ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 327/A/2017

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 375 din 4 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/91/2016, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 183/2016 a Tribunalului Vrancea.

A fost obligat apelantul A. la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/91/2016, revizuentul - parte vătămată/parte civilă A. a formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 183 din 12 decembrie 2016 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. x/91/2016.

Prin Sentința penală nr. 183 din 12 decembrie 2016 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. x/91/2016, s-a dispus, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 453 C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea, formulată de revizuentul A., Spitalul Județean de Urgență B. Focșani și Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a avut în vedere că, prin cererea înregistrată sub nr. x/91/2016 la această instanță, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații C., Spitalul Județean de Urgență B. Focșani și Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, pe motiv că instanța de fond a refuzat să facă o cercetare judecătorească corectă și imparțială, obligând inculpatul să semneze o declarație prin care acesta să fie de acord cu o cercetare falsă și nulă, urmărirea penală în cauză fiind desfășurată cu încălcarea dispozițiilor legii și prin săvârșirea de infracțiuni de către organele judiciare.

Instanța de fond, analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., a considerat cererea ca fiind formulată în termen, din perspectiva faptului că revizuentul nu a indicat în mod concret un anumit caz de revizuire, rezultând din conținutul cererii de revizuire că înțelege să solicite revizuirea cel puțin pe cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., iar pentru cazul de la lit. a) C. proc. pen. nu se prevede un termen ce trebuie respectat de către revizuent.

S-a constatat că, din elementele dosarului, nu au rezultat date suficiente pentru admiterea în principiu a acestei cereri.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare împotriva sentințelor penale definitive, s-a reținut că nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice.

Astfel, a fost avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Instanța de fond a constatat că cererea revizuentului nu este formulată întocmai cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu se indică în mod clar cazul de revizuire și mijloacele de probă în dovedirea acestuia.

Revizuentul a susținut că, pe rolul instanței, a fost pus un rechizitoriu fals, care nu are nimic de a face cu adevărul, iar adevărații inculpați au fost folosiți ca martori mincinoși, organele de cercetare penală măsluind adevărul, ceea ce ar corespunde primului caz de revizuire, în sensul că instanța nu a cunoscut la soluționarea cauzei toate faptele și împrejurările.

A mai susținut că organele judiciare au săvârșit infracțiuni în legătură cu instrumentarea cauzei, considerând că există elemente în sensul că polițiștii, procurorii, avocații, grefierii au sustras acte de la dosar, au favorizat anumiți martori care trebuiau trimiși în judecată, posibil au luat mită, iar martorii au declarat mincinos în fața instanței, aceste situații putând fi circumscrie cazurilor de revizuire de la lit. b) și d).

Având în vedere, totodată, susținerile că anumite acte sunt false, a reieșit că se înțelege a se invoca și cazul de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Având, însă, în vedere că acestea sunt cazurile pe baza cărora se prefigurează a se solicita revizuirea, s-a analizat admisibilitatea în principiu din perspectiva acestora.

Astfel, s-a constatat că, prin Sentința penală nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul C., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen., prin completarea încadrării juridice cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea reținerii și a arestării preventive din durata pedepsei închisorii, de la data de 27 mai 2013, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit - corp delict, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea.

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă A.; suma de 2859,47 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei, plus dobânda legală aferentă, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "B." Focșani; suma de 20,16 lei, reprezentând cheltuieli de transport, plus dobânda legală aferentă, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea.

A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind daunele materiale solicitate de către partea civilă A.

Sentința penală nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea a rămas definitivă prin neapelare, pentru inculpat la data de 24 octombrie 2013, potrivit mențiunilor din mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Verificându-se împrejurările invocate de către revizuent, s-a constatat că nu îndeplinesc cerințele niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., aceste împrejurări sau fapte nefiind în măsură, conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., să dovedească nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii de condamnare.

Faptul că instanța de fond, la adoptarea soluției, nu a avut cunoștință despre anumite situații, pentru că anumite persoane au săvârșit infracțiuni în legătură cu soluționarea cauzei, s-a reținut că nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că această situație ar depinde de celelalte condiții care impun cel puțin existența unor hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru infracțiunile menționate de revizuent ori în legătură cu stabilirea caracterului fals al vreunui înscris considerat determinant în soluționare.

S-a apreciat că revizuentul, de fapt, urmărește refacerea ori prelungirea probatoriului, chestiune nepermisă într-o cale extraordinară de atac, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 453 din același cod, a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 183/2016 a Tribunalului Vrancea a formulat apel revizuentul - parte vătămată/parte civilă A., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinice.

A solicitat, în esență, admiterea apelului și desființarea Sentinței penale nr. 183/2016 a Tribunalului Vrancea, cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de revizuire, desființarea Sentinței penale nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea (Dosar nr. x/912/2013) și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru refacerea urmăririi penale și sesizarea instanței de judecată cu un nou rechizitoriu, urmând a fi pronunțată o nouă hotărâre de condamnare a inculpatului C. (fratele său).

În cauză s-a dispus și atașarea Dosarului nr. x/91/2013 al Tribunalului Vrancea, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 207 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin neapelare la data de 24 octombrie 2013.

Din analiza actelor și lucrărilor Dosarelor nr. x/91/2013 și nr. x/91/2016 ale Tribunalului Vrancea, s-a constatat că, în cauză, nu subzistă niciuna dintre cauzele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., deoarece:

- urmărirea penală efectuată în cauză (Dosar nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea) a fost efectuată conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată;

- inculpatul C. a solicitat judecata în procedură simplificată, în Dosarul nr. x/91/2013, în baza dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010), actual art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanța care a dispus condamnarea inculpatului C., aspectele invocate de revizuent putând conduce, eventual, la o circumstanțiere mai exactă a împrejurărilor în care s-a comis fapta, neavând însă relevanță asupra existentei sau inexistentei faptei săvârșite;

- nu rezultă ca vreo persoană din cauză, care a fost audiată ca martor, să fi fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în această cauză.

De altfel, s-a reținut că inculpatul C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta săvârșită.

- nu rezultă ca judecătorul care a pronunțat Sentința penală nr. 207/2013 a Tribunalului Vrancea, procurorul care a întocmit rechizitoriul sau polițiștii care au efectuat acte de urmărire penală, să fi fost condamnați definitiv pentru săvârșirea vreunei infracțiuni în prezenta cauză;

- nu rezultă o contrarietate de decizii pronunțate în cauză.

De altfel, s-a constatat că Sentința penală nr. 207/2013 a Tribunalului Vrancea a rămas definitivă prin neapelare.

- nu rezultă ca vreo prevedere legală, pe care s-a întemeiat condamnarea inculpatului C., să fi fost declarată neconstituțională;

- acordarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a fost opțiunea judecătorului cauzei fondului în urma analizei materialului probator administrat la urmărire penală.

S-a reținut că, în situația în care partea vătămată A. sau Ministerul Public considerau că inculpatul nu merită acordarea acestei circumstanțe atenuante judiciare, puteau exercita calea ordinară de atac a apelului, în termenul prevăzut de lege. Or, Sentința penală nr. 207/2013 a Tribunalului Vrancea a rămas definitivă prin neapelare.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul parte vătămată/parte civilă A. împotriva Sentinței penale nr. 183 din 12 decembrie 2016 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva Deciziei penale nr. 375 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul A.

La termenul din 25 septembrie 2017, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la excepția invocată.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, revizuentul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 375 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori (prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 183/2016 a Tribunalului Vrancea), hotărâre care este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 375 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 375 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - NN