ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2657/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 225 de la 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 2137/116/2007, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.(S.)G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 721,52 RON către Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de 10 RON contravaloarea briceagului folosit la comiterea faptei. A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 15 iunie 2007 a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul Mihai M.(S.)G.

pentru comiterea a două fapte penale aflate în concurs real, respectiv o faptă de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. și port ilegal de armă, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele comise pe raza comunei Sărulești. În sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că acesta în ziua de 30 noiembrie 2006, în loc public, în cadrul unui conflict spontan a avut cu victima M.G., a înțepat-o pe aceasta cu un cuțit tip briceag pe care îl purta în mod obișnuit asupra sa, în zona hemitoracelui stâng deasupra inimii, cauzându-i o plagă și pneumotorax stâng.

Inculpatul în urma căsătoriei și-a schimbat numele de familie din M. în S. Evaluând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, avizul Comisiei de Avizare și Control, foaia de observație clinică, declarațiile martorilor toate coroborate cu declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut că inculpatul M.G. zis „P." ( devenit „S." prin căsătorie ) și partea vătămată M.G., zis „H." sunt rromi din comuna Sărulești, ce locuiesc pe aceeași stradă, la distanță de aproximativ 100-150 m, familiile lor fiind „înrudite" prin aceea că un nepot de fiu al învinuitului trăiește în concubinaj cu una dintre fiicele părții vătămate.

În ziua de 30 noiembrie 2006, după prânz, martorul M.B. (fratele părții vătămate) a trecut prin dreptul locuinței învinuitului, unde se aflau acesta, soția sa, S.M. și fiul lor, M.C., zis „B.". Acesta din urmă l-a oprit pe M.B., cunoscut sub numele de R. și i-a reproșat că nu i-a restituit suma de 50 lei RON, dată anterior, M.B. spunându-i că-i poate păstra în contul ei un stabilizator TV pe care i-l împrumutase la rândul său. Nervos, M.C. a spart stabilizatorul de pământ și i-a aplicat două lovituri de pumn lui M.B., care a ripostat și el, după care a plecat spre casă, locuința sa, învecinându-se cu cea a părții vătămate M.G. și cu a altuia din frați, M.I. Imediat, numitul M.B.

a revenit însoțit de mai multe femei și copii, ce aruncau cu pietre și înjurau, însă pe la jumătatea drumului s-au întâlnit cu un alt grup de femei și copii, din vecinătatea învinuitului (inclusiv soția acestuia S.M.), care s-au comportat în același mod, urmărindu-i pe primii până în dreptul locuinței lor, în incident s-a implicat și numitul M.C., zis „B.", care a luat din curte o furcă tip cange (cu un vârf drept și altul curbat) și a fugit după M.B., urmat la distanță scurtă de către tatăl său, inculpatul M.G. Martorul M.B. a intrat în curtea fratelui său, M.I., iar partea vătămată M.G., zis „H.", care nu se implicase în niciun fel în conflict până la momentul respectiv (urmărind incidentul din fața locuinței sale) s-a așezat în fața porții, cu o mână peste poarta de acces, pentru a nu-i permite lui M.C.

- ce încerca să-l lovească peste gard pe M.B. cu cangea respectivă - să intre. Între timp, inculpatul M.G. s-a apropiat de ei, a scos de la brâu briceagul pe care îl purta în mod obișnuit (având lama de cea. 10 cm.) și spunând: „Dați-vă la o parte, că vă omor!!, a ridicat arma și l-a înțepat pe M.G., care i-a aplicat primul în cale, de două ori, deasupra inimii, prima lovitură, secționându-i puloverul, iar a doua pătrunzându-i în zona toracică, până la nivelul plămânilor. Imediat inculpatul și cei din grupul său s-u retras spre locuințele lor, în timp ce martorul B.M. (nepot de frate al părții vătămate) care a observat cele întâmplate, a dat telefon la salvare, victima M.G. fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sf.

Pantelimon" București, unde a fost internată în intervalul 30 noiembrie - 04 decembrie 2006 cu diagnosticul „Plagă penetrantă prin înjunghiere hemitorace stânga, fața anterioară ⅓ superioară. „Pneumotorax stâng" și supusă unei intervenții chirurgicale (pleurotimie minimă cu drenaj tip Beclaire ). Inculpatul se face vinovat și de comiterea infracțiunii de port ilegal de armă, întrucât din întregul material probator a rezultat că acesta purta în mod obișnuit cuțit. Pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, atât circumstanțele personale ale inculpatului lipsit de antecedente penale cu un nivel de instruire foarte scăzut, dar și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, împrejurările săvârșirii faptei și consecințele acesteia, circumstanțe care trebuie să se reflecte, atât în cuantumul pedepsei, cât și în modalitatea de executare a acesteia.

Pe latura civilă inculpatul a fost obligat la plata sumei de 721,52 RON către Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon, daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată M.G. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.(S.)G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, motivele invocate de procuror vizează greșit condamnare a inculpatului sub numele de M.G., deși acesta și-a schimbat numele prin căsătorie la data de 14 februarie 2007 și a devenit S.G., totodată, sub aspectul individualizării pedepselor, prea blânde în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei, dându-se o semnificație prea mare circumstanțelor atenuante, în sfârșit, greșita condamnate a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991 în condițiile acelorași circumstanțe atenuante dar pentru care pedeapsa nu a fost redusă corespunzător. Inculpatul apelant a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii greșite a calității persoanei în raport cu numele sub care a fost trimis în judecată și nu de cel dobândit prin căsătorie, apreciind că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută și cauza trebuie trimisă spre rejudecare la fond.

Dacă se trece peste acest motiv a solicitat reindividualizarea pedepsei prin orientarea ei spre minim, întrucât are o vârstă înaintată, o stare de sănătate foarte gravă, este rudă cu partea vătămată și s-au împăcat, a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei comise. Prin decizia penală nr. 49/A de la 25 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2137/116/2007 (156/2008) au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul călărași și inculpatul M.(S.)G. împotriva sentinței penale nr. 25 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași. S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond: S-a constatat că numele inculpatului după căsătorie este S.G.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care Ie-a repus în individualitatea lor. În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G., la 3 ani închisoare. în baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul va executa 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 6 ani conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 86 3 C. pen.

s-a pus în vedere inculpatului respectarea următoarelor măsuri: - prezentarea la judecătorul desemnat cu executările penale din cadrul Tribunalului Călărași la fiecare 3 luni, în ziua de luni din fiecare săptămână; - anunțarea schimbării de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile; - comunicarea și justificarea schimbării locului de muncă; - comunicarea de informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. S-au pus în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelurile declarate în cauză sunt fondate și au fost admise.

În sarcina inculpatului, s-a reținut, în mod corect, pe baza evaluării probatoriului administrat în cauză că, în ziua de 30 noiembrie 2006 pe fondul unui conflict spontan la care au participat două familii de romi înrudite, din comuna Sărulești, județul Călărași, inculpatul S.G. a aplicat părții vătămate M.G., două lovituri cu cuțitul în zona inimii, a doua pătrunzând în zona toracică până la nivelul plămânilor. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon" din București unde a fost internată în perioada 30 noiembrie -4 decembrie 2006 cu diagnosticul de „plagă penetrantă prin înjunghiere hemitorace stânga, față anterioară ⅓ superioară, pneumotorax stâng" și supusă unei intervenții chirurgicale.

În drept, fapta a primit o calificare corespunzătoare, aceea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., iar cea de purtare ilegală de armă, încadrată corect în dispozițiile art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Cercetările demarate la 1 decembrie 2006 au fost întreprinse de Inspectoratul de Poliție al județului Călărași, Serviciul de Investigații Criminale și l-au vizat pe inculpat sub numele de M.G. și numai la 13 iunie 2007 când s-a verificat baza informatizată de date a persoanelor, s-a constatat că acesta și-a schimbat numele la data de 14 februarie 2007, în urma căsătoriei, figurând ca S.G.

În această situație, reținută și de procuror în actul de sesizare a instanței, nu poate fi vorba de două persoane diferite sau de o calitate anume ce nu i-a fost stabilită inculpatului pentru care ar fi atrasă nulitatea absolută a hotărârii, reținându-se corect ambele nume ale acestuia urmare a schimbării lor intervenite pe parcursul procesului penal. Pentru acuratețea juridică a întocmirii actelor după rămânerea definitivă a hotărârii și a evitării unei contestații la executare, se impune precizarea că numele actual al inculpatului este S.G. drept pentru care se va face cuvenita mențiune în prezenta hotărâre. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, cu distincțiile de rigoare ale înăspririi ei în apelul declarat de parchet și, dimpotrivă, ale reducerii solicitate de inculpat, curtea de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare conform art. 72 C. pen.

și scopul pe care ea trebuie să-l complinească. S-a avut în vedere că fapta inculpatului comportă un grad de pericol social concret, fiind afectate integritatea corporală și sănătatea persoanei, dar totodată și datele ce îl caracterizează, fără nicio instrucție școlară, în vârstă de 56 de ani, bolnav, operat de neoplasm la colon, aflat în relații de rudenie cu partea vătămată și conform declarațiilor ambilor, în stare de împăcare pe parcursul procesului penal, fără antecedente penale. Toate aceste împrejurări se constituie în tot atâtea circumstanțe atenuante cărora instanța de control judiciar le va acorda o semnificație mult sporită prin reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, atât pentru infracțiunea de tentativă la omor, cât și pentru cea de port ilegal de armă fiind circumstanțe ce însoțesc persoana inculpatului și care nu se pot disocia și aplica numai în raport cu o singură infracțiune.

Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante cu respectarea unor măsuri restrictive pe durata unui termen apreciat suficient, a fost în măsură să asigure scopul educativ-preventiv și de coerciție, punând în vedere inculpatului posibilitatea revocării ei și executarea în întregime a pedepsei. În limitele considerentelor mai sus reținute, curtea de apel a admis apelurile declarate de parchet și inculpat în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și s-a desființat, în parte hotărârea primei instanțe, menținând dispozițiile care nu contravin acestei hotărâri. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru greșita individualizare judiciară a pedepsei privind suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86 1 C. pen.

a pedepsei de 3 ani închisoare. În dezvoltarea motivului de recurs, parchetul a arătat conținutul dispozițiilor art. 86 1 și art. 72 C. pen., apreciind că hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul criticii invocate, ca fiind greșită în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni în concurs real, tentativă de omor calificat și port fără drept de armă albă. Din analiza documentației medicale a rezultat că victima care a fost agresată de către inculpat a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București, în perioada 30 noiembrie - 4 decembrie 2006, cu diagnosticul: „Plagă penetrantă prin înjunghiere hemitorace stânga, fața anterioară ⅓ superioară.

Pneumotarax stâng". D in concluziile raportului de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală al județului Călărași nr. 1211 din 4 decembrie 2006 a rezultat că leziunile au fost produse prin lovire cu corp dur, tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care au fost necesare 25-30 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Institutul Națională de Medicină Prof. Dr. Mina Minovici, cu adresa nr. 569/P/06 din 27 aprilie 2007, a avizat raportul de constatare medico-legală mai sus arătat. Față de aceste date ale cauzei, parchetul a apreciat că instanța de apel a minimalizat gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat, dispunând în prima etapă a individualizării judiciare reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special ca efect al constatării și aplicării de circumstanțe atenuante, iar în a doua etapă, în detrimentul dispozițiilor art. 52 C. pen.

privind pedeapsa și scopul ei, instanța a dispus, în mod injust, suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante, respectiv 3 ani închisoare. În motivarea acestei soluții, curtea a avut în vedere în mod exclusiv circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta de 56 de ani, bolnav, operat de neoplasm la colon, persoană fără instruire școlară, aflat în relații de rudenie cu partea vătămată și în stare virtuală de împăcare cu aceasta, fără antecedente penale. Toate aceste elemente circumstanțiale instanța Ie-a valorificat în favoarea inculpatului în operația de constatare și aplicare a circumstanțelor atenuante, conform art. 74, art. 76 C. pen., ale căror efecte se reflectă în pedepsele modice stabilite de instanță.

De aceea, parchetul a considerat că sancțiunea juridică stabilită de instanță se impune a fi executată prin privare de libertate, întrucât datele reale și personale ale cauzei au fost deja avute în vedere în operația de individualizare judiciară prin reținerea și aplicarea dispozițiilor art. 74-76 C. pen. Având în vedere considerentele arătate și în baza dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 14 raportat la art. 385 15 pct. 2 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului pentru cazul de casare indicat și reținându-se cauza spre rejudecare să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie arătate. La termenul de judecată de la 9 iunie 2008, în recurs, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a constatat întemeiată cererea formulată de intimatul inculpat M.(S.).G. , pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza fiind la primul termen și a acordat termen la 8 septembrie 2008. La termenul de astăzi, Înalta Curte a adus la cunoștința intimatului inculpat conținutul dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și a întrebat intimatul inculpat dacă dorește să facă vreo declarație în prezenta cauză, acesta, arătând că înțelege să uzeze de dreptul la tăcere. Reprezentantul Ministerului Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

și a susținut motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia recurată pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și în rejudecare aplicarea unei pedepse mai mari, care să corespundă criteriilor generale de individualizare prevăzute de lege, pedeapsă care să fie executată, prin privare de libertate, într-un loc de deținere, apreciind că numai aceasta va asigura realizarea scopurilor pedepsei, în raport cu gravitatea faptei săvârșită de inculpat, cu gradul de pericol social al acesteia și persoana inculpatului.

Concluziile intimatei părți vătămate, ale apărătorului ales al intimatului inculpat asupra recursului declarat de parchet, precum și poziția intimatului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatului M.(S.)G.

în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului M.(S.).G., care în ziua de 30 noiembrie 2006, într-un loc public, în cadrul unui conflict spontan avut cu victima M.G., i-a aplicat acesteia două lovituri cu un cuțit tip briceag pe care îl purta în mod obișnuit asupra sa, în zona hemitoracelui stâng ( deasupra inimii ), cauzându-i o plagă penetrantă și pneumotarax stâng, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

și de port, fără drept, de armă albă, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real. De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont, atât de gradul de pericol social concret al acestora, prin care s-a adus atingere unor valori sociale importante, respectiv integritatea corporală și sănătatea persoanei, de circumstanțele reale în care au fost comise faptele și anume un conflict spontan la care au participat două familii înrudite, într-un loc public, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale, are 56 de ani, bolnav, operat de neoplasm la colon.

Totodată, instanța de apel, în mod just a dat o mai mare eficiență în mod distinct circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. și regimului sancționator corespunzător de la art. 76 din același cod, printr-o evaluare concretă a acestora, ceea ce a condus la coborârea cuantumurilor pedepselor la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de port, fără drept de armă albă. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate, respectiv suspendarea sub supraveghere, instanța de apel în mod temeinic a stabilit că scopurile educativ, preventiv și de coerciție pot fi asigurate și printr-o modalitate neprivativă de libertate.

Înalta Curte, în baza propriului examen, față de motivele invocate în recurs, consideră că în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât au fost avute în vedere, atât gravitatea efectivă a faptelor, consecințele produse, circumstanțele în care au avut loc, respectiv pe fondul unui conflict spontan între două familii înrudite, chiar în dezbateri, intimata parte vătămată M.G. a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, care este unchiul său și că acesta nu a avut intenția de a-l răni, dar și de profilul socio-moral și de personalitate al intimatului inculpat M.(S.)G. care a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale, este suferind de neoplasm de colon, așa cum rezultă din fotocopia biletului de ieșire din spital aflată la fila 26 din dosarul tribunalului.

Astfel, în mod judicios s-a dat relevanță circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute la art. 74 C. pen. și regimului sancționator corespunzător statuat la art. 76 din același cod, stabilindu-se de către instanța de apel, cuantumuri mai reduse ale pedepselor aplicate inițial de către prima instanță, așa cum s-a arătat. Totodată, Înalta Curte consideră că modalitatea de executare neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a acesteia pe durata unui termen de încercare relativ îndelungat de 6 ani, a fost aplicată cu respectarea tuturor condițiilor legale prevăzute de dispozițiile art. 86 1 și urm. C. pen., fiind motivată de către instanța de apel.

Înalta Curte apreciază că în dispunerea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului M.(S.)G., instanța de apel a făcut o aplicare concretă a condiției prevăzută la lit. c) alin. (1) al art. 86 1 C. pen., apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, ținând seama de persoana condamnatului, acesta fiind în prezent o persoană suferindă de o boală foarte gravă, respectiv neoplasm de colon, așa cum rezultă din actul depus la dosar și la care s-a mai făcut referire, de comportamentul său după comiterea faptei, în sensul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în actul de inculpare, pe care Ie-a regretat foarte mult, potrivit declarației date în fața primei instanțe, aflată la fila 22 dosarul tribunalului, în prezent, intimata parte vătămată și intimatul inculpat s-au împăcat.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că prin modalitatea de executare neprivativă de libertate, instanța de apel a adecvat-o contextului cauzei, respectiv persoanei inculpatului, așa cum impune în mod expres condiția legală arătată, neputându-se avea în vedere gradul de pericol social al faptelor, acesta fiind reținut, însă inițial în evaluarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Înalta Curte apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare aplicate inculpatului M.(S.)G., de către instanța de apel, s-a dat relevanță și principiului proporționalității pedepsei, în raport cu gravitatea faptei și cu profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Astfel, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 49 A din 25 februarie 2008 a Curții de Apel București, s ecția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.(S.)G. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 49 A din 25 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.(S.)G. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2008.