ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2900/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 19 august 2008, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A.M., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 124/ UP din 1 iulie 2007, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul de urmărire penală nr. 265 și I.A.A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 172 /UP din 7 septembrie 2007, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul de urmărire penală nr. 265/D/P/2007. Pentru a se da această soluție, s-a reținut că analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc.

pen., rezultă că se mențin și în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii și că, se impun, în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente: Sunt întrunite, cumulativ, prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunile săvârșite, este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă chiar din natura infracțiunii comise, din modalitatea concretă de săvârșire a acesteia și din gradul social al faptei. Având în vedere, toate aceste aspecte, prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun, în continuare, privarea de libertate și în consecință, în baza dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc.

pen., va menține starea de arest a acestora. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru că nu s-ar mai menține temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și, ulterior, menținerea, acestei măsuri. Recursul inculpatului este nefondat. Inculpatul, susținând că n-ar mai exista temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că s-ar impune revocarea acestei măsuri, n-a adus, în favoarea tezei sale, nici un argument și nu a propus nici-o probă, cu care să demonstreze aserțiunea făcută și să înlăture cele reținute în dosar . Or, ansamblul probator existent în dosar, arată cu evidență, situația inversă, în sensul existenței, în continuare, a temeiurilor, pentru menținerea arestării preventive.

În raport cu această situație, dovedindu-se că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea va trebui să privească recursul declarat de A.M. împotriva acesteia, ca nefondat, și să-l respingă, că atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurentul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat, inclusiv la onorariul avocatului din oficiu. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A.M. împotriva încheierii din 19 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 40506/3/2007 (1620/2008). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă pentru traducerea dezbaterilor se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.