ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2765/2011

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 257 din 20 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 3527/97/2010 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice. A fost condamnat inculpatul L.I., aflat în stare de arest preventiv, la: - 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în cond. art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2010 până la 22 decembrie 2010. A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: - 4380,76 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Deva, - 603 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara, - 1500 lei daune materiale către L.R.D., - 5000 lei daune morale către partea civilă L.R.D., - 5000 lei daune morale către partea civilă L.E.I., - 5000 lei daune morale către partea civilă H.A.O., - 10.000 lei daune morale către partea civilă L.L.L. , - 10.000 lei daune morale către partea civilă L.R., - 10.000 lei daune morale către partea civilă L.C. Au fost respinse, în rest, pretențiile civile.

S-a constatat că au fost înregistrate, o dată cu dosarul, sub nr. 48/2010 din Registrul de corpuri delicte și mijloace materiale de probă aflat de Tribunalul Hunedoara, secția penală, plicurile 1, 2, 4 și plicul nr. 3. A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus ca suma de 450 lei reprezentând onorariu asistență juridică din oficiu pentru 3 părți civile, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției. Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: La data de 05 iunie 2010, pe fondul consumului de alcool, între inculpatul L.I. și victima I.L. a izbucnit un conflict în care inculpatul i-a aplicat victimei, în zona capului, mai multe lovituri cu o scândură (scândura de șezut din căruța în care se afla victima), în urma acestor lovituri victima decedând la data de 13 iunie 2010 la Spitalul Județean Deva.

Fapta este dovedită cu declarațiile martorilor M.M. și M.L.M. care l-au văzut pe inculpat lângă victima plină de sânge pe față, aflată în căruță și care au constatat că era lovit în zona capului. De asemenea, l-au mai văzut pe inculpat aruncând cu apă peste victimă cu o găleată de culoare albastră. Prezența inculpatului lângă victimă având o scândură în mână precum și urme de sânge în zona capului victimei, anterior sosirii oricărei alte persoane la locul incidentului, au fost observate și de martorele M.M.E. și L.S. (nepoata și, respectiv, fiica inculpatului), așa cum au declarat acestea în faza de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legale, declarații pe care instanța le va avea în vedere chiar dacă, în faza de judecată, prin prisma relațiilor de rudenie, acestea nu au dorit să mai dea declarație.

Potrivit raportului medico-legal moartea victimei s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui traumatism craniuo-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală operată iar mecanismul tanato-generator a constat în loviri repetate cu corp dur. Inculpatul nu a recunoscut fapta și a arătat că victima a fost lovită de martorul M.L. care l-a trântit de săpătoarea aflată în căruță, acesta fiind mecanismul tanato-generator însă versiunea sa nu este confirmată de probe. Așa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 65 u.p. între inculpat și victimă există o relație de rudenie de gradul III (inculpatul și tatăl victimei fiind frați, victima este nepotul de frate al inculpatului).

Incidentul s-a produs în loc public, respectiv pe un drum sătesc, în apropierea locuinței familiei M. (declarație martora M.M.E. ) dar și a inculpatului cu care fam. M. este vecină de 14 ani.(f. 86 u.p.) Inculpatul este cunoscut ca o persoană agresivă pe fondul consumului de alcool, așa cum rezultă și din referatul de evaluare efectuat (f 96-97) și nu a recunoscut săvârșirea faptei. Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului (f 5- 19 dosar urmărire penală), raport medico-legal de necropsie (filele 21-26 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor M.M.E. (filele 71-73, 81-82 dosar urmărire penală), L.S.

(f 74-76 , 84-85 dosar urmărire penală), M.M. (f 76-77 dosar urmărire penală, 86-87 dosar urmărire penală, f. 76 și 108 dosar fond), M.L.M. ( f. 78-80 dosar urmărire penală, 83 dosar urmărire penală și 77 și 109 dosar fond), declarațiile inculpatului (f. 96-98 dosar urmărire penală, 56 dosar fond). În drept, fapta inculpatului, comisă în circumstanțele sus arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. Vizând încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că la termenul de judecată din 2 decembrie 2010 inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. c) și i) C. pen.

în lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., motivat de faptul că inculpatul nu a intenționat să o omoare pe victimă. Instanța nu și-a însușit această apărare în condițiile în care față de obiectul folosit de inculpat, zona vitala vizată (zona capului), intensitatea loviturilor care a determinat traumatismul craniuo-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală, este neîndoielnic că suntem in prezenta infracțiunii de omor săvârșită cu intenție motiv pentru care cererea a fost respinsă.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat următoarele: Spitalul Județean de Urgență Deva, a dovedit cheltuieli în sumă de 4380,76 lei, potrivit decontului depus (f 22 instanță) iar Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara, cheltuieli în cuantum de 603 lei (f 24), fiecare dintre unitățile spitalicești menționate au făcut dovada pretențiilor civile prin depunerea la dosarul cauzei de înscrisuri astfel că, în baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, va fi obligat inculpatul la sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de spitalizare. Partea civilă L.D.R. a făcut dovada despăgubirilor materiale în cuantum de 1500 lei (f. 68-73 instanță), astfel ca instanța, in baza art. 346 C. proc.

pen., art. 998-999 C. civ., le va admite si-l va obliga pe inculpat la plata acestora. În ceea ce privește daunele morale solicitate, au fost avute în vedere relațiile de rudenie dintre părți, faptul ca victima era singurul părinte in viata al părților vătămate iar pentru părțile vătămate minore si singurul întreținător, fiind evidenta o trauma emoționala urmare a celor întâmplate, Tribunalul, având în vedere aceleași texte de lege, le-a admis astfel: cate 5000 lei daune morale către părțile civile L.R.D., L.E.I. si H.A.O., părți vătămate majore, si cate 10.000 lei daune morale către părțile civile L.L.L., L.R., L.C., părți vătămate minore si pentru care s-a instituit curatela, apreciind aceste sume ca fiind în măsura să acopere traumele suferite de părți.

Împotriva sentinței penale au declarat apel, în termenul legal impus de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul L.I., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba (filele 8-9): - instanța fondului a omis a acorda despăgubiri periodice pentru cei trei copii minori ai victimei I.L., începând cu data de 13 iunie 2010 și până la împlinirea vârstei de 18 ani; - instanța de fond se impunea, în considerarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă; - în asemenea situații se impunea ca prima instanță, din oficiu, să se preocupe de stabilirea pagubei suferite de copiii minori - în urma decesului tatălui lor, pagubă care constă în contravaloarea contribuției efective a victimei la întreținerea lor.

II. Inculpatul L.I. (filele 23-25): - instanța fondului a reținut o încadrare juridică greșită a faptei comise de către inculpat și care, în circumstanțele date, nu se poate circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 175 alin. (1), (2) lit. c) și i) C. pen., ci întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. ; - sancțiunea penală aplicată inculpatului este mult prea severă în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei: legătura de rudenie dintre părți, relațiile anterioare dintre acestea, precum și vârsta înaintată a apelantului; - despăgubirile civile acordate de către instanța fondului cu titlu de daune morale sunt exagerate și nu reflectă un prejudiciu moral real, luând în considerare relațiile tensionate dintre victimă și fiii săi (există date că victima era agresată frecvent de către fiul său L.R.D.), iar în ce privește persoana minorului L.C.

, nu există o legătură afectivă între cei doi, față de acesta fiind instituită o măsură de protecție specială prin plasarea sa în centrul de îngrijire și recuperare Hunedoara. Curtea a procedat la ascultarea inculpatului L.I., acesta prezentând propria versiune asupra probelor imputate (fila 22). In procedura apelului au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația martorului I.A.R. (fila 45 dosar apel) și înscrisuri constând în: ancheta socială întocmită la domiciliul victimei (fila 60), adresa emisă de D.G.A.S.P.C.

Hunedoara însoțită de Hotărârea nr. 1360 din 10 octombrie 2005 a Consiliului Județean Hunedoara - Comisia pentru protecția copilului (fila 669). Prin decizia penală nr. 46/A din 17 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, în ce privește omisiunea instanței de fond de a acorda despăgubiri periodice în favoarea minorelor L.L.L. și L.R., și procedând la o nouă judecată în aceste limite: În baza art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul L.I. să plătească minorelor L.L.L. (n. la 11 mai 1993) și L.R. (n. la 17 aprilie 2000) suma de câte 150 lei lunar, începând cu 13 iunie 2010 și până la majoratul minorelor sau alte dispoziții legale. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate. În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. compută din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 17 iunie 2010, la 17 martie 2011. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva aceleiași sentințe penale, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator de la dosar: proces verbal de cercetare la fața locului (f 5-19 dosar urmărire penală), raport medico-legal de necropsie (filele 21 -26 dosar urmărire penală), depozițiile martorilor M.M.E. , L.S., M.M., M.L.M., coroborate parțial cu declarațiile inculpatului. S-a reținut că jurisdicția inferioară a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele prevăzute de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse.

S-a reținut că în data de 05 iunie 2010, în urma unor neînțelegeri intervenite pe fondul consumului de alcool, inculpatul - unchiul victimei - i- a aplicat acesteia lovituri repetate cu o bucată de lemn (scândura de șezut din căruța în care se afla victima), în zona capului, cauzându-i leziuni ce au condus la deces, în data de 13 iunie 2010. Nu au fost acceptate apărările formulate de către inculpat care, dintr-o primă perspectivă, a încercat să plaseze vinovăția în persoana martorului M.L. (fila 22), iar într-o altă abordare, arată că încadrarea juridică a faptei imputate este greșită, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. Vizând primul aspect relevat de către inculpat, curtea de apel a reținut, așa cum s-a relevat mai sus, că ansamblul probelor de la dosar atestă, fără dubiu, calitatea sa de autor al faptei de omor calificat.

In speță nu există date clare și pertinente care să convingă asupra împrejurării că martorul M.L. ar fi avut vreo altercație la acea dată cu victima. Vizând calificarea juridică dată faptei, s-a arătat că aceasta a fost corect reținută de către instanță, în raport cu baza factuală conturată în urma coroborării probelor de la dosar. S-a apreciat că intenția inculpatului de a ucide, chiar indirectă, rezultă din însăși materialitatea actelor de agresiune (lovituri puternice, repetate cu o scândură) și zona anatomică vizată (capul), neputându-se constata existența praeterintenției specifică infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Prin acțiunile sale violente îndreptate asupra victimei, inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal.

Vizând aspectele de netemeinicie invocate de către inculpat, Curtea le-a apreciat ca neîntemeiate, sancțiunea penală aplicată corespunzând pe deplin exigențelor instituite de art. 72 C. pen., fiind concordante atât cu gradul de pericol social concret al faptei, și care este unul extrem, cât și aspectelor ce relevă personalitatea acestuia (atitudinea sa procesuală inadecvată, inconstantă, de negare a vinovăției, încercarea de a plasa responsabilitatea comiterii faptei asupra unei persoane nevinovate, străine de incident). Fără a nega sau minimaliza celelalte aspecte ce țin de persoana inculpatului (vârsta înaintată a acestuia, lipsa antecedentelor penale, comportamentul social adecvat), s-a apreciat că o atenuare a răspunderii penale nu ar corespunde posibilităților reale de reeducare a acestuia și nu ar oferi garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen.

O pedeapsă mai redusă ar înfrânge principiul proporționalității dintre sancțiune și comportament și nu ar realiza o prevenție și reeducare eficientă, nefiind în măsură să îndeplinească funcția de fermitate, exemplaritate și intransigență, specifică mijlocului de constrângere prevăzut de lege. In ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, supusă criticilor Parchetului și ale inculpatului, expuse pe larg în motivele de apel, s-a reținut că jurisdicția inferioară a omis să stabilească despăgubiri periodice în favoarea copiilor minori ai victimei, deși se impunea să-și exercite rolul activ, în conformitate cu art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen. C onform actelor de la dosar, victima avea la momentul decesului trei copii minori, din care doar doi în întreținerea sa (filele 60-61, 66 dosar apel).

Minorul L.C. s-a născut la data de ... 2005 în municipiul D. și, conform Hotărârii nr. 1360 din 10 octombrie 2005 a Comisiei pentru protecția copilului Hunedoara, se află în măsura de protecție specială - plasament la centru specializat pentru copii cu dizabilități Hunedoara, din 10 octombrie 2005, fiind vorba despre o măsură definitivă, în raport cu gradul său de handicap. În aceste circumstanțe, se impunea să se stabilească în favoarea celorlalți minori, L.L.L. și L.R. despăgubiri civile materiale periodice reprezentând contravaloarea întreținerii acordate de către victimă și calculate conform venitului minim pe economie, raportat la lipsa unei activități remunerate a defunctului. S-a considerat că, în raport cu venitul minim pe economie și numărul membrilor familiei (copiii minori aflați în întreținere și defunctul), suma ce se impune a fi acordată cu titlu de despăgubiri periodice este 150 lei pentru fiecare din minorele L.L.L.

și L.R., începând cu 13 iunie 2010 și până la majoratul acestora sau intervenția altor dispoziții legale. În ce privește criticile aduse de către inculpat, vizând cuantumul exagerat al daunelor morale acordate fiilor majori și minori ai victimei, s-a arătat că acestea sunt vădit nefondate, în cauză neexistând motive pertinente și suficiente care să justifice o reducere a acestora. Curtea a apreciat că sumele de 5.000 lei și respectiv, 10.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părților, însă o atenuare a răspunderii civile a inculpatului ar crea o disproporție între obligația sa de reparare a prejudiciului moral și trauma psihică la care au fost supuși copii victimei prin decesul acesteia.

Aspectele invocate de către inculpat în apărare, vizând relațiile tensionate dintre victimă și copilul său major (L.R.D.) și inexistența relațiilor afective dintre victimă și copilul său instituționalizat nu reprezintă temeiuri suficiente pentru a ignora sau minimaliza pierderea suportată de către fiecare din părțile civile și care, indiferent de nivelul de afecțiune existent, și-au pierdut al doilea părinte (mama fiind decedată în urmă cu 2 ani). Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul inculpatului este fondat. Infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. constă în provocarea morții victimei ca urmare a săvârșirii vreuneia din faptele prevăzute în art. 180 - 182 C. pen. Aceasta este o infracțiune praeterintenționată, adică lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, respectiv moartea victimei are loc din culpa inculpatului. In cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174-175 lit. c) și i) C. pen. , constând în aceea că la data de 05 iunie 2010, pe fondul consumului de alcool, între inculpatul L.I. și victima I.L. a izbucnit un conflict în care inculpatul i-a aplicat victimei, în zona capului, mai multe lovituri cu o scândură (scândura de șezut din căruța în care se afla victima), în urma acestor lovituri victima decedând la data de 13 iunie 2010 la Spitalul Județean Deva.

Având în vedere probele administrate în cauză, în raport de care a fost stabilită situația de fapt, intenția inculpatului de a ucide, chiar indirectă, rezultă din însăși materialitatea actelor de agresiune, respectiv loviturile repetate cu o scândură în zona capului, neputându-se constata existența praeterintenției specifică infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Prin acțiunile sale violente îndreptate asupra victimei, inculpatul a acceptat producerea morții victimei. Ca atare, cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art. 183 C. pen. nu poate fi primită, urmând ca acest motiv de recurs să fie respins. În ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte apreciază că față de împrejurările în care s-au comis faptele și circumstanțele personale ale inculpatului, reeducarea acestuia se poate realiza și cu o pedeapsă mai mică.

Din datele existente la dosar, respectiv referatul de evaluare emis de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, rezultă că agresiunea inculpatului asupra victimei a avut loc pe fondul consumului de alcool și a stării tensionate existente între cei doi, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită corectă în familie și față de membrii comunității, este văduv și este preocupat de situația familiei, fiind un bun gospodar. Totodată, din actele medicale emise de Spitalul penitenciar Dej și depuse la dosar rezultă că inculpatul, în vârstă de 80 ani suferă de mai multe afecțiuni, respectiv, HTA gr. II risc înalt, cardiopatie ischemică, angină pectorală de efort CCS II, hernie inghinală reductibilă, hipoacuzie bilaterală, hipercolesterolemie.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul L.I., se va casa în parte decizia atacată precum și sentința penală nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, se va reduce pedeapsa principală aplicat inculpatului, de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. Se va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate și se va deduce din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă de la 17 iunie 2010 la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 467A din 17 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, s ecția penală. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 257 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și rejudecând: Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 17 iunie 2010 la 27 iulie 2011. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 iulie 2011.