ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2736/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2736/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 53 din 14 septembrie 2011, Tribunalul Sălaj a obligat inculpatul

B.N.M. să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A.,

părții civile H.L.R., suma globală de 65.000 RON, reprezentând daune materiale și

morale.

A obligat inculpatul, în solidar cu părțile

responsabile civilmente B.R. și B.A., să plătească părții civile Spitalul Județean

de Urgență Zalău, suma de 447,56 RON, părții civile Spitalul Clinic Județean de

Urgență Târgu Mureș, suma de 7.647,67 RON și părții civile Serviciul Județean de

Ambulanță Sălaj

,

suma de 363 RON, despăgubiri civile, reprezentând

cheltuieli de transport, asistență medicală și spitalizare a victimei N.G.B.

A constatat că inculpatul a fost obligat

la cheltuieli judiciare către stat, în Dosar nr. 3443/84/2011, în care s-a soluționat

latura penală a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut în fapt, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din 14 septembrie

2011, Tribunalul Sălaj a condamnat inculpatul minor B.N.M. în baza art. 183 C.

pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.,

la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

La primul termen de judecată, inculpatul

B.N.M., a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum aceasta a fost descrisă

în rechizitoriu și dorește să fie judecat în baza probelor aflate la dosar, pentru

a beneficia de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., privind reducerea

limitelor legale de pedeapsă.

Pe de altă parte, apărătorul părții vătămate

H.L.R., mama victimei N.G.B. a arătat, în prezența acesteia, că partea vătămată

se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 RON, cu titlu de daune materiale

și suma de 350.000 RON, cu titlu daune morale, conform înscrisului depus la dosar,

rezervându-și dreptul de a propune și alte mijloace de probă, pe parcursul procesului.

În

acest context, instanța a admis cererea de disjungere a laturii

civile a cauzei și în urma disjungerii, s-a format prezentul dosar, cu nr. 3963/84/2011,

având ca obiect soluționarea laturii civile procesului penal.

În

ședința din 14 septembrie 2011, partea civilă H.L.R. și-a

precizat pretențiile în sensul că înțelege să solicite de la inculpat, în solidar

cu părțile responsabile civilmente, o sumă globală, respectiv cele două sume adunate

(365.000 RON), cu titlu de daune materiale și morale.

Prin adresa din 10 iunie 2011, Serviciul

de Ambulanta Județean Sălaj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma

de 363 RON. Prin adresa din 30 mai 2011 Spitalul Județean de Urgență Zalău s-a constituit

parte civilă în procesul penal cu suma de 447,56 RON.

Prin adresa din data de 09 iunie 2011 Spitalul

Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș s-a constituit parte civilă în procesul penal

cu suma de 7.647,67 RON.

S-a reținut că, daunele materiale constau

în cheltuielile generate de deplasarea părții vătămate H.L.R. la Spitalul Clinic

Județean de Urgență Târgu Mureș, unde fiul său, victima N.G.B. a fost internat în

perioada 25 aprilie 2011-01 mai 2011, după care a decedat și cheltuielile de înmormântare.

S-a mai reținut că întinderea despăgubirilor

nu poate fi una nelimitată sau exagerată, atâta vreme cât prejudiciul nu mai poate

fi reparat sau compensat în totalitate. Obligarea persoanei răspunzătoare la despăgubiri

exorbitante, cu mult peste posibilitățile sale materiale de onorare, așa cum se

pretinde în speță, respectiv suma globală de 365.000 RON, ar fi lipsită de finalitate

și s-ar transforma într-o nouă pedeapsă, de ordin pecuniar, pentru inculpat iar

pentru partea vătămată ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.

Pe de altă parte, instanța a constatat

însă că, așa cum rezultă și din considerentele sentinței penale nr. 52/2011 pronunțată

în Dosarul nr. 3443/84/2011, săvârșirea infracțiunii a avut loc din culpa exclusivă

a inculpatului B.N.M., așa încât față de toate aceste aspecte, apreciază că obligarea

acestuia, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A., la plata unei

sume globale de 65.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și

morale, către partea civilă H.L.R., mama victimei N.G.B., reprezintă o reparație

compensatorie rezonabilă, raportat la circumstanțele cauzei.

Referitor la despăgubirile față de unitățile

medicale care s-au constituit părți civile în proces, instanța le-a admis în totalitate

așa cum s-a solicitat, pe baza actelor doveditoare depuse la dosar.

Împotriva soluției instanței de fond, în

termen legal, au declarat apel partea civilă H.L.R. și inculpatul B.N.M.

Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului

în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în întregime a sumelor cu

care s-a constituit parte civilă în fața instanței de fond respectiv, 15.000 RON

daune materiale și 350.000 RON cu titlu de daune morale, întrucât a suferit un grav

prejudiciu în urma infracțiunii comise de apelant, pierzându-și unicul fiu.

Inculpatul a solicitat diminuarea daunelor

materiale și morale la care a fost obligat, arătând că au fost probate doar pretenții

cu cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 RON, iar în privința daunelor morale

acestea sunt excesive, familia inculpatului neavând de unde să le achite.

Prin decizia penală nr. 206/A din 24 noiembrie

2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de

partea civilă H.L.R., împotriva sentinței penale nr. 53 din 14 septembrie 2011 a

Tribunalului Sălaj pe care a desființat-o sub aspectul laturii civile.

A obligat inculpatul B.N.M., în solidar

cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. să achite părții civile H.L.R. suma

de 15.000 RON daune materiale și 200.000 RON daune morale.

A obligat inculpatul în solidar cu părțile

responsabile civilmente să achite părții civile H.L.R. suma de 2.500 RON cheltuieli

judiciare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

A respins ca nefondat apelul inculpatului

B.N.M., împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat în solidar cu părțile responsabile

civilmente la cheltuieli judiciare către stat.

Cu privire la apelul părții civile instanța

de apel a apreciat în legătură cu modul de soluționare a laturii civile, că soluția

Tribunalului Sălaj este netemeinică, nefiind argumentată prin prisma legislației

europene, care permitea acordarea în favoarea părții civile a unor sume „în echitate",

care să compenseze atât daunele materiale cât și cele morale suferite de pe urma

infracțiunii comise de inculpat.

S-a reținut în privința daunelor morale

că cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral

toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul

lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C. civ., care folosesc

termenul general de „prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul material

sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale

cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter

penal.

A mai reținut că în sistemul de drept românesc

nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul

fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea

vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul

moral cauzat care să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

Mai mult, s-a reținut că prin Rezoluția

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965

în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația

pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor

victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste

persoane

să fi avut legături de afecțiune strânse

cu victima, în momentul decesului".

De asemenea s-a reținut că despăgubirile

solicitate au fost considerate întemeiate cu scopul de a alina suferința pricinuită

părinților, prin moartea victimei, care au suferit o traumă psihică de excepție,

determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fiului - astfel că daunele

morale în cuantum de 200.000 RON vor reprezenta o compensare a prejudiciului moral

suferit. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 RON instanța de apel

a apreciat că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței

române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

Așa fiind, instanța de apel a apreciat

că suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 RON cu titlu

de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părții civile în condițiile în

care victima a fost înmormântată potrivit obiceiului locului, sens în care s-au

depus la dosar acte din care rezultă că a fost îmbrăcată cu haine noi, s-a organizat

o masă de pomană la care au fost servite alimente, băuturi alcoolice, că aceasta

era singurul copil al familiei părții civile, iar în urma decesului acestuia, așa

cum rezultă din actele depuse la dosarul instanței de apel, mama în vârstă de 45

de ani este evident că nu mai poate avea alți copii, iar în prezent suferă de o

stare depresivă pentru care urmează tratament medicamentos, precum și de o hemipareză

dreaptă.

Instanța de apel cu privire la apelul inculpatului

a apreciat că este nefondat întrucât, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală

ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile

de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale

a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C. proc.

pen.).

Prin stabilirea daunelor materiale în cuantum

de 15.000 RON Curtea de Apel Cluj a reținut că acesta se încadrează într-un un cuantum

care să compenseze prejudiciul suferit.

Mai mult, a reținut că în practica instanței

supreme, nu a identificat vreo speță, în care la obligarea inculpatului către partea

civilă să se țină cont de posibilitățile materiale - ale acestuia la repararea prejudiciului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de apel, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.N.M. și părțile responsabile

civilmente B.R. și B.A. invocând cazul de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. au solicitat reducerea cuantumului daunelor

materiale și morale.

Examinând hotărârile atacate atât prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată ca fiind nefondate recursurile declarate pentru următoarele

considerente:

Cu privire la daunele materiale acordate

în cuantum de 15.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare,

a pomenii organizate în memoria victimei în mod corect, s-a apreciat prin hotărârea

atacată că nu sunt exagerate care să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții

civile, ci a fost stabilit potrivit legislației europene cu atât mai mult cu cât

s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lovituri

cauzatoare de moarte.

Mai mult, în conformitate cu jurisprudența

Curții Europene, partea civilă are posibilitatea să obțină rambursarea prejudiciului

material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia, precum și caracterul

rezonabil al cuantumului. În speță, din actele depuse la dosar rezultă că în vederea

organizării înmormântării victimei, partea civilă a achiziționat produse alimentare,

de panificație, băuturi alcoolice, haine noi pentru victimă, sicriu, care se ridică

la suma de 15.000 RON.

Cuantumul despăgubirilor civile nu poate

fi modificat în recurs decât în ceea ce privește daunele materiale, iar nu și cele

morale, care sunt stabilite de instanțele învestite cu judecarea fondului în urma

propriului proces de apreciere a tuturor circumstanțelor cauzei, și numai în măsura

în care se constată existența unei grave erori de fapt sub aspectul laturii civile,

concretizată într-o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între probele

administrate și cele reținute de instanțele inferioare.

Or, în speță nu este incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

în condițiile în care se critică reducerea în apel a cuantumului daunelor morale

ce i-au fost acordate de prima instanță, întrucât stabilirea prejudiciului moral

suferit în urma morții victimei și cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere,

fiind atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept, neputând fi pus în discuție în calea de atac a recursului.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu este

incident cazul de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din

oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

urmează să fie respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul

B.N.M. și de părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. împotriva deciziei penale

nr. 206/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat

și recurentele părți responsabile civilmente vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate,

de inculpatul B.N.M. și de părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. împotriva

deciziei penale nr. 206/A din 24 noiembrie 2011a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți responsabile civilmente

la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie

2012.