ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 294/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2572/107/2007 s-a respins cererea formulată de inculpatul T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea circumstanței prev. de art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. fiul lui T.F. și D.S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 iunie 2007 la 23 august 2008. În baza art. 350 și 357 C. proc.

pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.M. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alba împotriva inculpatului T.M. A admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. împotriva inculpatului T.M. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 2375,76 RON în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă N.E. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor sume de bani: 6.000 RON cu titlu de daune morale și, 3.000 RON cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din părțile civile N.N.F., N.E.

și N.E.C.E. pentru suferința morală cauzată de agresarea părții civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părții civile SC C. SRL A respins în rest pretențiile părților civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. față de inculpatul T.M. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu avocat în favoarea părții civile N.E. În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul doamnei interpret O.M.I. în cuantum de 1.540 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În motivare instanța a reținut că părțile vătămate N.E. și fiul său N.N.F. Inculpații G.G. și T.M. sunt cetățeni italieni care au venit împreună în România în primăvara anului 2007 și s-au stabilit la pensiunea D. situată în orașul Abrud din județul Alba. După sosirea în România inculpații au frecventat mai multe localuri ocazie cu care au cunoscut-o pe martora C.D.E. (prietena părții vătămate N.N.F.), precum și pe martora F.I.D. prietenă cu martora C.D.E. În seara zilei de 10 mai 2007 în jurul orelor 23 : 00 partea vătămată a condus-o, cu autoturismul S., pe prietena sa, martora C.D.E. la locuința acesteia situată în Zlatna, strada M., jud. Alba și a lăsat-o în fața blocului. Ulterior partea vătămată s-a îndreptat către domiciliul său din Zlatna, sat I.A., jud. Alba însă, pe drum s-a răzgândit, și s-a întors la locul unde o lăsase pe prietena sa.

Între timp martora C.D.E. se întâlnise în fața blocului cu martora F.I.D. și tot acolo au sosit inculpații G.G. și T.M. aceștia parcându-și în apropiere autoturismul B., proprietatea inculpatului T. Când a ajuns la fața locului partea vătămată i-a văzut pe cei patru stând de vorbă, a oprit autoturismul și s-a dat jos. În acel moment inculpatul T.M. s-a apropiat de partea vătămată și, fără a fi provocat în vreun fel de aceasta, i-a aplicat o lovitură cu capul în zona feței și o lovitură cu pumnul în zona pieptului. Speriat și surprins de agresivitatea inculpatului T.M. partea vătămată N.N.F. s-a îndepărtat 10-15 metri cu intenția de a telefona la poliție însă, din cauza surescitării, nu știa ce număr de telefon să formeze.

În consecință, partea vătămată N.N.F. l-a sunat pe tatăl său - partea vătămată N.E. care se afla la sediul firmei sale SC C.G. SRL din ZIatna, cerându-i să vină la fața locului întrucât a fost agresat și îi este frică să se apropie de mașina sa. În scurt timp la fața locului a sosit partea vătămată N.E. la volanul autoturismului D. Imediat după ce partea vătămată N.E. a coborât din mașină inculpatul T.M. s-a apropiat de el și i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de sus în jos în zona toraco abdominală. Pentru a se apăra și văzând că inculpatul intenționează să-i aplice o altă lovitură cu același obiect partea vătămată N.E. i-a aplicat inculpatului T. o lovitură cu pumnul în față, inculpatul scăpând cuțitul din mână.

În continuare inculpatul T. s-a repezit asupra părții vătămate N.E. cei doi căzând pe capota autoturismului D. și apoi la pământ, inculpatul, continuând să o lovească pe partea vătămată cu pumnii. Pentru a-l scăpa pe tatăl său, partea vătămată N.N.F. s-a apropiat și l-a lovit cu piciorul pe inculpatul T. acesta căzând într-o parte, iar partea vătămată N.N.F. s-a aplecat ca să-l ajute pe tatăl său să se ridice de la pământ. În acel moment inculpatul G.G. s-a apropiat și i-a aplicat părții vătămate N.N.F. două lovituri cu un briceag, pe la spate, în zona capului, iar când partea vătămată s-a întors inculpatul G. i-a mai aplicat părții vătămate alte două lovituri cu același briceag în zona pieptului lovind de sus în jos.

Partea vătămată N.N.F. s-a aplecat din nou să-și ridice tatăl însă inculpatul G. i-a aplicat încă o lovitură cu briceagul în mâna stângă. După aceea părțile vătămate sprijinindu-se reciproc și ajutate de martora C.D.E. s-au deplasat pe o alee perpendiculară pe strada M. din ZIatna cu intenția de a ajunge la spital pentru a primi ajutor. Inculpații s-au urcat împreună în autoturismul B. proprietatea inculpatului T. și au plecat în urmărirea părților vătămate. Inculpații au intenționat să treacă cu mașina peste părțile vătămate care au fost salvate de intervenția martorei C.D.E. care Ie-a împins pe cele două părți vătămate la o parte. În continuare inculpații au trecut cu mașina peste o trecere de nivel cu 3 trepte și s-au îndreptat către Abrud unde au fost depistați de organele de poliție.

Anterior prinderii acestora, pe drumul dintre ZIatna și Abrud, inculpații au aruncat cuțitul și briceagul cu care le-au înjunghiat pe părțile vătămate, căutările ulterioare nereușind să ducă la găsirea acestor obiecte. În urma incidentului partea vătămată N.E. a suferit leziuni medicale ce au necesitat 60 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, leziunile fiind de natura celor ce pun în pericol viața victimei, iar partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni corporale care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în pericol viața victimei. Situația mai sus expusă a reieșit din următoarele mijloacele de probă: declarațiile părților vătămate N.E. și N.N.F.

în care aceștia au arătat modalitatea în care au fost agresați în seara incidentului de către cei doi inculpați. Partea vătămată N.E. a arătat că a fost lovită cu cuțitul de inculpatul T., iar partea vătămată N.N.F. a arătat că a fost înjunghiată de inculpatul G; raportul de constatare medico-legală din 11 mai 2007, completarea la acesta din data de 01 iunie 2007 și raportul de expertiză medico-legală în care s-a arătat că partea vătămată N.E. a suferit o plagă înțepat-tăiată la baza hemitoracelui stâng cu leziuni viscerale și vasculare, leziunea a avut drept consecință hemoragie internă masivă și a necesitat intervenție chirurgicală de urgență. Părții vătămate N.E. i-a fost pusă viața în pericol și a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale.

Leziunea suferită de partea vătămată N.E. a fost cauzată cu un obiect înțepător-tăietor (briceag-cuțit) cu o lățime de până la 2,5 cm și cu o lungime de cel puțin 10 cm, lovitura fiind aplicată de sus în jos și oblic de la stânga la dreapta poziția victimă agresor fiind în ortostatism și față în față. În raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2007 și completarea la acesta s-a arătat că partea vătămată N.N.F. a suferit leziuni cauzate de un cuțit cu lama având o lățime de până la 3 cm. De aici instanța a reținut că, fără putință de tăgadă, părțile vătămate au fost agresate cu două cuțite diferite folosite de doi agresori diferiți. Procesul verbal și planșele fotografice efectuate cu ocazia ridicării obiectelor de îmbrăcăminte purtate de părțile vătămate în seara incidentului, fotografiile relevând faptul că victimele au suferit pierderea unei cantități însemnate de sânge.

Martorului S.l. - medic în cadrul Spitalului Județean Alba a declarat că în momentul când a ajuns la spital partea vătămată N.E. sângera, pierzând deja un litru de sânge, iar intervenția chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viața. În declarațiile date martora B.I. a arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea vătămată de sus în jos cu un obiect ce îl avea în mână. Aceeași martoră a mai arătat că ambii inculpați au fost prezenți în fața blocului încă de la începutul incidentului și că celălalt inculpat – G.G. l-a lovit cu un cuțit de mai multe ori pe cealaltă parte vătămată N.N.F. În declarațiile date martorele C.D.E. și C.M.A. au arătat că incidentul a fost început fără motiv de inculpatul T., martora C.D.E.

arătând și faptul că l-a văzut pe inculpatul T. lovindu-l pe partea vătămată N.E. de sus în jos în zona pieptului cu un obiect. În prima declarație dată la procuror martora C.D.E. a arătat că inculpatul G. l-a lovit de mai multe ori cu un cuțit pe partea vătămată N.E. Această inadvertență instanța a pus-o pe seama rapidității derulării incidentului, în condițiile în care actele medicale au relevat că partea vătămată N.E. a suferit o singură lovitură de cuțit diferit de cuțitul cu care a fost agresată partea vătămată N.N.F. Martora C.M.A. a învederat că inculpații au intenționat să le calce cu mașina pe cele două părți vătămate când acestea, sprijinindu-se una de alta, se îndreptau spre spital.

A fost nevoie de intervenția martorei pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Martora F.I.D. a declarat că în momentul când partea vătămată N.N.F. a coborât din mașină ambii inculpați se aflau în fața blocului. Ulterior de frică martora a plecat de la fața locului și s-a întors după consumarea incidentului. Fotografiile autoturismului inculpatului T. au relevat o avarie la spoilerul față în partea dreaptă produsă în urma trecerii peste cele trei trepte de pe alee, când inculpații au pornit în urmărirea părților vătămate pentru a le călca cu mașina. Martorii M.V., S.E., P.M., B.V. locatari ai blocurilor în fața cărora s-a produs incidentul dedus judecății au declarat că au auzit zgomote și strigăte pe stradă observând, atunci când au ieșit la fereastră, mai multe mașini parcate la locul incidentului, martorii auzind ulterior că inculpații le-au înjunghiat pe părțile vătămate Martorii F.N., F.C.

- cumnatul și respectiv sora părții vătămate au declarat că au fost anunțați despre incident de către martora B.I., iar în zilele următoare le-au văzut pe victime la spital. Declarațiile martorilor M.l. și concubina acestuia T.F. au fost înlăturate de către instanță. Ambii martori au arătat că au văzut începutul incidentului de la fereastra apartamentului, ulterior martorul M. coborând în fața blocului, iar martora T. rămânând la fereastră. Însă de la fereastra apartamentului instanța a apreciat că nu se poate vedea ce au susținut martorii, fotografiile judiciare de la dosarul urmărire penală nerelevând existența vreunei surse de lumină la locul incidentului. Mai mult în fața instanței martora T. a declarat că după ce incidentul a luat sfârșit partea vătămată N.E.

ar fi venit și ar fi închis autoturismul său și apoi ar fi plecat din nou. Or, în starea în care se afla partea vătămată N.E. (descrisă și de medicul care a operat-o, martorul S.l.), este evident că acesta nu se putea preocupa de închiderea autoturismului prioritatea sa fiind acordarea îngrijirilor medicale pentru a i se salva viața. În ce-l privește pe martorul S.D. instanța a reținut că, în faza actelor premergătoare, a dat o declarație în fața organelor de poliție care căutau să-i identifice pe martorii oculari, în care a arătat că nu a văzut nimic de la fereastra apartamentului, neputând recunoaște pe cineva deoarece era întuneric.

Ulterior în faza cercetării judecătorești, martorul a revenit arătând că a mințit în declarația inițială întrucât „nu dorea să sufere vreo complicație" și că de fapt doar inculpatul T. a fost implicat în incident, celălalt inculpat G. aflându-se la martor în apartamentul acestuia și abia apoi a coborât, în timp ce toți ceilalți martori i-au plasat pe ambii inculpați la fața locului încă de la începutul incidentului. În declarațiile lor inculpații au negat că le-ar fi agresat pe părțile vătămate. Inițial inculpații au arătat că nici unul din ei nu a avut vreun cuțit, ulterior revenind și arătând că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea atașată lama unui cuțit în lungime de maxim 4 cm și lățime de maxim 1 cm.

Instanța de fond a constatat că ambii inculpați sunt nesinceri în declarații, actele medico legale întocmite în cauză demonstrând că părțile vătămate au fost înjunghiate cu cuțite diferite și cu dimensiuni cu mult mai mari decât cele indicate de inculpați. Instanța a mai reținut că ambii inculpați au fost audiați de către procuror a doua zi după incident în prezența unui apărător ales și a unui interpret de limbă italiană. În depozițiile date nici unul dintre inculpați nu a arătat că ar dori să formuleze vreo plângere la adresa părților vătămate ceea ce au relevat că erau conștienți de faptul că în ce privește incidentul dedus judecății ei erau cei care le-au agresat pe părțile vătămate și nu invers.

Mai mult în depoziția sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a urcat în autoturism, intenția sa era de a-l prinde pe partea vătămată N.E. și de a-l agresa în continuare ceea ce explică manevra făcută de inculpați cu mașina pentru a le călca pe victime. În drept faptele inculpatului T.M. care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuțit în public și de a aplica o lovitură cu acest cuțit părții vătămate N.E. în zona toraco abdominală, cauzându-i părții vătămate leziuni grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, s-a apreciat, că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port illegal de armă albă în public prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Așa cum s-a arătat mai sus agresiunea comisă de inculpatul T.M. asupra părții vătămate s-a apreciat că constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat și nu infracțiunea de lovire sau alte violențe așa cum a arătat acesta prin apărătorul său ales. Inculpatul T.M. a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate N.E. intenție pusă în evidență de faptul că, nefiind provocat în vreun fel, a folosit un cuțit - instrument apt de a ucide, a vizat o zonă vitală a corpului - zona toraco-abdominală și, chiar după ce conflictul aparent luase sfârșit, inculpatul a intenționat să le lovească cu mașina pe părțile vătămate în timp ce acestea se sprijineau reciproc și doreau să ajungă în timp util la spital pentru a le fi salvate viețile.

În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a respins cererea formulată de inculpatul T.M. prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea circumstanței prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Având în vedere cele mai sus expuse instanța a aplicat inculpatului T.M. o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public care să răspundă scopului pedepsei astfel cum acesta este definit în art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.M. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale prevăzute în partea specială a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de cel în cauză, persoana inculpatului care, pe de o parte nu este cunoscut cu antecedente penale, dar care, pe de altă parte, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. Totodată instanța a mai reținut că inculpatul T.M. este cel care a declanșat agresiunea prin lovirea nejustificată și neprovocată a părții vătămate N.F., urmată de agresarea în aceleași condiții a părții vătămate N.E.

cu un instrument apt de a ucide. Chiar și după ce incidentul luase aparent sfârșit, iar părțile vătămate se îndreptau spre spital pentru a primi îngrijiri, inculpatul T. însoțit de inculpatul G. a intenționat să le lovească cu mașina pe cele două părți vătămate. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 iunie 2007 la 23 august 2008. În baza art. 350 și 357 C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.M., întrucât s-au menținut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Instanța a apreciat că probele de la dosar au confirmat fără dubiu vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte menținerea acestei măsuri este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța a mai reținut că, chiar în faza cercetării judecătorești inculpatul a intenționat să îl agreseze pe un martor pe holurile Tribunalului. Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile: Spitalul Județean de Urgență Alba cu suma de 2375,76 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată N.E.

și 983,93 RON pentru cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată N.N.F.; partea vătămată N.E. cu suma de 100.000 RON daune morale și 4.950 RON daune materiale (1.000 RON atenție medici, 1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenței, 500 RON contravaloare medicamente și 950 RON drepturi salariale); partea vătămată N.N.F. cu suma de 100.000 RON daune morale și 4.950 RON daune materiale (1.000 RON atenție medici, 1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenței, 500 RON contravaloare medicamente și 950 RON drepturi salariale); SC C.G. SRL cu suma de 14.000 euro în echivalent lei la data plății reprezentând pierderile suferite pe lunile mai-iunie 2007 când partea vătămată N.E.

nu s-a putut ocupa în calitate de administrator de bunul mers al societății; N.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de soție și mamă a părților vătămate și N.E.C.E. cu suma de 10.000 RON daune morale în calitate de fiu și frate. Așa cum s-a arătat mai sus în această hotărâre instanța a soluționat acuzațiile aduse inculpatului T.M., astfel că instanța a analizat latura civilă a cauzei cu privire la pretențiile părților față de acest inculpat. Ținând seama de faptul că inculpatul T.M. este cel care l-a agresat pe partea vătămată N.E. instanța l-a obligat în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 la plata sumei de 2375,76 RON în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă N.E.

Cu privire la pretențiile formulate de partea civilă N.E. instanța a reținut următoarele: referitor la daunele morale ce au fost acordate instanța a apreciat că acestea trebuie să acopere pe lângă suferința fizică din cele 60 de zile de îngrijiri medicale și trauma psihică suferită fără să ducă la îmbogățirea nejustificată a părții civile N.E. Ținând seama de aceste criterii instanța a apreciat că suma de 6.000 RON este îndestulătoare pentru a acoperi prejudicial moral suferit de partea civilă N.E. În ce privește daunele materiale instanța a apreciat că partea civilă N.E. a făcut dovada suportării a 3.000 RON (1.500 RON transportul familiei la spital, 1.000 RON contravaloare produse alimentare pe perioada convalescenței, 500 RON contravaloare medicamente) cu declarația martorului U.R.

Suma de 950 RON cu titlu de pretenții salariale nu a putut fi acordată întrucât conform declarațiilor martorului P.M. partea civilă a beneficiat pe perioada convalescenței de concediu medical și indemnizația aferentă de 85% din salariul de încadrare. Instanța a mai constatat că pretențiile materiale ale părții civile N.N.F. îl vizează pe inculpatul G., însă pretențiile morale instanța le poate analiza și față de inculpatul T. raportat la faptul că partea civilă N.N.F. este fiul părții civile N.E. Fără îndoială partea civilă N.E. în calitate de soție a părții civile N.E., precum și părțile civile N.N.F. și N.E.C.E. în calitate de fii ai părții civile N.E. au suferit o traumă psihică în urma agresării soțului și tatălui lor de către inculpatul T., agresiune ce i-a pus părții civile viața în pericol.

În aceste condiții instanța a acordat părților civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. suma de 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare. Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă SC C.G. SRL instanța a constatat că din actele contabile depuse la dosar (facturi, chitanțe, jurnal vânzări, centralizatoare defalcate pe fiecare lună) a reieșit că această societate în lunile mai-iulie 2007 a suferit o scădere a veniturilor raportat la intervalul februarie-aprilie 2007, scădere ce se ridică la suma de 79.035 RON (aproximativ 20.750 euro). Această pierdere s-a datorat faptului că în intervalul mai-iulie 2007 partea civilă N.E. (administrator al SC C.G. SRL) era în perioada acordării îngrijirilor medicale ca urmare a agresiunii inculpatului T. Nevoia de îngrijiri medicale l-a împiedicat să-și exercite atribuțiile, în condițiile în care partea civilă N.E.

era persoana ce se ocupa de obținerea comenzilor și organizarea transporturilor interne și internaționale, ajungându-se astfel la bulversarea activității SC C.G. SRL așa cum a reieșit și din depozițiile martorilor U.R. și P.M. - primul conducător auto, iar cel de-al doilea contabilul societății. în consecință suma de 14.000 euro în echivalent lei la data plății solicitată de partea civilă SC C.G. SRL apare ca fiind întemeiată, iar instanța o va acorda. Având în vedere cele mai sus expuse instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alba împotriva inculpatului T.M. A admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E.

împotriva inculpatului T.M. și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.G. SRL împotriva inculpatului T.M. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 2375,76 RON în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă N.E. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul T.M. la plata următoarelor sume de bani: 6.000 RON cu titlu de daune morale și 3.000 RON cu tilu de daune materiale în favoarea părții civile N.E.; 500 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din părțile civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. pentru suferința morală cauzată de agresarea părții civile N.E.; 14.000 euro în echivalent lei la data plății în favoarea părții civile SC C.G.

SRL. Instanța a respins în rest pretențiile părților civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. față de inculpatul T.M. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 690 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. în baza art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu avocat în favoarea părții civile N.E. Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.M. și părțile civile N.E., N.N.F., N.E. și N.E.C.E. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte: pedeapsa de 7 ani și 6 luni aplicată inculpatului T.M.

este prea redusă, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs și se impunea aplicarea unui spor conform art. 34 C. pen.; în cauză erau întrunite condițiile ca instanța să dispună față de inculpat măsura de siguranță a expulzării conform art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen.; instanța trebuia să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art. 3 și art. 7 alin. (1) Legea nr. 76/2008. Părțile civile apelante au criticat sentința atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile. Sub aspectul laturii penale s-a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și aplicarea unei pedepse orientată spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere gravitatea faptei și a modalității de săvârșire a acesteia.

Sub aspectul laturii civile s-a considerat că daunele acordate sunt insuficiente raportate la trauma fizică și psihică suportată de părțile vătămate. Inculpatul T.M. a solicitat, în principal, a fi achitat deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de care a fost acuzat, fapta fiind săvârșită de prietenul său G.G. În subsidiar, s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., adică săvârșirea faptei în stare de provocare, inculpatul fiind acostat în calitate de turist în România, pe timp de noapte de către N.N.F., după care a fost atacat direct de către tatăl acestuia N.E. În aceste condiții se solicită reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81, 82 C. pen.

Cu privire la despăgubirile civile s-a solicitat fie respingerea acestora, fie reducerea lor, în funcție de soluția ce va fi pronunțată în legătură cu latura penală. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a procedat la încadrarea juridică legală a acestora. Astfel, faptele inculpatului T.M., care în seara zilei de 10 mai 2007 a purtat fără drept un cuțit în public și de a aplica o lovitură cu acest cuțit părții vătămate N.E. în zona toraco abdominală, cauzându-i părții vătămate leziuni grave care au necesitat pentru vindecare un număr de 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Probele administrate dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului T.M. la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat., respectiv declarațiile părții vătămate N.E. și N.N.F., primul arătând că a fost lovit cu cuțitul de inculpatul T., iar cel de-al doilea de inculpatul G., declarații coroborate cu declarațiile martorilor B.I. și C.D.E., astfel: Martora B.I. a arătat că la un moment dat inculpatul T. l-a lovit pe partea vătămată de sus în jos cu un obiect ce îl avea în mână. Totodată precizează că ambii inculpați au fost prezenți în fața blocului de la începutul altercației și că inculpatul G. l-a lovit cu un cuțit de mai multe ori pe N.N.F.

Martora C.D.E. a declarat că l-a văzut pe inculpatul T. lovindu-l pe N.E. de sus în jos în zona pieptului cu un obiect. La aceste depoziții se adaugă și declarația martorului S.l., care a relatat că în momentul în care partea vătămată N.E. a ajuns la spital acesta sângera, pierduse deja un litru de sânge, iar intervenția chirurgicală era absolut necesară pentru a i se salva viața. Apărarea formulată de inculpatul T. în sensul că prietenul său G.G. a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată N.E. a fost infirmată atât de declarațiile părții vătămate și ale martorilor indicați mai sus, cât și de concluziile raportului de constatare medico-legală din 11 mai 2007, completarea acestuia din data de 01 iunie 2007, raportul de expertiză medico-legală și rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 și din 02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Toate actele medicale enumerate mai sus au confirmat împrejurarea că leziunile cauzate victimei N.E. au fost provocate de un obiect înțepător-tăietor și au pus în primejdie viața părții vătămate. De asemenea, din aceleași acte medicale a rezultat cu certitudine concluzia că partea vătămată N.E. a fost lovit cu un obiect înțepător-tăietor diferit de cel cu care a fost lovit partea vătămată N.N.F., având în vedere dimensiunile probabile ale obiectelor indicate atât de raportatele de constatare medico-legală, dar și de rapoartele de nouă expertiză medico-legală. Astfel, conform raportului de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, instrumentul cu care s-a putut produce leziunea prezentată de partea vătămată N.E.

este un corp înțepător-tăietor, cu unul sau două tăieturi, lățimea maximă a lamei fiind de 1,5-2 cm, iar lungimea maximă a lamei care a penetrat în cavitatea toracică poate fi cuprinsă între 8,5 și 14 cm. Raportul de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca concluzionează că leziunile traumatice suferite de numitul N.N.F. s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, având o lățime maximă de 3 cm, iar lungimea minimă de 4 cm. S-a reținut astfel că declarațiile martorilor audiați, coroborate cu cele ale părții vătămate N.E. și cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală referitoare atât la leziunile provocate cât și la dimensiunile probabile ale obiectelor folosite în agresiune dovedesc fără dubiu împrejurarea că inculpatul T.M.

este cel care a aplicat lovitura părții vătămate N.E. Deși inculpatul a solicitat reținerea stării de provocare ca circumstanță atenuantă, instanța nu poate da eficiență acestei cereri, întrucât în cauză nu există probe care să dovedească existența unei puternice tulburări pe fondul căreia să fi fost săvârșită fapta. Mai mult, din declarațiile martorilor C.D.E. și C.M.A. rezultă că incidentul a fost început fără motiv de inculpatul T.M., astfel că este exclusă aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, în urma operațiunilor de contopire a pedepsei de 7 ani și 6 luni stabilită pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și a pedepsei de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 1 1 pct. 1 Legea nr. 61/1991 republicată. Pedeapsa a fost corect individualizată pe baza criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii, modalitatea și mijlocul de comitere (aplicarea unei lovituri cu un cuțit în zona toracică), urmările acesteia, cât și persoana inculpatului care s-a prezentat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei, având încă de la început o atitudine nesinceră în pofida probelor de vinovăție administrate până în prezent.

S-a considerat de instanța de apel că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, durata sancțiunii aplicate și modalitatea de executare a acesteia (în regim de detenție) așa cum au fost stabilite de prima instanță fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Apelul declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Alba a fost apreciat întemeiat în ceea ce privește necesitatea de a se lua măsura de siguranță a expulzării inculpatului T.M. și a se dispune prelevarea de probe biologice în baza Legii nr. 76/2008. S-a apreiat ca fiind oportună luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului T.M., conform art. 117 C. pen., având în vedere natura infracțiunii comise, cu un grad de pericol social, atitudinea nesinceră a inculpatului și împrejurarea că acesta nu are nicio ocupație, nu desfășoară nicio activitate legală pe teritoriul României.

S-a considerat că era necesar ca instanța să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, având în vedere dispozițiile art. 3 și art. 7 Legea nr. 76/2008, chiar în condițiile în care inculpatul este condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni în forma tentativei și nu în forma consumată, sens în care s-a modificat hotărârea instanței de fond. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.M., întrucât se mențin temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri și pentru o bună desfășurare a procesului penal. Curtea de Apel Alba lulia a modificat sentința atacată și sub aspectul laturii civile, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de partea civilă N.E.

și de inculpatul T.M. Având în vedere leziunile ce au fost provocate părții vătămate N.E., faptul că acestea i-au pus în primejdie viața, ca fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență, s-a considerat că pentru o reparare echitabilă a prejudiciului suferit se impune majorarea daunelor morale de la suma de 6.000 lei la suma de 15.000 RON. Instanța de fond a considerat că sunt îndreptățiți să primească daune morale fiii și soția părții vătămate N.E., deoarece au suferit o traumă psihică în urma agresării soțului și tatălui lor. Dispoziția instanței de fond s-a apreciat nelegală, deoarece inculpatul poate fi obligat la plata prejudiciului născut direct din fapta sa, deci doar în favoarea victimei infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În mod evident părțile civile N.E., N.N.F. și N.E.C.E. au fost afectați de agresiunea la care a fost supus soțul respectiv tatăl acestora, având în vedere relațiile de rudenie în care se află cu acesta. Cu toate acestea, fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu direct doar părții vătămate N.E., numai acesta fiind îndreptățit la despăgubiri. În consecință, instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului T.M. la plata despăgubirilor în favoarea părții civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. Drept urmare, pentru aceleași considerente au fost respinse ca nefondate apelurile părților civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. Față de toate aceste argumente Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, prin decizia penală nr. 94/A din 11 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul T.M.

și partea civilă N.E. împotriva sentinței penale nr. 294 din 10 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 2472/107/2007. A desființat sentința penală atacată sub aspectul neaplicării dispozițiilor legale privind expulzarea, a celor privind prelevarea de probe biologice și sub aspectul modalității de soluționare a acțiunii civile. În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului T.M. după executarea pedepsei. În baza art. 3 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.M. la eliberarea din penitenciar. A majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul T.M. în favoarea părții civile N.E. de la suma de 6.000 RON la suma de 15.000 RON.

A înlăturat obligarea inculpatului T.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune morale în favoarea părților civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile N.N.F., N.E. și N.E.C.E. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T.M. Prin încheierea nr. 4/A/CC/2010 din data de 1 februarie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii vădite strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în dosar penal nr. 2472/107/2007 în sensul că s-a introdus un alin. cu următorul cuprins: „Obligă inculpatul apelant T.M.

la plata sumei de 374 RON, reprezentând contravaloarea noului raport de expertiză medico-legală și respectiv a avizului acesteia". Împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a declarat recurs inculpatul T.M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2472/107/2007. Recurentul inculpat a criticat hotărârea instanței de apel invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și în subsidiar, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dezvoltând motivele de casare așa cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte analizând motivele de casare invocate de recurent, hotărârea atacată, dar și cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului T.M. rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză respectiv, declarațiile martorelor C.D.E. și C.M.A., B.I. declarațiile părților vătămate N.N.F. și N.E. care au arătat că inculpatul T. a fost cel care a generat actele de violență asupra părților vătămate producându-le leziuni, ca urmare a lovirii cu un cuțit-briceag acestea având nevoie de îngrijiri medicale de 60 de zile, partea vătămată N.E.

și respectiv 16-18 zile îngrijiri medicale partea vătămată N.N.F. De asemenea, rezultă din aceleași declarați coroborate că, chiar și la momentul retragerii părților vătămate susținute de partea vătămată C.D.E., inculpatul T. împreună cu G.G. au urcat în autoturism și au încercat să lovească părțile vătămate cu mașina însă urmarea intervenției martorei acest lucru nu s-a produs. De asemenea, raportul de constatare medico-legală din 11 mai 2007, și completarea la acesta din data de 01 iunie 2007, raportul de constatare medico-legală din 16 mai 2007 și completarea la acesta și rapoartele de nouă expertiză medico-legală din 02 august 2009 și din 02 august 2009 întocmite de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca atestă că partea vătămată N.E.

a suferit o plagă înțepat-tăiată la baza hemitoracelui stâng cu leziuni viscerale și vasculare, leziunea a avut drept consecință hemoragie internă masivă și a necesitat intervenție chirurgicală de urgență fiindu-i pusă viața în pericol și a avut nevoie de 60 de zile de îngrijiri medicale. Leziunea suferită de partea vătămată N.E. a fost cauzată cu un obiect înțepător-tăietor (briceag-cuțit) cu o lățime de până la 2,5 cm și cu o lungime de cel puțin 10 cm, lovitura fiind aplicată de sus în jos și oblic de la stânga la dreapta poziția victimă agresor fiind în ortostatism și față în față. Din aceleași rapoarte de expertiză, cu privire la partea vătămată N.N.F. s-a constatat că a suferit leziuni cauzate de un cuțit cu lama având o lățime de până la 3 cm.

În mod corect ambele instanțe au înlăturat declarațiile inculpatului ca fiind nesincere acesta negând în faza de urmărire penală că el ar fi agresat pe părțile vătămate sau că ar fi avut asupra sa vreun cuțit atât el cât și G.G., însă ulterior, a revenit și arătat că inculpatul G. ar fi avut un breloc ce avea atașată lama unui cuțit în lungime de maxim 4 cm și lățime de maxim 1 cm. Instanța de fond a constatat în mod corect că ambii inculpați sunt nesinceri în declarații, actele medico legale întocmite în cauză demonstrând că părțile vătămate au fost înjunghiate cu cuțite diferite și cu dimensiuni cu mult mai mari decât cele indicate de inculpați.

Cu privire la afirmația recurentului inculpat în memoriul său depus la dosarul instanței de recurs în sensul că el personal a suferit leziuni fizice ca urmare a incidentului creat între el și părțile vătămate manifestându-și regretul că nu a formulat un denunț împotriva familiei N., nu are relevanță în acest moment procesual al cauzei și cu atât mai mult cu cât, așa cum corect a reținut și prima instanță inculpatul a fost audiat de către procuror a doua zi după incident în prezența unui apărător ales și a unui interpret de limbă italiană, acesta nemanifestându-și dorința de a formula vreun denunț sau vreo plângere împotriva părților vătămate fiind conștient de faptul că a fost inițiatorul agresiunilor exercitate asupra părților vătămate.

în aceeași depoziție a sa din cursul urmăririi penale inculpatul T. a arătat că, după ce s-a urcat în autoturism, intenția sa era de a prinde pe partea vătămată N.E. și de a-l agresa. Starea de nesinceritate a inculpatului rezultă, în continuare, din afirmațiile acestuia precizate în același memoriu depus la instanța de recurs în sensul că a arătat că „a fost apărat de prietenul său G.G.

pentru că altfel ar fi fost ucis de familia N.", afirmație care este în deplină contradicție cu declarația sa din faza de urmărire penală din data de 01 iunie 2007, unde a precizat că înainte de a fi depistați de organele de poliție prietenul său G. „a luat de la brelocul port chei un corp ascuțit-tăietor respectiv care avea o lamă cu o lungime de 3-4 cm și o lățime de 1,5 cm aproximativ (...) și la o distanță de 1-2 km distanță după ce a părăsit localitatea Z., prietenul meu G. a coborât geamul de la portieră, a scos din breloc acest corp descris anterior și l-a aruncat spre marginea drumului, într-un șanț lângă copaci și că nu cunosc motivul pentru care G. a aruncat acest obiect dar am văzut că acest obiect era murdar de sânge". Această a doua declarație dată în faza de urmărire penală contrazice prima declarație dată tot în faza de urmărire penală la data de 12 mai 2007 acesta arătând că „nici eu și nici prietenul meu G. nu am avut asupra noastră vreo armă albă". Astfel deși inițial a declarat că nu a avut asupra sa vreo albă a revenit ulterior precizând că prietenul său G. a avut un astfel de obiect tăietor pe care l-a aruncat pe drum, încercând de fapt să inducă responsabilitatea de vinovăție asupra numitului G.G.,

iar în acest ultim memoriu depus în fața instanței de recurs a precizat că prietenul său Giovani l-a ajutat deoarece altfel era ucis de familia N. Pentru aceste argumente Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este fondat. 2. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat. Instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și anume dispozițiile părții generale ale C. pen. reținându-se pericolul social al faptei comise și conduita inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul impact cu legea penală limitele speciale prevăzute în partea specială a C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și limitele prevăzute în Legea nr. 61/1991 pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă în public, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de cel în cauză, aplicând o pedeapsă rezultantă la limita minimă a textului incriminator, de 7 ani și 6 luni închisoare instanța apreciind că față de gravitatea, faptelor săvârșite nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special, soluție care a fost adoptată și de instanța de apel. De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării pedepsei pentru cele două infracțiuni contopite săvârșite de către inculpat și atitudinea procesuală constant nesinceră a inculpatului adoptată pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul Ie-a dovedit. Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la aprecierea instanței de recurs că reducerea pedepsei rezultante deja aplicată la limita minimului special stabilit de textele incriminatoare pentru ambele infracțiuni, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, neimpunându-se o reducere a cesteia sub limita minimului special, pedeapsa deja stabilită fiind menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării în regim privativ de libertate, astfel că dispunerea unei măsuri a uneia dintre formele suspendării executării pedepsei principale, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, neimpunându-se în procesul de reindividualizare cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Împrejurarea că infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

și infracțiunea de port ilegal de armă albă în public prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt infracțiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că acestea aduc atingere vieții persoanei, inculpatul a săvârșit aceste fapte în public, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă în mod corect i s-au aplicat inculpatului dispozițiile legale privind executarea pedepsei în regim de detenție nefiind aplicabile dispozițiile prevăzute la art. 86 1 sau 81 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenție, reținută în sarcina inculpatului T.M.

evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta nu s-a putut atenua ca urmare a împrejurărilor în care faptele au fost săvârșite, atitudinea constant nesinceră și contradictorie chiar în propriile sale declarații raportate la circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse respectiv, viața persoanei, subliniind o caracterizare negativă evidențiată în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către de inculpatul T.M., întrucât în cauză pedeapsa rezultantă aplicată, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se reducerea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Față de cele constatate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.M.

împotriva deciziei penale nr. 94/A din 11 noiembrie 2009 a