ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10 din 3 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la 174 C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.I., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I.  la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore din data de 14 septembrie 2009 și al arestării preventive (Încheierea penală nr. 15/C/2009 a Tribunalului Sălaj), la zi.

A fost obligat inculpatul la 5.270,60 RON despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Sălaj și la 17.596,55 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Zalău.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 6.150 RON despăgubiri materiale către părțile civile O.I. și D. și la 5.000 RON daune morale către acestea.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la câte 105 RON despăgubiri periodice lunare către minorii O.R. și O.E.G., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acestora și în continuare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: cămașă, pachet de țigări, pantaloni din material textil, recipient din plastic, fragmente din material textil, scrumieră, 2 mucuri de țigară, cutie de chibrituri, pătură din material textil de culoare roșie, dună parțial arsă, bunuri care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj și care se vor păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 2.680 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorariu avocațial din oficiu în faza de judecată și de urmărire penală, avansate din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul L.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., reținându-se că în data de 13 septembrie 2009, victima O.R. care se afla la locuința concubinei sale, S.A. în jurul orelor 17.30 s-a trezit întrucât patul în care dormea și pătura de pe acesta a luat foc, a încercat să stingă focul, dar nereușind a luat în brațe lenjeria care ardea, și a ieșit în curte unde a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat și cu apa dintr-un vas aflat lângă fântână a reușit să stingă focul. Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

În susținerea celor reținute în sarcina inculpatului au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație de parte civilă, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare, proces-verbal de constatare tehnico-științifică, raport de constatare medico-legală, declarații de martori, declarații de făptuitor, declarații de învinuit și inculpat conform art. 200 C. proc. pen.

Respectând dispozițiile art. 289 C. proc. pen. potrivit cărora judecata se face în fața instanței constituită potrivit legii, și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu, și având în vedere că scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, s-a procedat la audierea inculpatului L.I., a martorilor audiați în cursul urmăririi penale, a martorilor propuși de inculpat și de partea civilă, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică și a unei constatări medico-legale privind cauza morții.

Coroborând aceste mijloace de probă tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:

În anul precedent, inculpatul L.I. a trăit în concubinaj cu numita S.A. după care în urma unor neînțelegeri dintre ei, aceasta a locuit împreună cu numitul O.R., când la locuința ei din Bic, când la locuința victimei din Șimleu-Silvaniei. În dimineața zilei de 13 septembrie 2009 fiul numitei S.A., S.G. s-a deplasat la locuința lui O.R. din localitatea Șimleu-Silvaniei și l-a dus pe acesta în Bic, la locuința mamei sale, pentru a mânca mici și a bea bere. După ce au ajuns în Bic, la locuința lui S.A. a venit și vărul acesteia, numitul T.V., care a stat cu ei până în jurul amiezii, respectiv orele 13.00 - 14.00, când la locuința lui S.A. au venit P.M. și P.I., care aveau de discutat probleme de familie cu aceasta și au consumat bere, iar în jurul orelor 16.00 - 16.30 aceștia au plecat, în casă rămânând doar O.R. și S.A.

După plecarea musafirilor, O.R. s-a întins în pat să se culce, iar S.A. s-a dus la inculpat, care locuiește la o distanță de 400 - 500 metri de aceasta să-și aducă drujba, întrucât urma ca fiul ei să vină să-i taie lemne. Când S.A. a plecat de acasă, după aproximativ 30 de minute de la plecarea musafirilor, victima era adormită. În jurul orelor 17.30 victima s-a trezit, deoarece patul în care dormea și pătura cu care era acoperit fuseseră cuprinse de flăcări, în zona picioarelor victimei. Victima a încercat să stingă focul cu mâna și nereușind, a luat în brațe lenjeria de pat și a ieșit cu ea afară, a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat și cu apa din fântână, a reușit să stingă focul. Acesta a fost văzut de soții V.F. și V.I., care s-au dus și au anunțat familia P., care s-au deplasat la fața locului și au apelat serviciul 112.

În acest timp, numita S.A. s-a deplasat la locuința inculpatului, pe drum s-a întâlnit cu numita V.F., care i-a spus că inculpatul a plecat în localitatea Marin, întrucât în acea dimineață i-a cerut bani în acest scop. Când a ajuns la locuința inculpatului, aceasta a constatat ca inculpatul nu este acasă, a așteptat puțin, după câteva minute acesta a apărut, S.A. i-a solicitat drujba, și l-a întrebat pe inculpat dacă are țuică. Inculpatul i-a spus că nu are și i-a dat 5 RON pentru a merge la numita B.S. să cumpere. S.A. s-a dus după țuică, familia respectivă locuind la intrarea în sat, mult mai departe de locuința inculpatului. Când s-a întors cu țuica, pe drum s-a întâlnit cu numitul C.A. care se afla la vii și care a întrebat-o ce s-a întâmplat la locuința ei, întrucât acolo a venit salvarea. În aceste împrejurări S.A. s-a dus la locuința ei, nemaintrând pe la inculpat după drujbă și pentru a-i lăsa țuica. Până să ajungă acasă, ambulanța a apucat să plece, persoanele care erau adunate acolo au spus că V.F. l-a văzut pe inculpat ieșind în mare grabă din locuința ei, iar după câteva minute l-a văzut pe O.R. ieșind afară arzând.

La ora 17.40 a fost anunțată ambulanța, care a ajuns la fața locului la ora 18.00, aspect comunicat de Serviciul de Ambulanță Sălaj. Victima a fost internată la Secția Chirurgie Plastică, suferind mai multe arsuri, conform raportului de constatare medico-legală din 24 septembrie 2009 emis de S.J.M.L. Sălaj, O.R. prezenta arsuri de gradul II,III și IV pe aproape 50% din suprafața corporală, leziuni care au pus în primejdie viața victimei.

În timpul procesului la data de 13 octombrie 2009, victima a decedat. Conform raportului de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L., din data de 02 noiembrie 2009, moartea lui O.R. este violentă și se datorează stării septice în cadrul unei bronhopneumonii survenite în evoluția arsurilor de gradul II/III/IV pe 50% suprafața corporală. Leziunile traumatice s-au putut produce prin arsură cu flacără, datând din 13 septembrie 2009, între acestea și decesul victimei existând raport de cauzalitate.

Nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. În declarația dată în fața instanței de judecată acesta a arătat că în jurul orelor 13.35 se afla în localitatea C., de unde s-a dus pe jos până în localitatea R. parcurgând aproximativ 3 km. Acolo a băut o bere, și-a cumpărat mâncare și s-a dus spre casă pe jos, oprindu-se pe la vii, după care a intrat pe la locuința lui S.A. pentru a discuta cu aceasta, dar când a ajuns acolo, a observat că ușa era deschisă și l-a văzut pe O.R. dormind. L-a strigat, însă el nu a răspuns și, dându-și seama că se afla în stare de ebrietate având lângă el un flacon de țuică și țigări, a plecat acasă, unde îl aștepta S.A., care i-a spus că venise după drujbă. S.A. l-a întrebat dacă are ceva de băut, el i-a răspuns că nu are și i-a dat 5 RON pentru a merge la B.S. să cumpere. A plecat în jurul orei 14.30, s-a întors, au consumat țuică după care S.A. a spus că merge la O.V. să mai cumpere, plecând în jurul orelor 15.30, însă nu s-a mai întors, decât după mult timp când i-a spus "ai pus-o, R. a luat foc" plecând din nou și revenind în jurul orei 17.45 însoțită de 2 polițiști, care i-au adus la cunoștință despre incendiu.

Declarația dată de inculpat nu se coroborează însă cu nici un mijloc de probă, din contră fiind combătută de declarațiile martorilor P.M., P.I., S.P. și T.V. care au arătat în fața instanței că, în data de 13 septembrie 2009 în jurul amiezii, au fost la locuința lui S.A. unde au stat până la orele 16.00 - 16.30 după care au plecat fiecare la casa lui. Martora P.M. a arătat că după aproximativ 30 de minute de când a ajuns acasă, a venit la ea V.I. spunându-i că O.R. a luat foc. Deci, ora indicată de inculpat este nereală, la acea oră la locuința lui S.A. se aflau mai multe peroane. De asemenea, toți martorii menționați anterior, au arătat că la momentul în care au plecat, l-au văzut pe pășunea din fața casei pe V.I., care stătea cu vaca la păscut. Martorul V.I. a arătat în declarația dată în cursul urmăriri penale și menținută în instanță că a văzut că în curtea casei lui S.A. a avut loc un chef, care s-a terminat în jurul orelor 16.00, după care a adormit, între timp a venit soția sa cu mâncare, a mâncat, după care a intrat în curtea lui S.A. pentru a scoate apă la vacă, văzându-l pe O.R. ieșind din casă arzând. V.F., în declarația dată în fața instanței arată că în data de 13 septembrie 2009 în jurul orei 16.30 l-a văzut pe inculpat ieșind din casa lui S.A. și după aproximativ 15 minute pe O.R. arzând. În declarația dată în cursul urmăririi penale, a arătat că s-a întâlnit cu S.A. în jurul orei 17.00, în timp ce mergea cu mâncare la soțul ei. În esență, cele două declarații corespund, în privința orei este de acceptat că martora să nu-și mai amintească cu exactitate ora, având în vedere pe de o parte, perioada de timp scursă de atunci și până la audierea în instanță, iar pe de altă parte, vârsta înaintată a acesteia. Coroborând toate aceste declarații, se reține că incidentul a avut loc în jurul orei 17.00, victima a ieșit afară arzând după aproximativ 15 minute, când a fost văzut de V.I. și F., V.I. s-a dus la familia P., parcurgând aproximativ 500 m și a revenit cu aceștia trecând 15 - 20 minute, având în vedere că este o persoană în vârstă, iar la ora 17.40 s-a apelat serviciul 112 de către P.M.

Din declarația martorului Ș.G., ofițer ISU, s-a reținut că în data de 14 septembrie 2009 s-a deplasat la fața locului constatând, din examinarea cuverturii, a patului, a fumului depus pe mobilier că incendiul s-a datorat unei flăcări deschise, chibrit sau brichetă, flacăra s-a propagat uniform și lent pe suprafața patului de la picioarele victimei. S-a mai arătat că după părerea și experiența lui, cel care a pus focul a știut ce face, neputând fi vorba de o neatenție.

În cauză, a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică în vederea stabilirii cu certitudine a cauzelor incendiului, de către Institutul de Expertize Criminalistice Cluj, în concluziile acestuia arătându-se că zona de origine a incendiului este situată la extremitatea dreaptă a patului de lângă dulapul de bucătărie, din bucătăria lui S.A. Focarul a fost situat la extremitatea dreaptă a patului, pe lângă dulapul de bucătărie, incendiul fiind de amploare relativ redusă. Față de condițiile concrete este puțin probabilă utilizarea unor acceleranți, incendiul având loc doar la inițiere prin flacără deschisă. S-a exclus posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat accidental de către victimă. S-a mai menționat că durata de timp scursă de la aprindere și până în momentul ieșirii victimei afară a fost de aproximativ 10 minute.

Martora S.A. a declarat în fața instanței că musafirii au plecat de la ea în jurul orei 13.00, după care O.R. s-a culcat, iar ea s-a dus la inculpat după drujbă. Pe drum s-a întâlnit cu V.F., care mergea cu mâncare la soțul ei, spunându-i că inculpatul nu este acasă, plecând la M. După ce a ajuns la inculpat acasă, a apărut și acesta, ea i-a cerut drujba, spunându-i să meargă după țuică, spunându-i totodată că a trecut pe la ea și a "Văzut un bivol dospind". S.A. a plecat după țuică, într-o altă direcție decât casa ei, la familia B. care locuiește la intrarea în sat, satul fiind foarte răsfirat, iar în jurul orei 18.00 s-a întors, a văzut salvarea, motiv pentru care s-a dus acasă și nu a mai intrat pe la inculpat. Când a ajuns acasă, salvarea plecase, iar V.F. i-a spus că l-a văzut pe L.I. ieșind din curtea casei ei, după care l-a văzut pe O.R. ieșind arzând. De asemenea, S.A. a mai declarat că inculpatul știa de relația ei cu O.R. și că a amenințat-o că îi aranjează el.

În cauză a fost efectuat un raport de constatare științifică din 01 octombrie 2009 privind comportamentul simulat, în care se arată că interpretările diafragmelor poligraf au evidențiat că răspunsurile numitului L.I. la întrebările 3, 5, 8 relevante cauzei au produs într-un mod relativ echilibrat atât note specifice comportamentului simulat, cât și note specifice conduitei sincere, având în vedere ca în momentul comiterii faptei inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce poate avea consecințe asupra modalității de percepere a situației.

Referitor la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a mai fost condamnat anterior pentru fapte de lovire sau vătămare corporală, având o atitudine similară de negare a faptelor și de inculpare a altor persoane.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatului i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalității de arme, instanța audiind în ședința publică, în condiții de contradictorialitate, în mod nemijlocit, atât martorii acuzării, cât și martorii propuși de inculpat, iar la solicitarea acestuia, eliberându-i-se copii legalizate de pe actele solicitate, fiind asistat de un apărător din oficiu.

În ședința publică din data de 24 martie 2010, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu, având în vedere că victima a decedat, iar procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și 176 lit. a) C. pen. Prin încheierea de ședință s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, însă doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la 175 lit. d) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin, fapta acestuia de a o ucide pe partea vătămată O.R. în data de 13 septembrie 2009 în timp ce aceasta dormea și profitând de neputința ei de a se apăra, prin incendierea păturii cu care aceasta era acoperită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. în consecință, l-a condamnat pe inculpat la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.270,60 RON despăgubiri civile către Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj și la 17.596,55 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Zalău.

Părinții victimei s-au constituit părți civile cu suma de 50 milioane ROL cheltuieli de spitalizare, 45 - 50 milioane ROL cheltuieli cu înmormântarea și parastasul și 50 milioane ROL daune morale, iar reprezentantul legal al minorilor a solicitat doar obligarea inculpatului la despăgubiri periodice lunare, arătând că de mult timp sunt divorțați, iar victima nu a păstrat o legătură afectivă cu copiii și nici ei cu ea.

Din declarația martorului A.P., s-a reținut că familia victimei a cheltuit în jur de 400 RON, cât victima a fost internată în spital, iar cu masa de înmormântare, s-au cheltuit 50 milioane ROL, fiind în jur de 150 de persoane la înmormântare și 100 la parastas, cele relatate, știindu-le de la tatăl victimei. În dovedirea celor susținute partea civilă a depus chitanțe și facturi. Martorul C.I. a declarat că tot la 2 zile, i-a adus pe părinții victimei la Zalău cheltuind 500 - 600 RON cu un drum, iar înmormântarea i-a costat în jur de 50 milioane ROL, știind acestea, întrucât a avut și el o înmormântare, în sat în acea perioadă.

Coroborând toate aceste probe, instanța de fond, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și 998 C. civ. a obligat inculpatul la 6.150 RON (5.000 RON cheltuielile cu înmormântarea + 1.150 RON cu spitalizarea - drumuri la Zalău, medicamente) și la 5.000 RON daune morale către acestea. Având în vedere faptul că inculpatul nu realiza venituri, prin decesul victimei, cei 2 copii minori fiind lipsiți de ajutorul material stabilit de instanță, respectiv pensia de întreținere, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 105 RON despăgubiri periodice lunare, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acestora și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj, în termen legal, inculpatul L.I. a declarat apel, fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece vinovăția sa nu a fost dovedită, dincolo de orice dubiu.

S-a arătat că, se impune reținerea principiului in dubio pro reo în favoarea inculpatului, în condițiile în care acesta, în mod constant a negat comiterea faptei, iar principalele probe incriminatoare (declarațiile martorelor S.A. și V.F.) sunt contradictorii în privința aspectelor esențiale ale cauzei, atât între ele, cât și în ceea ce privește declarațiile de la urmărire penală față cele de la instanță.

Există, de asemenea, contradicții între depozițiile martorei S.A. și a martorului O.V., în privința împrejurării că martora ar fi cumpărat de la cel din urmă țuică, în ziua incidentului.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori prin Decizia nr. 52 din 16 martie 2011 a respins apelul declarat de inculpatul L.I. ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs.

Prin motivele de recurs scrise a solicitat casarea celor două hotărâri și să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar a cerut casarea deciziei și sentinței deoarece în cauză nu s-a dispus și efectuat expertiza psihiatrică conform art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și pentru că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să influențeze soluția, cazuri de casarea prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 10 C. proc. pen.

Într-un al doilea subsidiar a solicitat casarea hotărârilor, acordarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei până la minimul special, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut în esență că probele administrate sunt contradictorii atunci când se indică de către martori orele la care s-a terminat petrecerea la casa martorei S., a orei la care aceasta a venit la el acasă și a orei la care el a revenit din comuna Crasna de la numitul O.S. unde a găsit victima dormind pe pat.

A mai susținut că și declarațiile martorului V.I. conțin contradicții referitoare la ora la care l-au văzut ieșind din locuința martorei S.

În fine, a arătat că există vădite contradicții între declarațiile martorei V.F. și a martorei S.A. Astfel martora V. a declarat că atunci când s-a dus să ducă mâncare soțului său, a întâlnit-o pe S.A. și aceasta i-a spus că merge acasă la inculpat să ia o drujbă. Or, ținând seama că S.A. a declarat în instanță că a plecat de acasă după orele 13.00 să ia drujba și că pe drum s-a întâlnit cu V.F. care mergea cu mâncare la soț este posibil ca martora V. să-l fi văzut când a intrat la victimă în jurul orelor 14.30 și nu 16.30 cum a declarat neadevărat.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă pe baza probelor administrate, au dat faptei săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală și pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În toate declarațiile sale inculpatul a încercat să fixeze ora 14 –14.30 la care a intrat în domiciliul numitei S.A., unde a incendiat lucruri din casă care au dus la rănirea gravă a numitului O.R. și în final la moartea acestuia. în aceste declarații inculpatul a arătat că atunci când a ieșit din casă l-a văzut în apropiere pe martorul V.I. Tot inculpatul a declarat că a plecat din localitatea Crasna pe jos până în satul Ratin, unde a cumpărat ceva de mâncare după care a continuat drumul spre satul Bic și trecând pe lângă casa fostei concubine l-a găsit pe O.R. dormind.

Din declarațiile martorului O.S. rezultă că s-a despărțit (l-a lăsat) de inculpat în comuna Crasna pe la orele 13.45 fiind în stare vădită de ebrietate, lucru confirmat și de vânzătoarea de la magazinul din satul Ratin, martora P.E.

Așa fiind, inculpatul nu putea să ajungă în jurul orelor 14.30 în satul Bic.

În sentința recurată se motivează că martora S.A. a declarat în fața instanței că musafirii au plecat de la ea în jurul orelor 13.00 după care O.R. s-a culcat iar ea a plecat la casa inculpatului după drujbă.

Această situație este confirmată și de actele din dosar, astfel din procesul-verbal aflat la fila 2 dosar urmărire penală rezultă că organele de cercetare penală au fost sesizate în ziua de 13 septembrie 2009 că a izbucnit un incendiu la casa numitei S.A. iar din Rezoluția nr. 496/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj că în ziua de 13 septembrie 2009 ora 17.35 organele de poliție au fost sesizate prin intermediul Serviciului de urgență nr. 112 de către P.M. cu privire la faptul că la locuința numitei S.A. din localitatea Bic a izbucnit un incendiu în urma căruia a rezultat rănirea lui O.R. care a fost transportat la Spitalul județean Sălaj.

Din procesul-verbal de constatare încheiat de ofițeri ISU la 14 septembrie 2009, privind stabilirea împrejurărilor producerii incendiului rezultă că sursa a fost flacără deschisă (chibrit sau brichetă) focarul incipient partea superioară a patului extremitatea dinspre ușa de acces.

Concluziile raportului de expertiză criminalistică din 21 decembrie 2010 întocmit de Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice Cluj arată că punctul de origine a incendiului este situat la extremitatea dreaptă a patului, de lângă dulapul de bucătărie, sursa probabilă flacără deschisă și se exclude țigara aprinsă.

Durata de timp scursă de la aprindere la momentul trezirii și ieșirii victimei afară este de până la 10 minute.

Concluziile raportului de expertiză confirmă odată în plus declarațiile martorilor V., martora V.F. a arătat că l-a văzut pe inculpat în curte privind în stânga și dreapta, părea speriat, apoi l-a văzut plecând și la circa 5 - 10 minute a ieșit O.R. cu hainele arse.

Rezultă din cele de mai sus, analizate și de instanța de control judiciar că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată și nu există motive pentru ca aceasta să fie redusă.

Având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) cu aplicarea art. 383 alin. 2 C. proc. pen. se va deduce timpul reținerii și arestării inculpatului de la 14 septembrie 2009 la 31 mai 2011.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 16 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2009 la 31 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 mai 2011.