ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4312/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4312/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009) s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.C.M.
Onorariu apărător oficiu de 100 lei va fi suportat din fondul M.J.L.C.
Pentru a se dispune astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 132 din data de 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 1305/87/2009 a fost condamnat inculpatul M.C.M. în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a reținut în sarcina inculpatului că de mai mult timp suferă de psihopatie polimorfă decompensată la alcool, pe fondul căreia manifestă comportament agresiv.
La data de 08 septembrie 2008 inculpatul a trecut pe lângă locuința părții vătămate unde se aflau pe bancă, la poartă fiul acestuia și martorii C.R.N., R.A.C., S.N.C. și B.I.N., împreună cu mai multe fete și fără să aibă loc vreun conflict, să-i fie adresate cuvinte sau expresii indirecte, ori să fie provocat în alt mod, a început să țipe, apoi să le adreseze acelor persoane expresia „vreți să vă omor” și cu un cuțit a intenționat să-l înțepe pe C.R.N. care se afla cu spatele la el, însă nu a reușit pentru că a fost tras de haine de către prietenii săi. Când a sosit la locul incidentului, partea vătămată chemată telefonic de fiul părții vătămate i-a solicitat inculpatului să meargă la poliție, însă acesta a refuzat și le-a solicitat părinților să-i acorde ajutor. Partea vătămată l-a prins de mână pe inculpat cu intenția de a-l dezarma și în această împrejurare a fost înțepat cu cuțitul în zona abdomenului, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Curtea de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost sesizată urmare a apelului declarat de inculpatul M.C.M.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei.
Pe de altă parte a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar față de natura și împrejurările săvârșirii faptei, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia creează pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300
2
cu referire la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunțării unei hotărâri de condamnare împotriva recurentului inculpat a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.C.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, la apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat M.C.M., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut și regretat fapta comisă și are o stare de sănătate precară, iar în regim de detenție se află în imposibilitate de a urma un tratament medical.
Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția din ultimul cuvânt a recurentului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul M.C.M. prin prisma dispozițiilor art. 385
6
cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 16 decembrie 2009, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința penală nr. 132 din data de 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1305/87/2009, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.M. la 8 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 14 noiembrie 2008 la zi, 13 noiembrie 2009.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 628,08 lei și dobânda aferentă debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la plata efectivă.
S-a luat act că partea vătămate Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând întreg materialul probator administrat în cauză și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman, raport de constatare medico-legală psihiatrică, raport de expertiză medico-legală psihiatrică eliberat de I.N.M.L, procese-verbale de căutare a inculpatului, raport de nouă expertiză psihiatrică, declarațiile martorilor, declarații parte vătămată, toate coroborate cu declarația inculpatul, a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul suferă de o boală psihică, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice manifestă un comportament agresiv și comite fapte antisociale.
La data de 8 septembrie 2008, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice când a trecut prin fața locuinței părții vătămate unde se afla pe o bancă fiul acesteia însoțit de mai mulți prieteni de-ai săi, băieți și fete și fără să fi fost provocat în vreun fel de către aceștia a început să țipe și să facă afirmația 2 vreți să vă omor”, fluturând un cuțit pe care îl avea asupra sa.
Profitând de faptul că martorul C.R.N. se afla cu spatele către el, inculpatul a avut intenția să-l înțepe cu cuțitul, însă martorul a fost prins de haine și îndepărtat de către prietenii săi.
Întrucât s-au speriat de atitudinea agresivă a inculpatului și pentru că partea vătămată lucra ca paznic comunal, fiul acestuia l-a sunat și i-a relatat ce s-a întâmplat.
Partea vătămată s-a deplasat la locul incidentului pentru a încerca să discute cu inculpatul și a-l determina să meargă la poliție, însă la uzul solicitării în acest sens, a început din nou să țipe și să ceară ajutorul părinților săi care au ieșit la poartă și au intervenit în sensul de a-l introduce în curte pe fiul lor, mama acestuia aruncând cu nisip în grupul respectiv, iar tatăl lovindu-l cu un ciomag peste mână pe martorul R.A.C.
În această împrejurare, partea vătămată i-a prins mâna inculpatului cu intenția de a-l dezarma de cuțit, moment în care a fost înțepată în zona abdomenului, a piciorului stâng, fiindu-i cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.C.M. ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. de Dosar 1305/87/2009 (2888/2009) la 11 decembrie 2009, cauză în care în care instanța de apel a menținut, în apel, măsura arestării preventive față de inculpat.
În conformitate cu art. 300
2
C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160
b.
Totodată în conținutul art. 160
b
alin. (1) – (3) C. proc. pen. modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.M. a fost reținut ca temei în drept, dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 149
1
din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 30/U.P. emis la 14 noiembrie 2008 de Tribunalul Teleorman, secția penală.
Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura relațiilor sociale pretins a fi încălcate, gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, gradul ridicat de insecuritate pe care îl generează săvârșirea unor fapte de genul celei dedusă judecății.
Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului M.C.M. la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.M. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat M.C.M. este legală și temeinică, iar criticile formulate, de apărătorul recurentului inculpat nu pot fi avute în vedere, deoarece vizează aspecte privind circumstanțele personale ale apelantului inculpat ce urmează a fi analizate în raport cu motivele de apel formulate, cu ocazia judecării pe fond a apelului declarat.
Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C.M. împotriva încheierii din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C.M. împotriva încheierii din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1305/87/2009 (2888/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 decembrie 2009.