ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3201/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 3881/87/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul V.D. din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.D. (fiul lui I. și C.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat din durata pedepsei prevenția de la 31 octombrie 2009 la 17 martie 2010. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 998 C. civ. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, astfel: către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria la plata sumei de 897,32 lei, la care se adaugă majorări de întârziere până la data stingerii obligației; către partea civilă Serviciul de Ambulanță Teleorman la plata sumei de 668,4 lei plus majorări de întârziere aferente, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului. S-a luat act că Spitalul C. Roșiori de Vede nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că în ziua de 26 octombrie 2009 inculpatul a provocat, prin incendiere, moartea soției sale V.V., cu care era căsătorit de 26 de ani, aprinzând o grămadă de coceni în care s-a aflat culcată victima. Aceasta a suferit arsuri de gradul II-IV, pe 30% din suprafața corporală, ceea ce i-a provocat decesul. S-a mai stabilit că agresiunea s-a produs pe fondul consumului de alcool de către cei doi, cu prilejul sărbătoririi onomasticii inculpatului. Inculpatul a pus foc grămezii de coceni în care adormise soția sa, indignat că aceasta adormise după ce consumase alcool. Instanța fondului a stabilit situația de fapt în baza mijloacelor de probă administrate, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțite de planșele cu fotografii operativ-judiciare, raportul medico-legal de necropsie, declarații de martor și declarațiile inculpatului.

Instanța fondului a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că nu a comis fapta cu intenția de a-și ucide soția și prin urmare aceasta nu ar constitui infracțiunea de omor calificat, ci eventual infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen. Tribunalul Teleorman a motivat că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul n-a urmărit uciderea soției sale, dar a prevăzut rezultatul letal al acestei fapte și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii decesului, astfel că a comis infracțiunea de omor calificat cu intenție indirectă. Acest raționament se bazează potrivit motivării sentinței pe împrejurările concrete ale cauzei, respectiv faptul că inculpatul a aprins grămada de coceni uscați în care victima dormea fiind aflată în stare de ebrietate și că în apropiere nu se afla nicio sursă de apă.

Prin Decizia penală nr. 124/ A din 28 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva sentinței penale nr. 29 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală. A dedus prevenția de la 31 octombrie 2009 la zi. A menținut arestarea preventivă a inculpatului. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul V.D. care critică hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare a faptelor în dispozițiile prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. și, în subsidiar, pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, cazuri de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Instanța fondului a stabilit o situație corespunzătoare probelor administrate, care au fost analizate și corect evaluate de tribunal și c urtea de Apel. Față de împrejurările cauzei, instanțele au reținut în mod temeinic și legal că fapta inculpatului prin care a determinat moartea soției sale constituie infracțiunea de omor calificat și nu infracțiunea de ucidere din culpă. Ceea ce diferențiază în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de ucidere din culpă este forma de vinovăție caracteristică fiecăreia dintre aceste infracțiuni. Astfel, infracțiunea de omor se comite întotdeauna cu intenție fie în forma prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) și b) C. pen., în timp ce infracțiunea de ucidere din culpă este susceptibilă a fi comisă numai în forma vinovăției prevăzute de alin. (1) pct. 2 lit. a) și b) din același articol.

Forma de vinovăție cu care acționează făptuitorul rezultă din materialitatea faptelor probate într-o cauză penală. În prezenta cauză s-a stabilit în mod temeinic că inculpatul a pus foc grămezii de coceni în care se afla soția sa cu intenție. Nici el nu exclude această acțiune și nu o pune în seama unui accident, a unei imprudențe. Acțiunea inculpatului, de aprindere a cocenilor, apare astfel ca un act volitiv, determinat, neaccidental. Mai mult, rezultă că a acționat sub imperiul unui impuls determinat de supărarea că soția sa a consumat peste măsură băuturi alcoolice. Prin urmare, chiar dacă n-a urmărit uciderea victimei a săvârșit o infracțiune de omor cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut și acceptat rezultatul produs.

Cât privește pedeapsa aplicată, instanțele au făcut o corectă aplicare a art. 72 C. pen. Infracțiunea de omor calificat se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani. Instanța a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului și a coborât sancțiunea la 10 ani, adică sub minimul prevăzut de lege. Nu există motive rezonabile pentru a reduce mai mult pedeapsa aplicată inculpatului întrucât s-ar încălca dispozițiile referitoare la scopul pedepsei așa cum este reglementat la art. 52 C. pen. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva Deciziei penale nr. 124/ A din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2009, la 17 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.