ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3915/2008

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 92/P din 26 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare a

condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art.

174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 alin. (2) C. pen. și la

pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74-76 lit. e) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 71-64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive, de la 7 februarie 2006 la 2 august 2006.

A fost

respinsă cererea părții civile F.I. de obligare a inculpatului la plata sumei

de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, fiind obligat să plătească

acesteia suma de 15.000 cu titlu de daune morale.

S-a

luat act că Spitalul de Urgență "Sf. Treime" lași nu s-a constituit

parte civilă în cauză.

În

esență, s-au reținut următoarele:

La data

de 3 februarie 2006, aflându-se într-un bar în care era și partea vătămată F.I.,

inculpatul, aflat într-o stare avansată de ebrietate, a inițiat un conflict cu

barmanul, iritat de faptul că pierduse o sumă mare de bani la aparatele

mecanice. Pentru a aplana conflictul, a intervenit martorul T.I. și

celelalte persoane aflate în bar, moment în care

inculpatul a scos un

cuțit din buzunar, fluturându-l prin bar. Dat fiind

că inculpatul continua aceeași atitudine, a intervenit și patroana localului,

iar, ulterior și partea vătămată, care, după ce a solicitat inculpatului să

înceteze scandalul, a fost înjurat de acesta. în momentul în care partea

vătămată s-a întors spre masa lui cu intenția de a se așeza, inculpatul i-a

aplicat o lovitură cu cuțitul în spate, după care în zona toracică. Partea

vătămată a încercat să-l imobilizeze pe inculpat și să-l dezarmeze,

îmbrâncindu-se reciproc, timp în care inculpatul a

continuat să o lovească cu cuțitul, cauzându-i leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale, punând în primejdie

viața

părții vătămate.

Curtea

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală

nr. 61/A din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Prin

recursul declarat, motivat la filele 14-18 din dosarul instanței de recurs,

susținut și completat oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a

solicitat în principal, schimbarea încadrării juridice și achitarea

inculpatului, iar, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare la

judecătorie, pentru infracțiunea

prevăzută

de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art.

175

lit. i) C. pen. la tribunal și reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect

faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în

mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul

cuantumului, cât și al

modalității de executare.

Din

coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că

faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă la omor calificat și port

ilegal

de cuțit, săvârșite în concurs real, aflate în stare de conexitate

subiectivă.

Î

n raport de existența cazului de conexitate

prevăzut de art. 34

lit. a) C. proc. pen. între cele două infracțiuni

săvârșite de inculpat, a operat și instituția prorogării de competență, în

favoarea

tribunalului, competent material

să judece în primă instanță tentativa

la infracțiunea de omor calificat.

Așa fiind, nu se impune casarea cu trimitere spre

rejudecare la

judecătorie, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991, iar pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

la tribunal.

Nici critica

privind achitarea inculpatului, prin reținerea legitimei apărări, nu este

întemeiată.

Din

probele administrate în cauză, rezultă că nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile expres prevăzute de lege pentru reținerea legitimei apărări, nici

privitoare la atac, și nici la apărare. Astfel, pentru a da naștere unei

apărări legitime, atacul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, prima

dintre acestea constând în materialitatea atacului.

Or, în

cauză, atacul părții vătămate nu a fost unul material, concretizat în acțiuni

fizice sau folosire de instrumente și mijloace în măsură să pericliteze

persoana inculpatului sau alte valori sociale ocrotite. în lipsa acestei prime

condiții, nu pot fi analizate nici celelalte, fiind exclusă o ripostă legitimă

în lipsa unui atac material.

Condiția

atacului de a fi material a fost prevăzută de legiuitor pentru a-l deosebi de

atacul verbal sau scris, care nu dă dreptul unei riposte legitime. Infracțiunea

săvârșită pentru respingerea unui atac verbal poate fi comisă în condițiile

circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Or, în

cauză nici această circumstanță atenuantă nu poate fi reținută, întrucât, din

probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit tentativa la omor

calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ci, dimpotrivă,

în cadrul unui conflict în care inculpatul a avut o atitudine agresivă, astfel

că nu se impune reținerea circumstanței atenuante legale a provocării. Susținerea

inculpatului că ar fi fost insultat de partea vătămată cu apelativul

"țigan" nu poate fi primită, întrucât nu a fost confirmată de nici un

alt mijloc de probă.

Drept

urmare, instanțele au ținut seama de toate împrejurările concrete în contextul

cărora inculpatul a săvârșit fapta și au constatat, în mod corect, că în cauză

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat, în concurs real cu infracțiunea de port ilegal de cuțit.

Nici

critica privind individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

În

raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de

modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat,

precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudine sinceră,

fără antecedente penale), rezultă că instanțele au individualizat în mod just

cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72

C. pen. și i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost orientat sub minimul

special prevăzut de lege, apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei

în regim privativ de libertate.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează

ca recursul inculpatului B.C. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat B.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 17

iunie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie

2008.