ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3915/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/P din 26 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 7 februarie 2006 la 2 august 2006. A fost respinsă cererea părții civile F.I. de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, fiind obligat să plătească acesteia suma de 15.000 cu titlu de daune morale. S-a luat act că Spitalul de Urgență "Sf. Treime" lași nu s-a constituit parte civilă în cauză. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 3 februarie 2006, aflându-se într-un bar în care era și partea vătămată F.I., inculpatul, aflat într-o stare avansată de ebrietate, a inițiat un conflict cu barmanul, iritat de faptul că pierduse o sumă mare de bani la aparatele mecanice.

Pentru a aplana conflictul, a intervenit martorul T.I. și celelalte persoane aflate în bar, moment în care inculpatul a scos un cuțit din buzunar, fluturându-l prin bar. Dat fiind că inculpatul continua aceeași atitudine, a intervenit și patroana localului, iar, ulterior și partea vătămată, care, după ce a solicitat inculpatului să înceteze scandalul, a fost înjurat de acesta. în momentul în care partea vătămată s-a întors spre masa lui cu intenția de a se așeza, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în spate, după care în zona toracică. Partea vătămată a încercat să-l imobilizeze pe inculpat și să-l dezarmeze, îmbrâncindu-se reciproc, timp în care inculpatul a continuat să o lovească cu cuțitul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața părții vătămate.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 61/A din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Prin recursul declarat, motivat la filele 14-18 din dosarul instanței de recurs, susținut și completat oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice și achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la judecătorie, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la tribunal și reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat și port ilegal de cuțit, săvârșite în concurs real, aflate în stare de conexitate subiectivă. Î n raport de existența cazului de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a) C. proc. pen. între cele două infracțiuni săvârșite de inculpat, a operat și instituția prorogării de competență, în favoarea tribunalului, competent material să judece în primă instanță tentativa la infracțiunea de omor calificat. Așa fiind, nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la judecătorie, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

la tribunal. Nici critica privind achitarea inculpatului, prin reținerea legitimei apărări, nu este întemeiată. Din probele administrate în cauză, rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege pentru reținerea legitimei apărări, nici privitoare la atac, și nici la apărare. Astfel, pentru a da naștere unei apărări legitime, atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, prima dintre acestea constând în materialitatea atacului. Or, în cauză, atacul părții vătămate nu a fost unul material, concretizat în acțiuni fizice sau folosire de instrumente și mijloace în măsură să pericliteze persoana inculpatului sau alte valori sociale ocrotite. în lipsa acestei prime condiții, nu pot fi analizate nici celelalte, fiind exclusă o ripostă legitimă în lipsa unui atac material.

Condiția atacului de a fi material a fost prevăzută de legiuitor pentru a-l deosebi de atacul verbal sau scris, care nu dă dreptul unei riposte legitime. Infracțiunea săvârșită pentru respingerea unui atac verbal poate fi comisă în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Or, în cauză nici această circumstanță atenuantă nu poate fi reținută, întrucât, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit tentativa la omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ci, dimpotrivă, în cadrul unui conflict în care inculpatul a avut o atitudine agresivă, astfel că nu se impune reținerea circumstanței atenuante legale a provocării.

Susținerea inculpatului că ar fi fost insultat de partea vătămată cu apelativul "țigan" nu poate fi primită, întrucât nu a fost confirmată de nici un alt mijloc de probă. Drept urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, în concurs real cu infracțiunea de port ilegal de cuțit. Nici critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudine sinceră, fără antecedente penale), rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost orientat sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului B.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.