ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 800 din 13 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.I.G. zis „M.”, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În temeiul disp. art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului de la 22 octombrie 2008 la zi. În temeiul disp. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.I.G. a sumei de 100 RON ce provine din fondurile M.I.R.A. A luat act că proba cu masa de 0,11 grame heroină a fost consumată în procesul de laborator.

În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul D.I.G. a două telefoane mobile: marca N. cu IMEI și cartela Sim C. și marca S. cu IMEI și cartela Sim C. și depuse la Camera de Corpuri Delicte a DGPMB - SCJO, conform dovezii seria ABNR 0069432 din 9 decembrie 2008. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, inculpatul D.I.G. zis „M.” la 30 martie 2008 și 22 aprilie 2008, în mod repetat și baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod „P.A.” cantitatea totală de 0,20 grame substanță care conține heroină.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procese-verbale de sesizare din oficiu, de verificări și investigații, de redare a rapoartelor întocmite de investigatorii cu nume de cod „I.M.” și „P.A.”, Rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 856839 din 2 aprilie 2008 și nr. 856990 din 29 aprilie 2008, rapoarte de predare la camera de corpuri delicte, procese-verbale de percheziții domiciliare, declarații martor asistent E.P., precum și declarațiile inculpatului D.I.G. Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri și nu a recunoscut că ar fi vândut vreodată droguri.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 246 din 19 noiembrie 2009, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul D.I.G. împotriva Sentinței penale nr. 800 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14.698/3/2009. A desființat, în parte, sentința apelată și, pe fond, rejudecând: În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.I.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen.

a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. A menținut starea de arest a inculpatului. A dedus prevenția, conform art. 88 C. pen. de la 22 octombrie 2008 la zi. A înlăturat dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. referitoare la confiscarea telefoanelor mobile. A dispus restituirea telefoanelor mobile depuse la Camera Corpuri Delicte a DGPMB - SCJO, conform dovezii seria ABNR 0069432 din 9 decembrie 2008, N. cu IMEI și cartela Sim C. și marca S. cu IMEI și cartela Sim C. către inculpatul D.I.G. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. și a solicitat achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. e) C. proc. pen., în subsidiar. În acest sens, a susținut că ambele instanțe au apreciat greșit faptele dovedite, materialul probator având la baza doar declarațiile colaboratorului, fără a exista martori, nu s-a organizat flagrant, nu au fost folosiți bani marcați, iar la percheziția domiciliară nu s-au găsit bani sau droguri, susținându-se că a vândut droguri în două rânduri și a fost apoi monitorizat 8 luni de zile, timp în care nu a săvârșit alte fapte. A mai arătat că există înregistrări ambientale doar pentru o singură faptă, cea din 22 aprilie 2008, însă, ca și înregistrările telefonice, sunt confuze și neconcludente, apreciind că nu este dovedită vinovăția sa.

Totodată, a mai susținut că a recunoscut că la data depistării era consumator de droguri, nu neagă săvârșirea faptei, dar a declarat că nu își mai amintește alte aspecte, împrejurare față de care apreciază că se impunea reținerea disp. art. 48 C. pen., respectiv că nu putea fi stăpân pe actele sale, datorită consumului de droguri, iar instanța, în baza rolului activ, trebuia să administreze probe în acest sens. Într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, cu reținerea disp. art. 76 lit. a) C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul special prev. de lege, arătând că instanța de apel, corect i-a reținut circumstanțe atenuante, dar pedeapsa de 8 ani aplicată este prea dură în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale, arătând că a încercat să se integreze în societate, a lucrat ca ospătar și provine dintr-o familie organizată.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând decizia atacată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și de cele personale ale inculpatului D.I.G., Curtea constată că, deși, situația de fapt a fost corect reținută, față de cantitatea mică de droguri traficată, 0,20 gr heroină, de împrejurarea că la percheziția domiciliară nu s-au găsit sume de bani și nici substanțe interzise la deținere, se poate conchide că într-adevăr inculpatul nu era un dealer în sensul adevărat al cuvântului, ci așa după cum a și recunoscut era un consumator de droguri, iar cantitatea de drog pe care a traficat-o îi asigura necesarul zilnic de consum și nu era un surplus pentru vânzare care să-i asigure banii, ca mijloc de existență.

De asemenea, având în vedere modalitatea și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită, de gradul redus de pericol social al acesteia, de faptul că s-au folosit colaboratorii sub acoperire, persoane apropiate inculpatului care i-au solicitat ajutorul pentru a-și asigura necesarul de drog pentru consum, și față de împrejurarea că pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și care să nu conducă la marginalizarea acestuia ca ființă umană, Curtea va admite recursul inculpatului și va dispune reducerea pedepsei de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Cât privește primul motiv de recurs invocat, respectiv cazul de casare prev. de art. 385 9 pct 18 vizând achitarea, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Curtea constată că este nefondat. Astfel, susținerile inculpatului în sensul că ambele instanțe au apreciat greșit faptele dovedite, întrucât materialul probator are la baza doar declarațiile colaboratorului, fără a exista martori, nu s-a organizat flagrant, nu au fost folosiți bani marcați, iar la percheziția domiciliară nu s-au găsit bani sau droguri, precum și că nu există înregistrări ambientale decât pentru o singură faptă, apreciind că nu este dovedită vinovăția inculpatului nu pot fi primite.

Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că ele au fost invocate și în fața instanței de control judiciar, care a motivat amplu și temeinic respingerea acestora. În această ordine de idei, fără a se mai relua motivarea instanței de apel, se constată că faptele inculpatului D.I.G. zis „M.", astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și probate atât pe parcursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, prin coroborarea întregului material probator administrat în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. În acest sens, urmează a se reține că din declarațiile date de colaboratorul sub acoperire P.A., atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că a primit de la investigatorul I.M. suma de 50 RON pentru a cumpăra o doză de heroină de la numitul „M.”. Martorul a descris în amănunt, modalitatea în care s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde acesta i-a vândut colaboratorului o doză de heroină, în schimbul sumei de 50 RON pusă la dispoziție de investigator. De asemenea declarația colaboratorului P.A. referitoare la tranzacția din 30 martie 2008 se coroborează cu declarațiile investigatorului I.M. care l-a supravegheat pe investigator în timp ce inculpatul i-a vândut o cantitate de heroină cu suma de 50 RON.

Referitor la tranzacția din 22 aprilie 2008, ambele instanțe au reținut că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarațiilor colaboratorului sub acoperire P.A. și a investigatorului I.M. în care aceștia descriu în amănunt modalitatea în care colaboratorul, sub stricta observație a investigatorului, s-a întâlnit cu inculpatul pe Aleea M. și în schimbul sumei de 50 RON, i-a vândut colaboratorului o punguță ce conținea heroină. Totodată din procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice înregistrate rezultă că inculpatul purta discuții cu colaboratorul P.A. în care se referea la diferite sume de bani și se foloseau cuvinte sugestive traficului de droguri. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856839 din 2 aprilie 2008 a stabilit că punguța cumpărată la 30 martie 2008 de către colaboratorul cu nume de cod „P.A.” de la inculpatul D.I.G.

zis „M." cântărea 0,09 grame substanță care conține heroină. Proba a fost consumată în procesul în procesul analizelor de laborator. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856990 din 29 aprilie 2008 a stabilit că punguța cumpărată la 22 aprilie 2008 de către colaboratorul cu nume de cod „P.A." de la inculpatul D.I.G. zis „M.” cântărea 0,11 grame substanță care conține heroină. Proba a fost consumată în procesul valizelor de laborator. De asemenea, Curtea constată că este nefondat și motivul de recurs prev. de art. 385 9 pct. 18 vizând achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., prin raportarea la disp.

art. 48 C. pen., față de susținerile inculpatului că deși a recunoscut că la data depistării era consumator de droguri și nu neagă săvârșirea faptei, declară că nu își mai amintește alte aspecte și că nu putea fi stăpân pe actele sale, datorită consumului de droguri, iar instanța, în baza rolului activ, trebuia să administreze probe în acest sens. Toate cele susținute sunt doar afirmații, fără a fi probate în nici un fel de către inculpat, simplele sale declarații vizând împrejurarea că se drogase și nu mai știe dacă a vândut sau nu droguri, fără a fi de natură a conduce instanța la stabilirea faptului că acesta este iresponsabil, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există acte doveditoare în acest sens, în speță expertiza medico-legală psihiatrică.

Constatarea existenței stării de iresponsabilitate și a cauzelor acesteia necesită cunoștințe de specialitate și de aceea ea nu poate fi făcută decât de medicii de specialitate. Mai mult decât atât, potrivit doctrinei, nu poate fi considerat în stare de iresponsabilitate făptuitorul care se afla din culpa sa în stare de inconștiență. Ca atare, față de toate cele arătate, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului și rejudecând. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 octombrie 2008 la 23 februarie 2010. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010. Procesat de GGC - LM