ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații: 1) R.M. (fiul lui N. și al G.) în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 8 ani închisoare și în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 1 an și 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C. pen.
au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2009 la zi, și 2) B.D. (fiica lui G. și a A.) în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,10 gr heroină în amestec cu cafeină rămasă în urma probelor de laborator și depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., iar potrivit art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 2.216 lei găsită în locuința inculpatei B.D. și consemnată la C.E.C. B. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, la data de 2 martie 2009, inculpatul R.M. a intermediat vânzarea unei doze conținând 0,14 grame heroină, cu suma de 50 lei între martorul T.A. și inculpata B.D. și a deținut, pentru consum propriu, fără drept heroina, pusă în evidență într-o seringă. Referitor la inculpata B.D., s-a reținut că acesta a vândut o doză conținând 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei martorului T.A., prin intermediul inculpatului R.M.
și a deținut spre vânzare două doze conținând 0,02 grame heroină. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a declarațiilor martorului denunțător T.A., a declarațiilor martorilor B.S.L., B.C., M.T.R. și S.M., a rapoartelor de constatare tehnico-științifică din dosar, probe coroborate cu recunoașterile inculpaților. În favoarea inculpatului R.M. au fost reținute circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., avându-se în vedere conduita sinceră din timpul procesului și lipsa antecedentelor penale. Instanța a reținut că inculpata B.D. se afla în stare în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., anterior fiind condamnată la 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 236 din 7 martie 2003 a Tribunalului București pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului, pedeapsă executată.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze de minori și de familie prin Decizia penală nr. 196/ A din 7 octombrie 2009 a respins apelurile declarate de inculpați împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate de aceștia în sensul greșitei individualizări a pedepsei cât și solicitările de reducere a acestei pedepse. S-a apreciat de către instanța de control judiciar că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe și au solicitat reducerea lor.
Inculpatul R.M. a mai susținut prin apărător că în cauză nu au fost ascultați doi martori din lucrări. Inculpata B.D. a depus la dosar adresa din 20 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București în care se menționează că a depus un denunț înregistrat sub nr. 597/D/P/2009 în urma căruia au fost depistate două persoane trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reducerea pedepsei (fila 22, dosar recurs). Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate Curtea constată întemeiat numai recursul declarat de inculpata B.D.
și neîntemeiat recursul declarat de inculpatul R.M.
Din analiza actelor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cazul recurentului R.M. și de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul recurentei B.D. Probele administrate în cauză menționate mai sus, au confirmat că, la data de 2 martie 2009 inculpatul R.M. a intermediat vânzarea unei doze de 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei între martorul denunțător T.A. și inculpata B.D. și că a deținut, fără drept, heroina, în vederea consumului propriu. În legătură cu susținerea din recurs, în sensul că nu au fost ascultați în fața primei instanțe martorii din lucrări T.A. și M.T.R. se constată că, nemaifiind posibilă audierea, s-au aplicat dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului R.M. se constată că acestea au fost corect individualizate potrivit art. 72 C. pen. sub minimul legal, prin recunoașterea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)C. pen. și prin luarea în considerare a pericolului social al faptei, a împrejurărilor comiterii lor și a cantității de droguri de mare risc traficate. Se mai constată că pedeapsa rezultantă este de natură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în comunitate. Deoarece au fost respectate dispozițiile referitoare la individualizarea pedepsei și nu s-a dovedit existența unor temeiuri care să justifice reconsiderarea cuantumului acestei pedepse, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită. Din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența, în privința inculpatului R.M. unor motive de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu.
Privitor la inculpata B.D. se constată, în baza actului nou depus în recurs, că pentru a beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, aceasta a denunțat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București la 31 martie 2009 două persoane care au fost trimise în judecată, prin rechizitoriul nr. 597/D/P/2009 din 29 aprilie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Conform art. 2 lit. a) pct. 1 din aceeași lege, martorul este persoana care prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave. Prin dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 19/2002 s-a stabilit că infracțiunea privind traficul de droguri este o infracțiune gravă. Întrucât inculpata a comis infracțiuni grave privind traficul de droguri și în timpul judecății a denunțat persoane care au comis fapte similare, așa cum se menționează în actul depus la dosar sunt întrunite în cauză cerințele dispozițiilor legale evocate pentru ca recurenta B.D. să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpata B.D., a casa decizia atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa principală stabilită în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Rejudecând în aceste limite, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, se va dispune reducerea pedepsei principale de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare. La stabilirea acestei pedepse, Curtea are în vedere, potrivit art. 72 C. pen. pericolul social grav al infracțiunii, împrejurările comiterii ei și persoana inculpatei, aflată în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. după executarea unei pedepse pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Pedeapsa astfel cuantificată se consideră a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatei și reintegrarea ei în comunitate. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Totodată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii inculpați.
Se va stabili ca onorariul în sumă de 300 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului R.M. să fie avansat din fondul M.J.L.C., iar onorariul parțial în sumă de 75 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei B.D., până la prezentarea apărătorului ales să fie plătit din același fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata B.D. împotriva Deciziei penale nr. 196/ A din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București, secția I penală numai cu privire la pedeapsa principală pe care, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 o reduce de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor tacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii inculpați.
Obligă recurentul inculpat R.M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată B.D., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.