ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1338/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296 de la 20 decembrie 2006 a Tribunalului Alba a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al părților civile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.R.C. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul P.R.C., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul P.R.C. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata și în condițiile stipulate de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2006 până la zi. În baza art. 350 alin. (2) și (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.M., S.l., S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E. și L.V., toți cu domiciliul procesual ales în Mediaș. În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească în favoare părților civile suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, precum și suma de 5.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretențiile civile formulate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON în favoarea statului, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate au rămas în sarcina statului. S-a dispus ca suma de 140 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală și pentru termenul din 26 mai 2006, să fie înaintată din fondurile Ministerului Justiție în contul B.A. Alba. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în urmă cu aproximativ 5 ani, inculpatul P.R.C. s-a mutat în localitatea Iclod, unde și-a stabilit domiciliul.

Conform probelor testimoniale administrate, inculpatul a legat o strânsă relație de prietenie cu victima S.V., cei doi obișnuind să se ajute reciproc și să se găzduiască. Această prietenie a durat până în cursul lunii martie 2006, când între cei doi au intervenit neînțelegeri, generate de unele acuzații de furt aduse de victimă, inculpatului. În acest context, a avut loc un incident violent, în cursul căruia victima S.V. și martorul D.A. l-au agresat pe inculpat, acesta din urmă fiind bătut de cei doi și lovit cu o sticlă în cap de către victimă. Atât existența incidentului, cât și împrejurarea că inculpatul a suferit leziuni la nivelul capului au fost confirmate de relatările martorilor audiați în cauză.

Astfel, martorul C.S. a asistat la desfășurarea evenimentelor și a confirmat agresarea inculpatului de către victimă, iar martorii D.l., D.M., R.l. au sesizat leziunile prezentate de inculpat și au cunoscut, din relatările acestuia, că au fost provocate de victimă. Pe fondul acestor evenimente, în data de 10 aprilie 2006, inculpatul P.R.C. s-a deplasat la Blaj împreună cu martorii R.l. și D.G., intenționând să își depună actele pentru acordarea ajutorului social. În timp ce inculpatul și-a rezolvat problemele și s-a interesat și de unele chestiuni pentru martorul R.l., acesta din urmă a rămas împreună cu martorul D.G. la tăiat de vie, urmând ca spre seară să se întâlnească cu inculpatul, iar acesta să le comunice informațiile aflate.

În seara de 10 aprilie 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului D.G., pentru a discuta cu acesta și cu martorul R.l. Acasă la sus-numit se mai aflau martorii M.V., S.l. și C.S. La un moment dat, martorul C.S. a ieșit din casă, iar în curte s-a întâlnit cu victima S.V., aflată sub influența băuturilor alcoolice. Conform relatărilor martorului C.S., victima s-a interesat dacă inculpatul este în casă, iar la răspunsul afirmativ al martorului, i-a solicitat acestuia „să îl ajute”. Deși în declarația dată în fața instanței, martorul a susținut că nu a știut la ce se referă victima, în declarația olografă dată în fața organelor de urmărire penală imediat după incident, acesta a arătat clar că victima i-a solicitat ajutorul „ca să îl bată pe P.R.C.

pentru un motiv mai vechi”. Chiar după finalizarea discuției dintre martorul C.S. și victimă, inculpatul a părăsit domiciliul martorului D.G., ieșind în curte. Aici a fost interpelat de victimă, care i-a cerut să se oprească pentru a discuta ceva. Întrucât acesta a ignorat solicitarea victimei și a ieșit din curte, a fost urmat în stradă de S.V. și de martorul C.S. În urma altercației care a avut loc în stradă, victima S.V. a suferit o plagă tăiată în zona abdominală, care a condus rapid la deces, martorul C.S. a suferit o leziune la nivelul antebrațului, care a necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul P.R.C. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil pumn și care au necesitat 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Pentru a stabili modul de desfășurare al evenimentelor care au determinat aceste consecințe, instanța a dat relevanță acelor mijloace de probă care pot conduce la lămurirea stării de fapt, respectiv declarațiilor persoanelor implicate, inculpatul P.R.C. și martorul C.S., și actelor medicale care au atestat leziunile și modul de producere al acestora. Din coroborarea acestor mijloace de probă, a rezultat că, după ce au ieșit în stradă după inculpatul P.R.C., victima S. V. și martorul C.S. au început să îi aplice acestuia lovituri, în acest sens declarația inculpatului, coroborându-se cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1066/II/A/13 din 09 mai 2006, care a atestat existența unor excoriații și hematoame, atât la nivelul regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar extern și a umărului obrazului drept, cât și a unor echimoze la nivelul articulației sterno-claviculare drepte a inculpatului.

Raportat la concluziile actului medico-legal, susținerile inculpatului, în sensul că a fost atacat inițial de victimă și de martorul C.S. și că aceștia i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, apar ca fiind plauzibile. Prima instanță a avut în vedere și faptul că între victimă și martor a existat o înțelegere în sensul aplicării unei corecții inculpatului, înțelegere recunoscută indirect, după cum s-a arătat, de martorul C.S. Chiar martorul a arătat de altfel, în declarația dată în fata instanței, că a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în obraz, moment în care victima i-a strigat să nu intervină, deoarece inculpatul are cuțit. Când a auzit aceasta, conform propriilor relatări, martorul a încercat să aplice inculpatului încă o lovitură cu mâna dreaptă, însă inculpatul a ținut un cuțit în față pentru a para lovitura, moment în care martorul a fost tăiat în zona antebrațului.

Și după ce a fost rănit în această modalitate, martorul și-a continuat agresiunea, arătând că a mai încercat o dată să lovească inculpatul, însă datorită faptului că a fost stropit cu sânge, inculpatul a fugit, iar martorul s-a retras în casă pentru a-și bandaja rana. Raportat la insistența de care a dat dovadă martorul în continuarea agresiunii, chiar și în condițiile în care a suferit leziuni, nu a putut fi reținută susținerea acestuia, în sensul că a intervenit doar pentru a despărți părțile, întrucât acestea se îmbrânceau. Așadar, în urma analizării acestor probe, prima instanță a concluzionat că victima și martorul C.S. au urmărit inculpatul în stradă, l-au atacat, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, moment în care, aflându-se în inferioritate, inculpatul a scos briceagul pe care îl avea asupra sa și pe care îl folosea pentru a-și tăia alimentele.

Deși i-a avertizat pe cei doi să nu se mai apropie, agresiunea a continuat, împrejurare în care victima S.V. a fost tăiat la nivelul abdomenului, iar la scurt timp și în împrejurările deja descrise, martorul C.S. a fost tăiat la nivelul antebrațului. În urma leziunii suferite, victima S.V. a decedat, raportul de constatare medico-legală, concluzionând că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat anemiei acute prin hemoragie internă și externă, consecutive unei plăgi înjunghiate abdominale cu leziuni organice și vasculare. Raportat la starea de fapt descrisă, prima instanță a constatat că infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., pentru care inculpatul P.R.C.

a fost trimis în judecată, a fost săvârșită în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări, în acord cu prevederile art. 44 alin. (3) C. pen. A rezultat din actele dosarului, astfel cum au fost analizate, că inculpatul s-a aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și care a fost de natură să îi pună în pericol grav integritatea corporală. Prima instanță a avut în vedere în acest sens faptul că inculpatul a încercat să evite conflictul, ignorând victima când i-a cerut socoteală, faptul că a fost urmărit când a încercat să plece, că a fost atacat de două persoane, care au dat dovadă de persistență în ideea lor de aplicate a unei corecții și au continuat agresarea inculpatului și după ce au fost avertizate de existența briceagului.

Referitor la condiția existenței unui pericol grav pentru persoana sa, prima instanță a reținut că inculpatului i-au fost cauzate, până în momentul ripostei leziuni la nivelul capului, care au necesitate pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale. La această împrejurare s-a adăugat existența pluralității de agresori, aflați sub influența băuturilor alcoolice, precum și producerea incidentului pe timp de noapte și în contextul unui conflict anterior, soldat cu vătămare inculpatului. Aceste aspecte au îndreptățit concluzia că atacul a fost de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului. Fiind îndeplinite condițiile atacului, prima instanță a analizat condițiile în care s-a realizat apărarea.

Riposta inculpatului s-a concretizat în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, a fost precedată, incontestabil, de un atac și a fost îndreptată împotriva agresorului. De asemenea, prima instanță a constatat că riposta inculpatului a vizat în primul rând înlăturarea atacului și, raportat la gravitatea acestuia și la posibilitate de a-l înfrunta, apărarea a apărut ca având un caracter necesar. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 830/111/64 din 02 mai 2006, leziunile prezentate de victimă au putut fi produse prin acțiunea obiectului ascuțit-tăietor din față, oblic de sus în jos și dinainte spre înapoi. Raportat la aceste concluzii, prima instanță a constatat că acțiunea inculpatului a fost una specifică de apărare, vizând ținerea la distanță a agresorilor.

Referitor la existența proporției între apărare și atac, prima instanță a constatat că această condiție nu este îndeplinită în speță, riposta inculpatului și consecința acesteia, decesul victimei, fiind mult mai grave decât atacul soldat cu vătămarea inculpatului. Însă, având în vedere incidentul anterior dintre inculpat și victimă, precum și condițiile concrete în care s-a realizat atacul, declarațiile martorilor și ale inculpatului a rezultat că acesta din urmă a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului datorită tulburării și temerii produse. În acest sens, prima instanță a constatat că inclusiv organele de urmărire penală au reținut în favoarea inculpatului această stare de tulburare, pe fondul căreia a fost săvârșită fapta.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât nu putea fi reținută legitima apărare, ci doar starea de provocare, ceea ce impunea condamnare inculpatului și pentru această infracțiune; inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pentru că la data comiterii faptei nu desfășura nicio profesie sau funcție; s-a mai invocat și aplicarea legii mai favorabile în sensul că în caz de suspendare a executării pedepsei anterior modificării Codului penal, pedeapsa accesorie nu trebuia aplicată.

Părțile civile au criticat hotărârea pentru greșita reținere a stării de fapt de către prima instanță și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât în seara incidentului, inculpatul afirmase anterior că va omorî toți dușmanii, era înarmat cu un cuțit, în agresiune a lovit victima cu acel cuțit, lovind și pe martorul C.S., nefiind în legitimă apărare pentru că nici nu a prezentat urme serioase de lovituri. În vederea judecării apelurilor, instanța de apel a admis și administrat probe cu audierea martorilor D.G., C.S. și o completare a raportului de autopsie, a audiat inculpatul. Prin decizia penală nr. 131/ A de la 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 208/107/2006 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile S.T.E., S.A., S.N.

C., S.G., S.M. și S.l. împotriva sentinței penale nr. 296/20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 208/107/2006. S-a desființat sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată, sub aspectul laturii penale al cauzei: A fost condamnat inculpatul P.R.C., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată, începând cu 10 aprilie 2006 - 20 decembrie 2006. S-au menținut în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în cauză s-a reținut în mod corect că, în data de 10 aprilie 2006, în jurul orelor 20,30, în stradă inculpatul a aplicat victimei S.V. o lovitură cu un corp tăietor înțepător în zona abdominală, cauzându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia.

Anterior acelei zile între părți a avut loc o discuție (în luna martie 2006) care nu s-a finalizat cu acțiuni violente, până la data agresiunii, neexistând neînțelegeri între cei doi. În data de 10 aprilie 2006, după masă, inculpatul și victima s-au întâlnit pe raza comunei Sâncel și au consumat bere împreună, apoi în jurul orelor 20,30 s-au întâlnit la domiciliul martorului D.G. unde se aflau și martorii R.l., M.V., S.l. și C.S. La un moment dat, inculpatul a ieșit din casă, victima i-a cerut să se oprească pentru a discuta, însă inculpatul și-a continuat drumul ieșind în stradă, fiind urmat de victimă și apoi de martorul C.S.

În stradă, fără a fi de față decât martorul C.S., între inculpat și victimă s-a produs o altercație în urma căreia victima a suferit o plagă tăiată la nivelul antebrațului, care a necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a suferit și el leziuni la nivelul regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar și al umărului, obrazului drept, cât și echimoze la nivelul articulației sterno-claviculare, care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale și au putut fi produse prin lovituri de pumn. Prima instanță a acceptat varianta inculpatului potrivit căreia victima și martorul l-au atacat, lovindu-l cu pumnii și picioarele, și în această situație, pentru a se apăra, inculpatul a aplicat lovituri cu un briceag celor doi.

Această variantă a fost infirmată de declarația martorului C.S. care a arătat că în momentul în care el a ieșit în stradă, inculpatul și victima se loveau, victima atenționând pe martor că inculpatul are cuțit, după care, intervenind pentru a-i despărți și martorul a fost lovit cu cuțitul. Susținerea inculpatului că ar fi fost lovit de victimă și martor și, în timp ce era căzut la pământ i-a lovit pe cei doi în legitimă apărare cu briceagul, a fost infirmată și de actul medico-legal care atestă că lovirea victimei cu cuțitul s-a produs în timp ce inculpatul și victima erau în picioare, față în față, iar, logic, lovirea martorului în antebraț nu se putea produce din poziția afirmată de inculpat.

Prin urmare starea de fapt reținută de prima instanță nu a fost conformă cu probele din dosar, simpla afirmație a inculpatului, nesusținută de vreo probă, nefiind de natură a duce la reținerea ca reală a acestei variante. Infracțiunea comisă de inculpat a fost probată, atât cu declarația martorului C.S., cât și cu actele medico-legale care atestă agresiunea letală pentru victimă în timp ce între aceasta și inculpat avea loc un schimb de lovituri, iar victima era neînarmată. Nu se putea reține, astfel, în cauză legitima apărare, în modalitatea prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., pentru că și în situația în care inculpatul ar fi fost tulburat sau s-ar fi temut de atitudinea agresivă a victimei, apărarea sa a fost disproporționată, în raport cu pericolul reprezentat de victimă, care era neînarmată.

Agresiunea inculpatului a depășit limitele legitimei apărări, prin aceea că, chiar dacă inițial a crezut că va fi agresat, mijloacele folosite de el (un corp tăietor înțepător, apt de a produce leziuni mortale) nu erau proporționale cu agresiunea victimei exercitată prin folosirea pumnilor. În raport cu aceste considerente, în cauză nu se poate reține legitima apărare, ci doar circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Chiar dacă inculpatul ar fi fost atacat de victimă, împreună cu martorul C.S. (împrejurare nedovedită în cauză), în raport cu faptul că ambii erau neînarmați, iar el poseda acel briceag cu care i-a lovit pe amândoi, nici în această situație nu se putea reține dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen., ci tot cele ale art. 73 lit. b) C. pen.

Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile parchetului și ale părților vătămate au fost admise, desființată sentința atacată sub aspectul laturii penale, și, rejudecând, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. Întrucât această infracțiune este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând a se executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu executare, în detenție, prin înlăturarea suspendării condiționate.

Restul dispozițiilor sentinței, referitoare la latura civilă a cauzei și la cheltuielile judiciare au fost menținute. Apelul parchetului nu este fondat pentru motivele legate de înlăturarea pedepselor accesorii, întrucât acestea se aplică și se aplicau potrivit art. 71 C. pen., obligatoriu alături de pedeapsa principală și cu referire la toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., instanța, neputând să înlăture aplicarea celor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât legea nu permite. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat cuprins între 10 aprilie 2006 - 20 decembrie 2006. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri, părțile civile S.T., S.A., S.N., S.G., S.F., R.M., B.E., L. V., S.M. și S.l., criticând-o, arătând inițial succint că solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii din apel, doar sub aspectul individualizării pedepsei, considerând-o insuficientă față de circumstanțele producerii faptei, persoana inculpatului și atitudinea acestuia în fața de urmărire penală și judecată, precum și inculpatul P.R.C., acesta din urmă fără a arăta motivele de recurs. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 1917 la 21 ianuarie 2008, aflate la dosarul Înaltei Curți, motivele de recurs ale recurentului parte civilă S.l.

ș.a. prin apărător. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei pronunțate și rejudecând a se aplica o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea de omor calificat, înlăturând și circumstanța atenuantă a provocării, reținută de instanța de apel, considerând, în primul rând că instanța de apel a apreciat greșit starea de fapt, reținând că inculpatul a lovit cu cuțitul victima în mână, când de fapt inculpatul a lovit cu cuțitul în mână pe martorul C.S., că din coroborarea tuturor probelor de la dosar, starea de fapt reținută de instanță și chiar în rechizitoriu este greșită. Singura acțiune a victimei a fost de a-l striga pe inculpat să stea pentru a discuta cu acesta, iar pentru că inculpatul nu a dorit să se oprească, victima l-a urmat afară din curtea imobilului și în momentul în care l-a ajuns, l-a apostrofat pentru atitudinea lui față de mama victimei, în momentul în care martorul C.S.

a ajuns lângă cei doi, inculpatul îl ținea de gât pe victimă, fiind amândoi în picioare, iar la vederea martorului victima i-a strigat „ai grijă că are cuțit.” Este evident că în acel moment victima era înjunghiată, pentru că aceasta nu a mai avut nicio reacție, singura reacție venind din partea martorului C.S., care îi aplica o lovitură de palmă peste față, moment în care inculpatul îl înțeapă cu cuțitul în mână. Martorul, fără a ști că este lovit încearcă să-l mai lovească încă o dată, moment în care a observat că sângerează și l-a abandonat pe inculpat care pleacă, iar el s-a retras în casă.

Astfel, recurenta parte civilă prin apărător a menționată că este verosimilă această stare de fapt din următoarele aspecte: inculpatul are o singură leziune, cea de la nivelul arcadei oculare, constatată de către medici imediat după arestare și confirmată de medicul legist că putea fi produsă prin lovire cu pumnul; victima și inculpatul se aflau față în față, în picioare, în momentul în care a fost înjunghiat; declarația inculpatului, prima, imediat după reținerea lui de organul de urmărire penală, când a recunoscut că a fost lovit o singură dată, dar nu știe de către cine, victimă sau martor; procesul-verbal de cercetare a vestimentației în care s-a arătat că are singura leziune, cea din zona sprâncenoasă dr.

pe care declară că o are urmare loviturii primite de la victimă; declarația martorului D.G. care a arătat că l-a lovit pe inculpat, în față cu palma, menținută în toate fazele de cercetare. Analizând aceste probe, indubitabile, aflate la dosarul cauzei, singura variantă posibilă este aceasta și nu se poate reține provocarea.

De asemenea, recurenta parte civilă prin apărător a arătat că pedeapsa cu închisoarea de 5 ani pentru infracțiunea de omor calificat este una modică, nejustificată, nearătându-se de către instanța de apel ce anume a determinat-o să aplice o sancțiune, atât de ușoară, s-a aplicat o sancțiune mult sub minimul special fără vreo justificare, că inculpatul a indus în eroare organele de cercetare, indicând un anume loc în care a aruncat cuțitul, ca apoi să fie căutat în acel loc și să nu fie găsit, că inculpatul a avut mai multe variante cu privire la faptă și a manifestat dispreț față de familia victimei, solicitând aplicarea unei pedepse proporțională cu fapta sa. De asemenea, la dosarul cauzei, în recurs au mai fost depuse motivele de recurs al recurentei părți civile S.l.

transmise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 31 ianuarie 2008, Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în raport cu dispozițiile art. 171 C. proc. pen. și art. 6 din C.E.D.O. pentru a i se da posibilitatea acestuia să-și angajeze un apărător, potrivit încheierii de ședință de la data menționată, aflată la dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 13 martie 2008, au fost consemnate în detaliu concluziile părților cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, iar Înalta Curte, apreciind că față de lipsa delegației de substituire a apărătorului din oficiu și având în vedere manifestarea expresă de voință a apărătorului din oficiu prezent, avocat P.S.

de a permite doamnei avocat D.S. să fie prezentă la judecarea cauzei a acordat termen la 10 aprilie 2008, pentru când părțile prezente au termen în cunoștință, iar celelalte vor fi citate ca în precedent, s-a pus în vedere recurentului inculpat să-și angajeze din vreme apărător și să depună în scris la dosar motivele de recurs, s-a pus în vedere apărătorilor în cazul imposibilității de prezentare pentru termenul acordat, să asigure substituirea în cauză, având în vedere dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. privind rezonabilitatea soluționării cauzelor penale și a menținut delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentelor părți civile, în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazul de casare prevăzut la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea, în parte, a hotărârii atacate și rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a înlăturării circumstanței prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și a reaprecierii circumstanțelor avute în vedere la aplicarea pedepsei de 5 ani. În acest sens, a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit această circumstanță atenuantă, deși probele nu au confirmat-o, că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului și nu a încercat niciodată să despăgubească părțile civile.

Totodată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și de transport, conform chitanței depusă la dosar și mai multe bilete de tren. Apărătorul recurentului inculpat a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor părților civile. Având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, arătând că, în mod corect, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări, deoarece inculpatul a încercat să evite conflictul, dar a fost urmat de către victimă, care l-a agresat. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de părțile civile și de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de părțile civile S.T. E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l. și S.M. și de inculpatul P.R.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pentru recursurile declarate de părțile civile și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., pentru recursul declarat de recurentul inculpat, Înalta Curte constată recursurile părților civile și inculpatului ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Referitor la recursurile declarate de părțile civile S. T.E., S.A., S.N.C., S. G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l.

și S.M: Înalta Curte constată că instanța de apel, în baza unei parțiale cercetări judecătorești, concretizată în reascultarea intimatului inculpat P.R.C., readministrarea probei testimoniale și anume numai prin reascultarea martorilor D.G., C.S., R.l. și completarea altora, în sensul completării raportului de constatare medico-legală nr. 830/III/64 din 2 mai 2006, respectiv adresa nr. 830/III/64/2006 din 31 mai 2007, cu respectarea dispozițiilor art. 378 C. proc. pen. și în baza propriului examen asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cercetării judecătorești, în primă instanță și parțialei cercetări judecătorești, în apel, în mod corect a stabilit situația de fapt, precum și vinovăția inculpatului P.R.C.

în săvârșirea infracțiunilor de omor calificat cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și de port ilegal de armă albă, în public, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real. Astfel, în contextul cauzei s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pen., referitoare la aprecierea probelor, rezultând că fapta inculpatului P.R.C., din ziua de 10 aprilie 2006 de a purta, fără drept, în public, un cuțit de tip, briceag, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă albă în public, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Totodată, fapta inculpatului P.R.C., din aceeași zi de 10 aprilie 2006, care i-a aplicat, în public, victimei o lovitură puternică, cu cuțitul tip briceag, ale cărei dimensiuni minime erau de 5 - 6 cm., în zona abdominală, producându-i o plagă înjunghiată de 5/2,5 cm. pe hipocondrul stâng la 5 cm.

superior ombilicului și lateral acestuia, penetrantă, cu leziuni organice și vasculare, ce au condus la moartea violentă a acesteia, faptă săvârșită de inculpat, pe fondul unei puternice stări de tulburare, determinată de comportamentul victimei S.V., respectiv a unei altercații cu aceasta, în care s-au îmbrâncit, împingându-se reciproc cu mâinile în piept, producându-i-se ușoare echimoze, precum și de agresiunea martorului C.S, ce însoțea victima și, care intervenind să-i despartă, i-a dat, inculpatului, o lovitură cu pumnul în zona orbitală dreaptă, întrunesc obiectiv și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Față de împrejurarea că faptele se află în concurs real, au fost reținute dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. Înalta Curte, în baza propriului examen asupra ansamblului materialului probator administrat în cauză, constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, împrejurările privind comportamentul victimei, precum și agresiunea de către martor a inculpatului, rezultă din coroborarea raportului de constatare medico-legală privind pe inculpatul P. R.C., cu planșele fotografice efectuate de organele de poliție inculpatului, din care rezultă în zona feței o echimoză roșiatică, precum și cu declarațiile constante ale martorului C.S. În conținutul raportului de constatare medico-legală privind pe inculpatul P.R.C., întocmit de S.M.L.

al Spitalului Județean Alba cu nr. 1066/II/A/13 din 9 mai 2006, aflat la dosarul parchetului se atestă leziunea produsă, respectiv „Hematom al regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar extern și a umărului obrazului drept cu excoriații suprasprâncenos dreapta și în unghiul orbitar extern de culoare roșie, parțial zeminde, discrete echimoze roșcate la nivelul articulației sterno-claviculare drepte”, concluzionându-se că „1. Numitul P.R.C. prezintă leziuni corporale care s- au putut produce prin lovire cu corpuri dur, posibil pumn. 2. Leziunile descrise necesită 5 - 6 zile termen îngrijiri medicale și pot data din ultimele 24 de ore.” Martorul ocular C.S., în declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 11 aprilie 2006, în fața procurorului a arătat că „.Având în vedere acestea, am ieșit și eu în stradă, după victimă, la circa 4 secunde după ce acesta ieșise.

M-am deplasat câțiva metri și i-am găsit pe cei doi, respectiv pe învinuit și pe victimă care se împingeau reciproc cu mâinile în piept fără a se înjura ori a se amenința cu bătaia ori cu moartea. Văzându-I pe învinuit mai insistent în a o împinge pe victimă, i-am aplicat acestuia o lovitură cu palma peste față, gândindu-mă că se va speria și va pleca la domiciliul lui. Atunci victima mi-a strigat „N., ai grijă că are cuțit”. În acel moment am vrut să-l lovesc cu pumnul pe învinuit pentru a-l doborî la pământ în scopul de a-l putea mai ușor deposeda de cuțitul de care m-a atenționase victima că acesta îl are asupra lui. Astfel, am vrut să-l lovesc cu pumnul mâinii mele drepte undeva în zona pieptului sau a feței, dar nu am reușit, întrucât învinuitul mi-a parat lovitura cu mâna lui dreaptă, eu simțind că am fost tăiat de un cuțit în mâna mea dreaptă.

Am simțit că îmi curge sânge i-am spus victimei că sunt tăiat și că mă duc în casă să mă spăl și să mă pansez.”. Același martor, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță la data de 31 iulie 2006 a menționat că „.Eu nu m-am dus imediat după ei, însă după 5 minute am ieșit și eu în fața porții și am constatat că inculpatul îl ținea pe S.V. de gât cu o mână. Eu m-am repezit spre ei și i-am aplicat cu pumnul stâng o lovitură în obrazul inculpatului. S.V. mi-a strigat, nu te băga că are cuțit. Când am auzit aceasta, am încercat să aplic o a doua lovitură cu mâna dreaptă, inculpatul a ținut un cuțit în față pentru a para lovitura și m-a tăiat la mâna dreaptă în zona antebrațului, vârful cuțitului mi-a intrat pe de-o parte a antebrațului și mi-a ieșit pe cealaltă.”.

În apel, martorul C.S. în declarația dată la 3 mai 2007 a precizat că „în momentul în care am ajuns în fața porții l-am observat pe inculpat că-l ținea cu mâinile pe piept pe victimă, dorind să-i despart m-am apropiat în momentul în care victima a strigat la mine să fiu atent că inculpatul are cuțit, am încercat să lovesc cu mâna stângă apoi cu brațul drept, braț la care am fost tăiat cu cuțitul.”. În declarațiile lor, martorii D.G., M.V., R.l., au arătat împrejurările ulterioare faptei, pe care le-au perceput, respectiv au constatat starea în care se afla victima, făcând și alte precizări. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, martorul D.G. a arătat că „Odată ajuns în preajma victimei R.I.

a încercat să îl resusciteze, însă fără succes. Mie mi s-a părut că victima era decedată, întrucât nu mai vorbea și nu se mai mișca deloc. În aceeași zi, în jurul amiezii, orele 12,00, am luat masa împreună cu inculpatul și am constatat că acesta avea o brișcă cu care tăia alimentele.”. Același martor, în declarația dată în apel, la 3 mai 2007 a menționat că „Seara ne-am adunat mai multe persoane la domiciliul meu pentru a bea un pahar de vin, inculpatul a venit și el și ni s-a alăturat după care la un moment dat inculpatul a ieșit din casă și după aproximativ 10 minute numitul C.S. care anterior fusese și el la dom. meu și ieșise afară, s-a întors tăiat la mână. L-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-a spus că a fost tăiat de către inculpat.

Nu am văzut să aibă vreo brișcă la el inculpatul în acea zi.” Martorul M.V. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță la 18 septembrie 2006, a menționat că „La poartă ne-am întâlnit cu 2 femei, B.A. și B.A. care ne-au strigat că S.G. e bătut. Când am ajuns în dreptul acestuia R.I. i-a luat pulsul și a zis că e rece. Menționez că am ajuns în același timp cu R.I. cu Sălcudean, cu D.G. lângă victimă. Victima nu mai mișca.”. Martorul R.I. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță la 20 noiembrie 2006 a precizat că „Toți cei care am fost în casă am ieșit afară și l-am văzut pe S.V. pe jos culcat. Lângă el erau 2 femei care strigau să se ridice.

Când m-am apropiat și i-am ridicat capul mi s-a părut că acesta vorbea însă e posibil să fi fost doar un horcăit. Știu că s-a dus cineva să sune la 112 iar între timp cineva i-a așezat victimei o pernă sub cap și I-a acoperit cu cearșaf. Ulterior, a venit poliția și a efectuat cercetări.”. Același martor în declarația dată în apel, la 20 septembrie 2007 a arătat că „eu personal nu am văzut ce s-a întâmplat doar că fiind în casă la D.G. la un moment dat a venit C.S. tăiat la mână și după ce l-am legat să-i oprim sângerarea am ieșit în stradă unde am văzut victima căzută jos și 2 femei lângă aceasta. Când am văzut victima aceasta nu mai mișca.”. În declarația dată în fața procurorului Ia 11 aprilie 2006, inculpatul P.R.C.

a arătat că „Când am ajuns lângă ei, victima mi-a sus să mă opresc pentru că vrea să-mi spună ceva iar eu nu i-am răspuns, am trecut de ei și am ieșit în stradă. Am luat-o în stânga pentru a mă duce acasă și după circa 4 m am fost ajuns din urmă de cei doi sus amintiții, respectiv eu m-am oprit pentru că victima mi-a spus să mă opresc pentru a-mi spune ceva. M-am întors ce fața la cei doi la o distanță de circa un m de ei. Cei doi stăteau unul lângă altul, însă nu-mi amintesc care stătea în dreapta și care stătea în stânga. În acel moment victima mi-a spus „ce ai mă treabă cu mama acuzându-mă că am vorbit urât despre ea.” „Când a terminat aceste cuvinte victima m-a lovit cu pumnul o singură dată, nu-mi amintesc de la care mână, în față în dreptul ochiului drept.

În timp ce eram căzut la pământ am fost lovit cu picioarele de către victimă și de către numitul C.S. de circa 3 - 4 ori. Am fost lovit pe la coaste și pe la picioare. M-am ridicat de jos și înainte să ajung în picioare în fața celor doi, mi-am scos cu mâna dreaptă briceagul din buzunarul interior al gecii și i-am desfăcut lama cu ajutorul mâinii mele stângi. Când am ajuns în picioare față în față cu cei doi, le-am spus nu vă băgați că dau cu brișcă.” În acel moment victima a făcut un gest pentru a mă lovi din nou cu pumnul, iar eu i-am aplicat o lovitură cu briceagul în zona toracică sau abdominală, nu-mi amintesc exact cum am aplicat lovitura, însă știu că am dat din lateral dinspre dreapta spre stânga.

După acest moment, numitul C.S. s-a pus în fața mea, încercând să mă oprească să fug de la fața locului în direcția locuinței mele și chiar a făcut o mișcare cu intenția de a mă lovi cu pumnul. Văzând aceasta am lovit încă o dată cu briceagul înspre numitul C.S. după care am luat-o la fugă în direcția locuinței mele. Pe acesta din urmă l-am lovit tot dinspre dreapta spre stânga, dar nu știu dacă l-am atins în vreo zonă a corpului.”. Inculpatul P.R.C., în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță a menționat că „La un moment dat am plecat cu intenția de a merge acasă și în curte, am fost abordat de către victima S.V. și martorul C.S. Acești au încercat să oprească, partea vătămată pentru a sta de vorbă.

Menționez că avusesem anumite conflicte cu victima, participând ca martor într-un proces în care victima a fost acuzată de tentativă de omor. Am ieșit din curte, cei doi au ieșit după mine. Victima m-a întrebat ce am cu mama lui și de ce nu am mai fost la el la lucru. Victima a început să-mi aplice lovituri cu pumnii și picioarele după care m-a lovit și C.S. cu piciorul. Urmare a loviturilor primite de la victimă m-am prăbușit în genunchi, după care cei doi au continuat să mă lovească cu pumnii și picioarele. Nemaiputând suporta loviturile primite, am scos un briceag pe care nu intenționam să-l folosesc ci pentru a mă apăra. Eu țineam briceagul în mână, victima s-a aruncat peste mine și cu acea ocazie s-a tăiat.

Mi-am dat seama că victima era tăiat în zona abdominală, din cauza tulburării nu-mi amintesc exact ce s-a întâmplat acolo și nu pot să precizez dacă am făcut sau nu vreo mișcare de lovire spre victimă cu mâna în care țineam briceagul.”. În declarația dată în apel, inculpatul P.R.C. a arătat că „. cei doi mi-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele până am căzut la pământ și atunci când am reușit să mă ridic în genunchi în timp ce cei doi mă loveau în continuare am aplicat și eu lovitura de cuțit. Eu nu am văzut în ce parte a corpului lovesc. Am dat de frică și am apreciat că lovesc în picior. Și după ce am aplicat lovitura de cuțit cei doi m-au lovit în continuare. Când am reușit să scop dintre ei eu am fugit și așa s-a încheiat conflictul.

Inițial, înainte de începerea conflictului eu am ieșit la poartă să merg acasă și am fost urmat de victimă și de martorul C.S. Victima m-a strigat să rămân să discutăm. Imediat după aceea. Deși eu vroiam să merg spre casă am fost ajuns și victima m-a întrebat ce am eu cu mama lui și înainte de a primi vreun răspuns m-a lovit apoi a continuat conflictul așa cum a arătat. Obiectul tăietor folosit de mine era un briceag, o brișcă, care, de regulă stă închisă, dar în timp ce eram lovit și eram la pământ am reușit să o deschid și apoi să aplic lovitura. Apreciez lama la 5 - 6 cm., prăselele la 7 - 8 cm. Eu am fost lovit de cei doi mai ales peste cap.” Astfel, împrejurările ce au marcat începutul altercației dintre victima S.V.

și inculpatul P.R.C., respectiv îmbrâncelile, împingerea dintre victimă și inculpat, agresarea inițială a inculpatului P.R.C., de către martorul C.S., fiindu-i cauzată inculpatului, leziunile atestate medico-legal, precum și modul în care inculpatul a acționat, pe fondul tulburării produse, atât de victimă, cât și de martor, ceea ce l-a determinat să lovească cu cuțitul tip briceag, pe martor și pe victimă, acesteia din urmă, fiindu-i produse leziuni care au condus la deces, au rezultat din coroborarea declarațiile constante ale martorului ocular C.S.N., cu raportul de constatare medico-legală privind pe inculpat, cu declarațiile celorlalți martori care au constatat numai împrejurările ulterioare privind decesul victimei, cu raportul de constatare medico-legal de autopsie al victimei care a atestat leziunile și cauza decesului victimei, așa cum a fost completat și parțial cu declarațiile inculpatului, numai în ceea ce privește aspectul lovirii de către martor.

Afirmațiile inculpatului P.R.C., că la momentul de început al incidentului ar fi fost lovit cu pumnii și picioarele, atât de către victimă, cât și de martor, de acesta din urmă cu piciorul, după care ar fi căzut la pământ, iar ulterior pentru a se apăra ar fi lovit cu cuțitul în condițiile arătate nu se coroborează, cu declarațiile constante ale martorului ocular C.S., în care a descris în detaliu începerea incidentului, prin evidențierea constantă a constatării că la momentul în care a venit să vadă ce se întâmplă cei doi se îmbrânceau, împingându-se reciproc, intervenind prin aplicarea unui pumn în fața inculpatului, împrejurare în care inculpatul a aplicat loviturile de cuțit, precum și nici cu raportul de constatare medico-legal privind starea inculpatului, care atestă hematomul produs în zona feței, precum și doar discrete echimoze roșcate la nivelul articulației sterno-claviculare drepte, ceea ce confirmă doar împingerea și nicidecum alte leziuni mai grave, care s-ar fi putut produce pe corpul acestuia, în condițiile în care ar fi fost agresat cu pumnii și picioarele.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că riposta inculpatului P.R.C., concretizată în lovirea victimei S.V. cu cuțitul, a avut loc, pe fondul stării de tulburare în care inculpatul se afla, aceasta fiind determinată de provocarea, atât din partea victimei, prin îmbrâncirile, împingerea dintre cei doi, cât și din partea martorului C.S., ce se afla împreună cu victima, prin aplicarea loviturii cu pumnul în zona feței inculpatului, așa încât este justificată reținerea circumstanței legale atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate pentru faptele comise, precum și a celei rezultante, cu executare în regim de detenție, de către instanța de apel au fost corect individualizate.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra solicitării de majorare a pedepsei aplicată inculpatului, apreciază că aceasta nu se impune, în contextul cauzei, având în vedere gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale, cum este viața omului, dar și circumstanțele în care a fost săvârșită, respectiv în public, însă pe fondul provocării din partea victimei și a martorului, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, nu era cunoscut ca o fire violentă, fiindu-i teamă că era bătut de toată lumea, fiind un copil singur, așa cum rezultă din declarația martorului D.l., din declarația martorului R.l.

Așadar, pedepsele aplicate inculpatului, în mod diferențiat pentru faptele comise, cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat, fiind stabilit sub minimul legal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante legale judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu executare în regim de detenție, aceasta fiind singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului reflectă nu numai evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dar și principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul P.R.C. împotriva aceleiași decizii: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză în cursul procesului penal, așa cum s-a arătat în detaliu în considerentele la recursurile părților civile, rezultă că a fost dovedită vinovăția inculpatului P.R.C. în săvârșirea atât a infracțiunii de port ilegal de armă albă în public prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cât și a infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, în mod corect, instanța de apel, în baza parțialei cercetării judecătorești efectuate și în baza propriei evaluări asupra tuturor mijloacelor de probă administrate a înlăturat argumentele primei instanțe referitoare la legitima apărare, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Înalta Curte constată la rândul său, în baza propriei examinări a tuturor mijloacelor de probă administrate, al căror conținut al unora din acestea l-a evidențiat în mod expres, așa cum s-a arătat în considerentele mai sus prezentate la recursurile părților civile, că, în cauză, în mod corect a fost reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, deoarece susținerile inculpatului cu privire la agresarea sa de către victimă și martori, cu pumnii și picioarele, ceea ce l-ar fi îndreptățit să se apere cu cuțitul, lovind victima în condițiile arătate, nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, fiind infirmate de declarația martorului C.S.N., care a arătat că la momentul la care a sosit, a văzut victima și inculpatul că se îmbrânceau, se împingeau cu mâinile în piept, el fiind cel care i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feței, aspecte care au fost confirmate și prin actul medico-legal menționat.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepția asupra mijloacelor de probă administrate de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o deplină concordanță, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare, ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părți civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l.

și S.M. și de recurentul inculpat P.R.C. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurentele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat și recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU AC