ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2900/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 19

august 2008, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A.M., arestat

în baza mandatului de arestare preventivă nr. 124/ UP din 1 iulie 2007, emis de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul de urmărire penală nr. 265

și I.A.A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 172 /UP din 7

septembrie 2007, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul

de urmărire penală nr. 265/D/P/2007.

Pentru a se da această

soluție, s-a reținut că analizând temeiurile care au fost avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

rezultă că se mențin și în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la

luarea măsurii și că, se impun, în continuare privarea de libertate a

inculpaților, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente:

Sunt întrunite, cumulativ,

prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de

lege, pentru infracțiunile săvârșite, este închisoare mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru

ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă chiar din

natura infracțiunii comise, din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia și

din gradul social al faptei.

Având în vedere, toate

aceste aspecte, prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea

inițială a inculpaților impun, în continuare, privarea de libertate și în

consecință, în baza dispozițiilor art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., va menține starea de arest a acestora.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal a declarat recurs inculpatul A.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru că nu s-ar mai menține temeiurile care au

fost avute în vedere  la luarea și, ulterior, menținerea, acestei măsuri.

Recursul inculpatului este

nefondat.

Inculpatul, susținând că

n-ar mai exista temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive și că s-ar impune revocarea acestei măsuri, n-a adus, în

favoarea tezei sale, nici un argument și nu a propus nici-o probă, cu care să

demonstreze aserțiunea făcută și să înlăture cele reținute în dosar . Or,

ansamblul probator existent în dosar, arată cu evidență, situația inversă, în

sensul existenței, în continuare, a temeiurilor, pentru menținerea arestării

preventive.

În raport cu această situație,

dovedindu-se că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea va trebui să

privească recursul declarat de A.M. împotriva acesteia, ca nefondat, și să-l respingă,

că atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Recurentul, aflat în culpă

procesuală, va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat, inclusiv la

onorariul avocatului din oficiu.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat A.M. împotriva încheierii din 19

august 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 40506/3/2007 (1620/2008).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limba turcă pentru traducerea dezbaterilor se va plăti din

fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 septembrie 2008.