ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 342/F din 25 martie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală - în Dosarul nr.

59261/3/2010 s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă de 12 ani închisoare.

Conform art. 65 C.

pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen. a câte 10 ani fiecare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen. ca pedeapsă accesorie.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 3 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.Gh. la o pedeapsă

de 13 ani închisoare.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani

închisoare.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la 10 ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe perioada de câte 10

ani fiecare.

Conform art. 67 alin.

(2) C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale degradării

militare.

În baza art. 39 alin.

(1) și (2) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopit restul rămas

neexecutat de 4 ani, 9 luni și 23 de zile închisoare din pedeapsa aplicată prin

Sentința penală nr. 508/f din 23 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția

I penală, cu fiecare dintre cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentință

și sa dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10

ani închisoare, 16 ani închisoare și 10 ani închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) și (2) raportat la art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen. s-au aplicat

inculpatului trei pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei

principale și a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa

complementară a degradării militare.

Sa constatat că

infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul G.Gh. prin această

sentință sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin Sentința

penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Au fost repuse în

individualitatea lor pedepsele principale și complementare aplicate

inculpatului prin Sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., 19 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., respectiv 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate în cauză cu cele dispuse pentru infracțiunile concurente

prin Sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, în

sensul că s-a aplicat inculpatului G.Gh. pedeapsa cea mai grea, de 20 ani

închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final să execute 23 ani

închisoare.

În baza art. 36 alin.

(1) raportat la art. 34 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-au aplicat

inculpatului pedepsele complementare ale interzicerii pe timp de 10 ani după

executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), b) C. pen., a interzicerii pe timp de 5 ani după executarea pedepsei

principale a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și

degradarea militară.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 88 și

art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul

reținerii și arestării preventive, precum și perioada executată, de la 27 iunie

2009 la zi.

S-a dispus anularea

mandatelor anterioare de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou

mandat, conform hotărârii pronunțate în cauză.

S-a luat act că

inculpatul este arestat în altă cauză. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza

art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului V.Ș. la o pedeapsă

de 18 ani închisoare.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 22

ani închisoare.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată privind restul de pedeapsă

de 2.164 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 802/2008 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, rest care a

fost contopit cu fiecare dintre pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul

să le execute pe cele mai grele dintre acestea.

Conform art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele,

în sensul aplicării celei mai grele dintre acestea, de 22 ani închisoare,

sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul V.Ș. să execute 25

ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe

o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnat

inculpatul D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 același

inculpat a fost condamnat la 15 ani închisoare.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare.

Conform art. 65 C.

pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada de câte 10

ani.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele,

în sensul că s-a aplicat inculpatului D.F. pedeapsa cea mai grea, de 15 ani

închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) și 3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de

10 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 5 gr,

respectiv 752,5 gr heroină, a ambalajului de 52,3 grame și a unui cântar

electronic.

Conform art. 118 lit.

b) C. pen. au fost confiscate două telefoane mobile și două bancnote de 20

dolari SUA.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada 23

septembrie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpații G.Gh., V.Ș. și D.F. au

constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni

privind regimul drogurilor și l-au ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia

în posesia cantității de 768,2 gr heroină pe care a introdus-o pe teritoriul

României. Inculpații G.Gh. și T.E. au acționat din incinta Penitenciarului

Rahova, iar inculpații D.F. și V.Ș. și-au desfășurat activitatea infracțională

atât pe teritoriul României, cât și al Turciei.

La data de 2 august

2010, lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că

numitul A.M., cetățean turc, încarcerat la Penitenciarul Rahova coordonează o

grupare infracțională care se ocupă cu traficul de droguri (heroină) pe ruta

Turcia - România, care este distribuită în București la prețul de 8.000

euro/kg.

S-a stabilit că de la

posturile telefonice folosite de A.M. vorbesc și alți colegi de cameră ai

acestuia, identificați ulterior în persoana inculpaților T.E. și G.Gh., care,

la rândul lor, făceau demersuri, pe o altă filieră, să introducă, pe teritoriul

României, cantități de heroină.

Activitatea organelor

de urmărire penală a condus în scurt timp, la 03 octombrie 2010, la prinderea

în flagrant a inculpatului T.N.

S-a reținut de către

instanță că fapta inculpatului T.N., care la data de 3 octombrie 2010 a

deținut, transportat din Turcia și introdus fără drept, pe teritoriul României,

cantitatea de 768,2 grame heroină întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), respectiv art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000.

Infracțiunile au fost

comise în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C.

pen., avându-se în vedere pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost

condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 874/2004 a Tribunalului

București, considerată executată.

Faptele inculpatului

G.Gh., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la ajutat pe

inculpatul T.N. să intre, în Turcia, în posesia cantității de 768,2 gr heroină,

pe care apoi a introdus-o în România, acționând din incinta penitenciarului

Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași

lege.

Fapta aceluiași

inculpat care, în perioada menționată, împreună cu inculpații T.E., V.Ș. și

D.F., a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni

privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în

sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, s-a reținut că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr.

39/2000.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul V.Ș., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la

ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 gr

heroină, pe care apoi a introdus-o în România, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reținut că

fapta aceluiași inculpat, de a constitui împreună cu inculpații G.Gh., T.E. și

D.F., un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul

drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit.

a) din Legea nr. 39/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000.

Împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță au declarat apel inculpații T.N., G.Gh., D.F. și

V.Ș.

Inculpatul V.Ș. a

criticat soluția pentru încălcarea dispozițiilor procedurale privind citarea sa

la judecata în fond, iar ceilalți inculpați G.Gh., T.N. și D.F. sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor.

Prin Decizia penală

nr. 274/A din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul V.Ș.

A desființat, în

parte, Sentința penală nr. 342 din 25 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția I-a penală numai în ceea ce-l privește pe inculpatul V.Ș. și

a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A menținut celelalte

dispoziții.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpatului V.Ș.

A constatat că

inculpatul era arestat din 20 mai 2011. A respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpatului T.N. și a dedus prevenția de la 03 octombrie

2010 la zi.

A constatat că

inculpatul G.Gh. era arestat în altă cauză.

Ia obligat pe

inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța

de apel a reținut că, inculpatul V.Ș. a fost citat, pe parcursul cercetării

judecătorești în primă instanță, la o adresă la care nu mai locuia de 4 ani,

astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate în

condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru ceilalți

inculpați, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate sunt justificate,

individualizarea judiciară fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 72

C. pen.

Împotriva ambelor

hotărâri au declarat recurs inculpații T.N., G.Gh. și V.Ș., invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat

D.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 21

și 14 C. proc. pen.

A mai solicitat și

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., arătând - prin

apărătorul său - că poate beneficia de reducerea pedepselor în condițiile

prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă s-a

sustras urmăririi penale și judecății.

Recurentul inculpat

V.Ș. - personal și în prezența apărătorului desemnat din oficiu - a arătat că

își retrage recursul, urmând ca, în rejudecare, să-și formuleze cereri, să

propună probele pe care le apreciază ca fiind necesare în cauză. Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate,

dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din probele

administrate în cauză rezultă că, în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie

2010, inculpații G.Gh., V.Ș. și D.F. au constituit un grup infracțional

organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, ajutându-l pe coinculpatul

T.N., aflat în Turcia, să intre în posesia cantității de 768,2 gr heroină pe

care a introdus-o pe teritoriul României.

Inculpatul G.Gh. a

acționată alături de T.E. - condamnat pentru fapte similare - din incinta

Penitenciarului Rahova unde se aflau în executarea unor pedepse privative de

libertate.

La data de 3

octombrie 2010, inculpatul T.N. a fost prins în flagrant de către organele de

poliție.

Încadrarea juridică

dată faptelor, de către instanța de fond, este legală.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că pedepsele

aplicate reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și nu

se impune reducerea acestora sub limita stabilită de instanța de fond.

Gravitatea deosebită

a faptelor rezultă din modalitatea concretă de comitere a acestora, activitatea

infracțională fiind coordonată de inculpatul G.Gh. dintr-un penitenciar, care a

înlesnit introducerea în țară, de către inculpatul T.N., a cantității de 768,2

gr heroină.

Activitatea

infracțională a inculpaților s-a desfășurat atât pe teritoriul României, cât și

pe teritoriul Turciei, heroina introdusă în țară urmând a fi distribuită în

București la prețul de 8.000 euro/kg.

Se constată că

inculpații T.N. și G.Gh. au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă

postexecutorie, fiind condamnați anterior pentru fapte similare. În ceea ce

privesc criticile recurentului inculpatului D.F., circumscrise cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 21 și 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen. „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor

reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală".

Din analiza

dispozițiilor legale enunțate, rezultă că termenul până la care se poate

solicita procedura simplificată este anterior începerii cercetării

judecătorești cu excepția cazurilor în care instanța a fost sesizată înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situație în care devin incidente

dispozițiile art. 13 C. pen., respectiv în ipoteza în care, deși instanța a

fost sesizată după intrarea în vigoare a legii, nu a fost depășit momentul

procesual al începerii cercetării judecătorești, astfel cum este situația din

speța analizată, instanța fiind sesizată la 7 decembrie 2010.

Actul inițial care

marchează începutul cercetării judecătorești este citirea actului de sesizare

al instanței. Acest moment are multiple efecte juridice, marcând termenul

limită până la care se pot face constituirile de parte civilă în proces, pot fi

invocate excepțiile sancționate cu nulitatea relativă, se poate solicita

judecata numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

După citirea actului

de sesizare a instanței, toate aceste cereri sau excepții devin tardive.

Începerea cercetării

judecătorești este marcată, așa cum s-a arătat, de citirea actului de sesizare

al instanței, neputând fi divizată în funcție de lipsa unuia sau a mai multor

inculpați care nu s-au prezentat sau care s-au sustras urmăririi penale și

judecății.

În cadrul cercetării

judecătorești, instanța readministrează probele care au fost strânse în cursul

urmăririi penale, ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată,

în scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor. În același timp, în

cadrul cercetării judecătorești se pot administra și alte probe necesare

stabilirii adevărului.

Revenind la speța

dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpatul D.F. s-a sustras

urmăririi penale, împotriva sa fiind emis Mandatul de arestare în lipsă nr.

209/UP din 4 noiembrie 2010 al Tribunalului București, secția I penală.

Acesta s-a prezentat

doar în fața instanței de recurs când a fost pus în executare și mandatul de

arestare în lipsă.

În condițiile în care

inculpatul s-a sustras judecății în fond și apel, cererea sa privind procedura

simplificată invocată în recurs nu poate fi primită și, ca atare, nu poate avea

drept consecință reducerea pedepsei în limitele prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A interpreta altfel

ar însemna că orice alte cereri similare pentru care legea prevede un anumit

termen de formulare -constituirea de parte civilă, introducerea în cauză a

părții responsabile civilmente, competența teritorială etc. - să poată fi

cerute oricând, în orice stadiu procesual, ajungându-se astfel la nesocotirea

regulilor după care se desfășoară procesul penal.

Inculpatul D.\F.

putea solicita aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

numai în condițiile în care, chiar dacă s-a sustras urmăririi penale, se

prezenta în instanță, până la începerea cercetării judecătorești.

Din actele cauzei

rezultă că, la data de 8 februarie 2011, instanța de fond a dispus citirea

actului de sesizare, termen la care inculpații T.N. și G.Gh. au recunoscut

faptele solicitând judecarea în procedură simplificată.

Cercetarea

judecătorească a continuat, instanța de fond dispunând audierea martorilor,

precum și administrarea altor probe în ceea ce privesc faptele reținute în

sarcina inculpaților V.Ș. și D.F., astfel că hotărârea pronunțată a avut la

bază atât probele administrate în faza de urmărire penală cât și probele

administrate în cursul judecății.

Ca atare, critica

acestuia în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., nu poate fi însușită, pedeapsa aplicată fiind stabilită în limitele

prevăzute de norma de incriminare.

Nici celelalte

critici nu sunt fondate, inculpatul fiind citat la adresele cunoscute astfel că

procedura de citare a fost realizată la instanța de fond și apel. Totodată, nu

se constată existența vreunuia dintre tezele aferente cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F.

Se va lua act de

declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul V.Ș.,

constatându-se, totodată, că starea de arest a acestuia a fost menținută prin

Încheierea din 14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 59261/3/2011 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. se va

deduce, din pedepsele aplicate inculpaților D.F. și T.N., perioada reținerii și

arestării preventive de la 12 decembrie 2011, la 25 ianuarie 2012 - D.F. și de

la 3 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2012 - T.N.

Se va constata că

inculpatul G.Gh. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate recursurile declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F. împotriva

Deciziei penale nr. 274/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Ia act de declarația

de retragere a recursului declarat de inculpatul V.Ș. împotriva aceleiași

decizii.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului D.F., durata arestării preventive de la 12

decembrie 2011 la 25 ianuarie 2012; pentru inculpatul T.N., de la 3 octombrie

2010 la 25 ianuarie 2012.

Constată că

recurentul inculpat G.Gh. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții

inculpați T.N. și D.F. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenții

inculpați G.Gh. și V.Ș. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul

parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor

aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM