ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 342/F din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală - în Dosarul nr. 59261/3/2010 s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen.
a câte 10 ani fiecare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. S-a menținut starea de arest a inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 3 octombrie 2010 la zi. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc.
pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G.Gh. la o pedeapsă de 13 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe perioada de câte 10 ani fiecare. Conform art. 67 alin. (2) C. pen.
s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale degradării militare. În baza art. 39 alin. (1) și (2) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 4 ani, 9 luni și 23 de zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 508/f din 23 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, cu fiecare dintre cele trei pedepse aplicate prin prezenta sentință și sa dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10 ani închisoare, 16 ani închisoare și 10 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) și (2) raportat la art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen. s-au aplicat inculpatului trei pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale și a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa complementară a degradării militare. Sa constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul G.Gh. prin această sentință sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele principale și complementare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu cele dispuse pentru infracțiunile concurente prin Sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, în sensul că s-a aplicat inculpatului G.Gh.
pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final să execute 23 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 34 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare ale interzicerii pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzicerii pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și degradarea militară. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Conform art. 88 și art. 36 alin. (3) C. pen.
s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și arestării preventive, precum și perioada executată, de la 27 iunie 2009 la zi. S-a dispus anularea mandatelor anterioare de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat, conform hotărârii pronunțate în cauză. S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului V.Ș. la o pedeapsă de 18 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 2.164 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 802/2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, rest care a fost contopit cu fiecare dintre pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să le execute pe cele mai grele dintre acestea.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, în sensul aplicării celei mai grele dintre acestea, de 22 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul V.Ș. să execute 25 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnat inculpatul D.F.
la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 același inculpat a fost condamnat la 15 ani închisoare. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen. s-au aplicat inculpatului două pedepse complementare ale interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioada de câte 10 ani. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, în sensul că s-a aplicat inculpatului D.F. pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) și 3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 5 gr, respectiv 752,5 gr heroină, a ambalajului de 52,3 grame și a unui cântar electronic. Conform art. 118 lit. b) C. pen. au fost confiscate două telefoane mobile și două bancnote de 20 dolari SUA. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpații G.Gh., V.Ș. și D.F. au constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor și l-au ajutat pe inculpatul T.N.
să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 gr heroină pe care a introdus-o pe teritoriul României. Inculpații G.Gh. și T.E. au acționat din incinta Penitenciarului Rahova, iar inculpații D.F. și V.Ș. și-au desfășurat activitatea infracțională atât pe teritoriul României, cât și al Turciei. La data de 2 august 2010, lucrătorii de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A.M., cetățean turc, încarcerat la Penitenciarul Rahova coordonează o grupare infracțională care se ocupă cu traficul de droguri (heroină) pe ruta Turcia - România, care este distribuită în București la prețul de 8.000 euro/kg. S-a stabilit că de la posturile telefonice folosite de A.M. vorbesc și alți colegi de cameră ai acestuia, identificați ulterior în persoana inculpaților T.E.
și G.Gh., care, la rândul lor, făceau demersuri, pe o altă filieră, să introducă, pe teritoriul României, cantități de heroină. Activitatea organelor de urmărire penală a condus în scurt timp, la 03 octombrie 2010, la prinderea în flagrant a inculpatului T.N. S-a reținut de către instanță că fapta inculpatului T.N., care la data de 3 octombrie 2010 a deținut, transportat din Turcia și introdus fără drept, pe teritoriul României, cantitatea de 768,2 grame heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), respectiv art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Infracțiunile au fost comise în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., avându-se în vedere pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 874/2004 a Tribunalului București, considerată executată.
Faptele inculpatului G.Gh., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la ajutat pe inculpatul T.N. să intre, în Turcia, în posesia cantității de 768,2 gr heroină, pe care apoi a introdus-o în România, acționând din incinta penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada menționată, împreună cu inculpații T.E., V.Ș. și D.F., a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000.
În ceea ce-l privește pe inculpatul V.Ș., care în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010 la ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 gr heroină, pe care apoi a introdus-o în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat, de a constitui împreună cu inculpații G.Gh., T.E. și D.F., un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000.
Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță au declarat apel inculpații T.N., G.Gh., D.F. și V.Ș. Inculpatul V.Ș. a criticat soluția pentru încălcarea dispozițiilor procedurale privind citarea sa la judecata în fond, iar ceilalți inculpați G.Gh., T.N. și D.F. sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor. Prin Decizia penală nr. 274/A din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul V.Ș. A desființat, în parte, Sentința penală nr. 342 din 25 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală numai în ceea ce-l privește pe inculpatul V.Ș. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A menținut celelalte dispoziții. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului V.Ș. A constatat că inculpatul era arestat din 20 mai 2011. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului T.N. și a dedus prevenția de la 03 octombrie 2010 la zi. A constatat că inculpatul G.Gh. era arestat în altă cauză. Ia obligat pe inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, instanța de apel a reținut că, inculpatul V.Ș. a fost citat, pe parcursul cercetării judecătorești în primă instanță, la o adresă la care nu mai locuia de 4 ani, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. proc.
pen. Pentru ceilalți inculpați, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate sunt justificate, individualizarea judiciară fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații T.N., G.Gh. și V.Ș., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul inculpat D.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 21 și 14 C. proc. pen. A mai solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., arătând - prin apărătorul său - că poate beneficia de reducerea pedepselor în condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., chiar dacă s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Recurentul inculpat V.Ș. - personal și în prezența apărătorului desemnat din oficiu - a arătat că își retrage recursul, urmând ca, în rejudecare, să-și formuleze cereri, să propună probele pe care le apreciază ca fiind necesare în cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză rezultă că, în perioada 23 septembrie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpații G.Gh., V.Ș. și D.F. au constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, ajutându-l pe coinculpatul T.N., aflat în Turcia, să intre în posesia cantității de 768,2 gr heroină pe care a introdus-o pe teritoriul României.
Inculpatul G.Gh. a acționată alături de T.E. - condamnat pentru fapte similare - din incinta Penitenciarului Rahova unde se aflau în executarea unor pedepse privative de libertate. La data de 3 octombrie 2010, inculpatul T.N. a fost prins în flagrant de către organele de poliție. Încadrarea juridică dată faptelor, de către instanța de fond, este legală. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și nu se impune reducerea acestora sub limita stabilită de instanța de fond. Gravitatea deosebită a faptelor rezultă din modalitatea concretă de comitere a acestora, activitatea infracțională fiind coordonată de inculpatul G.Gh.
dintr-un penitenciar, care a înlesnit introducerea în țară, de către inculpatul T.N., a cantității de 768,2 gr heroină. Activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Turciei, heroina introdusă în țară urmând a fi distribuită în București la prețul de 8.000 euro/kg. Se constată că inculpații T.N. și G.Gh. au săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnați anterior pentru fapte similare. În ceea ce privesc criticile recurentului inculpatului D.F., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 21 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate. Potrivit art. 320 1 C. proc.
pen.
„până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală". Din analiza dispozițiilor legale enunțate, rezultă că termenul până la care se poate solicita procedura simplificată este anterior începerii cercetării judecătorești cu excepția cazurilor în care instanța a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situație în care devin incidente dispozițiile art. 13 C. pen., respectiv în ipoteza în care, deși instanța a fost sesizată după intrarea în vigoare a legii, nu a fost depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, astfel cum este situația din speța analizată, instanța fiind sesizată la 7 decembrie 2010. Actul inițial care marchează începutul cercetării judecătorești este citirea actului de sesizare al instanței.
Acest moment are multiple efecte juridice, marcând termenul limită până la care se pot face constituirile de parte civilă în proces, pot fi invocate excepțiile sancționate cu nulitatea relativă, se poate solicita judecata numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. După citirea actului de sesizare a instanței, toate aceste cereri sau excepții devin tardive. Începerea cercetării judecătorești este marcată, așa cum s-a arătat, de citirea actului de sesizare al instanței, neputând fi divizată în funcție de lipsa unuia sau a mai multor inculpați care nu s-au prezentat sau care s-au sustras urmăririi penale și judecății. În cadrul cercetării judecătorești, instanța readministrează probele care au fost strânse în cursul urmăririi penale, ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată, în scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor.
În același timp, în cadrul cercetării judecătorești se pot administra și alte probe necesare stabilirii adevărului. Revenind la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpatul D.F. s-a sustras urmăririi penale, împotriva sa fiind emis Mandatul de arestare în lipsă nr. 209/UP din 4 noiembrie 2010 al Tribunalului București, secția I penală. Acesta s-a prezentat doar în fața instanței de recurs când a fost pus în executare și mandatul de arestare în lipsă. În condițiile în care inculpatul s-a sustras judecății în fond și apel, cererea sa privind procedura simplificată invocată în recurs nu poate fi primită și, ca atare, nu poate avea drept consecință reducerea pedepsei în limitele prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc.
pen. A interpreta altfel ar însemna că orice alte cereri similare pentru care legea prevede un anumit termen de formulare -constituirea de parte civilă, introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, competența teritorială etc. - să poată fi cerute oricând, în orice stadiu procesual, ajungându-se astfel la nesocotirea regulilor după care se desfășoară procesul penal. Inculpatul D.\F. putea solicita aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., numai în condițiile în care, chiar dacă s-a sustras urmăririi penale, se prezenta în instanță, până la începerea cercetării judecătorești. Din actele cauzei rezultă că, la data de 8 februarie 2011, instanța de fond a dispus citirea actului de sesizare, termen la care inculpații T.N.
și G.Gh. au recunoscut faptele solicitând judecarea în procedură simplificată. Cercetarea judecătorească a continuat, instanța de fond dispunând audierea martorilor, precum și administrarea altor probe în ceea ce privesc faptele reținute în sarcina inculpaților V.Ș. și D.F., astfel că hotărârea pronunțată a avut la bază atât probele administrate în faza de urmărire penală cât și probele administrate în cursul judecății. Ca atare, critica acestuia în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., nu poate fi însușită, pedeapsa aplicată fiind stabilită în limitele prevăzute de norma de incriminare. Nici celelalte critici nu sunt fondate, inculpatul fiind citat la adresele cunoscute astfel că procedura de citare a fost realizată la instanța de fond și apel.
Totodată, nu se constată existența vreunuia dintre tezele aferente cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F. Se va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul V.Ș., constatându-se, totodată, că starea de arest a acestuia a fost menținută prin Încheierea din 14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 59261/3/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen.
se va deduce, din pedepsele aplicate inculpaților D.F. și T.N., perioada reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2011, la 25 ianuarie 2012 - D.F. și de la 3 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2012 - T.N. Se va constata că inculpatul G.Gh. este arestat în altă cauză. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.N., G.Gh. și D.F. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Ia act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul V.Ș. împotriva aceleiași decizii. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.F., durata arestării preventive de la 12 decembrie 2011 la 25 ianuarie 2012; pentru inculpatul T.N., de la 3 octombrie 2010 la 25 ianuarie 2012. Constată că recurentul inculpat G.Gh. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați T.N. și D.F. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții inculpați G.Gh. și V.Ș. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.