ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 910 din 23 octombrie
2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat
inculpatul D.M. (recidivist postexecutoriu) la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea
art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 24 mai 2012 până la 23
octombrie 2012, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută
starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință
penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit.
a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G.D.
(necunoscut cu antecedente penale) la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea
art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., s-a computat prevenția inculpatului de la 05 iunie 2012 până la 23
octombrie 2012, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută
starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit.
e) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus
confiscarea de la inculpatul D.M. a sumei de 50 RON, obligându-l la plata
acesteia către stat.
S-a constatat
consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină.
În baza art. 191 C.
proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească câte 800 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 29 martie
2012, martorul colaborator "D.T." - nume de cod - s-a deplasat în
București, str. L. nr. 42, sector 2, unde locuiesc inculpații D.M. și D.G.D.,
în vederea unei cumpărări supravegheate de droguri.
Astfel, martorul
menționat, după ce a primit suma de 50 de RON de la investigatorul sub
acoperire, respectiv de la martorul "D.I." - nume de cod, sub
supravegherea acestuia a pătruns în curtea imobilului menționat și a urcat la
etajul 1, unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați.
În aceste
împrejurări, martorul colaborator i-a solicitat inculpatului D.M. zis
"G." o doză de heroină și i-a înmânat acestuia suma de 50 de RON
primită anterior de la investigatorul sub acoperire. Apoi, inculpatul D.M. i-a
solicitat inculpatului D.G.D. zis "T.", aflat în apropierea sa să-i
dea martorului colaborator o doză de heroină.
În continuare,
inculpatul D.G.D. i-a înmânat colaboratorului trei doze de heroină (cantitatea
de 0,12 grame) în loc de una, neobservând că inculpatul D.M. primise de la
martorul colaborator doar suma de 50 de RON, iar nu 150 de RON.
După realizarea
tranzacției, martorul colaborator a părăsit imobilul și s-a îndreptat către
locul unde se afla investigatorul sub acoperire căruia i-a predat trei punguțe
din material plastic, din care una de culoare galbenă, iar două de culoare
albastră, lipite la un capăt prin ardere, ce conțineau un praf de culoare bej.
Probele predate au
fost introduse într-un plic sigilat și au fost înaintate laboratorului
specializat în vederea expertizării.
Conform raportului de
constatare tehnico-științifică nr. 2156865 din 19 aprilie 2012, probele în
litigiu conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină (diacetilmorfină) drog de
mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
Probele au fost
consumate în procesul analizelor de laborator.
Tribunalul a reținut
această situație de fapt, înlăturând susținerile inculpaților, privind
nerecunoașterea săvârșirii faptei, acestea fiind infirmate de materialul
probator administrat în cauză.
Astfel, în cursul
urmăririi penale, inculpatul D.G.D. a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum
a fost reținută în sarcina sa. Această recunoaștere s-a coroborat cu, declarațiile
martorilor "D.T." - nume de cod și "D.I." - nume de cod, cu
mențiunile din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire la
data de 29 martie 2012 și cu cele din procesul-verbal de redare a convorbirilor
din mediul ambiental din data de 09 aprilie 2012, precum și cu cele din
raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2156865 din 19 aprilie 2012,
prin care s-a confirmat săvârșirea faptei de către ambii inculpați așa cum a
fost reținută în descrierea situației de fapt.
A apreciat judecătorul
fondului că, în contextul probator analizat mai sus, vinovăția inculpaților,
pentru săvârșirea faptei arătată în actul de sesizare, a fost dovedită cu
certitudine, solicitările acestora de achitare fiind neîntemeiate.
S-a concluzionat de
către instanța de fond că, în drept, fapta săvârșită de inculpați, așa cum a
fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, pentru care aceștia au fost condamnați.
Examinând situația
juridică a inculpatului D.M., din fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța
de fond a constatat că, prin Sentința penală nr. 1456 din 25 octombrie 2007,
pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.
1777 din 31 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la o pedeapsă
de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1)
și (2) din aceeași lege. Pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să
execute pedeapsa cea mai grea. În această cauză inculpatul a fost arestat la
data de 14 martie 2007 și liberat la termen, respectiv la data de 13 martie
2011.
S-a reținut că, în
raport cu această condamnare, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă
judecății în stare de recidivă postexecutorie, Tribunalul reținând incidența
dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.
La individualizarea
judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de
art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de
săvârșire a faptei, precum și, persoana inculpaților care sunt neșcolarizați.
În cazul inculpatului
D.M., Tribunalul a reținut și conduita acestuia nesinceră, pe parcursul
procesului penal, precum și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente
penale, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de
infracțiuni, respectiv trafic de droguri de mare risc.
În cazul inculpatului
D.G.D., Tribunalul a reținut conduita oscilantă a acestuia, pe parcursul
procesului penal, dar și împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale.
În raport cu
criteriile arătate mai sus, Tribunalul a apreciat că, în favoarea inculpatului
D.G.D. se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,
și ca o consecință aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,
orientându-se la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În ceea ce-l privește
pe inculpatul D.M., Tribunalul, având în vedere criteriile de individualizare,
s-a orientat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații D.M. și D.G.D.,
criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a
pedepselor aplicate.
În dezbaterile orale,
inculpații, prin apărători, au criticat - în principal - stabilirea
cuantumurilor de pedeapsă aplicate de instanța de fond, pentru inculpatul
D.G.D., s-a solicitat aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
iar pentru inculpatul D.M., s-a solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit.
c) C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 3 din 10 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis
apelurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D. împotriva Sentinței penale nr.
910 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,
în Dosarul nr. 35186/3/2012.
A desființat, în
parte, sentința atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin.
(2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de
8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A făcut în cauză
aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., a computat prevenția inculpatului D.M. de la 24 mai 2012 la 10 ianuarie
2013.
În baza art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului D.M..
În baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a) C.
pen., a condamnat pe inculpatul D.G.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
A făcut în cauză
aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen., a computat prevenția inculpatului D.G.D. de la 05 iunie 2012 la 10
ianuarie 2013.
În baza art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului D.G.D.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului
din care câte 200 RON, onorariu avocat oficiu, pentru fiecare inculpat, s-a
suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Din ansamblul
probelor administrate, s-a constatat că instanța fondului a reținut corect
situația de fapt, căreia i s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică,
stabilindu-se cu certitudine și fără echivoc, vinovăția fiecărui inculpat sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Cu privire la
solicitarea inculpatului D.G.D., de aplicare a procedurii simplificate, în
concret, pentru a putea beneficia de prevederile art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât,
dispozițiile legale respective nu acționează în mod automat, fără nicio
condiție, ci acestea devin incidente, cu condiția efectuării unor acte procesuale
de către inculpat, respectiv recunoașterea faptelor și, în mod cumulativ,
solicitarea, până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, ca
judecata să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală. Or, în speța dedusă judecății, se constată, din actele dosarului, că
inculpatul a avut o conduită procesuală oscilantă, pe parcursul procesului
penal, în sensul că, dacă la urmărire penală a recunoscut faptele, atunci când
a fost audiat la instanța de fond (la 3 septembrie 2012) acesta le-a negat în
totalitate, pentru ca la judecarea în apel, să revină că să arate că le
recunoaște.
Față de atitudinea
procesuală manifestată de către inculpatul D.G.D., Curtea a arătat că
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. au un caracter indivizibil,
astfel că nu este posibilă aplicarea separată a alin. (7), fără parcurgerea
prealabilă a procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției, reglementată în
alineatele precedente, fiind direct condiționată de aceasta.
Însă, în raport de
gravitatea faptei, dar ținând cont și de cantitatea foarte mică de substanță
traficată, 3 doze, totalizând 0,12 g de heroină (care de altfel a fost
consumată în procesul analizelor de laborator), precum și atitudinea de
recunoaștere a inculpatului D.M., dar și recidiva postexecutorie a acestuia, pe
de o parte, iar pe de altă parte faptul că inculpatul D.G.D. a avut un
comportament bun anterior comiterii prezentei fapte, în sensul că nu a avut
conflicte cu legea penală, Curtea a procedat la reindividualizarea cuantumurilor
de pedeapsă.
Astfel, în favoarea
inculpatului D.M., Curtea a reținut incidența prevederilor art. 74 alin. (2) C.
pen., iar în favoarea inculpatului D.G.D., a reținut aplicarea prevederilor
art. 74 lit. a) C. pen.
Ca o consecință a
reținerii acestor circumstanțe atenuante, Curtea, a constatat incidența
prevederilor art. 76 lit. a) C. pen., a coborât pedepsele aplicate de
judecătorul fondului, însă nu substanțial, întrucât pe de o parte infracțiunea
a fost constatată în flagrant, iar pe de altă parte a ținut seama de cuantumul
de pedeapsă executat anterior de către inculpatul D.M.
Împotriva deciziei
penale mai sus menționate au declarat recursuri, în termenul legal de 10 zile
prev. de art. 385
3
C. proc. pen., inculpații D.M. și D.G.D.
Inculpatul D.M. a pus
concluzii de admitere a recursului. Invocând cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat redozarea pedepsei dându-se o mai
mare eficiență circumstanțelor personale și celor reale ale comiterii faptei.
Totodată a solicitat instanței să constate că inculpatul este numai consumator
de droguri și a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este excesiv de mare și
față de împrejurarea că a recunoscut comiterea faptei.
Inculpatul D.G.D.,
invocând cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. a
solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei. A apreciat că s-a făcut o greșită
individualizare a pedepsei și a solicitat aplicarea în favoarea sa a disp. art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., având drept consecință reducerea cuantumului
pedepsei cu 1/3. A mai solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că
inculpatul a recunoscut comiterea faptei, circumstanțele sale personale -
necunoscut cu antecedente penale, precum și cantitatea mică de drog găsită
asupra sa.
Recursurile declarate
de inculpații D.M. și D.G.D. sunt fondate, urmând a fi admise pentru
următoarele considerente.
Înalta Curte
apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în
urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală
cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor
este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect
stabilind prima instanță că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la
răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic
de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Criticile formulate
de inculpați cu privire la netemeinicia pedepselor sunt întemeiate în cauză
fiind incident cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen.
Apreciază Înalta
Curte că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corespunzător dozate de
instanța de apel care nu a dat o mai mare eficiență criteriilor generale de
individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., precum și disp.
art. 74 C. pen., nerealizând o proporție corectă între gradul de pericol social
concret al faptei comise și pedeapsa aplicată.
Conform disp. art. 72
C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol
social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
Este adevărat că
fapta de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpaților este
gravă prin natura ei, dar ținând seama de cantitatea foarte mică de substanță
traficată - 3 doze, totalizând 0,12 gr. heroină (consumată în procesul
analizelor de laborator), de atitudinea de recunoaștere manifestată de
inculpatul D.M., de faptul că inculpatul D.G.D. a avut un comportament bun
anterior comiterii prezentei fapte în sensul că nu este cunoscut cu antecedente
penale, de persoana inculpaților neșcolarizați, Înalta Curte apreciază că prin
admiterea recursurilor și reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate
inculpaților D.M. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și D.G.D. de la 6
ani închisoare la 4 ani închisoare, prin modalitatea în care acestea se execută
- prin privarea de libertate a inculpaților, poate fi atins scopul pedepsei
prevăzut de art. 52 C. pen. - de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni,
pedeapsa fiind atât o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a
condamnaților.
Cu privire la
solicitarea inculpatului D.G.D. de aplicare a procedurii simplificate, astfel
cum corect a reținut și instanța de apel, aceasta este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., devin incidente cu
condiția recunoașterii faptelor și în mod cumulativ solicitarea până la
începerea cercetării judecătorești în primă instanță ca judecata să se facă
exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Or,
examinând actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul D.G.D. a avut
o conduită procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal în sensul că deși
a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, ulterior atunci când a fost
audiat în fața primei instanțe acesta nu a mai recunoscut-o pentru ca la
judecata cauzei în faza procesuală a apelului să revină și să arate că
recunoaște în totalitate comiterea faptei.
Din însuși titlul
legii prin care a fost introdus în Codul de procedură penală articolul în
discuție, rezultă voința legiuitorului de a acorda acest beneficiu doar
inculpatului care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor și, în același
timp, a facilitat o desfășurare rapidă a procesului penal, prin solicitarea ca
judecata să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale. Astfel, din interpretarea tuturor alineatelor art. 320
1
C.
proc. pen. rezultă cert că o recunoaștere a vinovăției în apel sau în recurs,
fără ca judecata să se fi desfășurat potrivit procedurii simplificate, nu poate
determina reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute pentru
infracțiunea dedusă judecății.
Atitudinea procesuală
pozitivă adoptată de inculpați în fața instanțelor de apel și recurs denotă că
aceștia și-au asumat atât faptele cât și consecințele acestora nefiind necesară
o înăsprire a sancțiunii penale.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,
Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații D.M. și D.G.D.
împotriva Deciziei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel
București, secția I penală.
Va casa în parte
decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate
și în rejudecare:
Va reduce pedeapsa
aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin.
(2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
Va face în cauză
aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Va reduce pedeapsa
aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a)
C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Va face în cauză
aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Va menține celelalte
dispoziții ale deciziei penale atacate.
Va deduce din
pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la
24 mai 2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.M. și de la 5 iunie 2012 la 24
mai 2013 pentru inculpatul D.G.D.
Onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 200 RON, se vor plăti din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de inculpații D.M. și D.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 10
ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează în parte
decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate
și în rejudecare
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin.
(2) C. pen. - 76 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare și
4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
Face în cauză aplic.
art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Reduce pedeapsa
aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. - 76 lit. a)
C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Face în cauză aplic.
art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei penale atacate.
Deduce din pedepsele
aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai
2012 la 24 mai 2013 pentru inculpatul D.M. și de la 5 iunie 2012 la 24 mai 2013
pentru inculpatul D.G.D.
Onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 200 RON, se vor plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 mai 2013.
Procesat de GGC - GV