ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Călărași a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., formulată de inculpatul B.C., prin apărător ales. S-a respins cererea, privind aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada prevenției din pedeapsa pronunțată, de la 05 iulie 2008 la zi. S-a luat act că partea vătămată B.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost admisă cererea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și luând act de acordul inculpatului, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 5484,49 lei plus dobânda legală până la achitarea integrală a debitului către partea civilă, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuțit ce aparține inculpatului și care se află depus la Tribunalul Călărași, înregistrat în registrul de corpuri delicte la poziția nr. 9/2008. A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.C., în vârstă de 51 de ani, locuia împreună cu mama lui, B.A. și cumnata lui, B.S. în casa situată în comuna Lehliu, județul Călărași, fiind fără ocupație și asigurându-și traiul zilnic muncind ocazional la diverși cetățeni. În general, inculpatul avea un comportament normal în familie și societate însă, în momentul în care consumă băuturi alcoolice devine agitat, nervos, se supără pe toată lumea, se ceartă cu toți și în special cu membrii familiei.

În luna februarie 2008, fratele inculpatului, B.R., a plecat la muncă în străinătate, lăsându-și soția, respectiv partea vătămată B.S. și pe fiica lor, B.F. să locuiască în casa părintească. Între inculpat și partea vătămată au existat certuri frecvente, pe motiv că aceasta se ocupa de treburile gospodărești și folosea pensia numitei B.A. (cu acordul acesteia) în acest scop. După plecarea fratelui său, inculpatul și-a intensificat reproșurile contra cumnatei sale și, pe fondul consumului frecvent de băuturi alcoolice, i-a cerut să plece „din casa sa”, însă partea vătămată nu a dat curs acestei solicitări. În dimineața zilei de 4 iulie 2008, inculpatul B.C. a plecat la București, unde a efectuat o lucrare de sudură a unor cunoștințe și a fost recompensat cu suma de 100 lei.

În cursul zilei, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, spre seară, în jurul orei 23,00, la domiciliul său, unde se aflau pe lângă membrii familiei, în vizită, numiții M.V. și M.Z., buni prieteni cu partea vătămată. Aceasta din urmă hotărâse să-și serbeze ziua de naștere anticipat, dat fiind sfârșitul de săptămână și a organizat o mică petrecere în curtea locuinței. Inculpatul a fost invitat de către partea vătămată, membrii familiei și prieteni „să ciocnească” un pahar de bere în cinstea evenimentului, însă a refuzat, s-a dus la un magazin din apropiere și a cumpărat o sticlă de coniac, din care a început să consume singur. Pe fondul băuturilor alcoolice, inculpatul a început să se certe atât cu mama lui, cât și cu partea vătămată pe care a vrut să o lovească cu sticla în cap, fiind împiedicat de către martorul M.V.

Văzând că inculpatul devine violent, cei de față au chemat-o din comună pe sora inculpatului, J.S., pentru a-l liniști. Pe moment inculpat s-a calmat, a jucat table cu M.V., după care a început să-i adreseze din nou reproșuri părții vătămate. Atunci membrii familiei și invitații au hotărât să meargă la culcare, în jurul orei 24,30, și s-au îndreptat către încăperile rezervate din locuință. În timp ce partea vătămată se îndrepta pe lângă casă împreună cu fiica ei, B.F., către dormitor, inculpatul a luat din camera sa un cuțit înfășurat în hârtie (folosit de obicei la înjunghiatul porcilor), a ajuns-o pe partea vătămată, a prins-o de păr, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona hemitoracelui stâng.

Partea vătămată a încercat să se apere, dar fără prea mare succes, a început să strige după ajutor și i-a solicitat fiicei sale care se afla în preajmă, să fugă pentru a nu fi ea victima agresorului. Acest gest i-a distras atenția inculpatului, iar partea vătămată a reușit să fugă în stradă unde se aflau mai mulți vecini care auziseră scandalul. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul B.C., apreciind primul apelant că soluția este netemeinică, iar al doilea apelant (inculpatul) că este și nelegală.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a criticat soluția pentru netemeinicie, solicitând în final necesitatea aplicării unei pedepse mai ferme, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate „arbitrar” de către aceasta, în raport de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, de periculozitatea manifestată de inculpat, de consecințele grave ale faptei sale, precum și de faptul că nu s-a evaluat în concret și la dimensiunile reale pericolul dovedit de inculpat prin folosirea în agresarea părții vătămate (cumnata sa) a unui corp ascuțit – tăietor, în speță, un cuțit de înjunghiat porci, cu vârf ascuțit pe ambele laturi. Inculpatul B.C., prin apelul formulat în scris și susținut oral de avocat ales, a solicitat sub aspectul nelegalității soluției pronunțate de instanța fondului, schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul prevăzut de art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., motivat de faptul că, pe de o parte, nu a avut intenția de a suprima viața cumnatei sale, luând la întâmplare un cuțit și lovind-o în diferite zone ale corpului. A mai arătat faptul că activitatea sa infracțională s-a datorat și atitudinii culpabile a părții vătămate, care l-a jignit, în prima fază conflictuală legată de casa bătrânească, conflict aplanat de cei prezenți, apoi faza a doua a conflictului, când partea vătămată a mers la culcare, însoțită de fiica sa, când a început din nou să-i aducă injurii.

Sub aspectul netemeiniciei hotărârii fondului, s-a invocat faptul că, deși s-au reținut circumstanțe atenuante, acestora nu li s-a dat o eficiență mai mare și, de asemenea, nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța legală a scuzei provocării, în sensul că inculpatului i s-a adus o atingere gravă a demnității persoanei și acesta a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea părții vătămate, sigur, consecința reținerii acestei circumstanțe are relevanță în cuantumul pedepsei aplicate. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei pentru infracțiunea ce i-a fost reținută și coborârea cuantumului acesteia sub minimul special și schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 298 din 4 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpatul B.C. împotriva sentinței penale nr. 116 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Călărași, secția penală, în dosarul nr. 1653/116/2008. S-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat. S-a dedus arestarea preventivă, de la 5 iulie 2008 la zi. Inculpatul, nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de față și prin care a reluat toate motivele invocate prin apel, inclusiv pe cele în subsidiar. Recursul este nefondat. Curtea, examinând probatoriul cauzei, hotărârile atacate în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține că situația de fapt, corespunde activității infracționale efectiv întreprinse de inculpat, iar încadrarea juridică este legală, neimpunându-se nici o modificare.

Se mai constată că probele administrate au fost corect și complet apreciate, că într-adevăr nu se dovedește că inculpatul ar fi acționat sub imperiul vreunei provocări din partea victimei, așa încât nici sub acest aspect, critica adusă, nu poate a fi primită. Pretinsa provocare pe care o invocă inculpatul deci, justificat a fost înlăturată, victima prin conduita avută pe timpul conflictului, neprovocându-l în niciun mod pe inculpat. Împrejurările concrete în care a avut loc infracțiunea, temeinic și legal au determinat, instanța fondului, să acorde doar circumstanțe atenuante personale inculpatului, față de lipsa de antecedente penale, starea de beție și jignirile reciproce. Astfel, se explică aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului de încriminare a faptei.

Așa fiind, pedeapsa în cuantumul de 4 ani închisoare, aplicată pentru tentativa de omor comisă asupra cumnatei sale, nu poate a fi apreciată ca excesivă și deci sub acest aspect, critica adusă nu este fondată. Pentru cele analizate, hotărârile atacate vor fi menținute, ca temeinice și legale sub toate aspectele, iar recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 298 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și al arestării preventive de la 5 iulie 2008 la 27 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.