ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1120/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1642/116/2008 (2602/2008) s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat T.I., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 12/ U din 19 iulie 2008 emis de Tribunalul Călărași, în dosarul de urmărire penală nr. 106/P/2008. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei se suportă din fondul ministerului Justiției. Termen pentru judecarea apelurilor 13 februarie 2009 pentru când se vor cita părțile lipsă la acest termen. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc.

pen., a apreciat că se mențin și în prezent și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere în cest sens, următoarele considerente: Astfel, sunt întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică a rezultat din natura infracțiunii, din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia și din gradul de pericol social al faptei. Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, impun în continuarea privarea de libertate și în consecință, în baza dispozițiilor art. 160 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut stare de arest a acestuia. Pe fondul cauzei pentru lipsa de procedură cu părțile vătămate și civilă a acordat un nou termen. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul T.I., fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, în recurs apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea arestării. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul inculpat, precum și poziția recurentul inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul T.I. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte constată recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 112 de la 6 octombrie 2008 a Tribunalului Călărași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1642/116/2008 (număr în format vechi 479/P/2008) a fost admisă cererea formulată de inculpat, prin apărător. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I., la 4 ani închisoare, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă. S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia, de la 19 iulie 2008 la zi. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată D.G. și luând act de acordul inculpatului l-a obligat pe acesta la plata sumei de 500 lei, despăgubiri materiale și la 15.000 lei, daune morale, către partea civilă. A fost obligat inculpatul la 1499,60 lei către Spitalul Județean de Urgență Călărași, c/val.

cheltuielilor de spitalizare cu partea vătămată. În baza art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a sumei de 10 lei, c/val. cuțitului folosit de acesta în comiterea faptei. A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, evaluând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, a reținut că fapta s-a consumat după cum urmează: Partea vătămată și inculpatul sunt vecini, iar între aceștia există o stare tensionată generată de faptul că partea vătămată reclamase la poliție o faptă de furt ca fiind comisă de fiul inculpatului.

Astfel, în seara de 18 iulie 2008, după orele 22,00, inculpatul T.I. întorcându-se acasă de la turma de oi și aflat în stare avansată de ebrietate, a oprit căruța în dreptul locuinței sale, vecină cu domiciliul părții vătămate, așa cum s-a arătat mai sus, și a început să adreseze cuvinte vulgare și amenințări la adresa părții vătămate. Deranjată de atitudinea inculpatului, partea vătămată și soția acesteia au ieșit la poartă spunându-i că vor anunța poliția, întrucât le deranjează liniștea, moment în care inculpatul a mers la căruță și a revenit cu un cuțit de bucătărie (pe care îl avusese cu el la oi), agitându-l prin fața numitei D.N. Partea vătămată D.G. a intervenit atunci între aceștia, pentru a o feri pe soția sa să fie lovită, și, în acel moment, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, de sus în jos, în partea laterală stângă a gâtului.

Imediat a început să-i curgă sânge din plaga tăiată, iar la fața locului s-au adunat, alertați de țipetele numitei D.N., mai mulți vecini de stradă. Inculpatul s-a retras apoi lângă căruță, continuând să amenințe și să înjure, după care a intrat în curte cu atelajul hipo și a aruncat cuțitul în fântână. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Călărași, unde a fost internată, în intervalul 18 - 25 iulie 2008, cu diagnosticul: „Plagă tăiată cuțit latero cervicală stângă. Agresiune afirmativ.” Potrivit concluziilor medico-legale, leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor înțepător (posibil cuțit), au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

De asemenea, prima instanță a mai menționat că inculpat a solicitat, prin apărător, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat, în vătămare corporală, arătând că din toate probele existente la dosar nu a rezultat intenția acestuia de a suprima viața părții vătămate, iar așa cum a rezultat din certificatul medico-legal, leziunile produse au necesitat un număr mic de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața victimei. Apreciind asupra cererii formulate, tribunalul a apreciată întemeiată. Astfel, la calificarea juridică a unei fapte trebuiau cântărite și analizate deopotrivă, atât poziția psihică a inculpatului, dinamismul interior ala cestuia, intensitatea loviturilor aplicate, numărul loviturilor, dar și urmările acestora.

Actul medical, probă științifică necontestată, a atestat că leziunile produse nu au pus în pericol viața victimei, concluzie față de care instanța nu a fost convinsă că inculpatul a acționat cu intenția de a omorî victima. Apoi cuțitul cu care inculpatul a lovit nu a fost procurat în acest scop, inculpatul îl purta în mod obișnuit fiind cioban. În plus inculpatul a aplicat o singură lovitură, superficială potrivit certificatului medico-legal, după care s-a retras, atitudine ce a relevat intenția acestuia de a suprima viața părții vătămate. De asemenea, numărul zilelor de îngrijiri medicale, relativ redus au venit în sprijinul ideii că fapta inculpatului nu poate fi calificată ca tentativă la omor calificat motiv pentru care instanța în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în art. 181 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul T.I., ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub. nr. 1642/116/2008 (număr în format vechi 2602/2008) la 28 noiembrie 2008, cauză în care în care instanța de apel a menținut, în apel, măsura arestării preventive a apelantului inculpat. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată, în conținutul art. 160 b alin. (1) – (3) C. proc.

pen., modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat. Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului T.I. a fost reținut ca temei în drept, dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 149 1 din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 12/ U emisia 19 iulie 2008. Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., ca urmare a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia și din gradul de pericol social al faptei. Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului T.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului T.I. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O. L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat este legală și temeinică, iar criticile formulate de apărătorul recurentului sunt neîntemeiate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.