ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1651/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 132 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Teleorman în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul M.C.M la 8 (opt) ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei. A dispus degradarea militară a inculpatului. A dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la zi 13 noiembrie 2009." A menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria și a obligat inculpatul la plata sumei de 628,08 RON și dobânda aferentă debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la plata electivă . A luat act că partea vătămată Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M. și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 1.000 RON cu titlu de despăgubiri morale. A obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că inculpatul, de mai mult timp suferă de psihopatie polimorfă decompensată la alcool, pe fondul căreia manifestă un comportament agresiv.

La data de 8 septembrie 2008, inculpatul a trecut pe lângă locuința părții vătămate unde se aflau pe bancă, la poartă fiul acestuia și martorii C.R.N., R.A.C., S.N.C. și B.I.N., împreună cu mai multe fete și fără să aibă loc vreun conflict, să-i fie adresate cuvinte sau expresii indirecte, ori să fie provocat în alt mod, a început să țipe, apoi să le adreseze acelor persoane expresia „vreți să vă omor" și cu un cuțit a intenționat să-l înțepe pe C.R.N. care se afla cu spatele la el însă nu a reușit pentru că a fost tras de haine de către prietenii săi. Întrucât a văzut că inculpatul are cuțit asupra sa și că este foarte agitat și cunoscându-i comportamentul agresiv, fiul părții vătămate a sunat-o pe aceasta.

Când a sosit la locul incidentului, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să meargă la poliție, însă acesta a refuzat și le-a solicitat părinților săi să-i acorde ajutor. Partea vătămată l-a prins de mână pe inculpat cu intenția de a-l dezarma și în această împrejurare a fost înțepat cu cuțitul în zona abdomenului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața. A concluzionat parchetul că fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L.

Teleorman, raport de constatare medico-legală psihiatrică, raport de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de I.N.M.L., procese-verbale de căutare a inculpatului, raport de nouă expertiză psihiatrică, declarațiile martorilor, declarații parte vătămată, toate coroborate cu declarația inculpatului, instanța reține următoarea situație de fapt: Inculpatul suferă de o boală psihică, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice manifestă un comportament agresiv și comite fapte antisociale. La data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice când a trecut prin fața locuinței părții vătămate unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoțit de mai mulți prieteni de ai săi, băieți și fete și fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceștia a început să țipe și să facă afirmația „vreți să vă omor", fluturând un cuțit pe care îl avea asupra sa.

Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenția să-l înțepe cu cuțitul, însă martorul a fost prins de haine și îndepărtat de către prietenii săi. Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului și pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat și i-a relatat ce s-a întâmplat. Partea vătămată s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul și a-l determina să meargă la poliție, însă la auzul solicitării în acest sens, a început din nou să țipe și să ceară ajutorul părinților săi care au ieșit la poartă și au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.

În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenția de a-l dezarma de cuțit, moment în care a fost înțepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul M.C.M. criticând-o pentru netemeinicie sub două aspecte esențiale: - nereținerea de către instanța de fond a circumstanței atenuante a provocării, întrucât inițial el a fost cel agresat de partea vătămată; - aplicarea unei pedepse mult prea severe în raport de circumstanțele sale personale.

Examinând actele și lucrările dosarului, probatoriile administrate în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reține următoarele: Tribunalul a făcut o analiză completă și corectă a materialului probator administrat, stabilind o situație de fapt pe deplin dovedită și dând activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică legală. Fapta acestuia întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., atât din punct de vedere al laturii obiectiv cât și al celei subiective. Solicitarea apelantului inculpat de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită teza declanșării conflictului de către alte persoane decât inculpatul fiind contrazisă de probatoriile administrate.

Astfel, un număr de cinci martori ocular au declarat în mod concordant, iar relatările lor se coroborează cu celelalte dovezi că, fără a fi în niciun fel provocat, inculpatul, aflat sub influent; alcoolului, i-a agresat verbal și amenințat cu moartea pe tinerii aflați în fața locuinței părții vătămate, iar pe numitul C.R.N. a încercat să-l înțepe cu cuțitul. Faptul că, în încercarea de a fi dezarmat, inculpatul a fost la rândul său lovit, nu are semnificația și efectele circumstanței atenuant prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, critica este de asemene nefondată. Pedeapsa de 8 ani închisoare este o sancțiune medie față de limitele prevăzute de lege și ea asigură scopurile educative și preventive instituite de art. 52 C. pen.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului. Nici faptul că se afla sub influența alcoolului nu constituie o circumstanță atenuantă întrucât știa că suferă de o afecțiune psihică iar consumul de alcool îi este strict interzis. În consecință, constatând că sentința apelată este legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge apelul ca nefondat, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Așa fiind prin Decizia nr. 1651 din 28 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva Sentinței penale nr. 132 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman. Compută prevenția inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la 20 ianuarie 2010. A menținut starea de arest a inculpatului.

A obligat apelantul inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.C.M. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, considerând că pedeapsa aplicată este excesivă în raport cu împrejurările aplicării loviturilor, a arătat că din actele medicale depuse la dosar rezultă că inculpatul are afecțiuni psihice și gradul IV de invaliditate, a mai arătat că se impune reținerea circumstanțelor prev. de art. 73 lit. b) și 74 - 76 C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă impunându-se reducerea pedepsei aplicată.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare indicat Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Critica recurentului inculpat M.C.M. de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită iar teza declanșării conflictului de către alte persoane decât inculpatul fiind contrazisă de probatoriile administrate. Astfel, un număr de cinci martori oculari au declarat în mod concordant, iar relatările lor se coroborează cu celelalte dovezi că, fără a fi în niciun fel provocat, inculpatul, aflat sub influenta alcoolului, i-a agresat verbal și amenințat cu moartea pe tinerii aflați în fața locuinței părții vătămate, iar pe numitul C.R.N.

a încercat să-l înțepe cu cuțitul. Faptul că, în încercarea de a fi dezarmat, inculpatul a fost la rândul său lovit, nu are semnificația și efectele circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În acest punct de analiză, Înalta Curte reține că în baza unui examen complet convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, ambele instanțe au reținut corect situația de fapt imputată constatând în esență în aceea că la data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice când a trecut prin fața locuinței părții vătămate P.M. unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoțit de mai mulți prieteni de-ai săi, băieți și fete și fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceștia a început să țipe și să facă afirmația „vreți să vă omor", fluturând un cuțit pe care îl avea asupra sa.

Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenția să-l înțepe cu cuțitul, însă martorul a fost prins de haine și îndepărtat de către prietenii săi. Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului și pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat și i-a relatat ce s-a întâmplat. Partea vătămată P.M. s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul și a-l determina să meargă la poliție, însă la auzul solicitării în acest sens, a început din nou să țipe și să ceară ajutorul părinților săi care au ieșit la poartă și au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.

În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenția de a-l dezarma de cuțit, moment în care a fost înțepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. Nici critica prin care să tindă la reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată nu este fondată, întrucât cuantumul acesteia și modalitatea de executarea în regim de detenție sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin disp.art. 52 C. pen. respectiv să constituie o măsură de constrângere și reeducare a recurentului-inculpat cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă este judicios bazată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevede art. 72 C. pen. raportul pe de o parte la pericolul social sporit al tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă, de împrejurarea săvârșirii acesteia pe fondul consumului de alcool în condițiile în care din conținutul raportului de expertiză întocmit de I.N.M.L. M.M. inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip polimar însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Totodată s-au avut în vedere toate datele care circumstanțiază persoana recurentului-inculpat respectiv este cunoscut cu antecedente penale, necăsătorit, poziție procesuală oscilantă.

Toate cele de mai sus coroborate impun concluzia inexistenței unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite. Urmează ca în baza art. 385 16 alin. (2) comb. cu art. 381 alin .(1) C. proc. pen. să se compute prevenția de la 14 noiembrie 2008 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2008 la 28 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 28 aprilie 2010.