămată N.M. i-a relatat ce i se întâmplase,

avertizându-l că inculpatul s-ar putea să se afle în zona unde urma să-l

aștepte.

Deplasându-se cu autoturismul pe strada Cuza Vodă,

partea vătămată N.M. a observat pe trotuarul din stânga în sensul său de

deplasare pe inculpatul C.D.C. care era însoțit de inculpații L.N.A., M.B. și

fratele acestuia din urmă, M.C.

Ajungând cu mașina în dreptul grupului de tineri, inculpatul C.D.C.

a aruncat înspre autoturism cu o piatră ce a nimerit geamul portierei din

stânga, pe care l-a spart și apoi a lovit-o în cap pe partea vătămată.

N.M. a oprit autoturismul, a coborât cu intenția declarată de

a purta o discuție cu inculpatul. în timp ce le adresa reproșuri, a observat-o

pe cealaltă parte vătămată apropiindu-se, moment în care a strigat la aceasta

solicitându-i ajutorul.

Partea vătămată C.G. s-a apropiat în fugă de grup, astfel că

pentru moment inculpații surprinși au încercat să părăsească în fugă locul

faptei.

Astfel, inculpații C.D.C. și M.B. au sărit gardul în incinta

unui fost agent economic, ceea ce a făcut și minorul M.C., care a părăsit

definitiv locul faptei. Inculpatul L.N.A. nu a apucat să fugă, fiind surprins

de partea vătămată C.G., care ajutat de cealaltă parte vătămată l-au imobilizat

și intenționau să-l ducă la mașină pentru a-l conduce mai apoi la sediul Poliției

Municipiului Petroșani. Inculpatul a opus rezistență lovind pe partea vătămată N.M.,

care a căzut la pământ. Ceilalți doi inculpați, văzând ce se întâmplă s-au

înarmat cu bâte și au revenit în ajutorul inculpatului L.N.A. și toți trei au

aplicat celor două părți vătămate lovituri cu bâtele până ce partea vătămată C.G.

a rămas fără cunoștință pe carosabilul străzii, iar partea vătămată N.M. a

reușit să scape prin fugă, adăpostindu-se în incinta R.A.A.V.J. Petroșani, unde

de pază, la poartă se afla martorul N.I.

Partea vătămată N.M. i-a solicitat martorului să

apeleze Serviciul de Urgență 112, întrucât partea vătămată C.G. se afla încă pe

carosabil în stare de inconștiență. După aceea s-a îndreptat spre mașină, unde

fetița sa de doi ani plângea, a urcat în autoturism și a părăsit locul faptei.

S-a deplasat la locuința surorii sale, martora B.I., pe care a rugat-o să aibă

grijă de fetiță, el urmând să se deplaseze la Spitalul de Urgență Petroșani,

pentru consultații. Pe drum, văzând în ce stare se afla fratele său martora a

apelat Serviciul de Urgență 112 solicitând o ambulanță, cu care partea vătămată

a fost transportată la spital, unde între timp fusese adusă și cealaltă parte

vătămată.

Pentru salvarea vieților ambelor victime s-a intervenit

operatoriu de către medicii din cadrul Spitalului de Urgență Petroșani, iar în

situația părții vătămate C.G., care a suferit leziuni deosebit de grave a fost

necesară transferarea sa la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Chirurgie

Maxilo - Facială începând cu data de 15 martie 2011.

Inițial, în cauză s-au întocmit rapoarte de constatare

medico - legală, apoi rapoarte de expertiză medico - legal și în cursul

judecății rapoarte de nouă expertiză medico-legală, concluziile acestora fiind

fără echivoc în sensul că leziunile au pus în primejdie viața părților

vătămate.

Din raportul de constatare medico - legală din 11

martie 2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara a rezultat

că N.M. a suferit leziuni - fractură parietală stânga și sfero temporală; hematom

epicranian și plăgi, vindecabile în 35 - 40 de zile de îngrijiri medical, care

i-au pus viața în primejdie. Ca mecanism de producere al acestor leziuni s-a

reținut lovirea repetată activă cu corp dur (posibil bâte, etc.).

Din

raportul de constatare medico - legală din 11 martie 2011 emis de Serviciul

Județean de Medicină Legală Hunedoara a rezultat că numitul C.G. a suferit

leziuni - traumatism cranio - facial acut, plăgi confuze cranio faciale -

fractură piramidă nazală, hematoame epicraniene și parietale etc. - vindecabile

în 25 - 30 zile, care au pus viața victimei în primejdie. Ca mecanism de

producere al leziunilor s-a reținut lovirea activă repetată cu corpuri dure

(pumn, bâtă, etc.).

Inculpații, fiind identificați imediat după comiterea faptei,

în cursul urmăririi penale au avut o atitudine refractară, negând parțial sau

total implicarea în actele de agresiune, încercând să acrediteze o versiune

conform cărora, de fapt, ei au fost victimele agresiunii celor două părți

vătămate.

În această ordine de idei s-au și deplasat imediat după

internarea părților vătămate la Spitalul de Urgență Petroșani pentru a le fi

atestate leziunile suferite în timpul agresiunii. Astfel din certificatul

medico - legal din 29 martie 2011, emis de Serviciul Județean de Medicină

Legală Hunedoara rezultă că inculpatul C.D.C. a suferit leziuni - placard

excoriat gamba stângă și tumefierea moderată a maleolei externe dreapta -

vindecabile în 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. Ca mecanism de producere al

leziunilor a fost reținută lovirea cu sau de corp dur.

Inculpatul L.N.A., așa cum rezultă din certificatul medico -

legal din 29 martie 2011 emis de aceeași instituție a suferit leziuni -

echimoză pe brațul stâng și excoriație la aceeași mână la nivelul extremității

distale metacarp IV - vindecabile în 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. Ca

mecanism de producere a leziunilor s-a reținut lovirea cu sau de corp dur.

Inculpatul M.B. nu a suferit leziuni și implicit nu a

necesitat consultații și îngrijiri medicale.

Fiind reaudiați, la scurt timp inculpații au recunoscut că

toți trei au participat la agresarea celor două victime, susținând însă că

acțiunile lor au fost legitime, întrucât au ripostat la atacul declanșat de

acestea asupra lor. Au negat însă constant utilizarea de obiecte contondente.

La încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a luat în

considerare constatările specialiștilor din cadrul S.J.M.L. și I.M.L.

Timișoara, durata agresiunii - aproximativ 20-30 de min, zona vizată - în

principal capul părților vătămate, obiectele folosite, intensitatea

loviturilor, instanța constată că inculpații au prevăzut posibilitatea de a se

produce moartea victimelor și, chiar dacă nu au urmărit-o, au acceptat-o, în

cauză existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției

indirecte.

Analizând cererile inculpaților de schimbare a

încadrării juridice, instanța de fond a constatat că, sub aspectul laturii

subiective, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art.

182 alin. (2) C. pen. se acționează cu intenția generală de vătămare, în timp

ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la

art. 174 C. pen. se acționează cu intenția de ucidere. Prin urmare, s-a reținut

că în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare,

întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura

lor și împrejurările în care au fost comise - că inculpatul a avut intenția de

a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

În speță, faptele inculpaților au fost încadrate în

drept ca întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

omor, fiind relevată intenția de ucidere, prin aplicarea unor lovituri intense

cu obiecte contondente o perioadă îndelungată de timp, care au vizat o zonă anatomică

vitală (zona capului sau zona toraco-abdominală), lovituri puternice, de mare

intensitate, care au avut consecințe grave (plăgi penetrante la nivelul

capului), leziuni care au pus în primejdie viața victimelor. S-a reținut că sub

aspectul încadrării juridice, esențial pentru încadrarea juridică a faptei

inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat ori în vătămare

corporală gravă este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a

săvârșit fapta.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a

reținut că încadrarea juridică corectă dată faptei comise de inculpați, în

contextul stării de fapt mai sus reținută, este aceea de tentativă la omor

deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176

lit. b) C. pen., agravanta fiind dată de locul public unde s-a comis fapta, în

stradă și de numărul victimelor.

Sub aspectul încadrării juridice în infracțiunea de tentativă

la omor deosebit de grav, instanța de fond a avut în vedere și planșele

fotografice realizate în data de 11 martie 2011 la Spitalul de Urgență

Petroșani (filele 24-26 dosar urmărire penală) privind părțile vătămate din

care se poate observa cu ușurință gravitatea leziunilor suferite de acestea în

zona capului și pierderile masive de sânge.

Referitor la scuza provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C.

pen., invocată de inculpați în apărare, instanța de fond a subliniat că aceasta

nu poate fi reținută, existența ei nefiind dovedită cu certitudine. Pentru a fi

reținută scuza provocării, este necesar ca părțile vătămate prin comportamentul

lor să fi generat în psihicul inculpaților o puternică tulburare reducându-le

posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a gravității faptei ori,

reține instanța de fond este exclus a se reține că întâlnirea părții vătămate C.G.

din gara C.F.R. de la ora 18- 18,30 să fi produs inculpatului C.D.C. o

puternica tulburare si emoție, care să se transmită și celorlalți inculpați sub

imperiul cărora au acționat cu violență la orele 21-22,30.

De asemenea, nici grija pentru soarta inculpatului L.N.A.

care nu a reușit să escaladeze gardul, nu a avut semnificația scuzei provocării

în accepțiunea art. 73 lit. b) C. pen., în opinia instanței de fond.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților,

instanța de fond acordat eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv

împrejurarea că inculpații au recunoscut nuanțat săvârșirea faptei, limitele

speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana

inculpaților, care deși nu sunt recidiviști au mai fost implicați în activități

infracționale pentru care au fost sancționați administrativ.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere

circumstanțele personale și profilul social al inculpaților, astfel cum acesta

este relevat prin referatele de evaluare întocmite de Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În favoarea inculpaților au fost reținute

circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la

atitudinea după săvârșirea infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul

procesului.

La soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a

reținut că partea vătămată N.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

500 lei, reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate autoturismului și

suma de 100.000 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale.

Având în vedere suferințele fizice și psihice produse

prin fapta inculpaților, numărul mare de zile de îngrijiri medicale (80 de

zile), localizarea leziunilor la nivelul capului și a feței, cicatricile produse,

intervențiile chirurgicale la care a fost supus, faptul că agresiunea

inculpaților s-a produs în timp ce fetița de 2 ani se afla în mașină și a putut

vedea derularea evenimentelor, dificultatea de a-și folosi la întreaga

capacitate mâna dreaptă, instanța a apreciat că suferințele părții civile N.M.

se impun a fi compensate prin acordarea de daune morale în cuantum de 15.000

lei.

Partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă cu

suma de 7.100 lei daune materiale, din care suma de 5.000 lei cheltuieli legate

de hrană și spitalizare, 1.100 lei cheltuieli de transport, 1.100 lei costul

intervenției chirurgicale și cu suma de 100.000 lei reprezentând contravaloare daune

morale.

Instanța de fond a reținut că partea vătămată C.G. nu a

prezentat nici o probă/ înscris justificativ al cheltuielilor solicitate cu

titlu de daune materiale, motiv pentru care nu le-a acordat.

Analizând cererea aceleiași părți civile, de acordare

de daune morale, instanța de fond având în vedere - suferințele fizice și

psihice produse prin fapta inculpaților, numărul mare de zile de îngrijiri

medicale (90 de zile), localizarea leziunilor la nivelul capului și a feței,

cicatricele faciale, faptul că a fost nevoit să se hrănească cu paiul o

perioadă îndelungată de timp, osul mandibulei fiind spart, intervențiile

chirurgicale - a apreciat că suferințele părții civile C.G. se impune a fi

compensate prin acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 lei.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au

formulat recurs partea civilă C.G. și inculpații.

În apelul părții civile C.G. s-a solicitat desființarea

sentinței atacate, sub aspectul laturii penale, numai sub aspectul cuantumului

pedepselor aplicate, în sensul majorării acestora, iar în ce privește latura

civilă aplicarea disp. art. 16

1

C. proc. pen. privind recunoașterea

pretențiilor de către inculpați.

În motivele de apel formulate, partea civilă C.G. a

învederat:

- cu privire la latura penală partea civilă a criticat

sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate

inculpaților, întrucât în mod greșit s-au aplicat circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea după săvârșirea

infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului, întrucât aceștia

au încercat să justifice o stare de legitimă apărare, deși din probe rezultă

clar că aceștia au atacat părțile vătămate și au avut o poziție oscilantă.

De asemenea, apelantul parte civilă C.G. a susținut că

faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un pericol deosebit de grav

raportat la împrejurarea că viața victimei a fost pusă în pericol, că a suferit

3 intervenții chirurgicale, precum și față de superioritatea numerică a

inculpaților.

- cu privire latura civilă a cauzei, a invocat faptul că

soluția instanței de fond este greșită, întrucât s-a omis aplicarea art. 16

1

C. proc. pen. (filele 57, 58 dosar fond), inculpații fiind de acord cu

despăgubirile solicitate, motiv pentru instanța fondului ar fi trebuit să îi

oblige la despăgubiri în măsura recunoașterii. De altfel, tocmai față de

recunoașterea inculpaților a pretențiilor civile, instanța de fond a respins

cererea în probațiune formulată de partea civilă pentru dovedirea

despăgubirilor materiale solicitate.

Cu privire la daunele morale, apelantul parte civilă a arătat

că suma de 20.000 lei este derizorie, față de suferința încercată care poate fi

dedusă din împrejurarea că leziunile produse l-au împiedicat în primele 3

săptămâni să se hrănească în mod normal, fiind nevoit față de traumatismele

suferite să se hrănească cu lichide cu ajutorul unui pai, de faptul că i-a fost

pusă în primejdie viața, de numărul mare de zile de îngrijiri medical necesare

pentru vindecare - 90 de zile - de numărul intervențiilor chirurgicale efectuate

- (partea civilă a suferit 3 intervenții chirurgicale). De asemenea, s-a arătat

că acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat este justificat și de

prejudiciul estetic suferit, reprezentat de cicatricile din zona bărbiei și a

nasului vizibile și după vindecare.

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestora, din infracțiunea

prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) și 176 lit. b) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., reținerea circumstanței

provocării, reducerea cuantumului pedepselor și suspendarea acestora.

Astfel, în motivele de apel, inculpații au arătat că,

din probe, rezultă intenția acestora de a se apăra, nu de a ucide, fiind

atacați de partea civilă C.G. cu o secure, menționând că martorii au declarat

că partea civilă era agresivă.

Inculpații au mai învederat că, la conturarea pericolului

social al faptei, trebuie ținut cont de conduita inculpaților, atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de judecată, aceștia având o atitudine sinceră,

de faptul că nu au antecedente penale, iar comportamentul pentru care au fost

trimiși în judecată a fost datorat atacatului.

Prin decizia penală nr. 111/A din 1 octombrie 2012 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de partea

vătămată/parte civilă C.G. împotriva sentinței penale nr. 107 din 09 mai 2012,

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 4213/97/2011.

S-a desființat sentința apelată sub aspectul laturii penale,

în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpaților și sub aspectul laturii civile în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor civile la care au fost obligai inculpații față de partea civilă C.G.

și, rejudecând în aceste limite:

I. Sub aspectul laturii penale:

Cu privire la inculpatul L.N.A. s-a înlăturat aplicabilitatea

dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 b) C. pen., reținute în favoarea

inculpatului.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul M.B. s-a înlăturat aplicabilitatea

dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 b C. pen., reținute în favoarea acestuia.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul C.D.C., s-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în elementele

ei componente, respectiv în pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea pe

timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

și pedeapsa de 500 lei amendă penală.

S-a înlăturat aplicabilitatea dispozițiilor art. 74 lit. c)

și 76 lit. b) și e) C. pen., reținute în favoarea inculpatului.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

S-a înlocuit pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. din 500 lei

amendă penală în 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului C.D.C. în pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe care acest inculpat o va executa în final.

Au fost obligați în solidar inculpații la plata către partea

civilă C.G. a sumei de 7.100 lei cu titlu de daune materiale.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la care au fost

obligați inculpații față de partea civilă C.G. de la 20.000 lei la 100.000 lei.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, în

măsura în care nu contravin acestei decizii.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților

L.N.A., M.B. și C.D.C.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

cu referire la art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților L.N.A., M.B. și C.D.C.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și

arestării preventive de la 21 martie 2011 până la 01 octombrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați

fiecare din cei trei inculpați să plătească statului câte 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., au fost

obligați în solidar inculpații să plătească părții vătămate/ parte civilă C.G.

suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.

S-a acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpați în cuantum de 900 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând

sentința atacată, potrivit criticilor formulate de apel, precum și cauza din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp.

art. 378 rap. la art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul

formulat de partea civilă C.G. este fondat, iar apelurile inculpaților sunt

nefondate.

Analizând criticile inculpaților formulate sub aspectul

încadrării juridice, instanța de apel, a reținut, în acord cu instanța de fond

că, esențial pentru încadrarea juridică a faptei, după caz în tentativă la omor

calificat ori în vătămare corporală gravă, este stabilirea formei și

modalității vinovăției cu care a săvârșit fapta.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă

făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la

omor acesta acționează cu intenția de ucidere. Deși s-a reținut că infracțiunea

prevăzută în art. 182 alin. (2) C. pen. poate avea ca element subiectiv și

intenția depășită, în acest caz,în baza circumstanțelor reale dovedite ale

săvârșirii faptei în mod legal s-a apreciat că inculpații au acționat cu

intenția indirectă de a suprima viața părții vătămate, și nu cu intenția

generală de a o vătăma. Instanța de fond a reținut în mod corect că există

tentativă la omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul

acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale

organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice

uciderii.

În concret s-a dovedit că partea vătămată N.M. a avut

anterior incidentului cu aproximativ 4 ore înainte de săvârșirea infracțiunii

un schimb de replici cu inculpatul C.D.C., în timp ce acesta era însoțit de

minorul M.C., fratele inculpatului M.B., prin care îi reproșa că acesta cu

câțiva ani în urmă îi ceruse nepotului său B.D.I. taxa de protecție. în acest

scop partea civilă N.M. a coborât geamul portierei de la autoturismul pe care-l

conducea, marca D. cu nr. de înmatriculare x, aducându-i reproșuri cu privire

la această împrejurare. între cei doi a avut loc un schimb de replici partea

vătămată aducându-i injurii inculpatului C. Ulterior după ce a alimentat

autoturismul la o benzinărie aflându-se în trecere pe strada Cuza Vodă l-a

observat pe inculpatul C.D.C., însoțit de mai multe persoane ce se aflau pe

unul dintre trotuare. Inculpatul, observându-l la rândul său a aruncat cu o

piatră de cărămidă în direcția părții vătămate lovind bena autoturismului, fără

să provoace reacția părții vătămate care și-a continuat traseul. Apoi în jurul

orei 22 aceeași parte vătămată, în timp ce se deplasa din nou cu autoturismul

însoțit fiind de fiica sa în vârstă de 2 ani aflată pe bancheta din spate,ajungând

în dreptul unui grup de persoane în care se aflau și cei 3 inculpați,a observat

că inculpatul Chiriac a aruncat cu o bucată de cărămidă după autoturism .Urmare

a loviturii geamul din față stânga al autoturismului a fost spart, partea

vătămată fiind la rândul său lovită în zona craniană cu piatra respectivă.

Această ultimă împrejurare rezultă din declarația părții vătămate (fila 54-55

dos instanței de fond), declarația martorei N.M. (fila 82),soția inculpatului

care a observat că geamul din față stânga al autoturismul este spart,ale

martorei B.I. (fila 106),din declarațiile inculpatului C. care recunoaște că a

aruncat cu o piatră în autoturismul condus de partea vătămată justificându-și

gestul prin faptul că partea vătămată se îndrepta cu autoturismul în mod

amenințător pe trotuarul unde inculpatul se afla. Avariile produse

autoturismului sunt descrise și prin procesul-verb al de cercetare la fața

locului (fila 8 dosar de urmărire penală) întocmit la scurt timp de la

consumarea infracțiunii,cu aceeași ocazie fiind găsită și o bucată de cărămidă

în carlinga autoturismului.

S-a reținut că apărarea inculpaților, în sensul că partea

vătămată ar fi condus autoturismul în mod amenințător urcând pe trotuar spre

locul unde se aflau este infirmată prin declarația părții vătămate C.G.

Acesta, în declarația dată în cursul urmăririi penale, arată

că a fost apelat pe telefonul mobil de partea vătămată N., care i-a cerut să-l

ajute întrucât nu-și poate continua deplasarea deoarece grupul inculpaților

aruncă în direcția autoturismului cu pietre precum. De asemenea, prin

procesul-verbal de cercetare la fața locului, se consemnează că autoturismul a

fost oprit pe stradă și nu pe trotuar.

Ajuns la fața locului partea vătămată C.G. i-a observat pe

cei trei inculpați aruncând cu pietre spre autoturismul inculpatului și atunci

acesta înarmat cu o bâtă a reușit să-l imobilizeze pe inculpatul Lăcătuș, în

timp ce, ceilalți 2 inculpați s-au refugiat în curtea unui imobil din

apropiere.

Instanța de apel a constatat că este reală și apărarea

inculpaților potrivit căreia între timp partea vătămată N. a coborât din

autoturism și din portbagajul acesteia a luat un topor mic (secure) cu care s-a

îndreptat spre inculpați, și în timp ce de frică inculpații C. și M.B. au

fugit, partea vătămată N. l-a amenințat cu toporul pe inculpatul L.A.

Acesta din urmă a reușit să pareze lovitura cu toporul

pe care i l-a luat și l-a aruncat, și apoi i-a aplicat acestuia lovituri cu

pumnul. La scurt timp s-au întors și ceilalți doi inculpați care la rândul lor

au aplicat celor 2 părți vătămate lovituri cu pumnul și bâte. De asemenea, este

real că cei cinci și-au aplicat reciproc lovituri însă față de superioritatea

numerică a inculpaților părțile vătămate au fost în imposibilitate de a-și

asigura o apărare eficientă. Cu privire la acest aspect este relevantă

declarația inculpatului L. care recunoaște că urmare a loviturilor pe care

le-au aplicat celor două părți vătămate acestea au căzut la pământ și, deși

încercau să se ridice, au fost împiedicate de inculpați care le aplicau în

continuare lovituri.

Cu privire la circumstanța atenuantă a stării de provocare

prev. de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpați, din starea de fapt

reținută mai sus, instanța a reținut că, în primul rând că injuriile adresate

de partea vătămată N. inculpatului C. cu 4 ore înainte de săvârșirea faptei nu

a fost în măsură să determine o puternică stare de tulburare sau emoție

inculpaților.

De asemenea, în opinia instanței de apel, față de

circumstanțele în care s-a produs amenințarea, cu un topor, a inculpaților, de

către aceeași parte vătămată nu a constituit o provocare în înțelesul art. 73 lit.

b) C. pen., în condițiile în care această reacție a părții vătămate N.M. a fost

determinată de agresarea acestuia anterior, fiind lovit cu o piatră de

inculpatul C. De altfel, partea vătămată a fost imediat deposedată de topor de

către inculpatul C., așa cum chiar acesta recunoaște în declarația dată, așa

încât față de aceste circumstanțe de fapt în care a avut loc, nici amenințarea

cu toporul de către partea vătămată N.M. nu a fost în măsură să determine o

puternică stare de tulburare sau emoție inculpaților. Nici încercarea de

imobilizare a inculpatului Lăcătuș prin prinderea la spate a mâinii acestuia de

către partea vătămată C.G. nu poate justifica gravitatea atacurilor ulterioare

ale inculpaților în condițiile în care chiar inculpatul recunoaște că a reușit

să scape la scurt timp prin aplicarea de lovituri părții vătămate. în speță, în

raport de aceste circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, în mod corect

instanța de fond nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen.

Potrivit textului menționat, constituie circumstanță

atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

S-a apreciat că, din împrejurările în care s-a comis

fapta și a modului de a acționa al inculpaților, descris mai sus, nu se poate

desprinde concluzia că în momentul săvârșirii faptei aceștia se aflau într-o

puternică stare de tulburare.

Comportamentul părților vătămate, astfel cum a fost

descris mai sus, nu a putut crea o puternică tulburare sau emoție inculpaților,

astfel că justificat nu a fost reținută circumstanța favorabilă prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen. S-a apreciat că aceste împrejurări trebuie însă reținute ca

circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, urmând a fi avute în vedre la

individualizarea judiciară a pedepselor, precum și la cuantificarea daunelor

morale cuvenite părților civile.

Analizând în continuare criticile formulate de părțile

vătămate cu referire la greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, în raport de gravitatea faptei, conturată în principal prin

leziunile foarte grave produse victimei, precum și prin punerea în primejdie a

vieții acestora, instanța de apel a constatat că această critică este fondată.

În opinia instanței de apel, pedeapsa nu a fost corect

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

S-a reținut că, potrivit art. 72 C. pen., care stabilește

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social

al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Or, din examinarea acestor criterii, se constată că cel

referitor la „gradul de pericol social al faptei săvârșite" este unul

prioritar celui referitor la „persoana infractorului", instanța de apel

apreciind că fapta săvârșită de inculpați - astfel cum a fost expusă anterior -

prezintă, în concret, un ridicat grad de pericol social care justifică

aplicarea unei pedepse în cuantumul arătat.

Totodată, instanța de apel, în dezacord cu instanța de fond,

a constatat că nu se regăsesc în prezenta cauză împrejurări de natura celor

prevăzute de art. 73 sau art. 74 C. pen., care să justifice legal reținerea

unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și, pe cale de consecință,

reducerea pedepsei sub minimul special.

Astfel, s-a reținut că recunoașterea anumitor

împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei

în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului, încât aplicarea unei pedepse sub minimul special nu este în

măsură a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei.

S-a apreciat că datele personale ale inculpaților

(vârsta, antecedentelor penale, caracterizările negative ale persoanelor

inculpaților așa cum rezultă din referatele de evaluare), trebuie avute în

vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C.

pen., astfel că o pedeapsă de 8 ani orientată spre minimul special este

proporțională scopului urmărit de lege.

În consecință, în raport cu criteriile legale de

individualizare judiciară a pedepsei, s-a apreciat că cererea inculpaților

pentru reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia nu

este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor (comportamentul extrem de

violent, leziunile grave produse care au pus în primejdie viața părților

vătămate) nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins

printr-un cuantum mai redus și suspendarea executării acesteia.

În ceea ce privește critica formulată de partea civilă C.G.

privind greșita soluționare a laturii civile, instanța de apel a constatat că

această este fondată, întrucât deși inculpații au recunoscut integral

pretențiile solicitate, instanța în mod eronat a respins cererea de acordare a

despăgubirilor ca nedovedită, încălcând disp. art. 16

1

C. proc. pen.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen

legal, au declarat recurs inculpații L.N.A. și M.B.

Recursul a fost motivat oral de apărătorul desemnat din

oficiu, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond

reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora, la nivelul

stabilit de instanța de fond, întrucât în mod greșit instanța de apel a

înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., reținute în favoarea

inculpaților de către instanța de fond, deși aceștia au avut o atitudine

sinceră si corectă pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate, prin

prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează:

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a

Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art.

52 C. pen. pedeapsa este, deopotrivă, un mijloc de constrângere dar și de

reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de

constrângere, pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte

dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în

ceea ce privește comportamentul inculpatului.

În prezenta cauză, instanța de apel a făcut o corectă

individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul

cuantumului și modalității de executare, raportat la criteriile generale de

individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., ținându-se seama

de atât de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, importanța deosebită a

valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunilor, gravitatea sporită a

acestora, urmările grave produse, constând în punerea în primejdie a vieții și

vătămarea corporală a părților vătămate, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale

judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv -

educativ al pedepsei.

În mod justificat, instanța de apel a apreciat că nu se

impune reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzută

de art. 74 lit. c) C. pen., referitoare la atitudinea după săvârșirea

infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului, având în vedere că

susținerile inculpaților -în sensul că au participat la agresarea celor două

victime, însă doar au ripostat la atacul declanșat de acestea asupra lor, fără

a utiliza obiecte contondente - contravin situației de fapt reținută în cauză,

astfel că, prin comportamentul procesual adoptat, aceștia au încercat să

denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată

este legală și temeinică, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații L.N.A. și M.B.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.N.A. și M.B. împotriva

deciziei penale nr. 111/A din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați durata

reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2011 la 26 februarie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 800 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei,

reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.