ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 6 septembrie

2013, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul J.I., în prezent aflat în

Penitenciarul F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În condițiile art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, de

la 20 iunie 2013 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut arestarea inculpatului.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca utilizată

la agresiunea victimei), aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului

Vrancea.

A fost obligat inculpatul

la despăgubiri civile astfel:

- la 5.000 RON daune materiale

și 7.000 RON daune morale către partea civilă I.F.;

- la 200 RON lunar, prestație

periodică pentru minora G.N.M., începând cu data producerii faptei (19 iunie 2013)

și până la majoratul acesteia;

- la 10,80 RON către Serviciul

de Ambulanță Județean Vrancea, plus dobânda legală aferentă, până la achitarea integrală

a debitului.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat

în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5

alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice

recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului

genetic.

În temeiul art. 189

C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul apărător oficiu în sumă de 600 RON să fie

avansat din fondurile M.J.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuielile judiciare către stat,

din care 600 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.

S-a reținut printre altele

că inculpatul J.I. și victima G.S. au locuit în comuna R., sat S., în imobile proprietatea

lor, la o distanță de aproximativ un kilometru unul de celălalt.

În primăvara acestui an

inculpatul a împrumutat victimei un lanț folosit la transportul fânului și datorită

faptului că G.S. nu l-a restituit, între cei doi consăteni au existat anterior mai

multe discuții contradictorii ce au determinat o stare conflictuală care a culminat

cu incidentul din data de 19 iunie 2013.

Astfel, în după-amiaza

respectivă, în jurul orelor 18:00-18:30, J.I. se întorcea la domiciliu, având o

furcă asupra sa, trecând pe drumul comunal, prin zona locuinței victimei, situată

în punctul „L.”, împrejurarea în care a fost observat de G.S., acesta aflându-se

împreună cu concubina, I.F. și fiica lor minor G.N.M., în vârstă de 1 an și 6 luni,

la un imobil învecinat, aparținând surorii sale G.N.

Pe fondul consumului de

alcool și al stării conflictuale preexistente, G.S. i-a adresat unele injurii inculpatului,

ieșind din grădina locuinței surorii sale și deplasându-se pe drumul comunal aproximativ

20-30 metri spre J.I. În momentul în care victima s-a apropiat de inculpat, acesta

a i-a aplicat o lovitura cu furca în direcția umărului stâng, între cei doi intervenind

I.F., care i-a tras de pantaloni pe J.I. și l-a zgâriat pe față cu unghiile. G.S.

a prins apoi furca de partea metalică, însă inculpatul care o ținea din capătul

opus, de coadă, i-a smuls-o și imediat i-a aplicat victimei o lovitură prin împungere

cu partea metalică, în zona dreaptă a pieptului, cauzându-i două plăgi toracice

înțepate-penetrante.

Datorită acestei ultime

lovituri G.S. s-a prăbușit la sol, iar J.I. realizând că a înțepat victima în piept,

dar și la țipetele de ajutor ale numitei I.F. și-a luat furca și a plecat mai departe

la domiciliul său unde s-a spălat și s-a schimbat de haine.

La rândul său, G.S. a

reușit să se ridice din locul unde căzuse inițial, s-a mai deplasat aproximativ

30 de metri pe drum, înapoi spre locuința surorii sale, loc în care s-a prăbușit

și a decedat la scurt timp.

La fața locului s-a deplasat

lucrătorii din cadrul Postului de poliție Reghiu și un echipaj de ambulanță, care

au constatat decesul victimei G.S.

Pentru lămurirea cauzelor

și împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către

specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul

nr. 121/A/2012, concluzionându-se astfel:

- moartea numitului G.S.

a fost violentă;

- cauza medicală a decesului

a fost insuficiența cardio-respiratorie acută determinată de traumatism toracic

soldat cu: plăgi toracice înțepate penetrante, plagă transfixiantă pulmon stâng,

plăgi transfixiante cardiace hemotorax bilateral masiv, hemopericard;

- leziunile traumatice

tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp înțepător;

- între plăgile înțepate

toracice și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată;

- aspecte necropsice medico-legale

ale leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru direcția de acțiune a forței traumatice

din anterior spre posterior și ușor de jos în sus;

- circumstanțele, referitor

la poziția victimă/agresor, vor fi stabilite pe cale de anchetă judiciară;

- în momentul decesului

sângele susnumitului conținea 2,60 g‰ alcool etilic;

- decesul poate data din

19 iunie 2013.

Fiind audiat, inculpatul

J.I. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Situația de fapt descrisă

mai sus și vinovăția autorului J.I. a fost pe deplin dovedită prin coroborarea tuturor

mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare

la fața locului și planșe fotografice, declarații martori, raport de constatare

medico-legal, corp delict, înscrisuri, coroborate cu declarațiile de recunoaștere

ale inculpatului.

Referitor, la forma de

vinovăție a autorului, respectiv intenția directă, aceasta a rezultat din faptul

că inculpatul J.I. i-a aplicat o lovitură victimei G.S., într-o zonă vitală (torace)

cu un obiect apt de a produce moartea.

Cu ocazia cercetării la

fața locului, au fost ridicate o furcă (corpul delict), îmbrăcămintea și încălțămintea

purtate de inculpat în momentul agresiunii, precum și probe de natură biologică.

În drept, fapta inculpatului

de a lovi cu furca în zona pieptului pe consăteanul G.S., cauzându-i două plăgi

înțepate care au dus la decesul victimei întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. Dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt aplicabile

având în vedere că săvârșirea faptei a avut loc pe un drum comunal din comuna R.

Reținând că din probele

dosarului rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului J.I., instanța de fond

a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia

a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul J.I., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de poziția sa procesuală

de recunoaștere a faptei.

Prin decizia penală

nr. 298/A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul J.I., împotriva sentinței penale nr. 162 din 6

septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea.

A menținut măsura arestării

preventive a inculpatului J.I.

A dedus reținerea și arestarea

preventivă a inculpatului de la 20 iunie 2013 la zi-21 noiembrie 2013.

Onorariul apărătorului

din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului

Justiției (avocatul C.D.).

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de

300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului

J.I. a fost corect dozată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

cât și în raport de cauza de reducere a sancțiunii menționată la art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul J.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei, apreciind

că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de

art. 73 lit. b) C. pen.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului

J.I. urmează a fi admis ca urmare a incidenței legii penale mai favorabile pentru

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Întrucât inculpatul J.I.

a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea

instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta

Curte reține incidența normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013,

potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii

noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor

legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare Înalta Curte

de Casație și Justiție va analiza motivele de recurs invocate de inculpat în raport

de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza materialului

probator administrat în faza de urmărire penală, dând o încadrare juridică corectă

faptei reținute în sarcina inculpatului.

În recursul său, inculpatul

solicită reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73

lit. b) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă, însă Înalta Curte nu va supune analizei aceste critici față de împrejurarea

că soluționarea cauzei a avut loc în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții

legale inculpatul își exprimă acordul de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute

în actul de verificare și, de asemenea, ca judecata să se desfășoare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală fără a avea posibilitatea să revină

asupra acestei recunoașteri.

Ori, prin prisma criticilor

formulate în susținerea recursului său inculpatul J.I. tinde să modifice situația

de fapt stabilită de instanța de fond împrejurare incompatibilă cu procedura simplificată

reglementată de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Mai mult decât atât, în

urma modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013 dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., nici un caz de casare din cele reglementate expres de aceste dispoziții

legale nu permit instanței de recurs să reevalueze materialul probator și să stabilească

o altă situație de fapt, așa încât investirea instanței de recurs este limitată

numai la probleme de nelegalitate.

Ca atare cât timp inculpatul

nu a invocat aceste aspecte de nelegalitate în calea de atac, Înalta Curte nu va

supune analizei criticile formulate de acesta.

Înalta Curte de Casație

și Justiție reține însă că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul

incidenței dispozițiile art. 5 C. pen., urmând să-l admită în aceste limite.

Potrivit dispozițiilor

art. 5 noul C. pen., în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii și până

la soluționarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea penală mai favorabilă.

În cauza de față, de la

data pronunțării deciziei din apel, 21 noiembrie 2013, și până la soluționarea recursului

a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze

dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire

strictă la modificările infracțiunii de omor calificat sub aspectul elementelor

constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptei și cel în vigoare la

data soluționării recursului, precum și cu privire la instituțiile autonome în raport

cu incriminarea și sancțiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea

penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Recurentul inculpat J.I.

a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzut

de art. 174 alin. (1)-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen., fiind condamnat de instanța de fond

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 174

alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10

la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 175 lit. i) C.

pen. sancționează omorul săvârșit în public cu pedeapsa de la 15 la 25 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Art. 188 alin. (1) noul

C. pen. prevede că uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10

la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 189 noul C. pen.

incriminează omorul calificat însă nu mai este prevăzut elementul circumstanțial

referitor la comiterea omorului în public.

Comparând conținutul

constitutiv al celor două infracțiuni, reține Înalta Curte că dispozițiile ce reglementează

infracțiunea de omor din legea nouă constituie legea penală mai favorabilă

atât sub aspectul elementelor constitutive, cât și al regimului sancționator.

Cât timp noile dispoziții

ce incriminează infracțiunea de omor calificat nu mai prevăd ca element circumstanțial,

comiterea faptei în public, Înalta Curte va reține încadrarea juridică a faptei

de omor simplu prevăzut de art. 188 noul C. pen.

Comparând sancțiunea penală,

cea prevăzută de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu cea prevăzută de

art. 188 alin. (1) noul C. pen. rezultă că și sub acest aspect legea penală mai

favorabilă este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 10 ani și

20 de ani spre deosebire de reglementarea anterioară unde limitele speciale ale

pedepsei erau cuprinse între 15 și 25 de ani.

Față de această situație,

întrucât limitele de pedeapsă din noul C. pen. sunt inferioare față de reglementarea

anterioară, Înalta Curte va reduce proporțional sancțiunea penală ca efect al aplicării

legii penale mai favorabile care este legea nouă.

Principiul aplicării legii

penale mai favorabile și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu

privire la instituțiile autonome, în cauza de față cu referire strictă la dispozițiile

privind recidiva prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. anterior și dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Aplicarea legii penale

mai favorabile pe instituțiile autonome nu înfrânge principiul legalității, nu este

creată o a treia lege.

Lex terția presupune combinarea

dispozițiilor în favoare în cadrul aceleiași instituții, ori aplicarea legii penale

pe instituții autonome nu echivalează cu crearea unei lex terția.

În ceea ce privește efectele

procedurii recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte

prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime, astfel încât, Înalta Curte va

reține incidența dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Referitor la existența

recidivei, Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul

în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situație

în care, conform art. 41 noul C. pen. ar fi constatat inexistența stării de recidivă.

Din fișa de cazier a inculpatului

rezultă că primul termen al recidivei este pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1443 din 6 iunie 1996 a Judecătoriei Focșani, fiind arestat

la 18 aprilie 1997 și liberat la data de 30 iunie 2004 cu un rest de 473 zile.

Termenul de reabilitare

nu s-a împlinit, întrucât ulterior acestei condamnări inculpatul a mai fost sancționat

cu amendă penală prin sentința penală nr. 1866 din 2 noiembrie 2011 a Judecătoriei

Focșani.

Tratamentul sancționator

al recidivei postexecutorii în vechea reglementare prevede posibilitatea instanței

de a aplica o pedeapsă până la maximul special la care se poate adăuga un spor de

până la 10 ani.

În noul C. pen., existența

recidivei postexecutorii impune majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă.

Întrucât în vechea reglementare

aplicarea sporului este facultativă spre deosebire de noul C. pen. unde limitele

de pedeapsă se majorează în mod obligatoriu cu jumătate, Înalta Curte reține că

sub aspect sancționator legea anterioară constituie legea penală mai favorabilă,

sens în care va menține incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen. să admită recursul inculpatului J.I. va casa în totalitate decizia

penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013

a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond:

Va face aplicarea

art. 5 C. pen. și în consecință:

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc.

pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile

art. 67 C. pen.

Va face aplicarea

art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2013

la 25 aprilie 2014.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 298/A din 21 noiembrie 2013 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate

decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie

2013 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 5

C. pen. și în consecință:

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc.

pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile

art. 67 C. pen.

Face aplicarea art. 66

lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2013 la 25

aprilie 2014.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2014.