ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1751/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1751/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 114 din 19 octombrie

2009, Tribunalul Călărași în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei comise de inculpatul T.M. din infracțiunea

prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art.

174 - 175 lit. c) și d) C. pen.

În baza art. 174 -

175 lit. c) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la 18 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 67 C.

pen., s-a dispus degradarea militară din gradul de soldat.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C.

pen., s-a dispus degradarea militară din gradul de soldat.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul T.M. va executa

pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cum și degradarea

militară prev. de art. 64 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare

și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării

preventive, de la 18 mai 2009, la zi.

A luat act că părțile

vătămate A.F., V.E. și C.C. nu au formulat pretenții civile împotriva

inculpatului.

A fost admisă în

parte cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă Spitalul Clinic

de Urgență „B.A." București și a obligat inculpatul către această parte

civilă la plata sumei de 3.502 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare

pentru partea vătămată V.E.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului,

de la inculpat, a cuțitului-corp delict, depus la Camera de corpuri delicte a

Tribunalului Călărași și înregistrat sub nr. 14/cd/2009.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.400 RON, cheltuieli judiciare către

stat (din care 400 RON, onorariul apărătorilor din oficiu la urmărire penală și

judecata în fond se avansează din fondurile Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești).

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Călărași din 07 septembrie 2009, emis în Dosarul nr. 84/P/2009, a

fost trimis în judecată inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 174 - 175 lit. a) și d) C. pen. (omor calificat) și de art.

20 C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. (tentativă la omor

deosebit de grav), reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 16 mai 2009,

pe fondul stării de gelozie și a consumului exagerat de alcool, cu intenție,

l-a înjunghiat cu un cuțit în corp și în piept pe A.N. (fratele său)

producându-i leziuni care au dus la decesul acestuia.

S-a mai susținut că,

în aceeași zi și în aceleași circumstanțe, cu același cuțit a înjunghiat-o în

zona capului pe partea vătămată V.E. (cauzându-i leziuni ce i-au pus acesteia

viața în primejdie, dar și pe fiica sa, C.C., în zona omoplatului stâng pe

partea vătămată C.C.).

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de toate probele administrate în cauză, atât la

urmărirea penală cât și în faza de judecată, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul a trăit în

concubinaj cu partea vătămată V.E. mai mulți ani, despărțindu-se în 1993, din

relații rezultând doi copii (p. văt. C.C. și G.).

Au reluat

conviețuirea în decembrie 1998 pentru a se despărți din nou la data de

30.04.2009, când, partea vătămată și toți cei patru copii ai săi s-au mutat în

locuința victimei A.N., fratele inculpatului, locuință situată în aceeași

locuință cu locuința inculpatului.

Nemulțumit de faptul

că nu o putea convinge pe concubină să se întoarcă și pe fondul consumului de

alcool, în ziua de 16 mai 2009, inculpatul s-a dus la locuința fratelui să

văzându-i pe cei doi în aceeași cameră, i-a aplicat femeii o corecție, după

care a plecat la el acasă pentru a-și lua un cuțit.

Atât la urmărire

penală cât și în fața instanței inculpatul și-a declarat intenția de a suprima

viața părții vătămate și apoi, de a se sinucide, însă partea vătămată V.E.,

văzându-l înarmat, a fugit din casă, însă a fost prinsă de inculpat și lovită

cu cuțitul în zona inimii și la cap, așa cum rezultă din Raportul de constatare

medico-legală din 31 august 2009 al S.M.L Călărași.

În conflict a

intervenit și fiica celor doi, partea vătămată C.C. și aceasta fiind lovită de

inculpat.

Deși inculpatul

susține că nu-și amintește acest episod, certificatul medico-legal emis de

S.M.L. Călărași atestă faptul că partea vătămată C.C. a prezentat leziuni

produse prin corp tăietor-înțepător, în zona scapulara stângă, care nu i-au pus

viața în primejdie, dar au necesitat 8 - 9 zile îngrijiri medicale.

Imediat după

încheierea acestui episod (partea vătămată reușind să fugă la locuința părții

vătămate A.F.) inculpatul a intrat în casă și l-a înjunghiat pe fratele său de

mai multe ori, în zona toracică, constatându-se că una dintre lovituri a atins

inima victimei și a determinat direct și necondiționat decesul (conform concluziilor

raportului medico-legal necropsie din 03 august 2009 al S.M.L. Călărași).

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpatul T.M.

În apelul Parchetului

și prin extinderea motivelor de apel, s-a solicitat schimbarea încadrării

juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea

de tentativă la infracțiunea de omor simplu și s-a solicitat majorarea pedepsei

numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen.

În apelul

inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei față de persoane sa.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate având în vedere criticile aduse, precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță a stabilit o corectă situație

de fapt, evaluând corespunzător probatoriile administrate în cauză, situație

care nu a fost contestată prin apelurile declarate în cauză.

Sub aspectul

încadrării juridice a faptelor, Curtea a constatat că în raport de sesizarea

instanței, sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 5/2006 a Înalte Curți de

Casație și Justiție.

În cauză, inculpatul

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv o

infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 176 lit. b) C.

pen. și o infracțiune prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 33 C. pen., iar în raport de decizia enunțată, s-a impus,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de

omor deosebit de grav în infracțiunea de tentativa la infracțiunea de omor

simplu.

Pe cale de

consecință, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite

apelul declarat de Parchet.

Întemeiată a fost și

critica Parchetului privind individualizarea judiciară a pedepsei, impunându-se

majorarea pedepsei, în raport de modalitatea concretă de comitere a

infracțiunilor, de periculozitatea deosebită manifestate de inculpat, cât și în

raport de consecințele extrem de grave ale acțiunilor sale.

Criticile aduse de

inculpat cu privire la pedeapsă au fost apreciate ca neîntemeiate.

Curtea de Apel,

secția I, prin Decizia penală 25 din 26 ianuarie 2010, a dispus următoarele:

A admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Deciziei penale

nr. 114 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția

penală, în Dosarul nr. 2488/116/2009.

A desființat parțial

sentința și în fond:

A descontopit

pedeapsa rezultantă aplicată în pedepse componente.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de

art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20

rap. la art. 174 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpat la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 67 C.

pen. a dispus degradarea militară.

A majorat pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen. de

la 18 ani închisoare la 20 de ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 67 C.

pen., a dispus degradarea militară.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul T.M. va

executa pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 8 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prev.

de art. 67 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

A dedus prevenția

inculpatului de la 18 mai 2009 la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

A Obligat pe inculpat

la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat

oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul T.M.

Prin motivele de

recurs, susținute de recurentul-inculpat a criticat hotărârea instanței de apel

pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate

pentru infracțiunile reținute în sarcină, solicitând în raport cu

circumstanțele sale personale reducerea pedepselor aplicate, cel puțin până la

nivelul cuantumului sancțiunii stabilită de prima instanță.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de

casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpat nu

este fondat.

Pe baza probelor

administrate în cauză, analizate pe larg de către prima instanță, a fost stabilită

corect situația de fapt, situație de fapt care nu a fost contestată de

recurentul-inculpat.

Înalta Curte constată

că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport cu

criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., respectiv: natura și gravitatea

sporită a faptelor, modul de săvârșire și împrejurările comiterii

infracțiunilor (anterior menționate motiv pentru care nu va mai fi reluată)

natura relațiilor sociale cărora inculpatul le-a adus atingere (respectiv,

viața și integritatea persoanelor), urmările socialmente periculoase ale

faptelor (care într-un caz a constat într-un deces, urmare ireversibilă),

precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine

personală corespunzătoare, recunoscând și regretând comiterea faptelor.

Nu este lipsit de

relevanță în procesul individualizării pedepselor, faptul că inculpatul, la

momentul faptelor se afla sub influența băuturilor alcoolice, înarmat cu un

cuțit, cu care a lovit victimele, iar victima care a decedat, fratele

inculpatului era invalid.

În raport de

circumstanțele reale în persoanele reținute Înalta Curte apreciază că nu există

motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului T.M., pedepsele

stabilite de instanța de apel corespunzând, atât prin cuantum, cât și prin

modalitatea de executare, dublului său scop educativ și executiv, astfel cum

este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de T.M.

Se va deduce din

durata pedepsei rezultate stabilită, durata prevenției la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 25

din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 mai

2009 la 4 mai 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 4 mai 2010.