ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2010

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații: 1) R.M. (fiul lui N. și al G.) în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen. la 8 ani închisoare și în baza art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C.

pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2009

la zi, și 2) B.D. (fiica lui G. și a A.) în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie

2009 la zi.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., raportat la art. 17

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,10 gr heroină în

amestec cu cafeină rămasă în urma probelor de laborator și depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., iar potrivit art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus

confiscarea sumei de 2.216 lei găsită în locuința inculpatei B.D. și consemnată

la C.E.C. B.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut

în fapt că, la data de 2 martie 2009, inculpatul R.M. a intermediat vânzarea

unei doze conținând 0,14 grame heroină, cu suma de 50 lei între martorul T.A. și

inculpata B.D. și a deținut, pentru consum propriu, fără drept heroina, pusă în

evidență într-o seringă.

Referitor la inculpata B.D., s-a reținut că acesta a

vândut o doză conținând 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei martorului T.A.,

prin intermediul inculpatului R.M. și a deținut spre vânzare două doze

conținând 0,02 grame heroină.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost

stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a

declarațiilor martorului denunțător T.A., a declarațiilor martorilor B.S.L., B.C.,

M.T.R. și S.M., a rapoartelor de constatare tehnico-științifică din dosar,

probe coroborate cu recunoașterile inculpaților.

În favoarea inculpatului R.M. au fost reținute

circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

avându-se în vedere conduita sinceră din timpul procesului și lipsa

antecedentelor penale.

Instanța a reținut că inculpata B.D. se afla în stare

în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., anterior fiind

condamnată la 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 236 din 7

martie 2003 a Tribunalului București pentru deținere de droguri de mare risc în

vederea consumului, pedeapsă executată.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze de minori și de familie prin Decizia penală nr. 196/ A din 7

octombrie 2009 a respins apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii

primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate de aceștia în sensul

greșitei individualizări a pedepsei cât și solicitările de reducere a acestei

pedepse.

S-a apreciat de către instanța de control judiciar că

au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., adecvate în raport de

ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

inculpații care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat

reducerea lor.

Inculpatul R.M. a mai susținut prin apărător că în

cauză nu au fost ascultați doi martori din lucrări.

Inculpata B.D. a depus la dosar adresa din 20 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial București în care se menționează că a depus un denunț înregistrat

sub nr. 597/D/P/2009 în urma căruia au fost depistate două persoane trimise în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002

și reducerea pedepsei (fila 22, dosar recurs).

Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de

casare invocate Curtea constată întemeiat numai recursul declarat de inculpata

B.D. și neîntemeiat recursul declarat de inculpatul R.M.

instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cazul recurentului R.M. și de art. 2 alin.

(1) și (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul recurentei B.D.

Probele administrate în cauză menționate mai sus, au

confirmat că, la data de 2 martie 2009 inculpatul R.M. a intermediat vânzarea

unei doze de 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei între martorul denunțător T.A.

și inculpata B.D. și că a deținut, fără drept, heroina, în vederea consumului

propriu.

În legătură cu susținerea din recurs, în sensul că nu

au fost ascultați în fața primei instanțe martorii din lucrări T.A. și M.T.R. se

constată că, nemaifiind posibilă audierea, s-au aplicat dispozițiile art. 327 alin.

(3) C. proc. pen.

constată că acestea au fost corect individualizate potrivit art. 72 C. pen. sub

minimul legal, prin recunoașterea în favoarea acestuia a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)C. pen. și prin luarea în

considerare a pericolului social al faptei, a împrejurărilor comiterii lor și a

cantității de droguri de mare risc traficate.

Se mai constată că pedeapsa rezultantă este de natură

a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea

inculpatului și reintegrarea lui în comunitate.

Deoarece au fost respectate dispozițiile referitoare

la individualizarea pedepsei și nu s-a dovedit existența unor temeiuri care să

justifice reconsiderarea cuantumului acestei pedepse, critica întemeiată pe

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi

primită.

Din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența,

în privința inculpatului R.M. unor motive de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu.

actului nou depus în recurs, că pentru a beneficia de dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 682/2002, aceasta a denunțat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București la 31 martie 2009 două persoane care au fost trimise în judecată,

prin rechizitoriul nr. 597/D/P/2009 din 29 aprilie 2009 pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția

martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct.

1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul

urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și

tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de

infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei

prevăzute de lege.

Conform art. 2 lit. a) pct. 1 din aceeași lege,

martorul este persoana care prin declarațiile sale furnizează informații și

date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni

grave.

Prin dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 19/2002

s-a stabilit că infracțiunea privind traficul de droguri este o infracțiune

gravă.

Întrucât inculpata a comis infracțiuni grave privind

traficul de droguri și în timpul judecății a denunțat persoane care au comis

fapte similare, așa cum se menționează în actul depus la dosar sunt întrunite

în cauză cerințele dispozițiilor legale evocate pentru ca recurenta B.D. să

beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpata B.D.,

a casa decizia atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa

principală stabilită în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Rejudecând în aceste limite, prin aplicarea art. 19

din Legea nr. 682/2002, se va dispune reducerea pedepsei principale de la 10

ani închisoare, la 8 ani închisoare.

La stabilirea acestei pedepse, Curtea are în vedere,

potrivit art. 72 C. pen. pericolul social grav al infracțiunii, împrejurările

comiterii ei și persoana inculpatei, aflată în stare de recidivă prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen. după executarea unei pedepse pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa astfel cuantificată se consideră a asigura,

potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

constrângerea și reeducarea inculpatei și reintegrarea ei în comunitate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

15

pct. 1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul R.M. cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

arestării preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii

inculpați.

pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului R.M. să fie avansat din

fondul M.J.L.C., iar onorariul parțial în sumă de 75 lei pentru apărătorul din

oficiu desemnat inculpatei B.D., până la prezentarea apărătorului ales să fie

plătit din același fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata B.D. împotriva Deciziei

penale nr. 196/ A din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 629 din

2 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la

pedeapsa principală pe care, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 o

reduce de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor tacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M.

împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate durata arestării

preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii inculpați.

Obligă recurentul inculpat R.M. la plata sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu pentru recurenta inculpată B.D., până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 75 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.