ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1445/2014

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul J.I., în prezent aflat în Penitenciarul F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În condițiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, de la 20 iunie 2013 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea inculpatului. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca utilizată la agresiunea victimei), aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vrancea. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile astfel: - la 5.000 RON daune materiale și 7.000 RON daune morale către partea civilă I.F.; - la 200 RON lunar, prestație periodică pentru minora G.N.M., începând cu data producerii faptei (19 iunie 2013) și până la majoratul acesteia; - la 10,80 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea, plus dobânda legală aferentă, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul apărător oficiu în sumă de 600 RON să fie avansat din fondurile M.J. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuielile judiciare către stat, din care 600 RON reprezentând onorariu avocat oficiu. S-a reținut printre altele că inculpatul J.I. și victima G.S. au locuit în comuna R., sat S., în imobile proprietatea lor, la o distanță de aproximativ un kilometru unul de celălalt.

În primăvara acestui an inculpatul a împrumutat victimei un lanț folosit la transportul fânului și datorită faptului că G.S. nu l-a restituit, între cei doi consăteni au existat anterior mai multe discuții contradictorii ce au determinat o stare conflictuală care a culminat cu incidentul din data de 19 iunie 2013. Astfel, în după-amiaza respectivă, în jurul orelor 18:00-18:30, J.I. se întorcea la domiciliu, având o furcă asupra sa, trecând pe drumul comunal, prin zona locuinței victimei, situată în punctul „L.”, împrejurarea în care a fost observat de G.S., acesta aflându-se împreună cu concubina, I.F. și fiica lor minor G.N.M., în vârstă de 1 an și 6 luni, la un imobil învecinat, aparținând surorii sale G.N.

Pe fondul consumului de alcool și al stării conflictuale preexistente, G.S. i-a adresat unele injurii inculpatului, ieșind din grădina locuinței surorii sale și deplasându-se pe drumul comunal aproximativ 20-30 metri spre J.I. În momentul în care victima s-a apropiat de inculpat, acesta a i-a aplicat o lovitura cu furca în direcția umărului stâng, între cei doi intervenind I.F., care i-a tras de pantaloni pe J.I. și l-a zgâriat pe față cu unghiile. G.S. a prins apoi furca de partea metalică, însă inculpatul care o ținea din capătul opus, de coadă, i-a smuls-o și imediat i-a aplicat victimei o lovitură prin împungere cu partea metalică, în zona dreaptă a pieptului, cauzându-i două plăgi toracice înțepate-penetrante.

Datorită acestei ultime lovituri G.S. s-a prăbușit la sol, iar J.I. realizând că a înțepat victima în piept, dar și la țipetele de ajutor ale numitei I.F. și-a luat furca și a plecat mai departe la domiciliul său unde s-a spălat și s-a schimbat de haine. La rândul său, G.S. a reușit să se ridice din locul unde căzuse inițial, s-a mai deplasat aproximativ 30 de metri pe drum, înapoi spre locuința surorii sale, loc în care s-a prăbușit și a decedat la scurt timp. La fața locului s-a deplasat lucrătorii din cadrul Postului de poliție Reghiu și un echipaj de ambulanță, care au constatat decesul victimei G.S. Pentru lămurirea cauzelor și împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul nr. 121/A/2012, concluzionându-se astfel: - moartea numitului G.S.

a fost violentă; - cauza medicală a decesului a fost insuficiența cardio-respiratorie acută determinată de traumatism toracic soldat cu: plăgi toracice înțepate penetrante, plagă transfixiantă pulmon stâng, plăgi transfixiante cardiace hemotorax bilateral masiv, hemopericard; - leziunile traumatice tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp înțepător; - între plăgile înțepate toracice și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; - aspecte necropsice medico-legale ale leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru direcția de acțiune a forței traumatice din anterior spre posterior și ușor de jos în sus; - circumstanțele, referitor la poziția victimă/agresor, vor fi stabilite pe cale de anchetă judiciară; - în momentul decesului sângele susnumitului conținea 2,60 g‰ alcool etilic; - decesul poate data din 19 iunie 2013. Fiind audiat, inculpatul J.I.

a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Situația de fapt descrisă mai sus și vinovăția autorului J.I. a fost pe deplin dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarații martori, raport de constatare medico-legal, corp delict, înscrisuri, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. Referitor, la forma de vinovăție a autorului, respectiv intenția directă, aceasta a rezultat din faptul că inculpatul J.I. i-a aplicat o lovitură victimei G.S., într-o zonă vitală (torace) cu un obiect apt de a produce moartea. Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost ridicate o furcă (corpul delict), îmbrăcămintea și încălțămintea purtate de inculpat în momentul agresiunii, precum și probe de natură biologică.

În drept, fapta inculpatului de a lovi cu furca în zona pieptului pe consăteanul G.S., cauzându-i două plăgi înțepate care au dus la decesul victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt aplicabile având în vedere că săvârșirea faptei a avut loc pe un drum comunal din comuna R. Reținând că din probele dosarului rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului J.I., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul J.I., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de poziția sa procesuală de recunoaștere a faptei.

Prin decizia penală nr. 298/A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul J.I., împotriva sentinței penale nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea. A menținut măsura arestării preventive a inculpatului J.I. A dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 20 iunie 2013 la zi-21 noiembrie 2013. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției (avocatul C.D.). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului J.I.

a fost corect dozată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și în raport de cauza de reducere a sancțiunii menționată la art. 320 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul J.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei, apreciind că în cauză se impune reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului J.I. urmează a fi admis ca urmare a incidenței legii penale mai favorabile pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Întrucât inculpatul J.I.

a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Ca atare Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza motivele de recurs invocate de inculpat în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, dând o încadrare juridică corectă faptei reținute în sarcina inculpatului. În recursul său, inculpatul solicită reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, însă Înalta Curte nu va supune analizei aceste critici față de împrejurarea că soluționarea cauzei a avut loc în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. Potrivit acestor dispoziții legale inculpatul își exprimă acordul de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în actul de verificare și, de asemenea, ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără a avea posibilitatea să revină asupra acestei recunoașteri. Ori, prin prisma criticilor formulate în susținerea recursului său inculpatul J.I. tinde să modifice situația de fapt stabilită de instanța de fond împrejurare incompatibilă cu procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Mai mult decât atât, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013 dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., nici un caz de casare din cele reglementate expres de aceste dispoziții legale nu permit instanței de recurs să reevalueze materialul probator și să stabilească o altă situație de fapt, așa încât investirea instanței de recurs este limitată numai la probleme de nelegalitate.

Ca atare cât timp inculpatul nu a invocat aceste aspecte de nelegalitate în calea de atac, Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de acesta. Înalta Curte de Casație și Justiție reține însă că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul incidenței dispozițiile art. 5 C. pen., urmând să-l admită în aceste limite. Potrivit dispozițiilor art. 5 noul C. pen., în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii și până la soluționarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

În cauza de față, de la data pronunțării deciziei din apel, 21 noiembrie 2013, și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările infracțiunii de omor calificat sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancționator la data comiterii faptei și cel în vigoare la data soluționării recursului, precum și cu privire la instituțiile autonome în raport cu incriminarea și sancțiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Recurentul inculpat J.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1)-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., fiind condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Potrivit art. 174 alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 175 lit. i) C. pen. sancționează omorul săvârșit în public cu pedeapsa de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 188 alin. (1) noul C. pen.

prevede că uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 189 noul C. pen. incriminează omorul calificat însă nu mai este prevăzut elementul circumstanțial referitor la comiterea omorului în public. Comparând conținutul constitutiv al celor două infracțiuni, reține Înalta Curte că dispozițiile ce reglementează infracțiunea de omor din legea nouă constituie legea penală mai favorabilă atât sub aspectul elementelor constitutive, cât și al regimului sancționator. Cât timp noile dispoziții ce incriminează infracțiunea de omor calificat nu mai prevăd ca element circumstanțial, comiterea faptei în public, Înalta Curte va reține încadrarea juridică a faptei de omor simplu prevăzut de art. 188 noul C. pen.

Comparând sancțiunea penală, cea prevăzută de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu cea prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen. rezultă că și sub acest aspect legea penală mai favorabilă este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 10 ani și 20 de ani spre deosebire de reglementarea anterioară unde limitele speciale ale pedepsei erau cuprinse între 15 și 25 de ani. Față de această situație, întrucât limitele de pedeapsă din noul C. pen. sunt inferioare față de reglementarea anterioară, Înalta Curte va reduce proporțional sancțiunea penală ca efect al aplicării legii penale mai favorabile care este legea nouă. Principiul aplicării legii penale mai favorabile și o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, în cauza de față cu referire strictă la dispozițiile privind recidiva prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen.

anterior și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Aplicarea legii penale mai favorabile pe instituțiile autonome nu înfrânge principiul legalității, nu este creată o a treia lege. Lex terția presupune combinarea dispozițiilor în favoare în cadrul aceleiași instituții, ori aplicarea legii penale pe instituții autonome nu echivalează cu crearea unei lex terția. În ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției, nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime, astfel încât, Înalta Curte va reține incidența dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Referitor la existența recidivei, Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situație în care, conform art. 41 noul C. pen. ar fi constatat inexistența stării de recidivă. Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că primul termen al recidivei este pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1443 din 6 iunie 1996 a Judecătoriei Focșani, fiind arestat la 18 aprilie 1997 și liberat la data de 30 iunie 2004 cu un rest de 473 zile. Termenul de reabilitare nu s-a împlinit, întrucât ulterior acestei condamnări inculpatul a mai fost sancționat cu amendă penală prin sentința penală nr. 1866 din 2 noiembrie 2011 a Judecătoriei Focșani.

Tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii în vechea reglementare prevede posibilitatea instanței de a aplica o pedeapsă până la maximul special la care se poate adăuga un spor de până la 10 ani. În noul C. pen., existența recidivei postexecutorii impune majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă. Întrucât în vechea reglementare aplicarea sporului este facultativă spre deosebire de noul C. pen. unde limitele de pedeapsă se majorează în mod obligatoriu cu jumătate, Înalta Curte reține că sub aspect sancționator legea anterioară constituie legea penală mai favorabilă, sens în care va menține incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. să admită recursul inculpatului J.I. va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond: Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Va face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2013 la 25 aprilie 2014. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 298/A din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond: Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 320 1 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. Face aplicarea art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2013 la 25 aprilie 2014. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2014.