ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 910 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. (recidivist postexecutoriu) la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 24 mai 2012 până la 23 octombrie 2012, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G.D. (necunoscut cu antecedente penale) la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 05 iunie 2012 până la 23 octombrie 2012, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. e) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.M. a sumei de 50 RON, obligându-l la plata acesteia către stat. S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt: În data de 29 martie 2012, martorul colaborator "D.T." - nume de cod - s-a deplasat în București, str. L. nr. 42, sector 2, unde locuiesc inculpații D.M. și D.G.D., în vederea unei cumpărări supravegheate de droguri. Astfel, martorul menționat, după ce a primit suma de 50 de RON de la investigatorul sub acoperire, respectiv de la martorul "D.I." - nume de cod, sub supravegherea acestuia a pătruns în curtea imobilului menționat și a urcat la etajul 1, unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați.

În aceste împrejurări, martorul colaborator i-a solicitat inculpatului D.M. zis "G." o doză de heroină și i-a înmânat acestuia suma de 50 de RON primită anterior de la investigatorul sub acoperire. Apoi, inculpatul D.M. i-a solicitat inculpatului D.G.D. zis "T.", aflat în apropierea sa să-i dea martorului colaborator o doză de heroină. În continuare, inculpatul D.G.D. i-a înmânat colaboratorului trei doze de heroină (cantitatea de 0,12 grame) în loc de una, neobservând că inculpatul D.M. primise de la martorul colaborator doar suma de 50 de RON, iar nu 150 de RON. După realizarea tranzacției, martorul colaborator a părăsit imobilul și s-a îndreptat către locul unde se afla investigatorul sub acoperire căruia i-a predat trei punguțe din material plastic, din care una de culoare galbenă, iar două de culoare albastră, lipite la un capăt prin ardere, ce conțineau un praf de culoare bej.

Probele predate au fost introduse într-un plic sigilat și au fost înaintate laboratorului specializat în vederea expertizării. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2156865 din 19 aprilie 2012, probele în litigiu conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină (diacetilmorfină) drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000. Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator. Tribunalul a reținut această situație de fapt, înlăturând susținerile inculpaților, privind nerecunoașterea săvârșirii faptei, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul D.G.D. a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută în sarcina sa.

Această recunoaștere s-a coroborat cu, declarațiile martorilor "D.T." - nume de cod și "D.I." - nume de cod, cu mențiunile din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire la data de 29 martie 2012 și cu cele din procesul-verbal de redare a convorbirilor din mediul ambiental din data de 09 aprilie 2012, precum și cu cele din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2156865 din 19 aprilie 2012, prin care s-a confirmat săvârșirea faptei de către ambii inculpați așa cum a fost reținută în descrierea situației de fapt. A apreciat judecătorul fondului că, în contextul probator analizat mai sus, vinovăția inculpaților, pentru săvârșirea faptei arătată în actul de sesizare, a fost dovedită cu certitudine, solicitările acestora de achitare fiind neîntemeiate.

S-a concluzionat de către instanța de fond că, în drept, fapta săvârșită de inculpați, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care aceștia au fost condamnați. Examinând situația juridică a inculpatului D.M., din fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța de fond a constatat că, prin Sentința penală nr. 1456 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1777 din 31 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea. În această cauză inculpatul a fost arestat la data de 14 martie 2007 și liberat la termen, respectiv la data de 13 martie 2011. S-a reținut că, în raport cu această condamnare, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, Tribunalul reținând incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și, persoana inculpaților care sunt neșcolarizați. În cazul inculpatului D.M., Tribunalul a reținut și conduita acestuia nesinceră, pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni, respectiv trafic de droguri de mare risc.

În cazul inculpatului D.G.D., Tribunalul a reținut conduita oscilantă a acestuia, pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale. În raport cu criteriile arătate mai sus, Tribunalul a apreciat că, în favoarea inculpatului D.G.D. se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., și ca o consecință aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., orientându-se la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.M., Tribunalul, având în vedere criteriile de individualizare, s-a orientat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații D.M. și D.G.D., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate. În dezbaterile orale, inculpații, prin apărători, au criticat - în principal - stabilirea cuantumurilor de pedeapsă aplicate de instanța de fond, pentru inculpatul D.G.D., s-a solicitat aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., iar pentru inculpatul D.M., s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. Prin Decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D. împotriva Sentinței penale nr. 910 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 35186/3/2012.

A desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând în fond: În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut în cauză aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului D.M. de la 24 mai 2012 la 10 ianuarie 2013. În baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului D.M.. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului D.G.D. de la 05 iunie 2012 la 10 ianuarie 2013. În baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului D.G.D. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care câte 200 RON, onorariu avocat oficiu, pentru fiecare inculpat, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele: Din ansamblul probelor administrate, s-a constatat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, căreia i s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, stabilindu-se cu certitudine și fără echivoc, vinovăția fiecărui inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor. Cu privire la solicitarea inculpatului D.G.D., de aplicare a procedurii simplificate, în concret, pentru a putea beneficia de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât, dispozițiile legale respective nu acționează în mod automat, fără nicio condiție, ci acestea devin incidente, cu condiția efectuării unor acte procesuale de către inculpat, respectiv recunoașterea faptelor și, în mod cumulativ, solicitarea, până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, ca judecata să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Or, în speța dedusă judecății, se constată, din actele dosarului, că inculpatul a avut o conduită procesuală oscilantă, pe parcursul procesului penal, în sensul că, dacă la urmărire penală a recunoscut faptele, atunci când a fost audiat la instanța de fond (la 3 septembrie 2012) acesta le-a negat în totalitate, pentru ca la judecarea în apel, să revină că să arate că le recunoaște.

Față de atitudinea procesuală manifestată de către inculpatul D.G.D., Curtea a arătat că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. au un caracter indivizibil, astfel că nu este posibilă aplicarea separată a alin. (7), fără parcurgerea prealabilă a procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției, reglementată în alineatele precedente, fiind direct condiționată de aceasta. Însă, în raport de gravitatea faptei, dar ținând cont și de cantitatea foarte mică de substanță traficată, 3 doze, totalizând 0,12 g de heroină (care de altfel a fost consumată în procesul analizelor de laborator), precum și atitudinea de recunoaștere a inculpatului D.M., dar și recidiva postexecutorie a acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că inculpatul D.G.D.

a avut un comportament bun anterior comiterii prezentei fapte, în sensul că nu a avut conflicte cu legea penală, Curtea a procedat la reindividualizarea cuantumurilor de pedeapsă. Astfel, în favoarea inculpatului D.M., Curtea a reținut incidența prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., iar în favoarea inculpatului D.G.D., a reținut aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. Ca o consecință a reținerii acestor circumstanțe atenuante, Curtea, a constatat incidența prevederilor art. 76 lit. a) C. pen., a coborât pedepsele aplicate de judecătorul fondului, însă nu substanțial, întrucât pe de o parte infracțiunea a fost constatată în flagrant, iar pe de altă parte a ținut seama de cuantumul de pedeapsă executat anterior de către inculpatul D.M.

Împotriva deciziei penale mai sus menționate au declarat recursuri, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpații D.M. și D.G.D. Inculpatul D.M. a pus concluzii de admitere a recursului. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat redozarea pedepsei dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor personale și celor reale ale comiterii faptei. Totodată a solicitat instanței să constate că inculpatul este numai consumator de droguri și a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este excesiv de mare și față de împrejurarea că a recunoscut comiterea faptei. Inculpatul D.G.D., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei. A apreciat că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei și a solicitat aplicarea în favoarea sa a disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., având drept consecință reducerea cuantumului pedepsei cu 1/3. A mai solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, circumstanțele sale personale - necunoscut cu antecedente penale, precum și cantitatea mică de drog găsită asupra sa. Recursurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D. sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Criticile formulate de inculpați cu privire la netemeinicia pedepselor sunt întemeiate în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Apreciază Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corespunzător dozate de instanța de apel care nu a dat o mai mare eficiență criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., precum și disp. art. 74 C. pen., nerealizând o proporție corectă între gradul de pericol social concret al faptei comise și pedeapsa aplicată. Conform disp. art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Este adevărat că fapta de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpaților este gravă prin natura ei, dar ținând seama de cantitatea foarte mică de substanță traficată - 3 doze, totalizând 0,12 gr.

heroină (consumată în procesul analizelor de laborator), de atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpatul D.M., de faptul că inculpatul D.G.D. a avut un comportament bun anterior comiterii prezentei fapte în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, de persoana inculpaților neșcolarizați, Înalta Curte apreciază că prin admiterea recursurilor și reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpaților D.M. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și D.G.D. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, prin modalitatea în care acestea se execută - prin privarea de libertate a inculpaților, poate fi atins scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. - de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa fiind atât o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a condamnaților.

Cu privire la solicitarea inculpatului D.G.D. de aplicare a procedurii simplificate, astfel cum corect a reținut și instanța de apel, aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., devin incidente cu condiția recunoașterii faptelor și în mod cumulativ solicitarea până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță ca judecata să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Or, examinând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul D.G.D. a avut o conduită procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal în sensul că deși a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, ulterior atunci când a fost audiat în fața primei instanțe acesta nu a mai recunoscut-o pentru ca la judecata cauzei în faza procesuală a apelului să revină și să arate că recunoaște în totalitate comiterea faptei.

Din însuși titlul legii prin care a fost introdus în Codul de procedură penală articolul în discuție, rezultă voința legiuitorului de a acorda acest beneficiu doar inculpatului care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor și, în același timp, a facilitat o desfășurare rapidă a procesului penal, prin solicitarea ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, din interpretarea tuturor alineatelor art. 320 1 C. proc. pen. rezultă cert că o recunoaștere a vinovăției în apel sau în recurs, fără ca judecata să se fi desfășurat potrivit procedurii simplificate, nu poate determina reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute pentru infracțiunea dedusă judecății.

Atitudinea procesuală pozitivă adoptată de inculpați în fața instanțelor de apel și recurs denotă că aceștia și-au asumat atât faptele cât și consecințele acestora nefiind necesară o înăsprire a sancțiunii penale. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa în parte decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate și în rejudecare: Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.M. și de la 5 iunie 2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.G.D. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate și în rejudecare Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.M. și de la 5 iunie 2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.G.D. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013. Procesat de GGC - GV