ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294/2008

pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2572/107/2007 s-a respins cererea

formulată de inculpatul T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării

juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă

de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

circumstanței prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 20

C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. fiul

lui T.F. și D.S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase)

luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 6 (șase)

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public.

În baza art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M. în

pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 iunie

2007 la 23 august 2008.

În baza art. 350

și 357 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față

de inculpatul T.M.

A admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alba împotriva inculpatului

T.M. A admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile N.E., N.N.F.,

N.E. și N.E.C.E. împotriva inculpatului T.M.

În baza art. 313

din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 2375,76 RON

în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli

de spitalizare pentru partea civilă N.E.

În baza art. 346

C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor

sume de bani: 6.000 RON cu titlu de daune morale și, 3.000 RON cu titlu de daune

materiale în favoarea părții civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru

fiecare din părțile civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. pentru suferința morală cauzată

de agresarea părții civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plății în

favoarea părții civile SC C. SRL

A respins în rest

pretențiile părților civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. față de inculpatul T.M.

În baza art. 191

C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193

C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare-onorariu avocat în favoarea părții civile N.E.

În baza art. 192

alin. (6) C. proc. pen. onorariul doamnei interpret O.M.I. în cuantum de 1.540 RON

s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În motivare instanța

a reținut că părțile vătămate N.E. și fiul său N.N.F. Inculpații G.G. și T.M. sunt

cetățeni italieni care au venit împreună în România în primăvara anului 2007 și

s-au stabilit la pensiunea D. situată în orașul Abrud din județul Alba.

După sosirea în

România inculpații au frecventat mai multe localuri ocazie cu care au cunoscut-o

pe martora C.D.E. (prietena părții vătămate N.N.F.), precum și pe martora F.I.D.

prietenă cu martora C.D.E.

În seara zilei

de 10 mai 2007 în jurul orelor 23

:

00 partea vătămată a condus-o,

cu autoturismul S., pe prietena sa, martora C.D.E. la locuința acesteia situată

în Zlatna, strada M., jud. Alba și a lăsat-o în fața blocului. Ulterior partea vătămată

s-a îndreptat către domiciliul său din Zlatna, sat I.A., jud. Alba însă, pe drum

s-a răzgândit, și s-a întors la locul unde o lăsase pe prietena sa.

Între timp martora

C.D.E. se întâlnise în fața blocului cu martora F.I.D. și tot acolo au sosit inculpații

G.G. și T.M. aceștia parcându-și în apropiere autoturismul B., proprietatea inculpatului

T.

Când a ajuns la

fața locului partea vătămată i-a văzut pe cei patru stând de vorbă, a oprit autoturismul

și s-a dat jos. În acel moment inculpatul T.M. s-a apropiat de partea vătămată și,

fără a fi provocat în vreun fel de aceasta, i-a aplicat o lovitură cu capul în zona

feței și o lovitură cu pumnul în zona pieptului.

Speriat și surprins

de agresivitatea inculpatului T.M. partea vătămată N.N.F. s-a îndepărtat 10-15 metri

cu intenția de a telefona la poliție însă, din cauza surescitării, nu știa ce număr

de telefon să formeze. În consecință, partea vătămată N.N.F. l-a sunat pe tatăl

său - partea vătămată N.E. care se afla la sediul firmei sale SC C.G. SRL din ZIatna,

cerându-i să vină la fața locului întrucât a fost agresat și îi este frică să se

apropie de mașina sa.

În scurt timp

la fața locului a sosit partea vătămată N.E. la volanul autoturismului D. Imediat

după ce partea vătămată N.E. a coborât din mașină inculpatul T.M. s-a apropiat de

el și i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de sus în jos în zona toraco abdominală.

Pentru a se apăra și văzând că inculpatul intenționează să-i aplice o altă lovitură

cu același obiect partea vătămată N.E. i-a aplicat inculpatului T. o lovitură cu

pumnul în față, inculpatul scăpând cuțitul din mână.

În continuare

inculpatul T. s-a repezit asupra părții vătămate N.E. cei doi căzând pe capota autoturismului

D. și apoi la pământ, inculpatul, continuând să o lovească pe partea vătămată cu

pumnii.

Pentru a-l scăpa

pe tatăl său, partea vătămată N.N.F. s-a apropiat și l-a lovit cu piciorul pe inculpatul

T. acesta căzând într-o parte, iar partea vătămată N.N.F. s-a aplecat ca să-l ajute

pe tatăl său să se ridice de la pământ. În acel moment inculpatul G.G. s-a apropiat

și i-a aplicat părții vătămate N.N.F. două lovituri cu un briceag, pe la spate,

în zona capului, iar când partea vătămată s-a întors inculpatul G. i-a mai aplicat

părții vătămate alte două lovituri cu același briceag în zona pieptului lovind de

sus în jos.

Partea vătămată

N.N.F. s-a aplecat din nou să-și ridice tatăl însă inculpatul G. i-a aplicat încă

o lovitură cu briceagul în mâna stângă.

După aceea părțile

vătămate sprijinindu-se reciproc și ajutate de martora C.D.E. s-au deplasat pe o

alee perpendiculară pe strada M. din ZIatna cu intenția de a ajunge la spital pentru

a primi ajutor.

Inculpații s-au

urcat împreună în autoturismul B. proprietatea inculpatului T. și au plecat în urmărirea

părților vătămate. Inculpații au intenționat să treacă cu mașina peste părțile vătămate

care au fost salvate de intervenția martorei C.D.E. care Ie-a împins pe cele două

părți vătămate la o parte. În continuare inculpații au trecut cu mașina peste o

trecere de nivel cu 3 trepte și s-au îndreptat către Abrud unde au fost depistați

de organele de poliție.

Anterior prinderii

acestora, pe drumul dintre ZIatna și Abrud, inculpații au aruncat cuțitul și briceagul

cu care le-au înjunghiat pe părțile vătămate, căutările ulterioare nereușind să

ducă la găsirea acestor obiecte.

În urma incidentului

partea vătămată N.E. a suferit leziuni medicale ce au necesitat 60 de zile îngrijiri

medicale și care i-au pus viața în pericol, leziunile fiind de natura celor ce pun

în pericol viața victimei, iar partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni corporale

care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în pericol

viața victimei.

Situația mai sus

expusă a reieșit din următoarele mijloacele de probă: declarațiile părților vătămate

N.E. și N.N.F. în care aceștia au arătat modalitatea în care au fost agresați în

seara incidentului de către cei doi inculpați. Partea vătămată N.E. a arătat că

a fost lovită cu cuțitul de inculpatul T., iar partea vătămată N.N.F. a arătat că

a fost înjunghiată de inculpatul G; raportul de constatare medico-legală din 11

mai 2007, completarea la acesta din data de 01 iunie 2007 și raportul de expertiză

medico-legală în care s-a arătat că partea vătămată N.E. a suferit o plagă înțepat-tăiată

la baza hemitoracelui stâng cu leziuni viscerale și vasculare, leziunea a avut drept

consecință hemoragie internă masivă și a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.

Părții vătămate N.E. i-a fost pusă viața în pericol și a avut nevoie de 60 de zile

de îngrijiri medicale.

Leziunea suferită

de partea vătămată N.E. a fost cauzată cu un obiect înțepător-tăietor (briceag-cuțit)

cu o lățime de până la 2,5 cm și cu o lungime de cel puțin 10 cm, lovitura fiind

aplicată de sus în jos și oblic de la stânga la dreapta poziția victimă agresor

fiind în ortostatism și față în față.

În raportul de

constatare medico-legală din 16 mai 2007 și completarea la acesta s-a arătat că

partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni cauzate de un cuțit cu lama având o lățime

de până la 3 cm.

De aici instanța

a reținut că, fără putință de tăgadă, părțile vătămate au fost agresate cu două

cuțite diferite folosite de doi agresori diferiți.

Procesul verbal

și planșele fotografice efectuate cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte

purtate de părțile vătămate în seara incidentului, fotografiile relevând faptul

că victimele au suferit pierderea unei cantități însemnate de sânge.

Martorului S.l.

- medic în cadrul Spitalului Județean Alba a declarat că în momentul când a ajuns

la spital partea vătămată N.E. sângera, pierzând deja un litru de sânge, iar intervenția

chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viața.

În declarațiile

date martora B.I. a arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea

vătămată de sus în jos cu un obiect ce îl avea în mână. Aceeași martoră a mai arătat

că ambii inculpați au fost prezenți în fața blocului încă de la începutul incidentului

și că celălalt inculpat – G.G. l-a lovit cu un cuțit de mai multe ori pe cealaltă

parte vătămată N.N.F.

În declarațiile

date martorele C.D.E. și C.M.A. au arătat că incidentul a fost început fără motiv

de inculpatul T., martora C.D.E. arătând și faptul că l-a văzut pe inculpatul T.

lovindu-l pe partea vătămată N.E. de sus în jos în zona pieptului cu un obiect.

În prima declarație dată la procuror martora C.D.E. a arătat că inculpatul G. l-a

lovit de mai multe ori cu un cuțit pe partea vătămată N.E. Această inadvertență

instanța a pus-o pe seama rapidității derulării incidentului, în condițiile în care

actele medicale au relevat că partea vătămată N.E. a suferit o singură lovitură

de cuțit diferit de cuțitul cu care a fost agresată partea vătămată N.N.F.

Martora C.M.A.

a învederat că inculpații au intenționat să le calce cu mașina pe cele două părți

vătămate când acestea, sprijinindu-se una de alta, se îndreptau spre spital. A fost

nevoie de intervenția martorei pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

Martora F.I.D.

a declarat că în momentul când partea vătămată N.N.F. a coborât din mașină ambii

inculpați se aflau în fața blocului. Ulterior de frică martora a plecat de la fața

locului și s-a întors după consumarea incidentului.

Fotografiile autoturismului

inculpatului T. au relevat o avarie la spoilerul față în partea dreaptă produsă

în urma trecerii peste cele trei trepte de pe alee, când inculpații au pornit în

urmărirea părților vătămate pentru a le călca cu mașina.

Martorii M.V.,

S.E., P.M., B.V. locatari ai blocurilor în fața cărora s-a produs incidentul dedus

judecății au declarat că au auzit zgomote și strigăte pe stradă observând, atunci

când au ieșit la fereastră, mai multe mașini parcate la locul incidentului, martorii

auzind ulterior că inculpații le-au înjunghiat pe părțile vătămate

Martorii F.N.,

F.C. - cumnatul și respectiv sora părții vătămate au declarat că au fost anunțați

despre incident de către martora B.I., iar în zilele următoare le-au văzut pe victime

la spital.

Declarațiile martorilor

M.l. și concubina acestuia T.F. au fost înlăturate de către instanță. Ambii martori

au arătat că au văzut începutul incidentului de la fereastra apartamentului, ulterior

martorul M. coborând în fața blocului, iar martora T. rămânând la fereastră. Însă

de la fereastra apartamentului instanța a apreciat că nu se poate vedea ce au susținut

martorii, fotografiile judiciare de la dosarul urmărire penală nerelevând existența

vreunei surse de lumină la locul incidentului.

Mai mult în fața

instanței martora T. a declarat că după ce incidentul a luat sfârșit partea vătămată

N.E. ar fi venit și ar fi închis autoturismul său și apoi ar fi plecat din nou.

Or, în starea în care se afla partea vătămată N.E. (descrisă și de medicul care

a operat-o, martorul S.l.), este evident că acesta nu se putea preocupa de închiderea

autoturismului prioritatea sa fiind acordarea îngrijirilor medicale pentru a i se

salva viața.

În ce-l privește

pe martorul S.D. instanța a reținut că, în faza actelor premergătoare, a dat o declarație

în fața organelor de poliție care căutau să-i identifice pe martorii oculari, în

care a arătat că nu a văzut nimic de la fereastra apartamentului, neputând recunoaște

pe cineva deoarece era întuneric.

Ulterior în faza

cercetării judecătorești, martorul a revenit arătând că a mințit în declarația inițială

întrucât „nu dorea să sufere vreo complicație" și că de fapt doar inculpatul

T. a fost implicat în incident, celălalt inculpat G. aflându-se la martor în apartamentul

acestuia și abia apoi a coborât, în timp ce toți ceilalți martori i-au plasat pe

ambii inculpați la fața locului încă de la începutul incidentului.

În declarațiile

lor inculpații au negat că le-ar fi agresat pe părțile vătămate. Inițial inculpații

au arătat că nici unul din ei nu a avut vreun cuțit, ulterior revenind și arătând

că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea atașată lama unui cuțit în lungime

de maxim 4 cm și lățime de maxim 1 cm. Instanța de fond a constatat că ambii inculpați

sunt nesinceri în declarații, actele medico legale întocmite în cauză demonstrând

că părțile vătămate au fost înjunghiate cu cuțite diferite și cu dimensiuni cu mult

mai mari decât cele indicate de inculpați.

Instanța a mai

reținut că ambii inculpați au fost audiați de către procuror a doua zi după incident

în prezența unui apărător ales și a unui interpret de limbă italiană. În depozițiile

date nici unul dintre inculpați nu a arătat că ar dori să formuleze vreo plângere

la adresa părților vătămate ceea ce au relevat că erau conștienți de faptul că în

ce privește incidentul dedus judecății ei erau cei care le-au agresat pe părțile

vătămate și nu invers.

Mai mult în depoziția

sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a urcat în autoturism,

intenția sa era de a-l prinde pe partea vătămată N.E. și de a-l agresa în continuare

ceea ce explică manevra făcută de inculpați cu mașina pentru a le călca pe victime.

În drept faptele

inculpatului T.M. care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuțit

în public și de a aplica o lovitură cu acest cuțit părții vătămate N.E. în zona

toraco abdominală, cauzându-i părții vătămate leziuni grave care au necesitat pentru

vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în

pericol, s-a apreciat, că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art.

175 lit. i) C. pen. și port illegal de armă albă în public prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut

de art. 33 lit. a) C. pen.

Așa cum s-a arătat

mai sus agresiunea comisă de inculpatul T.M. asupra părții vătămate s-a apreciat

că constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat și nu infracțiunea de

lovire sau alte violențe așa cum a arătat acesta prin apărătorul său ales. Inculpatul

T.M. a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate N.E. intenție pusă

în evidență de faptul că, nefiind provocat în vreun fel, a folosit un cuțit - instrument

apt de a ucide, a vizat o zonă vitală a corpului - zona toraco-abdominală și, chiar

după ce conflictul aparent luase sfârșit, inculpatul a intenționat să le lovească

cu mașina pe părțile vătămate în timp ce acestea se sprijineau reciproc și doreau

să ajungă în timp util la spital pentru a le fi salvate viețile.

În consecință,

în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a respins cererea formulată de inculpatul

T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru

care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire

sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea circumstanței

prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Având în vedere

cele mai sus expuse instanța a aplicat inculpatului T.M. o pedeapsă de 7 (șapte)

ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor calificat și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

port ilegal de armă albă în public care să răspundă scopului pedepsei astfel cum

acesta este definit în art. 52 C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului T.M. instanța a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale

ale C. pen., limitele speciale prevăzute în partea specială a C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat și în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracțiunii

de port ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor

comise de cel în cauză, persoana inculpatului care, pe de o parte nu este cunoscut

cu antecedente penale, dar care, pe de altă parte, a avut o atitudine nesinceră

pe parcursul procesului penal.

Totodată instanța

a mai reținut că inculpatul T.M. este cel care a declanșat agresiunea prin lovirea

nejustificată și neprovocată a părții vătămate N.F., urmată de agresarea în aceleași

condiții a părții vătămate N.E. cu un instrument apt de a ucide. Chiar și după ce

incidentul luase aparent sfârșit, iar părțile vătămate se îndreptau spre spital

pentru a primi îngrijiri, inculpatul T. însoțit de inculpatul G. a intenționat să

le lovească cu mașina pe cele două părți vătămate.

În baza art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M. în

pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în

baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de

la 01 iunie 2007 la 23 august 2008.

În baza art. 350

și 357 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față

de inculpatul T.M., întrucât s-au menținut temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri. Instanța a apreciat că probele de la dosar au confirmat fără dubiu

vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte menținerea acestei măsuri este necesară

pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța a mai reținut că, chiar în

faza cercetării judecătorești inculpatul a intenționat să îl agreseze pe un martor

pe holurile Tribunalului.

Sub aspectul laturii

civile instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile: Spitalul Județean

de Urgență Alba cu suma de 2375,76 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind

pe partea vătămată N.E. și 983,93 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind

pe partea vătămată N.N.F.; partea vătămată N.E. cu suma de 100.000 RON daune morale

și 4.950 RON daune materiale (1.000 RON atenție medici, 1.500 RON transportul familiei

la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenței,

500 RON contravaloare medicamente și 950 RON drepturi salariale); partea vătămată

N.N.F. cu suma de 100.000 RON daune morale și 4.950 RON daune materiale (1.000 RON

atenție medici, 1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare

produse alimentare pe perioada convalescenței, 500 RON contravaloare medicamente

și 950 RON drepturi salariale); SC C.G. SRL cu suma de 14.000 euro în echivalent

lei la data plății reprezentând pierderile suferite pe lunile mai-iunie 2007 când

partea vătămată N.E. nu s-a putut ocupa în calitate de administrator de bunul mers

al societății; N.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de soție și mamă

a părților vătămate și N.E.C.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de

fiu și frate.

Așa cum s-a arătat

mai sus în această hotărâre instanța a soluționat acuzațiile aduse inculpatului

T.M., astfel că instanța a analizat latura civilă a cauzei cu privire la pretențiile

părților față de acest inculpat.

Ținând seama de

faptul că inculpatul T.M. este cel care l-a agresat pe partea vătămată N.E. instanța

l-a obligat în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 la plata sumei de 2375,76 RON

în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli

de spitalizare pentru partea civilă N.E.

Cu privire la

pretențiile formulate de partea civilă N.E. instanța a reținut următoarele: referitor

la daunele morale ce au fost acordate instanța a apreciat că acestea trebuie să

acopere pe lângă suferința fizică din cele 60 de zile de îngrijiri medicale și trauma

psihică suferită fără să ducă la îmbogățirea nejustificată a părții civile N.E.

Ținând seama de aceste criterii instanța a apreciat că suma de 6.000 RON este îndestulătoare

pentru a acoperi prejudicial moral suferit de partea civilă N.E.

În ce privește

daunele materiale instanța a apreciat că partea civilă N.E. a făcut dovada suportării

a 3.000 RON (1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse

alimentare pe perioada convalescenței, 500 RON contravaloare medicamente) cu declarația

martorului U.R. Suma de 950 RON cu titlu de pretenții salariale nu a putut fi acordată

întrucât conform declarațiilor martorului P.M. partea civilă a beneficiat pe perioada

convalescenței de concediu medical și indemnizația aferentă de 85% din salariul

de încadrare.

Instanța a mai

constatat că pretențiile materiale ale părții civile N.N.F. îl vizează pe inculpatul

G., însă pretențiile morale instanța le poate analiza și față de inculpatul T. raportat

la faptul că partea civilă N.N.F. este fiul părții civile N.E.

Fără îndoială

partea civilă N.E. în calitate de soție a părții civile N.E., precum și părțile

civile N.N.F. și N.E.C.E. în calitate de fii ai părții civile N.E. au suferit o

traumă psihică în urma agresării soțului și tatălui lor de către inculpatul T.,

agresiune ce i-a pus părții civile viața în pericol. În aceste condiții instanța

a acordat părților civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. suma de 500 RON cu titlu de daune

morale pentru fiecare.

Cu privire la

pretențiile civile formulate de partea civilă SC C.G. SRL instanța a constatat că

din actele contabile depuse la dosar (facturi, chitanțe, jurnal vânzări, centralizatoare

defalcate pe fiecare lună) a reieșit că această societate în lunile mai-iulie 2007

a suferit o scădere a veniturilor raportat la intervalul februarie-aprilie 2007,

scădere ce se ridică la suma de 79.035 RON (aproximativ 20.750 euro).

Această pierdere

s-a datorat faptului că în intervalul mai-iulie 2007 partea civilă N.E. (administrator

al SC C.G. SRL) era în perioada acordării îngrijirilor medicale ca urmare a agresiunii

inculpatului T. Nevoia de îngrijiri medicale l-a împiedicat să-și exercite atribuțiile,

în condițiile în care partea civilă N.E. era persoana ce se ocupa de obținerea comenzilor

și organizarea transporturilor interne și internaționale, ajungându-se astfel la

bulversarea activității SC C.G. SRL așa cum a reieșit și din depozițiile martorilor

U.R. și P.M. - primul conducător auto, iar cel de-al doilea contabilul societății.

în consecință suma de 14.000 euro în echivalent lei la data plății solicitată de

partea civilă SC C.G. SRL apare ca fiind întemeiată, iar instanța o va acorda.

Având în vedere

cele mai sus expuse instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

Spitalul Județean de Urgență Alba împotriva inculpatului T.M. A admis în parte acțiunile

civile formulate de părțile civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. împotriva inculpatului

T.M. și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.G. SRL împotriva

inculpatului T.M.

În baza art. 313

din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 2375,76 RON

în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli

de spitalizare pentru partea civilă N.E. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la

art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor sume de bani:

6.000 RON cu titlu de daune morale și 3.000 RON cu tilu de daune materiale în favoarea

părții civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din părțile

civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. pentru suferința morală cauzată de agresarea părții

civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părții civile

SC C.G. SRL.

Instanța a respins

în rest pretențiile părților civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. față de inculpatul

T.M.

În baza art. 191

C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat. în baza art. 193 C. proc. pen. a obligat

pe inculpatul T.M. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu

avocat în favoarea părții civile N.E.

Împotriva hotărârii

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.M. și părțile

civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub următoarele

aspecte: pedeapsa de 7 ani și 6 luni aplicată inculpatului T.M. este prea redusă,

având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni

în concurs și se impunea aplicarea unui spor conform art. 34 C. pen.; în cauză erau

întrunite condițiile ca instanța să dispună față de inculpat măsura de siguranță

a expulzării conform art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen.; instanța trebuia să dispună

prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art. 3 și art. 7 alin. (1)

Legea nr. 76/2008.

Părțile civile

apelante au criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul

laturii civile.

Sub aspectul laturii

penale s-a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și aplicarea unei

pedepse orientată spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere gravitatea

faptei și a modalității de săvârșire a acesteia. Sub aspectul laturii civile s-a

considerat că daunele acordate sunt insuficiente raportate la trauma fizică și psihică

suportată de părțile vătămate.

Inculpatul T.M.

a solicitat, în principal, a fi achitat deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

de care a fost acuzat, fapta fiind săvârșită de prietenul său G.G.

În subsidiar,

s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., adică săvârșirea

faptei în stare de provocare, inculpatul fiind acostat în calitate de turist în

România, pe timp de noapte de către N.N.F., după care a fost atacat direct de către

tatăl acestuia N.E.

În aceste condiții

se solicită reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea suspendării condiționate

a executării pedepsei, conform art. 81, 82 C. pen.

Cu privire la

despăgubirile civile s-a solicitat fie respingerea acestora, fie reducerea lor,

în funcție de soluția ce va fi pronunțată în legătură cu latura penală.

Examinând actele

și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele,

instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond

a stabilit în mod corect starea de fapt și a procedat la încadrarea juridică legală

a acestora.

Astfel, faptele

inculpatului T.M., care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuțit

în public și de a aplica o lovitură cu acest cuțit părții vătămate N.E. în zona

toraco abdominală, cauzându-i părții vătămate leziuni grave care au necesitat pentru

vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în

pericol întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor

calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și

port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1

1

pct. 1 din Legea

nr. 61/1991 în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit.

a) C. pen.

Probele administrate

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului T.M. la săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat., respectiv declarațiile părții vătămate N.E. și N.N.F.,

primul arătând că a fost lovit cu cuțitul de inculpatul T., iar cel de-al doilea

de inculpatul G., declarații coroborate cu declarațiile martorilor B.I. și C.D.E.,

astfel:

Martora B.I. a

arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea vătămată de sus în

jos cu un obiect ce îl avea în mână. Totodată precizează că ambii inculpați au fost

prezenți în fața blocului de la începutul altercației și că inculpatul G. l-a lovit

cu un cuțit de mai multe ori pe N.N.F.

Martora C.D.E.

a declarat că l-a văzut pe inculpatul T. lovindu-l pe N.E. de sus în jos în zona

pieptului cu un obiect.

La aceste depoziții

se adaugă și declarația martorului S.l., care a relatat că în momentul în care partea

vătămată N.E. a ajuns la spital acesta sângera, pierduse deja un litru de sânge,

iar intervenția chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viața.

Apărarea formulată

de inculpatul T. în sensul că prietenul său G.G. a fost cel care l-a lovit pe partea

vătămată N.E. a fost infirmată atât de declarațiile părții vătămate și ale martorilor

indicați mai sus, cât și de concluziile raportului de constatare medico-legală

din 11 mai 2007, completarea acestuia din data de 01 iunie 2007, raportul de expertiză

medico-legală și rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 și

din 02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Toate actele medicale

enumerate mai sus au confirmat împrejurarea că leziunile cauzate victimei N.E. au

fost provocate de un obiect înțepător-tăietor și au pus în primejdie viața părții

vătămate.

De asemenea, din

aceleași acte medicale a rezultat cu certitudine concluzia că partea vătămată N.E.

a fost lovit cu un obiect înțepător-tăietor diferit de cel cu care a fost lovit

partea vătămată N.N.F., având în vedere dimensiunile probabile ale obiectelor indicate

atât de raportatele de constatare medico-legală, dar și de rapoartele de nouă expertiză

medico-legală.

Astfel, conform

raportului de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul

de Medicină Legală Cluj Napoca, instrumentul cu care s-a putut produce leziunea

prezentată de partea vătămată N.E. este un corp înțepător-tăietor, cu unul sau două

tăieturi, lățimea maximă a lamei fiind de 1,5-2 cm, iar lungimea maximă a lamei

care a penetrat în cavitatea toracică poate fi cuprinsă între 8,5 și 14 cm.

Raportul de nouă

expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală

Cluj Napoca concluzionează că leziunile traumatice suferite de numitul N.N.F. s-au

putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, având o lățime maximă de

3 cm, iar lungimea minimă de 4 cm.

S-a reținut astfel

că declarațiile martorilor audiați, coroborate cu cele ale părții vătămate N.E.

și cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală referitoare atât la leziunile

provocate cât și la dimensiunile probabile ale obiectelor folosite în agresiune

dovedesc fără dubiu împrejurarea că inculpatul T.M. este cel care a aplicat lovitura

părții vătămate N.E.

Deși inculpatul

a solicitat reținerea stării de provocare ca circumstanță atenuantă, instanța nu

poate da eficiență acestei cereri, întrucât în cauză nu există probe care să dovedească

existența unei puternice tulburări pe fondul căreia să fi fost săvârșită fapta.

Mai mult, din

declarațiile martorilor C.D.E. și C.M.A. rezultă că incidentul a fost început fără

motiv de inculpatul T.M., astfel că este exclusă aplicarea art. 73 lit. a) C.

pen.

Instanța de fond

a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, în urma

operațiunilor de contopire a pedepsei de 7 ani și 6 luni stabilită pentru infracțiunea

de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175

lit. i) C. pen. și a pedepsei de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea

prev. de art. 1

1

pct. 1 Legea nr. 61/1991 republicată.

Pedeapsa a fost

corect individualizată pe baza criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C.

pen., având în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii, modalitatea

și mijlocul de comitere (aplicarea unei lovituri cu un cuțit în zona toracică),

urmările acesteia, cât și persoana inculpatului care s-a prezentat atât în fața

organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, însă nu a recunoscut săvârșirea

faptei, având încă de la început o atitudine nesinceră în pofida probelor de vinovăție

administrate până în prezent.

S-a considerat

de instanța de apel că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, durata sancțiunii

aplicate și modalitatea de executare a acesteia (în regim de detenție) așa cum au

fost stabilite de prima instanță fiind în măsură să asigure realizarea scopului

pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Apelul declarat

de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Alba a fost apreciat întemeiat în ceea ce privește

necesitatea de a se lua măsura de siguranță a expulzării inculpatului T.M. și a

se dispune prelevarea de probe biologice în baza Legii nr. 76/2008.

S-a apreiat ca

fiind oportună luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului T.M., conform

art. 117 C. pen., având în vedere natura infracțiunii comise, cu un grad de pericol

social, atitudinea nesinceră a inculpatului și împrejurarea că acesta nu are nicio

ocupație, nu desfășoară nicio activitate legală pe teritoriul României.

S-a considerat

că era necesar ca instanța să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat,

având în vedere dispozițiile art. 3 și art. 7 Legea nr. 76/2008, chiar în condițiile

în care inculpatul este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni în forma tentativei

și nu în forma consumată, sens în care s-a modificat hotărârea instanței de fond.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată

față de inculpatul T.M., întrucât se mențin temeiurile care au justificat luarea

acestei măsuri și pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Curtea de Apel

Alba lulia a modificat sentința atacată și sub aspectul laturii civile, ca urmare

a admiterii apelurilor declarate de partea civilă N.E. și de inculpatul T.M.

Având în vedere

leziunile ce au fost provocate părții vătămate N.E., faptul că acestea i-au pus

în primejdie viața, ca fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență, s-a considerat

că pentru o reparare echitabilă a prejudiciului suferit se impune majorarea daunelor

morale de la suma de 6.000 lei la suma de 15.000 RON.

Instanța de fond

a considerat că sunt îndreptățiți să primească daune morale fiii și soția părții

vătămate N.E., deoarece au suferit o traumă psihică în urma agresării soțului și

tatălui lor.

Dispoziția instanței

de fond s-a apreciat nelegală, deoarece inculpatul poate fi obligat la plata prejudiciului

născut direct din fapta sa, deci doar în favoarea victimei infracțiunii pentru care

a fost condamnat.

În mod evident

părțile civile N.E., N.N.F. și N.E.C.E. au fost afectați de agresiunea la care a

fost supus soțul respectiv tatăl acestora, având în vedere relațiile de rudenie

în care se află cu acesta.

Cu toate acestea,

fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu direct doar părții vătămate N.E., numai

acesta fiind îndreptățit la despăgubiri.

În consecință,

instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului T.M. la plata despăgubirilor

în favoarea părții civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

Drept urmare,

pentru aceleași considerente au fost respinse ca nefondate apelurile părților civile

N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

Față de toate

aceste argumente Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, prin decizia penală

nr. 94/A din 11 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba, inculpatul T.M. și partea civilă N.E. împotriva sentinței penale

nr. 294 din 10 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2472/107/2007.

A desființat sentința

penală atacată sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale privind expulzarea,

a celor privind prelevarea de probe biologice și sub aspectul modalității de soluționare

a acțiunii civile.

În baza art. 117

C. pen. a dispus expulzarea inculpatului T.M. după executarea pedepsei.

În baza art. 3

și art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

T.M. la eliberarea din penitenciar.

A majora cuantumul

daunelor morale la care a fost obligat inculpatul T.M. în favoarea părții civile

N.E. de la suma de 6.000 RON la suma de 15.000 RON.

A înlăturat obligarea

inculpatului T.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune morale în favoarea

părților civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins ca nefondate

apelurile declarate de părțile civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

În baza art. 350

C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul

T.M.

Prin încheierea

nr. 4/A/CC/2010 din data de 1 februarie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii vădite

strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în dosar penal nr. 2472/107/2007 în sensul

că s-a introdus un alin. cu următorul cuprins:

„Obligă inculpatul

apelant T.M. la plata sumei de 374 RON, reprezentând contravaloarea noului raport

de expertiză medico-legală și respectiv a avizului acesteia".

Împotriva deciziei

penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală,

a declarat recurs inculpatul T.M.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2472/107/2007.

Recurentul inculpat

a criticat hotărârea instanței de apel invocând motivele de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și în subsidiar,

a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

dezvoltând motivele de casare așa cum au fost precizate în practicaua prezentei

decizii.

Înalta Curte analizând

motivele de casare invocate de recurent, hotărârea atacată, dar și cauza sub toate

aspectele, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului T.M. rezultă fără dubiu din probele

administrate în cauză respectiv, declarațiile martorelor C.D.E. și C.M.A., B.I.

declarațiile părților vătămate N.N.F. și N.E. care au arătat că inculpatul T. a

fost cel care a generat actele de violență asupra părților vătămate producându-le

leziuni, ca urmare a lovirii cu un cuțit-briceag acestea având nevoie de îngrijiri

medicale de 60 de zile, partea vătămată N.E. și respectiv 16-18 zile îngrijiri medicale

partea vătămată N.N.F.

De asemenea, rezultă

din aceleași declarați coroborate că, chiar și la momentul retragerii părților vătămate

susținute de partea vătămată C.D.E., inculpatul T. împreună cu G.G. au urcat în

autoturism și au încercat să lovească părțile vătămate cu mașina însă urmarea intervenției

martorei acest lucru nu s-a produs.

De asemenea, raportul

de constatare medico-legală din 11 mai 2007, și completarea la acesta din data de

01 iunie 2007, raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2007 și completarea

la acesta și rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 și din

02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca atestă că

partea vătămată N.E. a suferit o plagă înțepat-tăiată la baza hemitoracelui stâng

cu leziuni viscerale și vasculare, leziunea a avut drept consecință hemoragie internă

masivă și a necesitat intervenție chirurgicală de urgență fiindu-i pusă viața în

pericol și a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale.

Leziunea suferită

de partea vătămată N.E. a fost cauzată cu un obiect înțepător-tăietor (briceag-cuțit)

cu o lățime de până la 2,5 cm și cu o lungime de cel puțin 10 cm, lovitura fiind

aplicată de sus în jos și oblic de la stânga la dreapta poziția victimă agresor

fiind în ortostatism și față în față.

Din aceleași rapoarte

de expertiză, cu privire la partea vătămată N.N.F. s-a constatat că a suferit leziuni

cauzate de un cuțit cu lama având o lățime de până la 3 cm.

În mod corect

ambele instanțe au înlăturat declarațiile inculpatului ca fiind nesincere acesta

negând în faza de urmărire penală că el ar fi agresat pe părțile vătămate sau că

ar fi avut asupra sa vreun cuțit atât el cât și G.G., însă ulterior, a revenit și

arătat că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea atașată lama unui cuțit în

lungime de maxim 4 cm și lățime de maxim 1 cm.

Instanța de fond

a constatat în mod corect că ambii inculpați sunt nesinceri în declarații, actele

medico legale întocmite în cauză demonstrând că părțile vătămate au fost înjunghiate

cu cuțite diferite și cu dimensiuni cu mult mai mari decât cele indicate de inculpați.

Cu privire la

afirmația recurentului inculpat în memoriul său depus la dosarul instanței de recurs

în sensul că el personal a suferit leziuni fizice ca urmare a incidentului creat

între el și părțile vătămate manifestându-și regretul că nu a formulat un denunț

împotriva familiei N., nu are relevanță în acest moment procesual al cauzei și cu

atât mai mult cu cât, așa cum corect a reținut și prima instanță inculpatul a fost

audiat de către procuror a doua zi după incident în prezența unui apărător ales

și a unui interpret de limbă italiană, acesta nemanifestându-și dorința de a formula

vreun denunț sau vreo plângere împotriva părților vătămate fiind conștient de faptul

că a fost inițiatorul agresiunilor exercitate asupra părților vătămate. în aceeași

depoziție a sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a

urcat în autoturism, intenția sa era de a prinde pe partea vătămată N.E. și de a-l

agresa.

Starea de nesinceritate

a inculpatului rezultă, în continuare, din afirmațiile acestuia precizate în același

memoriu depus la instanța de recurs în sensul că a arătat că „a fost apărat de prietenul

său G.G. pentru că altfel ar fi fost ucis de familia N.", afirmație care este

în deplină contradicție cu declarația sa din faza de urmărire penală din data de

01 iunie 2007, unde a precizat că înainte de a fi depistați de organele de poliție

prietenul său G. „a luat de la brelocul port chei un corp ascuțit-tăietor respectiv

care avea o lamă cu o lungime de 3-4 cm și o lățime de 1,5 cm aproximativ (...)

și la o distanță de 1-2 km distanță după ce a părăsit localitatea Z., prietenul

meu G. a coborât geamul de la portieră, a scos din breloc acest corp descris anterior

și l-a aruncat spre marginea drumului, într-un șanț lângă copaci și că nu cunosc

motivul pentru care G. a aruncat acest obiect dar am văzut că acest obiect era murdar

de sânge". Această a doua declarație dată în faza de urmărire penală contrazice

prima declarație dată tot în faza de urmărire penală la data de 12 mai 2007 acesta

arătând că „nici eu și nici prietenul meu G. nu am avut asupra noastră vreo armă

albă".

Astfel deși inițial

a declarat că nu a avut asupra sa vreo albă a revenit ulterior precizând că prietenul

său G. a avut un astfel de obiect tăietor pe care l-a aruncat pe drum, încercând

de fapt să inducă responsabilitatea de vinovăție asupra numitului G.G., iar în acest

ultim memoriu depus în fața instanței de recurs a precizat că prietenul său Giovani

l-a ajutat deoarece altfel era ucis de familia N.

Pentru aceste

argumente Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este fondat.

la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Instanța de fond

a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile părții generale ale C. pen. reținându-se

pericolul social al faptei comise și conduita inculpatului anterior comiterii faptei,

acesta fiind la primul impact cu legea penală limitele speciale prevăzute în partea

specială a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

și limitele prevăzute în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracțiunii de port

ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise

de cel în cauză, aplicând o pedeapsă rezultantă la limita minimă a textului incriminator,

de 7 ani și 6 luni închisoare instanța apreciind că față de gravitatea, faptelor

săvârșite nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe

atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special, soluție care

a fost adoptată și de instanța de apel.

De asemenea s-a

reținut în cadrul individualizării pedepsei pentru cele două infracțiuni contopite

săvârșite de către inculpat și atitudinea procesuală constant nesinceră a inculpatului

adoptată pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte reține

că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale

ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general,

privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul Ie-a

dovedit.

Toate aceste împrejurări

reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate

în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea

instanței de recurs că reducerea pedepsei rezultante deja aplicată la limita minimului

special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracțiuni, satisface

pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare,

neimpunându-se o reducere a cesteia sub limita minimului special, pedeapsa deja

stabilită fiind menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile

art. 52 C. pen.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, Înalta

Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării

în regim privativ de libertate, astfel că dispunerea unei măsuri a uneia dintre

formele suspendării executării pedepsei principale, așa cum a solicitat apărătorul

inculpatului, neimpunându-se în procesul de reindividualizare cu privire la modalitatea

de executare a pedepsei.

Împrejurarea că

infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,

175 lit. i) C. pen. și infracțiunea de port ilegal de armă albă în public prevăzută

de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt infracțiuni care au un pericol

social ridicat prin prisma faptului că acestea aduc atingere vieții persoanei, inculpatul

a săvârșit aceste fapte în public, așa încât legiuitorul a manifestat severitate

atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de

individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea

concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de

posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea executării

pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării

acestei instituții, însă în mod corect i s-au aplicat inculpatului dispozițiile

legale privind executarea pedepsei în regim de detenție nefiind aplicabile dispozițiile

prevăzute la art. 86

1

sau 81 C. pen.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios,

aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară,

concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare,

pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de

detenție, reținută în sarcina inculpatului T.M. evidențiind, faptul că dincolo de

pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta nu s-a

putut atenua ca urmare a împrejurărilor în care faptele au fost săvârșite, atitudinea

constant nesinceră și contradictorie chiar în propriile sale declarații raportate

la circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect,

în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul

de comitere, valorile sociale atinse respectiv, viața persoanei, subliniind o caracterizare

negativă evidențiată în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire

la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare

nu se mai impune.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de

către de inculpatul T.M., întrucât în cauză pedeapsa rezultantă aplicată, atât pentru

fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității

între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al

inculpatului, nejustificându-se reducerea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități

de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de cele constatate,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei

penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a