ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 800 din 13 octombrie 2009,

Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din art.

2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (

2)

C. pen.

și art. 37 lit. b)

C. pen.

în art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.I.G. zis M., fiul lui N. și

F., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71

C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88

C. pen. a computat prevenția inculpatului de la 22 octombrie 2008 la zi.

În

temeiul disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e)

C. pen.

a

dispus confiscarea de la inculpatul D.I.G.

a sumei de 100 lei ce provine din fondurile M.I.R.A.

A luat act că proba cu

masa de 0,11 grame heroină a fost consumată în procesul de laborator.

În

temeiul disp. art. 118 lit. b)

C. pen.

a dispus confiscarea de la

inculpatul

D.I.G. a două telefoane mobile: marca N. și cartela sim C. și

marca S. și cartela sim C.

și depuse

la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – S.C.J.O., conform dovezii din 09

decembrie 2008.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, inculpatul D.I.G. zis M. la 30

martie 2008 și 22 aprilie 2008, în mod repetat și baza aceleiași rezoluții

infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod P.A. cantitatea totală

de 0,20 grame substanță care conține heroină.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procese-verbale de sesizare din oficiu, de

verificări și investigații, de redare a rapoartelor întocmite de investigatorii

cu nume de cod I.M. și P.A., rapoarte de constatare tehnico-științifică din 02 aprilie

2008 și din 29 aprilie 2008, rapoarte de predare la camera de corpuri delicte,

procese - verbale de percheziții domiciliare, declarații martor asistent E.P.,

precum și declarațiile inculpatului D.I.G.

Fiind audiat, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești,

inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri și nu a recunoscut căar

fi vândut vreodată droguri.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 246 din 19 noiembrie 2009, conform

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul D.I.G.

împotriva sentinței penale nr. 800 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14.698/3/2009.

A desființat, în parte,

sentința apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 2 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

lit. b), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul D.I.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen.

a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

A menținut starea de

arest a inculpatului.

A dedus prevenția,

conform art. 88 C. pen. de la 22 octombrie 2008 la zi.

A înlăturat

dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. referitoare la confiscarea telefoanelor

mobile.

A dispus restituirea

telefoanelor mobile depuse la Camera Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. –S.C.J.O.,

conform dovezii din 9 decembrie 2008, N. și cartela sim C. și marca S. și

cartela sim C. către inculpatul D.I.G.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat

achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a)

C. proc. pen. și art. 10 lit. e) C. proc. pen., în subsidiar.

În acest

sens, a susținut că ambele instanțe au apreciat greșit faptele dovedite,

materialul probator având la baza doar declarațiile colaboratorului, fără a

exista martori, nu s-a organizat flagrant, nu au fost folosiți bani marcați,

iar la percheziția domiciliară nu s-au găsit bani sau droguri, susținându-se că

a vândut droguri în două rânduri și a fost apoi monitorizat 8 luni de zile,

timp în care nu a săvârșit alte fapte.

A mai arătat că există

înregistrări ambientale doar pentru o singură faptă, cea din 22 aprilie 2008,

însă, ca și înregistrările telefonice, sunt confuze și neconcludente, apreciind

că nu este dovedită vinovăția sa.

Totodată, a mai

susținut că a recunoscut că la data depistării era consumator de droguri, nu

neagă săvârșirea faptei, dar a declarat că nu își mai amintește alte aspecte,

împrejurare față de care apreciază că se impunea reținerea disp. art. 48 C.

pen., respectiv că nu putea fi stăpân pe actele sale, datorită consumului de

droguri, iar instanța, în baza rolului activ, trebuia să administreze probe în

acest sens.

Într-un ultim

subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, cu reținerea disp. art. 76 lit. a) C.

pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special prev. de lege, arătând că

instanța de apel, corect i-a reținut circumstanțe atenuante, dar pedeapsa de 8

ani aplicată este prea dură în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei și cele personale ale sale, arătând că a încercat să se integreze în

societate, a lucrat ca ospătar și provine dintr-o familie organizată.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând decizia

atacată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și de

cele personale ale inculpatului D.I.G., Curtea constată că, deși, situația de

fapt a fost corect reținută, față de cantitatea mică de droguri traficată - 0,20

gr. heroină, de împrejurarea că la percheziția domiciliară nu s-au găsit sume

de bani și nici substanțe interzise la deținere, se poate conchide că într-adevăr

inculpatul nu era un dealer în sensul adevărat al cuvântului, ci așa după cum a

și recunoscut era un consumator de droguri, iar cantitatea de drog pe care a

traficat-o îi asigura necesarul zilnic de consum și nu era un surplus pentru

vânzare care să-i asigure banii, ca mijloc de existență.

De asemenea, având în

vedere modalitatea și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită, de

gradul redus de pericol social al acesteia, de faptul că s-au folosit

colaboratorii sub acoperire, persoane apropiate inculpatului care i-au

solicitat ajutorul pentru a-și asigura necesarul de drog pentru consum, și față

de împrejurarea că pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen.,

este o măsură de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a

celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și

care să nu conducă la marginalizarea acestuia ca ființă umană, Curtea va admite

recursul inculpatului și va dispune reducerea pedepsei de la 8 ani închisoare

la 5 ani închisoare.

Cât privește primul

motiv de recurs invocat, respectiv cazul de casare prev. de art. 385

9

pct 18 vizând achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., Curtea constată că este nefondat.

Astfel, susținerile

inculpatului în sensul că ambele instanțe au apreciat greșit faptele dovedite, întrucât

materialul probator are la baza doar declarațiile colaboratorului, fără a

exista martori, nu s-a organizat flagrant, nu au fost folosiți bani marcați,

iar la percheziția domiciliară nu s-au găsit bani sau droguri, precum și că nu

există înregistrări ambientale decât pentru o singură faptă, apreciind că nu

este dovedită vinovăția inculpatului nu pot fi primite.

Cu privire la aceste

susțineri, Curtea constată că ele au fost invocate și în fața instanței de

control judiciar, care a motivat amplu și temeinic respingerea acestora.

În această ordine de

idei, fără a se mai relua motivarea instanței de apel, se constată că faptele

inculpatului D.I.G. zis M., astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și

probate atât pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării

judecătorești, prin coroborarea întregului material probator administrat în

cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În acest sens, urmează

a se reține că din declarațiile date de colaboratorul sub acoperire P.A., atât

la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că a

primit de la investigatorul I.M. suma de 50 lei pentru a cumpăra o doză de

heroină de la numitul M.

Martorul a descris în

amănunt, modalitatea în care s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde

acesta i-a vândut colaboratorului o doză de heroină, în schimbul sumei de 50

lei pusă la dispoziție de investigator.

De asemenea declarația

colaboratorului P.A. referitoare la tranzacția din 30 martie 2008 se

coroborează cu declarațiile investigatorului I.M. care l-a supravegheat pe

investigator în timp ce inculpatul i-a vândut o cantitate de heroină cu suma de

50 RON.

Referitor la tranzacția

din 22 aprilie 2008, ambele instanțe au reținut că vinovăția inculpatului

rezultă din coroborarea declarațiilor colaboratorului sub acoperire P.A. și a

investigatorului I.M. în care aceștia descriu în amănunt modalitatea în care

colaboratorul, sub stricta observație a investigatorului, s-a întâlnit cu

inculpatul pe A.M. și în schimbul sumei de 50 lei, i-a vândut colaboratorului o

punguță ce conținea heroină.

Totodată din

procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate rezultă

că inculpatul purta discuții cu colaboratorul P.A. în care se referea la

diferite sume de bani și se foloseau cuvinte sugestive traficului de droguri.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 02 aprilie 2008 a stabilit că punguța cumpărată la 30 martie 2008 de către colaboratorul cu nume de cod P.A. de la inculpatul D.I.G.

zis M. cântărea 0,09 grame substanță care conține heroină. Proba a fost

consumată în procesul în procesul analizelor de laborator.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 29 aprilie 2008 a stabilit că punguța cumpărată la 22 aprilie 2008 de către colaboratorul cu nume de cod P.A. de la inculpatul D.I.G.

zis M.

cântărea 0,11 grame substanță care conține heroină. Proba a

fost consumată în procesul valizelor de laborator.

De asemenea, Curtea

constată că este nefondat și motivul de recurs prev. de art. 385

9

pct.

18 vizând achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C.

proc. pen., prin raportarea la disp. art. 48 C. pen., față de susținerile

inculpatului că deși a recunoscut că la data depistării era consumator de

droguri și nu neagă săvârșirea faptei, declară că nu își mai amintește alte

aspecte și că nu putea fi stăpân pe actele sale, datorită consumului de

droguri, iar instanța, în baza rolului activ, trebuia să administreze probe în

acest sens.

Toate cele susținute

sunt doar afirmații, fără a fi probate în nici un fel de către inculpat,

simplele sale declarații vizând împrejurarea că se drogase și nu mai știe dacă

a vândut sau nu droguri, fără a fi de natură a conduce instanța la stabilirea

faptului că acesta este iresponsabil, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu

există acte doveditoare în acest sens, în speță expertiza medico-legală

psihiatrică.

Constatarea existenței

stării de iresponsabilitate și a cauzelor acesteia necesită cunoștințe de

specialitate și de aceea ea nu poate fi făcută decât de medicii de

specialitate.

Mai mult decât atât,

potrivit doctrinei, nu poate fi considerat în stare de iresponsabilitate

făptuitorul care se afla din culpa sa în stare de inconștiență.

Ca atare, față de toate

cele arătate, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei dec.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală

atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului și

rejudecând, reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 8 ani

închisoare la 5 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 octombrie 2008

la 23 februarie 2010.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

23 februarie 2010.