ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș

s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, solicitată de inculpat și a condamnat pe inculpatul S.M.C., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen., cu aplicarea, art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., cu executare în condițiile art. 57, art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 2 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada

arestului preventiv începând cu 18 februarie 2008 la zi.

S-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S.P. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale către acesta.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.235,69 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean Argeș.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în după amiaza zilei de 26 septembrie 2006, în jurul orelor 17,00, inculpatul S.M.C. a intrat în frizeria în care partea vătămată S.P. își îndeplinea sarcinile de serviciu și i-a cerut acestuia să-l tundă zero, ceea ce partea vătămată a și făcut.

Inculpatul susține că datorită faptului că partea vătămată l-a tuns zero fără să-i solicite acest lucru, a plecat fără să plătească și a mers la barul „S.”. Partea vătămată i-a cerut inculpatului să plătească serviciul prestat însă acesta i-a răspuns că „șmecherii nu plătesc” și aflat deja sub influența băuturilor alcoolice a intrat în barul „S.” aflat în același imobil și a revenit în frizerie având asupra sa un tac de biliard.

În frizerie se afla un client pe scaun și preocupat de prestarea serviciului către acesta, partea vătămată nu a observat cât inculpatul s-a apropiat de el pe a spate și l-a lovit în cap cu tacul pe care îl avea asupra sa. Datorită intensității loviturii, partea vătămată a căzut inconștientă la podea, martora B.A. a anunțat salvarea, iar inculpatul a părăsit locul faptei, aruncând tacul în fața frizeriei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o cu privire la încadrarea juridică dată faptei și cu privire la pedeapsa aplicată.

Prin decizia penală nr. 98/ A din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva sentinței penale nr. 276 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. 8/109/2008. S-a dedus prevenția și s-a menținut starea de arest a inculpatului apelant și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică dată faptei au fost corect stabilite de instanța de fond, iar în ce privește pedeapsa aplicată, s-a apreciat că instanța de fond a dat chiar dovadă de indulgență prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa și coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul S.M.C., criticând-o sub aspectul încadrării juridice date faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor P.R. și B.A., raportul de expertiză medico-legală și celelalte acte medicale aflate la dosar precum și procesul verbal de examinare criminalistică rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra părții vătămate S.P., diferența dintre această faptă și aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., fiind tocmai intenția de a suprima viața victimei, ceea ce rezultă din obiectul contondent folosit, regiunea vitală vizată și intensitatea cu care a fost aplicată lovitura. Din concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză rezultă că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată în urma agresiunii, în număr de peste 50 zile de îngrijiri medicale, i-au pus acesteia viața în primejdie.

În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta este just individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel sesizând în mod corect că instanța de fond a dat dovadă de indulgență față de inculpat, prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa și coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a-l respinge.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2008 la 3 februarie 2009.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 3 februarie 2009.