ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2657/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2657/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 225 de la 29 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul

Călărași, în dosarul nr. 2137/116/2007, în baza art. 20 raportat la art.

174-175 lit. i) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. a fost condamnat

inculpatul M.(S.)G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 1

1

pct. 1

din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6

luni închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis

inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 721,52 RON către Spitalul

Clinic

de Urgență Sf. Pantelimon, daune materiale, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de 10 RON

contravaloarea briceagului folosit la comiterea faptei.

A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Călărași din data de 15 iunie 2007 a fost trimis în judecată în stare de

libertate, inculpatul Mihai M.(S.)G. pentru comiterea a două fapte penale

aflate în concurs real, respectiv o faptă de tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. și port ilegal de

armă, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele

comise pe raza comunei Sărulești.

În sarcina

inculpatului prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că

acesta în ziua de 30 noiembrie 2006, în loc public, în cadrul unui

conflict spontan a avut cu victima M.G., a înțepat-o pe aceasta cu un cuțit tip

briceag pe care îl purta în mod obișnuit asupra sa, în zona hemitoracelui stâng

deasupra inimii, cauzându-i o plagă și pneumotorax stâng.

Inculpatul în urma căsătoriei și-a schimbat

numele de familie din M. în S.

Evaluând actele și lucrările dosarului,

respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică,

declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, avizul

Comisiei de Avizare și Control, foaia de observație clinică, declarațiile

martorilor toate coroborate cu declarațiile inculpatului, prima instanță a

reținut că inculpatul M.G. zis „P." ( devenit „S." prin căsătorie )

și partea vătămată M.G., zis „H." sunt rromi din comuna Sărulești, ce

locuiesc pe aceeași stradă, la distanță de aproximativ 100-150 m, familiile lor

fiind „înrudite" prin aceea că un nepot de fiu al învinuitului trăiește în

concubinaj cu una dintre fiicele părții vătămate.

În ziua de 30 noiembrie 2006, după prânz,

martorul M.B. (fratele părții vătămate) a trecut prin dreptul locuinței

învinuitului, unde se aflau acesta, soția sa, S.M. și fiul lor, M.C., zis „B.".

Acesta din urmă l-a oprit pe M.B., cunoscut sub numele de R. și i-a reproșat că

nu i-a restituit suma de 50 lei RON, dată anterior, M.B. spunându-i că-i poate

păstra în contul ei un stabilizator TV pe care i-l împrumutase la rândul său.

Nervos, M.C. a spart stabilizatorul de pământ și i-a aplicat două lovituri de

pumn lui M.B., care a

ripostat și el, după

care a plecat spre casă, locuința sa, învecinându-se cu

cea a părții

vătămate M.G. și cu a altuia din frați, M.I.

Imediat, numitul M.B. a revenit însoțit de mai

multe femei și copii, ce aruncau cu pietre și înjurau, însă pe la jumătatea

drumului s-au întâlnit cu un alt grup de femei și copii, din vecinătatea învinuitului

(inclusiv soția acestuia S.M.), care s-au comportat în același mod, urmărindu-i

pe primii până în dreptul locuinței lor, în incident s-a implicat și numitul M.C.,

zis „B.", care a luat din curte o furcă tip cange (cu un vârf drept și altul

curbat) și a fugit după M.B., urmat la distanță scurtă de către tatăl său,

inculpatul M.G.

Martorul M.B. a intrat în curtea fratelui său, M.I.,

iar partea vătămată M.G., zis „H.", care nu se implicase în niciun fel în

conflict până la momentul respectiv (urmărind incidentul din fața locuinței

sale) s-a așezat în fața porții, cu o mână peste poarta de acces, pentru a nu-i

permite lui M.C. - ce încerca să-l lovească peste gard pe M.B. cu cangea

respectivă - să intre. Între timp, inculpatul M.G. s-a apropiat de ei, a scos

de la brâu briceagul

pe care îl purta în

mod obișnuit (având lama de cea. 10 cm.) și spunând:

„Dați-vă la o

parte, că vă omor!!, a ridicat arma și l-a înțepat pe M.G., care i-a aplicat

primul în cale, de două ori, deasupra inimii, prima lovitură, secționându-i

puloverul, iar a doua pătrunzându-i în zona toracică, până la nivelul

plămânilor.

Imediat inculpatul și cei din grupul său s-u

retras spre locuințele lor, în timp ce martorul B.M. (nepot de frate al părții

vătămate) care a observat cele întâmplate, a dat telefon la salvare, victima M.G.

fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon"

București,

unde a fost internată în

intervalul 30 noiembrie - 04 decembrie 2006 cu diagnosticul „Plagă

penetrantă

prin înjunghiere hemitorace stânga, fața anterioară ⅓ superioară.

„Pneumotorax stâng" și supusă unei intervenții chirurgicale (pleurotimie

minimă cu drenaj tip Beclaire ).

Inculpatul se face vinovat și de comiterea

infracțiunii de port ilegal de armă, întrucât din întregul material probator a

rezultat că acesta purta în mod obișnuit cuțit.

Pentru faptele reținute în sarcina

inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei au fost avute în

vedere, atât circumstanțele personale ale inculpatului lipsit de antecedente

penale cu un nivel de instruire foarte scăzut, dar și circumstanțele reale în

care a fost comisă fapta, împrejurările săvârșirii faptei și consecințele

acesteia,

circumstanțe care trebuie să se

reflecte, atât în cuantumul pedepsei, cât și

în modalitatea de executare

a acesteia.

Pe latura civilă inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 721,52

RON către Spitalul

Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon, daune materiale,

reprezentând

contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată M.G.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în

termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.(S.)G.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, motivele invocate de procuror vizează

greșit condamnare a inculpatului sub numele de M.G., deși acesta și-a schimbat

numele prin căsătorie la data de 14 februarie 2007 și a devenit S.G., totodată,

sub aspectul individualizării pedepselor, prea blânde în raport cu

circumstanțele reale ale comiterii faptei, dându-se o semnificație prea mare

circumstanțelor atenuante, în sfârșit, greșita condamnate a inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 în

condițiile acelorași circumstanțe atenuante dar pentru care pedeapsa nu a fost

redusă corespunzător.

Inculpatul apelant a criticat hotărârea primei

instanțe sub aspectul reținerii greșite a calității persoanei în raport cu

numele sub care a fost trimis în judecată și nu de cel dobândit prin căsătorie,

apreciind că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută și cauza

trebuie trimisă spre rejudecare la fond.

Dacă se trece peste acest motiv a solicitat

reindividualizarea pedepsei prin orientarea ei spre minim, întrucât are o

vârstă înaintată, o stare de sănătate foarte gravă, este rudă cu partea

vătămată și s-au împăcat, a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei

comise.

Prin decizia penală nr. 49/A de la 25 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2137/116/2007 (156/2008) au fost

admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul călărași și

inculpatul M.(S.)G. împotriva sentinței penale nr. 25 din 29 noiembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Călărași.

S-a desființat, în parte, sentința penală

atacată și rejudecând, în fond:

S-a constatat că numele inculpatului după

căsătorie este S.G.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente pe care Ie-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G., la

3 ani închisoare.

în baza art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnat același

inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul va

executa 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de

încercare de 6 ani conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen.

s-a pus în vedere inculpatului respectarea următoarelor măsuri:

-

prezentarea la judecătorul desemnat cu

executările penale din cadrul Tribunalului Călărași la fiecare 3 luni, în ziua

de luni din fiecare săptămână;

- anunțarea schimbării de domiciliu,

reședință și orice deplasare care depășește 8 zile;

-

comunicarea

și justificarea schimbării locului de muncă;

-

comunicarea

de informații de natură a putea fi controlate mijloacele

de

existență.

S-au pus în

vedere dispozițiile art. 86

4

C. pen.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate și au fost admise.

În sarcina inculpatului, s-a reținut, în

mod corect, pe baza evaluării probatoriului administrat în cauză că, în ziua de

30 noiembrie 2006 pe fondul unui conflict spontan la care au participat două

familii de romi înrudite, din comuna Sărulești, județul Călărași, inculpatul S.G.

a aplicat părții vătămate M.G., două lovituri cu cuțitul în

zona inimii, a doua pătrunzând în zona toracică

până la nivelul plămânilor.

Victima a fost transportată la Spitalul

Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon" din București unde a fost internată în

perioada 30 noiembrie -4 decembrie 2006 cu diagnosticul de „plagă penetrantă

prin înjunghiere

hemitorace stânga, față

anterioară ⅓ superioară, pneumotorax stâng" și

supusă unei

intervenții chirurgicale.

În drept, fapta a primit o calificare

corespunzătoare, aceea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174-175 lit. i) C. pen., iar cea de purtare ilegală de armă, încadrată

corect în dispozițiile art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Cercetările demarate la 1 decembrie 2006

au fost întreprinse de Inspectoratul de Poliție al județului Călărași,

Serviciul de Investigații

Criminale și l-au

vizat pe inculpat sub numele de M.G. și numai

la 13 iunie 2007 când s-a

verificat baza informatizată de date a persoanelor, s-a constatat că acesta

și-a schimbat numele la data de 14 februarie 2007, în urma căsătoriei, figurând

ca S.G.

În această situație, reținută și de

procuror în actul de sesizare a instanței, nu poate fi vorba de două persoane

diferite sau de o calitate

anume ce

nu i-a fost stabilită inculpatului pentru care ar fi atrasă nulitatea absolută

a hotărârii, reținându-se corect ambele nume ale acestuia urmare a schimbării

lor intervenite pe parcursul procesului penal.

Pentru acuratețea juridică a întocmirii

actelor după rămânerea definitivă a hotărârii și a evitării unei contestații la

executare, se impune

precizarea că numele

actual al inculpatului este S.G. drept

pentru care se va face cuvenita

mențiune în prezenta hotărâre.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, cu distincțiile de rigoare ale înăspririi ei în apelul declarat de

parchet și, dimpotrivă, ale reducerii solicitate de inculpat, curtea de apel a

avut în vedere criteriile

generale de

individualizare conform art. 72 C. pen. și scopul pe care ea

trebuie

să-l complinească.

S-a avut

în vedere că fapta inculpatului comportă un grad de pericol

social concret, fiind afectate integritatea corporală și sănătatea

persoanei, dar totodată și datele ce îl caracterizează, fără nicio instrucție

școlară, în vârstă de 56 de ani, bolnav, operat de neoplasm la colon, aflat în

relații de rudenie cu partea vătămată și conform declarațiilor ambilor, în

stare de împăcare pe parcursul procesului penal, fără antecedente penale.

Toate aceste împrejurări se constituie

în tot atâtea circumstanțe atenuante cărora instanța de control judiciar le va

acorda o semnificație mult sporită prin reducerea pedepselor sub minimul

special prevăzut de lege, atât pentru infracțiunea de tentativă la omor, cât și

pentru cea de port ilegal de armă fiind circumstanțe ce însoțesc persoana

inculpatului și care nu se pot disocia și aplica numai în raport cu o singură

infracțiune.

Ca

modalitate de executare, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a

pedepsei rezultante cu respectarea unor măsuri restrictive

pe durata unui termen apreciat suficient, a fost în măsură să asigure

scopul educativ-preventiv și de coerciție, punând în vedere inculpatului

posibilitatea revocării ei și executarea în întregime a pedepsei.

În limitele considerentelor mai sus

reținute, curtea de apel a admis apelurile declarate de parchet și inculpat în

temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și s-a desființat,

în parte hotărârea primei instanțe, menținând dispozițiile care nu contravin

acestei hotărâri.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termenul legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita individualizare

judiciară a pedepsei privind suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen.

a pedepsei de 3 ani

închisoare.

În dezvoltarea motivului de recurs,

parchetul a arătat conținutul dispozițiilor art. 86

1

și art. 72 C.

pen., apreciind că hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul criticii

invocate, ca fiind greșită în ceea ce privește modalitatea de executare a

pedepsei aplicate.

Astfel, din probele administrate a

rezultat că inculpatul se face

vinovat de

săvârșirea a două infracțiuni în concurs real, tentativă de omor

calificat

și port fără drept de armă albă.

Din analiza documentației medicale a rezultat

că victima care a fost agresată de către inculpat a fost internată la Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București, în perioada 30 noiembrie - 4

decembrie 2006, cu diagnosticul: „Plagă penetrantă prin înjunghiere hemitorace

stânga, fața anterioară ⅓ superioară. Pneumotarax stâng".

D

in concluziile raportului de constatare

medico-legală al Serviciului de Medicină Legală al județului Călărași nr. 1211

din 4 decembrie 2006 a rezultat că leziunile au fost produse prin lovire cu

corp dur, tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care au fost necesare 25-30

zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile nu au pus în primejdie viața

victimei.

Institutul Națională de Medicină Prof.

Dr. Mina Minovici, cu adresa

nr. 569/P/06

din 27 aprilie 2007, a avizat raportul de constatare medico-legală

mai

sus arătat.

Față de aceste date ale cauzei,

parchetul a apreciat că instanța de apel a minimalizat gradul de pericol social

concret al faptelor săvârșite de inculpat, dispunând în prima etapă a

individualizării judiciare reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special

ca efect al constatării și aplicării de circumstanțe atenuante, iar în a doua

etapă, în detrimentul dispozițiilor art. 52 C. pen. privind pedeapsa și scopul

ei, instanța a dispus, în mod injust, suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei rezultante, respectiv 3 ani închisoare.

În

motivarea acestei soluții, curtea a avut în vedere în mod exclusiv

circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta de 56 de

ani, bolnav, operat de neoplasm la colon, persoană fără instruire școlară,

aflat în relații de rudenie cu partea vătămată și în stare virtuală de împăcare

cu aceasta, fără antecedente penale.

Toate aceste elemente circumstanțiale

instanța Ie-a valorificat în favoarea inculpatului în operația de constatare și

aplicare a circumstanțelor atenuante, conform art. 74, art. 76 C. pen., ale

căror efecte se reflectă în pedepsele modice stabilite de instanță.

De aceea, parchetul a considerat că

sancțiunea juridică stabilită de instanță se impune a fi executată prin privare

de libertate, întrucât datele reale și personale ale cauzei au fost deja avute

în vedere în operația de individualizare judiciară prin reținerea și aplicarea

dispozițiilor art. 74-76 C. pen.

Având în vedere considerentele arătate

și în baza dispozițiilor art.

385

9

alin. (1) pct. 14 raportat la art. 385

15

pct. 2 C. proc. pen., parchetul a

solicitat admiterea recursului pentru cazul de casare indicat și reținându-se

cauza spre rejudecare să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie

arătate.

La termenul de judecată de la 9 iunie

2008, în recurs, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat întemeiată cererea formulată de

intimatul inculpat M.(S.).G.

, pentru a-i da

posibilitatea să-și angajeze apărător,

cauza fiind la primul termen și a

acordat termen la 8 septembrie 2008.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a

adus la cunoștința intimatului inculpat conținutul dispozițiilor art. 70 alin. (2)

C. proc. pen. și a întrebat intimatul inculpat dacă dorește să facă vreo

declarație în prezenta cauză, acesta, arătând că înțelege să uzeze de dreptul

la tăcere.

Reprezentantul Ministerului Public a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și a susținut motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia recurată

pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea

de executare a pedepsei aplicată inculpatului, solicitând

admiterea recursului, casarea în parte a deciziei

și în rejudecare aplicarea

unei pedepse mai mari, care să corespundă

criteriilor generale de individualizare prevăzute de lege, pedeapsă care să fie

executată, prin privare de libertate, într-un loc de deținere, apreciind că

numai aceasta va asigura realizarea scopurilor pedepsei, în raport cu

gravitatea faptei săvârșită de inculpat, cu gradul de pericol social al

acesteia și persoana inculpatului.

Concluziile intimatei părți vătămate,

ale apărătorului ales al intimatului inculpat asupra recursului declarat de

parchet, precum și poziția intimatului inculpat din ultimul cuvânt au fost

consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei instanței de apel, în

raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare

prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului

examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatului M.(S.)G. în

săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în

raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a

dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului M.(S.).G., care în

ziua de 30 noiembrie 2006, într-un loc public, în cadrul

unui conflict spontan avut cu victima M.G., i-a

aplicat acesteia două

lovituri cu un cuțit tip briceag pe care îl purta

în mod obișnuit asupra sa, în zona hemitoracelui stâng ( deasupra inimii ),

cauzându-i o plagă penetrantă și pneumotarax stâng, întrunesc, atât obiectiv,

cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tentativă de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. și de

port, fără drept, de armă albă, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

De

asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, atât în

ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a

acesteia, Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare

cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute

de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont, atât de gradul de pericol social

concret al acestora, prin care s-a adus atingere unor valori sociale

importante, respectiv integritatea corporală și sănătatea persoanei, de

circumstanțele reale în care au fost comise faptele și anume un conflict

spontan la care au participat două familii înrudite, într-un loc public, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele comise, nu

are antecedente penale, are 56 de ani, bolnav, operat de neoplasm la colon.

Totodată, instanța de apel, în mod just

a dat o mai mare eficiență în mod distinct circumstanțelor atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 C. pen. și regimului sancționator corespunzător de la art.

76 din același cod, printr-o evaluare concretă a acestora, ceea ce a condus la

coborârea cuantumurilor pedepselor la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de

tentativă de omor calificat și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de

port, fără drept de armă albă.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate, respectiv

suspendarea sub supraveghere, instanța de apel în mod temeinic a stabilit că

scopurile educativ, preventiv

și de

coerciție pot fi asigurate și printr-o modalitate neprivativă de libertate.

Înalta

Curte, în baza propriului examen, față de motivele invocate în

recurs, consideră că în cauză au fost evaluate în mod plural toate

criteriile

ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât au fost

avute în

vedere, atât gravitatea efectivă a faptelor, consecințele produse,

circumstanțele în care au avut loc, respectiv pe fondul unui conflict spontan

între două familii înrudite, chiar în dezbateri, intimata parte vătămată M.G. a

arătat că s-a împăcat cu inculpatul, care este unchiul său și că acesta nu a avut

intenția de a-l răni, dar și de profilul socio-moral și de personalitate al

intimatului inculpat M.(S.)G. care a recunoscut faptele comise, nu are

antecedente penale, este suferind de neoplasm de colon, așa cum rezultă din

fotocopia biletului de ieșire din spital aflată la fila 26 din dosarul

tribunalului.

Astfel, în mod judicios s-a dat

relevanță circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute la art. 74 C. pen. și

regimului sancționator corespunzător statuat la art. 76 din același cod,

stabilindu-se de către instanța de apel, cuantumuri mai reduse ale pedepselor

aplicate inițial de către prima instanță, așa cum s-a arătat.

Totodată, Înalta Curte consideră că

modalitatea de executare neprivativă de libertate a suspendării sub

supraveghere a acesteia pe durata unui termen de încercare relativ îndelungat

de 6 ani, a fost aplicată

cu respectarea

tuturor condițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 86

1

și

urm. C. pen., fiind motivată de

către instanța de apel.

Înalta Curte apreciază că în dispunerea

suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului M.(S.)G.,

instanța de apel a făcut o aplicare concretă a condiției prevăzută la lit. c)

alin. (1) al art. 86

1

C. pen., apreciind că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru inculpat, și

chiar

fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni,

ținând

seama de persoana condamnatului, acesta fiind în prezent o

persoană suferindă de o boală foarte gravă,

respectiv neoplasm de colon,

așa cum rezultă din actul depus la dosar și

la care s-a mai făcut referire, de comportamentul său după comiterea faptei, în

sensul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în

actul de inculpare, pe care Ie-a regretat foarte mult, potrivit declarației

date în fața primei instanțe, aflată la fila 22 dosarul tribunalului, în

prezent, intimata parte vătămată și intimatul inculpat s-au împăcat.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră că prin modalitatea de executare neprivativă de libertate,

instanța de apel a adecvat-o contextului cauzei, respectiv persoanei

inculpatului, așa cum impune în mod expres condiția legală arătată,

neputându-se avea în vedere gradul de pericol social al faptelor, acesta fiind

reținut, însă inițial în evaluarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte apreciază că în ceea ce

privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare aplicate inculpatului M.(S.)G.,

de către instanța de apel, s-a dat relevanță și principiului proporționalității

pedepsei, în raport cu gravitatea faptei și cu profilul socio-moral și de

personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare

invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, decizia instanței de apel este

legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 49 A din 25 februarie 2008 a

Curții de Apel București, s

ecția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, privind pe inculpatul M.(S.)G.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 49

A din 25 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.(S.)G.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 8 septembrie 2008.