ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3201/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 17 martie 2010, pronunțată

de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 3881/87/2009,

a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul V.D. din

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la

art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin.

(2) C. pen. - art. 76 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a

condamnat pe inculpatul

V.D.

(fiul

lui I. și C.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3

ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 C. pen. s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a computat din durata pedepsei prevenția de la 31

octombrie 2009 la 17 martie 2010.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art.

346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile civile și, în consecință, a fost obligat inculpatul la

plata despăgubirilor civile, astfel: către partea civilă Spitalul Județean de

Urgență Alexandria la plata sumei de 897,32 lei, la care se adaugă majorări de

întârziere până la data stingerii obligației; către partea civilă Serviciul de

Ambulanță Teleorman la plata sumei de 668,4 lei plus majorări de întârziere

aferente, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la

achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că Spitalul C. Roșiori

de Vede nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că în ziua de 26 octombrie 2009 inculpatul a provocat, prin

incendiere, moartea soției sale V.V., cu care era căsătorit de 26 de ani,

aprinzând o grămadă de coceni în care s-a aflat culcată victima. Aceasta a

suferit arsuri de gradul II-IV, pe 30% din suprafața corporală, ceea ce i-a

provocat decesul.

S-a mai stabilit că agresiunea s-a

produs pe fondul consumului de alcool de către cei doi, cu prilejul

sărbătoririi onomasticii inculpatului.

Inculpatul a pus foc grămezii de

coceni în care adormise soția sa, indignat că aceasta adormise după ce

consumase alcool.

Instanța fondului a stabilit

situația de fapt în baza mijloacelor de probă administrate, respectiv procesul

verbal de cercetare la fața locului, însoțite de planșele cu fotografii

operativ-judiciare, raportul medico-legal de necropsie, declarații de martor și

declarațiile inculpatului.

Instanța fondului a înlăturat

apărarea inculpatului în sensul că nu a comis fapta cu intenția de a-și ucide

soția și prin urmare aceasta nu ar constitui infracțiunea de omor calificat, ci

eventual infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.

Tribunalul Teleorman a motivat că

din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul n-a urmărit uciderea

soției sale, dar a prevăzut rezultatul letal al acestei fapte și deși nu l-a

urmărit a acceptat posibilitatea producerii decesului, astfel că a comis

infracțiunea de omor calificat cu intenție indirectă.

Acest raționament se bazează

potrivit motivării sentinței pe împrejurările concrete ale cauzei, respectiv

faptul că inculpatul a aprins grămada de coceni uscați în care victima dormea

fiind aflată în stare de ebrietate și că în apropiere nu se afla nicio sursă de

apă.

Prin Decizia penală nr. 124/ A din

28 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D.

împotriva sentinței penale nr. 29 din 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul

Teleorman, secția penală.

A dedus prevenția de la 31 octombrie

2009 la zi.

A menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul

V.D. care

critică hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare a faptelor în

dispozițiile prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. și, în subsidiar, pentru

pedeapsa pe care o consideră prea severă, cazuri de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța fondului a stabilit o

situație corespunzătoare probelor administrate, care au fost analizate și

corect evaluate de tribunal și

c

urtea

de Apel.

Față de împrejurările cauzei,

instanțele au reținut în mod temeinic și legal că fapta inculpatului prin care

a determinat moartea soției sale constituie infracțiunea de omor calificat și

nu infracțiunea de ucidere din culpă.

Ceea ce diferențiază în mod esențial

infracțiunea de omor de infracțiunea de ucidere din culpă este forma de

vinovăție caracteristică fiecăreia dintre aceste infracțiuni.

Astfel, infracțiunea de omor se

comite întotdeauna cu intenție fie în forma prevăzută de art. 19 alin. (1) pct.

1 lit. a) și b) C. pen., în timp ce infracțiunea de ucidere din culpă este

susceptibilă a fi comisă numai în forma vinovăției prevăzute de alin. (1) pct. 2

lit. a) și b) din același articol.

Forma de vinovăție cu care acționează făptuitorul rezultă

din materialitatea faptelor probate într-o cauză penală.

În prezenta cauză s-a stabilit în mod temeinic că inculpatul

a pus foc grămezii de coceni în care se afla soția sa cu intenție. Nici el nu

exclude această acțiune și nu o pune în seama unui accident, a unei imprudențe.

Acțiunea inculpatului, de aprindere a cocenilor, apare astfel ca un act

volitiv, determinat, neaccidental.

Mai mult, rezultă că a acționat sub imperiul unui impuls

determinat de supărarea că soția sa a consumat peste măsură băuturi alcoolice.

Prin urmare, chiar dacă n-a urmărit uciderea victimei a

săvârșit o infracțiune de omor cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut și

acceptat rezultatul produs.

Cât privește pedeapsa aplicată, instanțele au făcut o

corectă aplicare a art. 72 C. pen.

Infracțiunea de omor calificat se pedepsește cu închisoare

de la 15 la 25 de ani. Instanța a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului

și a coborât sancțiunea la 10 ani, adică sub minimul prevăzut de lege.

Nu există motive rezonabile pentru a reduce mai mult pedeapsa

aplicată inculpatului întrucât s-ar încălca dispozițiile referitoare la scopul

pedepsei așa cum este reglementat la art. 52 C. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva

Deciziei penale nr. 124/ A din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 31 octombrie 2009, la 17 septembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010.