ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1338/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1338/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296 de la 20

decembrie 2006 a Tribunalului

Alba a fost respinsă cererea

formulată de apărătorul ales al părților civile privind schimbarea încadrării

juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

P.R.C. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., cu referire la art. 44 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul P.R.C.,

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.

174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost

condamnat inculpatul P.R.C. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de port ilegal de armă albă în public.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) – c) C. pen., pe durata și în condițiile stipulate de art. 71 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform

art. 82 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării condiționate a

executării pedepsei

închisorii aplicate s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2006

până la zi.

În baza art. 350 alin. (2) și (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus

punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă

cauză.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile

S.M., S.l., S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E. și L.V., toți cu

domiciliul procesual ales în Mediaș.

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., cu

referire la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească

în favoare părților civile suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale,

precum și suma de 5.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretențiile civile formulate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 400 RON în favoarea statului, cu titlul de cheltuieli judiciare

avansate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli

judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca suma de 140 RON, reprezentând onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat

în faza de urmărire penală

și pentru termenul din 26 mai 2006, să fie

înaintată din fondurile Ministerului Justiție în contul B.A. Alba.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în

urmă cu aproximativ 5 ani, inculpatul P.R.C. s-a

mutat

în localitatea Iclod, unde și-a stabilit domiciliul.

Conform probelor testimoniale administrate, inculpatul a legat o

strânsă relație de prietenie cu victima S.V., cei doi obișnuind să se ajute

reciproc și să se găzduiască.

Această prietenie a durat până în cursul

lunii martie 2006, când între

cei doi au intervenit

neînțelegeri, generate de unele acuzații de furt aduse de victimă,

inculpatului.

În acest context, a avut loc un incident violent, în cursul căruia

victima S.V. și martorul D.A. l-au agresat pe inculpat, acesta din urmă fiind

bătut de cei doi și lovit cu o sticlă în cap de către victimă.

Atât existența incidentului, cât și

împrejurarea că inculpatul a suferit

leziuni la nivelul

capului au fost confirmate de relatările martorilor audiați în cauză.

Astfel, martorul C.S. a asistat la desfășurarea evenimentelor și a

confirmat agresarea inculpatului de către victimă, iar martorii D.l., D.M., R.l.

au sesizat leziunile prezentate de inculpat și au cunoscut, din relatările

acestuia, că au fost provocate de victimă.

Pe fondul acestor evenimente, în data de 10 aprilie 2006, inculpatul P.R.C.

s-a deplasat la Blaj împreună cu martorii R.l. și D.G., intenționând să își

depună actele pentru acordarea ajutorului social.

În timp ce inculpatul și-a rezolvat problemele și s-a interesat și de

unele chestiuni pentru martorul R.l., acesta din urmă a rămas împreună cu

martorul D.G. la tăiat de vie, urmând ca spre seară să se întâlnească cu

inculpatul, iar acesta să le comunice informațiile aflate.

În seara de 10 aprilie 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice,

respectiv bere, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului D.G., pentru a

discuta cu acesta și cu martorul R.l.

Acasă la sus-numit se mai aflau martorii M.V., S.l. și C.S.

La un moment dat, martorul C.S. a ieșit din casă, iar în curte s-a

întâlnit cu victima S.V., aflată sub influența băuturilor alcoolice.

Conform relatărilor martorului C.S., victima s-a interesat dacă

inculpatul este în casă, iar la răspunsul afirmativ al martorului, i-a

solicitat acestuia „să îl ajute”.

Deși în declarația dată în fața instanței, martorul a susținut că nu a

știut la ce se referă victima, în declarația

olografă dată în fața organelor de

urmărire penală imediat după incident,

acesta a arătat clar că victima i-a solicitat ajutorul „ca să îl bată pe P.R.C.

pentru un motiv mai vechi”.

Chiar după finalizarea discuției dintre martorul C.S. și victimă,

inculpatul a părăsit domiciliul martorului D.G.,

ieșind în curte.

Aici a fost interpelat de victimă, care i-a cerut să se oprească pentru

a discuta ceva.

Întrucât acesta a ignorat solicitarea

victimei și a ieșit din curte, a fost

urmat în stradă de S.V.

și de martorul C.S.

În urma altercației care a avut loc în stradă, victima S.V. a suferit o

plagă tăiată în zona abdominală, care a condus rapid la deces, martorul C.S. a

suferit o leziune la nivelul antebrațului, care a necesitat pentru vindecare 11

- 12 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul P.R.C. a suferit leziuni corporale

care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil pumn și care au

necesitat 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Pentru a stabili modul de desfășurare al evenimentelor care au

determinat aceste consecințe, instanța a dat relevanță acelor mijloace de probă

care pot conduce la lămurirea stării de fapt, respectiv declarațiilor

persoanelor implicate, inculpatul P.R.C. și martorul C.S., și actelor medicale

care au atestat leziunile și modul de producere al acestora.

Din coroborarea acestor mijloace de probă,

a rezultat că, după ce au ieșit în stradă după inculpatul P.R.C., victima S.

V. și martorul C.S. au început să îi aplice acestuia lovituri, în acest

sens declarația inculpatului, coroborându-se cu concluziile raportului de

constatare medico-legală nr. 1066/II/A/13 din 09 mai 2006, care a atestat

existența unor excoriații și hematoame, atât la nivelul regiunii sprâncenoase

drepte, a unghiului orbitar extern și a umărului obrazului drept, cât și a unor

echimoze la nivelul articulației sterno-claviculare drepte a inculpatului.

Raportat la concluziile actului medico-legal, susținerile inculpatului,

în sensul că a fost atacat inițial de victimă și de martorul C.S. și că aceștia

i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, apar ca fiind plauzibile. Prima

instanță a avut în vedere și faptul că între victimă și martor a existat o

înțelegere în sensul aplicării unei corecții inculpatului, înțelegere

recunoscută indirect, după cum s-a arătat, de martorul C.S.

Chiar martorul a arătat de altfel, în declarația dată în fata

instanței, că a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în obraz, moment în

care victima i-a strigat să nu intervină, deoarece inculpatul are cuțit.

Când a auzit aceasta, conform propriilor relatări, martorul a încercat

să aplice inculpatului încă o lovitură cu mâna dreaptă, însă inculpatul a ținut

un cuțit în față pentru a para lovitura, moment în care martorul a fost tăiat

în zona antebrațului.

Și după ce a fost rănit în această modalitate, martorul și-a continuat

agresiunea, arătând că a mai încercat o dată să lovească inculpatul, însă

datorită faptului că a fost stropit cu sânge, inculpatul a fugit, iar martorul

s-a retras în casă pentru a-și bandaja rana.

Raportat la insistența de care a dat dovadă martorul în continuarea

agresiunii, chiar și în condițiile în care a

suferit leziuni, nu a putut fi reținută

susținerea acestuia, în sensul

că a intervenit doar pentru a despărți părțile, întrucât acestea se îmbrânceau.

Așadar, în urma analizării acestor probe, prima instanță a

concluzionat că victima și martorul C.S. au

urmărit inculpatul în stradă,

l-au atacat, i-au aplicat lovituri cu

pumnii și picioarele, moment în care, aflându-se în inferioritate, inculpatul a

scos briceagul pe care îl avea asupra sa și pe care îl folosea pentru a-și tăia

alimentele.

Deși i-a avertizat pe cei doi să nu se mai apropie, agresiunea a

continuat, împrejurare în care victima S.V. a fost tăiat la nivelul

abdomenului, iar la scurt timp și în împrejurările deja descrise, martorul C.S.

a fost tăiat la nivelul antebrațului.

În urma leziunii suferite, victima S.V. a decedat, raportul de

constatare medico-legală, concluzionând că moartea acestuia a fost violentă și

s-a datorat anemiei acute prin hemoragie internă și externă, consecutive unei

plăgi înjunghiate abdominale cu leziuni organice și vasculare.

Raportat la starea de fapt descrisă, prima instanță a constatat că

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

pentru care inculpatul P.R.C. a fost trimis în judecată, a fost săvârșită în

condițiile depășirii limitelor legitimei apărări, în acord cu prevederile art.

44 alin. (3) C. pen.

A rezultat din actele dosarului, astfel cum au fost analizate, că

inculpatul s-a aflat în fața unui atac material, direct, imediat și injust,

îndreptat împotriva sa și care a fost de natură să îi pună în pericol grav

integritatea corporală.

Prima instanță a avut în vedere în acest sens faptul că inculpatul a

încercat să evite conflictul, ignorând victima când i-a cerut socoteală, faptul

că a fost urmărit când a încercat să plece, că a fost atacat de două persoane,

care au dat dovadă de persistență în ideea lor de aplicate a unei corecții și

au continuat agresarea inculpatului și după ce au fost avertizate de existența

briceagului.

Referitor la condiția existenței unui

pericol grav pentru persoana sa,

prima instanță a reținut că inculpatului i-au fost cauzate, până în

momentul

ripostei leziuni la nivelul capului, care au

necesitate pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale. La această

împrejurare s-a adăugat existența pluralității de agresori, aflați sub

influența băuturilor alcoolice, precum și producerea incidentului pe timp de

noapte și în contextul unui conflict anterior, soldat cu vătămare inculpatului.

Aceste aspecte au îndreptățit concluzia

că atacul a fost de natură să

pună în pericol grav

persoana inculpatului.

Fiind îndeplinite condițiile atacului, prima instanță a analizat

condițiile în care s-a realizat apărarea.

Riposta inculpatului s-a concretizat în săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală, a fost precedată,

incontestabil, de un atac și a

fost îndreptată împotriva agresorului.

De asemenea, prima instanță a constatat că riposta inculpatului a vizat

în primul rând înlăturarea atacului și, raportat la gravitatea acestuia și la

posibilitate de a-l înfrunta, apărarea a apărut ca având un caracter necesar.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 830/111/64 din 02

mai 2006, leziunile prezentate de victimă au putut fi produse prin acțiunea

obiectului ascuțit-tăietor din față, oblic de sus în jos și dinainte spre

înapoi. Raportat la aceste concluzii, prima instanță a constatat că acțiunea

inculpatului a fost una specifică de apărare, vizând ținerea la distanță a

agresorilor.

Referitor la existența proporției între apărare și atac, prima instanță

a constatat că această condiție nu este îndeplinită în speță, riposta

inculpatului și consecința acesteia, decesul victimei, fiind mult mai grave

decât atacul soldat cu vătămarea inculpatului.

Însă, având în vedere incidentul anterior dintre inculpat și victimă,

precum și condițiile concrete în care s-a realizat atacul, declarațiile

martorilor și ale inculpatului a rezultat că

acesta din urmă a depășit limitele

unei apărări proporționale cu

gravitatea pericolului datorită tulburării și temerii produse.

În acest sens, prima instanță a constatat că inclusiv organele de

urmărire penală au reținut în favoarea inculpatului această stare de tulburare,

pe fondul căreia a fost săvârșită fapta.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba și părțile civile.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului

pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât nu putea fi reținută legitima

apărare, ci doar starea de provocare, ceea ce impunea condamnare inculpatului

și pentru această infracțiune; inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. c) C.

pen., pentru că la data comiterii faptei nu desfășura nicio profesie

sau funcție; s-a mai invocat și aplicarea legii

mai favorabile în sensul că în

caz de suspendare a executării pedepsei

anterior modificării Codului penal, pedeapsa accesorie nu trebuia aplicată.

Părțile civile au criticat hotărârea pentru greșita reținere a stării

de

fapt de către prima instanță și

achitarea inculpatului pentru infracțiunea de

omor calificat, întrucât

în seara incidentului, inculpatul afirmase anterior că va omorî toți dușmanii,

era înarmat cu un cuțit, în agresiune a lovit victima cu acel cuțit, lovind și

pe martorul C.S., nefiind în legitimă apărare pentru că nici nu a prezentat

urme serioase de lovituri.

În vederea judecării apelurilor, instanța de apel a admis și

administrat probe cu audierea martorilor D.G., C.S.

și o completare a raportului de autopsie, a audiat inculpatul.

Prin decizia penală nr. 131/ A de la 20 septembrie 2007 a Curții de

Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 208/107/2006 au

fost admise apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Alba și părțile civile S.T.E., S.A., S.N.

C., S.G., S.M.

și S.l. împotriva

sentinței penale nr.

296/20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar

penal nr.

208/107/2006.

S-a desființat sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată,

sub aspectul laturii penale al cauzei:

A fost condamnat inculpatul P.R.C.,

la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; un an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va executa

în final inculpatul.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a) – c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata

executată, începând cu 10 aprilie 2006 - 20 decembrie 2006.

S-au menținut în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale

atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în cauză s-a

reținut în mod corect că, în data de 10 aprilie 2006, în jurul orelor 20,30, în

stradă inculpatul a aplicat victimei S.V. o lovitură cu un corp tăietor

înțepător în zona abdominală, cauzându-i leziuni grave care au condus la

decesul acesteia.

Anterior acelei zile între părți a avut loc o discuție (în luna martie

2006) care nu s-a finalizat cu acțiuni violente, până la data agresiunii,

neexistând neînțelegeri între cei doi. În data de 10 aprilie 2006, după masă,

inculpatul și victima s-au întâlnit pe raza comunei Sâncel și au consumat bere

împreună, apoi în jurul orelor 20,30 s-au întâlnit la domiciliul martorului D.G.

unde se aflau și martorii R.l., M.V., S.l. și C.S. La un moment dat, inculpatul

a ieșit din casă, victima i-a cerut să se oprească pentru a discuta, însă

inculpatul și-a continuat drumul ieșind în stradă, fiind urmat de victimă și

apoi de martorul C.S. În stradă, fără a fi de față decât martorul C.S., între

inculpat și victimă s-a produs o altercație în urma căreia victima a suferit o

plagă tăiată la nivelul antebrațului, care a necesitat pentru vindecare 11 - 12

zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a suferit și el leziuni la nivelul

regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar și al umărului, obrazului

drept, cât și echimoze la nivelul articulației sterno-claviculare, care au

necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale și au putut fi produse prin lovituri

de pumn.

Prima instanță a acceptat varianta inculpatului potrivit căreia victima

și martorul l-au atacat, lovindu-l cu pumnii și picioarele, și în această

situație, pentru a se apăra, inculpatul a aplicat lovituri cu un briceag celor

doi.

Această variantă a fost infirmată de declarația martorului C.S. care a

arătat că în momentul în care el a ieșit în stradă, inculpatul și victima se

loveau, victima atenționând pe martor că inculpatul are cuțit, după care,

intervenind pentru a-i despărți și martorul a fost lovit cu cuțitul.

Susținerea inculpatului că ar fi fost lovit de victimă și martor și, în

timp ce era căzut la pământ i-a lovit pe cei doi în legitimă apărare cu

briceagul, a fost infirmată și de actul medico-legal care atestă că lovirea

victimei cu cuțitul s-a produs în timp ce inculpatul și victima erau în

picioare, față în față, iar, logic, lovirea martorului în antebraț nu se putea

produce din poziția afirmată de inculpat.

Prin urmare starea de fapt reținută de prima instanță nu a fost

conformă cu probele din dosar, simpla afirmație a

inculpatului, nesusținută

de vreo probă, nefiind de natură a duce la

reținerea ca reală a acestei

variante.

Infracțiunea comisă de inculpat a fost probată, atât cu declarația

martorului

C.S., cât și cu actele medico-legale care atestă agresiunea letală pentru

victimă în timp ce între aceasta și inculpat avea loc un schimb de lovituri,

iar victima era neînarmată.

Nu se putea reține, astfel, în cauză legitima apărare, în modalitatea

prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., pentru că și în situația în care

inculpatul ar fi fost tulburat sau s-ar fi temut de atitudinea agresivă a

victimei, apărarea sa a fost disproporționată, în raport cu pericolul

reprezentat de victimă, care era neînarmată.

Agresiunea inculpatului a depășit limitele legitimei apărări, prin

aceea că, chiar dacă inițial a crezut că va fi agresat, mijloacele folosite de

el (un corp tăietor înțepător, apt de a produce leziuni mortale) nu erau

proporționale cu agresiunea victimei exercitată prin folosirea pumnilor.

În raport cu aceste considerente, în cauză nu se poate reține legitima

apărare, ci doar circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen.

Chiar dacă inculpatul ar fi fost atacat de victimă, împreună cu

martorul C.S. (împrejurare nedovedită în cauză), în raport cu faptul că ambii

erau neînarmați, iar el poseda acel briceag cu care i-a lovit pe amândoi, nici

în această situație nu se putea reține dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.,

ci tot cele ale art. 73 lit. b) C. pen.

Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., apelurile parchetului și ale părților vătămate au fost admise,

desființată sentința atacată sub aspectul laturii penale, și, rejudecând, în

baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b)

C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat.

Întrucât această infracțiune este concurentă cu infracțiunea prevăzută

de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând a se

executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu executare, în detenție,

prin înlăturarea suspendării condiționate.

Restul dispozițiilor sentinței, referitoare la latura civilă a cauzei

și la cheltuielile judiciare au fost menținute.

Apelul parchetului nu este fondat pentru motivele legate de înlăturarea

pedepselor accesorii, întrucât acestea se aplică și se aplicau potrivit art. 71

C. pen., obligatoriu alături de pedeapsa principală și cu referire la toate

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., instanța, neputând să

înlăture aplicarea celor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât legea

nu permite.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul executat cuprins între 10 aprilie 2006 - 20 decembrie

2006.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din

apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri,

părțile civile S.T., S.A., S.N., S.G., S.F., R.M., B.E., L.

V., S.M. și S.l., criticând-o, arătând inițial

succint că solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii

din apel, doar sub aspectul individualizării pedepsei, considerând-o

insuficientă față

de circumstanțele producerii faptei, persoana

inculpatului și atitudinea acestuia în fața de urmărire penală și judecată,

precum și inculpatul P.R.C., acesta din urmă fără a arăta motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost

înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub

nr. 1917 la

21 ianuarie 2008, aflate la dosarul Înaltei Curți, motivele

de recurs ale recurentului parte civilă S.l. ș.a. prin apărător.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta parte civilă a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei pronunțate și rejudecând

a se aplica o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea de omor calificat,

înlăturând și circumstanța atenuantă a provocării, reținută de instanța de

apel, considerând, în primul rând că instanța de apel a apreciat greșit starea

de fapt, reținând că inculpatul a lovit cu cuțitul victima în mână, când de

fapt inculpatul a lovit cu cuțitul în mână pe martorul C.S., că din coroborarea

tuturor probelor de la dosar, starea de fapt reținută de instanță și chiar în

rechizitoriu este greșită.

Singura acțiune a victimei a fost de a-l striga pe inculpat să stea

pentru a discuta cu acesta, iar pentru că inculpatul nu a dorit să se oprească,

victima l-a urmat afară din curtea imobilului și în momentul în

care l-a ajuns, l-a apostrofat pentru atitudinea

lui față de mama victimei, în

momentul în care martorul C.S. a ajuns

lângă cei doi, inculpatul îl ținea de gât pe victimă, fiind amândoi în

picioare, iar la vederea martorului victima i-a strigat „ai grijă că are cuțit.”

Este evident că în acel moment victima era înjunghiată, pentru că aceasta nu a

mai avut nicio reacție, singura reacție venind din partea martorului C.S., care

îi aplica o lovitură de palmă peste față, moment în care inculpatul îl înțeapă

cu cuțitul în mână. Martorul, fără a ști că este lovit încearcă să-l mai

lovească încă o dată, moment în care a observat că sângerează și l-a abandonat

pe inculpat care pleacă, iar el s-a retras în casă.

Astfel, recurenta parte civilă prin apărător a menționată că este

verosimilă această stare de fapt din următoarele aspecte: inculpatul are o

singură leziune, cea de la nivelul arcadei oculare, constatată de către medici

imediat după arestare și confirmată de medicul legist că putea fi produsă prin

lovire cu pumnul; victima și inculpatul se aflau față în față, în picioare, în

momentul în care a fost înjunghiat; declarația inculpatului, prima, imediat

după reținerea lui de organul de urmărire penală, când a recunoscut că a fost

lovit o singură dată, dar nu știe de către cine, victimă sau martor;

procesul-verbal de cercetare a vestimentației în care s-a arătat că are singura

leziune, cea din zona sprâncenoasă dr. pe care declară că o are urmare

loviturii primite de la victimă; declarația martorului D.G. care a arătat că

l-a lovit pe inculpat, în față cu palma, menținută în toate fazele de

cercetare.

Analizând aceste probe, indubitabile, aflate la dosarul cauzei, singura

variantă posibilă este aceasta și nu se poate reține provocarea.

De asemenea, recurenta parte civilă prin apărător a arătat că pedeapsa

cu închisoarea de 5 ani pentru infracțiunea de omor calificat

este una modică, nejustificată, nearătându-se de

către instanța de apel ce

anume a determinat-o să aplice o sancțiune,

atât de ușoară, s-a aplicat o sancțiune mult sub minimul special fără vreo

justificare, că inculpatul a indus în eroare organele de cercetare, indicând un

anume loc în care a aruncat cuțitul, ca apoi să fie căutat în acel loc și să nu

fie găsit, că inculpatul a avut mai multe variante cu privire la faptă și a

manifestat dispreț față de familia victimei, solicitând aplicarea unei pedepse

proporțională cu fapta sa.

De asemenea, la dosarul cauzei, în recurs

au mai fost depuse motivele de

recurs al recurentei părți

civile S.l. transmise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 31 ianuarie 2008, Înalta Curte a apreciat,

ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul

inculpat, în raport cu dispozițiile art. 171 C.

proc. pen. și art. 6 din

C.E.D.O. pentru a i se da posibilitatea

acestuia să-și angajeze un apărător, potrivit încheierii de ședință de la data

menționată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 13 martie 2008, au fost consemnate în

detaliu concluziile părților cu privire la cererea de amânare formulată de

apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, iar Înalta Curte, apreciind că

față de lipsa delegației de substituire a apărătorului din oficiu și având în

vedere manifestarea expresă de voință a apărătorului din oficiu prezent, avocat

P.S. de a permite doamnei avocat D.S. să fie prezentă la judecarea cauzei a

acordat termen la 10 aprilie 2008, pentru când părțile prezente au termen în

cunoștință, iar celelalte vor fi citate ca în precedent, s-a pus în vedere

recurentului inculpat să-și angajeze din vreme apărător și să depună în scris

la dosar motivele de recurs, s-a pus în vedere apărătorilor în cazul

imposibilității de prezentare pentru termenul acordat, să asigure substituirea

în cauză, având în vedere dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. privind

rezonabilitatea

soluționării cauzelor

penale și a menținut delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum

rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat,

aflată la

dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentelor părți civile, în

concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazul de casare prevăzut la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea, în

parte, a hotărârii atacate și rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, ca urmare a înlăturării circumstanței prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen. și a reaprecierii circumstanțelor avute în vedere la aplicarea pedepsei

de 5 ani. În acest sens, a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit

această circumstanță atenuantă, deși probele nu au confirmat-o, că inculpatul a

avut o atitudine oscilantă în cursul procesului și nu a încercat niciodată să

despăgubească părțile civile. Totodată a

solicitat acordarea cheltuielilor de

judecată și de transport, conform

chitanței depusă la dosar și mai multe bilete de tren.

Apărătorul recurentului inculpat a pus concluzii de respingere, ca

nefondate, a recursurilor părților civile. Având cuvântul cu privire la

recursul declarat de inculpat a solicitat casarea deciziei și menținerea

sentinței, arătând că, în mod corect, instanța de fond a reținut că sunt

îndeplinite condițiile legitimei apărări, deoarece inculpatul a încercat să

evite conflictul, dar a fost urmat de către victimă, care l-a agresat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor

declarate de părțile civile și de inculpat au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de părțile civile S.T.

E., S.A., S.N.C., S.G.,

S.F.A., R.M.R., B.E.,

L.V., S.l. și S.M. și de inculpatul P.R.C. împotriva deciziei instanței de

apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de

casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., pentru recursurile declarate de părțile civile și prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., pentru recursul declarat

de recurentul inculpat, Înalta Curte constată recursurile părților civile și

inculpatului ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Referitor la recursurile declarate de părțile civile S.

T.E., S.A., S.N.C., S.

G., S.F.A., R.M.R.,

B.E., L.V., S.l. și S.M:

Înalta Curte constată că instanța de apel, în baza unei parțiale

cercetări judecătorești, concretizată în reascultarea intimatului inculpat P.R.C.,

readministrarea probei testimoniale și anume numai prin reascultarea martorilor

D.G., C.S., R.l. și completarea altora, în sensul completării raportului de

constatare medico-legală nr. 830/III/64 din 2 mai 2006, respectiv adresa nr.

830/III/64/2006 din 31 mai 2007, cu respectarea dispozițiilor art. 378

C. proc. pen. și în baza propriului examen asupra

tuturor

mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul

urmăririi penale, cercetării judecătorești, în primă instanță și parțialei

cercetări judecătorești, în apel, în mod corect a stabilit situația de fapt,

precum și vinovăția inculpatului P.R.C. în săvârșirea infracțiunilor de omor

calificat cu reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută

de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și

de port ilegal de armă albă, în public, prevăzută de art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, în contextul cauzei s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63

alin. (2) C. pen., referitoare la aprecierea probelor, rezultând că fapta

inculpatului P.R.C., din ziua de 10 aprilie 2006 de a purta, fără drept, în

public, un cuțit de tip, briceag, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de port ilegal de armă albă în public, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Totodată, fapta inculpatului P.R.C., din aceeași zi de 10 aprilie 2006,

care i-a aplicat, în public, victimei o lovitură puternică, cu cuțitul tip

briceag, ale cărei dimensiuni minime erau de 5 - 6 cm., în zona abdominală,

producându-i o plagă înjunghiată de 5/2,5 cm. pe hipocondrul stâng la 5 cm.

superior ombilicului și lateral acestuia, penetrantă, cu leziuni organice și vasculare,

ce au condus la moartea violentă a acesteia, faptă săvârșită de inculpat, pe

fondul unei puternice stări de tulburare, determinată de comportamentul

victimei S.V., respectiv a unei altercații cu aceasta, în care s-au îmbrâncit,

împingându-se reciproc cu mâinile în piept, producându-i-se ușoare echimoze,

precum și de agresiunea martorului C.S, ce însoțea victima și, care intervenind

să-i despartă, i-a dat, inculpatului, o

lovitură

cu pumnul în zona orbitală dreaptă, întrunesc obiectiv și subiectiv

conținutul

incriminator al infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanței

atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Față de împrejurarea că faptele se află în concurs real, au fost

reținute dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra ansamblului materialului

probator administrat în cauză, constată că sunt îndeplinite condițiile impuse

de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, împrejurările privind comportamentul victimei, precum și

agresiunea de către martor a inculpatului, rezultă din coroborarea raportului

de constatare medico-legală privind pe inculpatul P.

R.C., cu planșele fotografice efectuate de organele de poliție

inculpatului,

din care rezultă în zona feței o echimoză roșiatică, precum și cu declarațiile

constante ale martorului C.S.

În conținutul raportului de constatare medico-legală privind pe

inculpatul P.R.C., întocmit de S.M.L. al Spitalului Județean Alba cu nr. 1066/II/A/13

din 9 mai 2006, aflat la dosarul parchetului se atestă leziunea produsă,

respectiv „Hematom al regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar extern

și a umărului obrazului drept cu excoriații suprasprâncenos dreapta și în

unghiul orbitar extern de culoare roșie, parțial

zeminde, discrete echimoze

roșcate la nivelul articulației

sterno-claviculare drepte”, concluzionându-se

că

„1. Numitul P.R.C. prezintă leziuni corporale care s-

au putut produce

prin lovire cu corpuri dur, posibil pumn. 2. Leziunile descrise necesită 5 - 6

zile termen îngrijiri medicale și pot data din ultimele 24 de ore.”

Martorul ocular C.S., în declarația dată în cursul urmăririi penale la

data de 11 aprilie 2006, în fața procurorului a arătat că „.Având în vedere

acestea, am ieșit și eu în stradă, după victimă, la circa 4 secunde după ce

acesta ieșise. M-am deplasat câțiva metri și i-am găsit pe cei doi, respectiv

pe învinuit și pe victimă care se împingeau reciproc cu mâinile în piept fără a

se înjura ori a se amenința cu bătaia ori cu moartea. Văzându-I pe învinuit mai

insistent în a o împinge pe victimă, i-am aplicat acestuia o lovitură cu palma

peste față, gândindu-mă că se va speria și va pleca la domiciliul lui. Atunci

victima mi-a strigat „N., ai grijă că are cuțit”. În

acel moment am vrut să-l lovesc cu pumnul pe învinuit pentru a-l doborî

la

pământ în scopul de a-l putea mai ușor deposeda de cuțitul de care

m-a atenționase victima că acesta îl are asupra lui. Astfel, am vrut să-l

lovesc cu pumnul mâinii mele drepte undeva în zona pieptului sau a feței, dar

nu am reușit, întrucât învinuitul mi-a parat lovitura cu mâna lui dreaptă, eu

simțind că am fost tăiat de un cuțit în mâna mea

dreaptă. Am simțit că îmi

curge sânge i-am spus victimei că sunt tăiat

și că mă duc în casă să mă spăl și să mă pansez.”.

Același martor, în declarația dată în

cursul cercetării judecătorești, în

primă instanță la data

de 31 iulie 2006 a menționat că „.Eu nu m-am dus imediat după ei, însă după 5

minute am ieșit și eu în fața porții și am constatat că inculpatul îl ținea pe

S.V. de gât cu o mână. Eu m-am repezit spre ei și i-am aplicat cu pumnul stâng

o lovitură în obrazul inculpatului. S.V. mi-a strigat, nu te băga că are cuțit.

Când am auzit aceasta, am încercat să aplic o a doua lovitură cu mâna dreaptă,

inculpatul a ținut un cuțit în față pentru a para lovitura și m-a tăiat la mâna

dreaptă în zona antebrațului, vârful cuțitului mi-a intrat pe de-o parte a

antebrațului și mi-a ieșit pe cealaltă.”.

În apel, martorul C.S. în declarația dată la 3 mai 2007 a precizat că

„în momentul în care am ajuns în fața porții l-am observat pe inculpat că-l

ținea cu mâinile pe piept pe victimă, dorind să-i despart m-am apropiat în

momentul în care victima a strigat la mine să fiu atent că inculpatul are cuțit,

am încercat să lovesc cu mâna stângă apoi cu brațul drept, braț la care am fost

tăiat cu cuțitul.”.

În declarațiile lor, martorii D.G., M.V., R.l., au arătat împrejurările

ulterioare faptei, pe care le-au perceput, respectiv au constatat starea în care

se afla victima, făcând și alte precizări.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă

instanță, martorul D.G. a arătat că „Odată ajuns în preajma victimei R.I. a

încercat să îl resusciteze, însă fără succes. Mie mi s-a părut că victima era

decedată, întrucât nu mai vorbea și nu se mai mișca deloc. În aceeași zi, în

jurul amiezii, orele 12,00, am luat masa împreună cu inculpatul și am constatat

că acesta avea o brișcă cu care tăia alimentele.”.

Același martor, în declarația dată în apel, la 3 mai 2007 a menționat

că „Seara ne-am adunat mai multe persoane la domiciliul meu pentru a bea un

pahar de vin, inculpatul a venit și el și ni s-a alăturat după care la un

moment dat inculpatul a ieșit din casă și după aproximativ 10 minute numitul C.S.

care anterior fusese și el la dom. meu și ieșise afară, s-a întors tăiat la

mână. L-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-a spus că a fost tăiat de către

inculpat. Nu am văzut să aibă vreo brișcă la el inculpatul în acea zi.”

Martorul M.V. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în

primă instanță la 18 septembrie 2006, a menționat că „La poartă ne-am întâlnit

cu 2 femei, B.A. și B.A. care ne-au strigat că S.G. e

bătut. Când am ajuns în dreptul acestuia R.I. i-a luat pulsul și a zis

că e

rece. Menționez că am ajuns în același timp cu R.I. cu Sălcudean,

cu D.G. lângă victimă. Victima nu mai mișca.”.

Martorul R.I. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în

primă instanță la 20 noiembrie 2006 a precizat că „Toți cei care am fost în

casă am ieșit afară și l-am văzut pe S.V. pe jos culcat. Lângă el erau 2 femei

care strigau să se ridice. Când m-am apropiat și i-am ridicat capul mi s-a

părut că acesta vorbea însă e posibil să fi fost doar un horcăit. Știu că s-a

dus cineva să sune la 112 iar între timp cineva i-a așezat victimei o pernă sub

cap și I-a acoperit cu cearșaf. Ulterior, a venit poliția și a efectuat

cercetări.”.

Același martor în declarația dată în apel, la 20 septembrie 2007 a

arătat că „eu personal nu am văzut ce s-a întâmplat doar că fiind în casă la D.G.

la un moment dat a venit C.S. tăiat la mână și după ce l-am legat să-i oprim

sângerarea am ieșit în stradă unde am văzut victima căzută jos și 2 femei lângă

aceasta. Când am văzut victima aceasta nu mai mișca.”.

În declarația dată în fața procurorului Ia 11 aprilie 2006, inculpatul

P.R.C. a arătat că „Când am ajuns lângă ei, victima mi-a sus să mă opresc

pentru că vrea să-mi spună ceva iar eu nu i-am răspuns, am trecut de ei și am

ieșit în stradă. Am luat-o în stânga pentru a mă duce acasă și după circa 4 m

am fost ajuns din urmă de cei doi sus amintiții, respectiv eu m-am oprit pentru

că victima mi-a spus să mă opresc pentru a-mi spune ceva. M-am întors ce fața

la cei doi la o distanță de circa un m de ei. Cei doi stăteau unul lângă altul,

însă nu-mi amintesc care stătea în dreapta și care stătea în stânga. În acel

moment victima mi-a spus „ce ai mă treabă cu mama acuzându-mă că am vorbit urât

despre ea.” „Când a terminat aceste cuvinte victima m-a lovit cu pumnul o singură

dată, nu-mi amintesc de la care mână, în față în dreptul ochiului drept. În

timp ce eram căzut la pământ am fost lovit cu picioarele de către victimă și de

către numitul C.S. de circa 3 - 4 ori. Am fost lovit pe la coaste și pe la

picioare. M-am ridicat de jos și înainte să ajung în picioare în fața celor

doi, mi-am scos cu mâna dreaptă briceagul din buzunarul interior al gecii și

i-am desfăcut lama cu ajutorul mâinii mele stângi. Când am ajuns în picioare

față în față cu cei doi, le-am spus nu vă băgați că dau cu brișcă.” În acel

moment victima a făcut un gest pentru a mă lovi din nou cu pumnul, iar eu i-am

aplicat o lovitură cu briceagul în zona toracică sau

abdominală, nu-mi amintesc exact cum am aplicat lovitura, însă știu că

am

dat din lateral dinspre dreapta spre stânga. După acest moment,

numitul C.S. s-a pus în fața mea, încercând să mă oprească să fug de la fața

locului în direcția locuinței mele și chiar a făcut o mișcare cu intenția de a

mă lovi cu pumnul. Văzând aceasta am lovit încă o dată cu

briceagul înspre numitul C.S. după care am luat-o

la fugă

în direcția locuinței mele. Pe acesta din urmă l-am lovit tot

dinspre dreapta spre stânga, dar nu știu dacă l-am atins în vreo zonă a

corpului.”.

Inculpatul P.R.C., în declarația dată în cursul cercetării

judecătorești, în primă instanță a menționat că „La un moment dat am plecat cu

intenția de a merge acasă și în curte, am fost abordat de către victima S.V. și

martorul C.S. Acești au încercat să oprească, partea

vătămată pentru a sta de vorbă. Menționez că avusesem anumite conflicte

cu victima, participând ca martor într-un proces în care victima a fost

acuzată de tentativă de omor. Am ieșit din curte, cei doi au ieșit după mine.

Victima m-a întrebat ce am cu mama lui și de ce nu am mai fost la el la lucru.

Victima a început să-mi aplice lovituri cu pumnii și picioarele după care m-a

lovit și C.S. cu piciorul. Urmare a loviturilor primite de la victimă m-am

prăbușit în genunchi, după care cei doi au continuat să mă lovească cu pumnii

și picioarele. Nemaiputând suporta loviturile primite, am scos un briceag pe

care nu intenționam să-l folosesc ci pentru a mă apăra. Eu țineam briceagul în

mână, victima s-a aruncat peste mine și cu acea ocazie s-a tăiat. Mi-am dat

seama că victima era tăiat în zona abdominală, din cauza tulburării nu-mi

amintesc exact ce s-a întâmplat acolo și nu pot să precizez dacă am făcut sau

nu vreo mișcare de lovire spre victimă cu mâna în care țineam briceagul.”.

În declarația dată în apel, inculpatul P.R.C. a arătat că „. cei doi mi-au

aplicat lovituri cu pumnii și picioarele până am căzut la pământ și atunci când

am reușit să mă ridic în genunchi în timp ce cei doi mă loveau în continuare am

aplicat și eu lovitura de cuțit. Eu nu am văzut în ce parte a corpului lovesc.

Am dat de frică și am apreciat că lovesc în picior. Și după ce am aplicat

lovitura de cuțit cei doi m-au lovit în continuare. Când am reușit să scop

dintre ei eu am fugit și așa s-a încheiat conflictul. Inițial,

înainte de începerea conflictului eu am ieșit la

poartă să merg acasă și am

fost urmat de victimă și de martorul C.S.

Victima m-a strigat să rămân să discutăm. Imediat după aceea. Deși eu vroiam să

merg spre casă am fost ajuns și victima m-a întrebat ce am eu cu mama lui și

înainte de a primi vreun răspuns m-a lovit apoi a continuat conflictul așa cum

a arătat. Obiectul tăietor folosit de mine era un briceag, o brișcă, care, de

regulă stă închisă, dar în timp ce eram lovit și eram la pământ am reușit să o

deschid și apoi să aplic lovitura. Apreciez lama la 5 - 6 cm., prăselele la 7 -

8 cm. Eu am fost lovit de cei doi mai ales peste cap.”

Astfel, împrejurările ce au marcat

începutul altercației dintre victima

S.V. și inculpatul P.R.C.,

respectiv îmbrâncelile, împingerea dintre victimă și inculpat, agresarea

inițială a inculpatului P.R.C., de către martorul C.S., fiindu-i cauzată

inculpatului, leziunile atestate medico-legal,

precum și modul în care inculpatul a acționat, pe fondul tulburării

produse,

atât de victimă, cât și de martor, ceea ce l-a determinat să

lovească cu cuțitul tip briceag, pe martor și pe victimă, acesteia din urmă,

fiindu-i produse leziuni care au condus la deces, au rezultat din coroborarea

declarațiile constante ale martorului ocular C.S.N., cu raportul de constatare

medico-legală privind pe inculpat, cu declarațiile celorlalți martori care au

constatat numai împrejurările ulterioare privind decesul victimei, cu raportul

de constatare medico-legal de autopsie al victimei care a atestat leziunile și

cauza decesului victimei, așa cum a fost completat și parțial cu declarațiile

inculpatului, numai în ceea ce privește aspectul lovirii de către martor.

Afirmațiile inculpatului P.R.C., că la momentul de început al

incidentului ar fi fost lovit cu pumnii și picioarele, atât de către victimă,

cât și de martor, de acesta din urmă cu piciorul, după care ar fi căzut la

pământ, iar ulterior pentru a se apăra ar fi lovit cu cuțitul în condițiile

arătate nu se coroborează, cu declarațiile constante ale martorului ocular C.S.,

în care a descris în detaliu începerea incidentului, prin evidențierea

constantă a constatării că la momentul în care a venit să vadă ce se întâmplă

cei doi se îmbrânceau, împingându-se reciproc, intervenind prin aplicarea unui

pumn în fața inculpatului, împrejurare în care inculpatul a aplicat loviturile

de cuțit, precum și nici cu raportul de constatare medico-legal privind starea

inculpatului, care atestă hematomul produs în zona feței, precum și doar

discrete echimoze roșcate la nivelul articulației sterno-claviculare drepte,

ceea ce confirmă doar împingerea și nicidecum alte leziuni mai grave, care s-ar

fi putut produce pe corpul acestuia, în condițiile în care ar fi fost agresat

cu pumnii și picioarele.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că riposta

inculpatului P.R.C., concretizată în lovirea victimei S.V. cu cuțitul, a avut

loc, pe fondul stării de tulburare în care inculpatul se afla, aceasta fiind

determinată de provocarea, atât din partea victimei, prin îmbrâncirile,

împingerea dintre cei doi, cât și din partea martorului C.S., ce se afla

împreună cu victima, prin aplicarea loviturii cu pumnul în zona feței

inculpatului, așa încât este justificată reținerea circumstanței legale

atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate pentru faptele

comise, precum și a celei rezultante, cu

executare în regim de detenție, de

către instanța de apel au fost corect

individualizate.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra solicitării de majorare

a pedepsei aplicată inculpatului, apreciază că aceasta nu se impune, în

contextul cauzei, având în vedere gradul de pericol social în concret ridicat

al faptei comise, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale,

cum este viața omului, dar și circumstanțele în care a fost săvârșită,

respectiv în public, însă pe fondul provocării din partea victimei și a

martorului, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, care a

recunoscut fapta, nu are antecedente penale, nu era cunoscut ca o fire

violentă, fiindu-i teamă că era bătut de toată lumea, fiind un copil singur,

așa cum rezultă din declarația martorului D.l., din declarația martorului R.l.

Așadar, pedepsele aplicate inculpatului, în mod diferențiat pentru

faptele comise, cuantumul pedepsei pentru

infracțiunea de omor calificat,

fiind stabilit sub minimul legal, ca

urmare a reținerii circumstanței atenuante legale judiciare prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu

executare în regim de detenție, aceasta fiind singura în măsură să asigure

îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului reflectă nu

numai evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, dar și principiul proporționalității

între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al

inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul P.R.C.

împotriva aceleiași decizii:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat

în cauză în cursul procesului penal, așa cum s-a arătat în detaliu în

considerentele la recursurile părților civile, rezultă că a fost dovedită

vinovăția inculpatului P.R.C. în săvârșirea atât a infracțiunii de port ilegal

de armă albă în public prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991, cât și a infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanței

atenuante legale prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, în mod corect, instanța de apel, în baza parțialei cercetării

judecătorești efectuate și în baza propriei evaluări asupra tuturor mijloacelor

de probă administrate a înlăturat argumentele primei instanțe referitoare la

legitima apărare, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (3)

C. pen.

Înalta Curte constată la rândul său, în baza propriei examinări a

tuturor mijloacelor de probă administrate, al căror conținut al unora din

acestea l-a evidențiat în mod expres, așa cum s-a

arătat în considerentele

mai sus prezentate la recursurile părților

civile, că, în cauză, în mod corect a fost reținută circumstanța atenuantă

legală a provocării, deoarece susținerile inculpatului cu privire la agresarea

sa de către victimă și martori, cu pumnii și picioarele, ceea ce l-ar fi

îndreptățit să se apere cu cuțitul, lovind victima în condițiile arătate, nu se

coroborează cu niciun mijloc de probă, fiind infirmate de declarația martorului

C.S.N., care a arătat că la momentul la care a sosit, a văzut victima și

inculpatul că se îmbrânceau, se împingeau cu

mâinile în piept, el fiind cel

care i-a aplicat inculpatului un pumn în

zona feței, aspecte care au fost confirmate și prin actul medico-legal

menționat.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepția asupra mijloacelor de

probă administrate de către instanța de apel și soluția pronunțată de

aceasta există o deplină concordanță, așa încât

nu este incident cazul de

casare invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și

temeinică.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența

vreunui caz de casare, ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părți

civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l. și S.M. și

de recurentul inculpat P.R.C. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 20

septembrie 2007 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga

recurentele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat și

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma

de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU AC