ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3894/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 2235/P/2008 emis la

data de 18 mai 2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3039/30/2009

la data de 19 mai 2009, inculpatul O.Ș.L., a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.

215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

falsificare de monedă în formă continuată, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., punere în circulație a valorilor

falsificate în formă continuată, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată

în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului O.Ș.L. că

a indus în eroare, prezentându-se drept reprezentat al unor societăți la care

nu avea nici o calitate și folosindu-se de acte pe care Ie-a falsificat,

reprezentanții părților vătămate SC C.T. SRL București, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL,

SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL și SC S.H. SRL, cu

ocazia încheierii unor contracte privind achiziția unor bunuri, în scopul

obținerii unui folos material, activitate prin care s-a produs un prejudiciu

total de 262.360,02 lei.

De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului că a

completat cu date nereale un număr de 27 bilete la ordin și 2 file CEC pe care

Ie-a folosit apoi în activitatea de inducere în eroare a părților vătămate SC C.T.

SRL, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A.

C.P.I. SRL si SC S.H. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului că a

completat cu date nereale mai multe înscrisuri, aplicând ștampila unor

societăți comerciale fără a avea acest drept și Ie-a semnat cu numele altor

persoane, pe care Ie-a folosit apoi în activitatea de inducere în eroare a

părților vătămate SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL,

SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL si SC S.H. SRL, cu ocazia încheierii unor

contracte. Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale

procesului penal, respectiv procesele verbale de recunoaștere după planșe foto,

plângerile și declarațiile reprezentanților părților vătămate SC C.T. SRL, SC M.S.

SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL

si SC S.H. SRL, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor J.O., D.I.,

S.H.T., B.M.P., B.T., B.D.D., B.M.S., M.M., O.C.C., O.R., instanța reține

următoarea situație de fapt: în cursul lunii octombrie 2008 inculpatul O.Ș.L. a

achiziționat în numele firmei SC O. SRL aparatură medicală în valoare de

24.546,80 lei, de la SC C.T. SRL București, plătind cu un bilet la ordin fără

acoperire pe care l-a semnat și ștampilat în calitate de reprezentant al SC O. SRL.

Inculpatul O.Ș.L. a semnat în calitate de director

general al SC O. SRL contractul de distribuție din data de 08 octombrie 2008

încheiat între SC C.T. SRL și SC O. SRL, declarația întocmită de inculpat la

data de 08 octombrie 2008 - anexă a contractului indicat anterior, iar pe

biletul la ordin a fost aplicată o ștampila a SC O. SRL și semnată de către

inculpat.

Potrivit verificărilor efectuate, la data emiterii

biletului la ordin, administratorul SC O. SRL era numitul B.M.S., care a

declarat că nu are cunoștință de manoperele dolosive ale inculpatului O.

Folosindu-se de același nume, respectiv M.C., reprezentant al SC O. SRL,

inculpatul O.Ș.L. a indus în eroare pe reprezentanții SC M.S. SRL Timișoara,

astfel că în data de 04 septembrie 2008 inculpatul s-a deplasat la magazinul SC

M.S. SRL din Timișoara, unde s-a prezentat sub numele de M.C., reprezentantul

SC O. SRL și a achiziționat marfă în valoare de 8.294,63 lei completând în fals

un bilet la ordin pentru suma respectivă și semnând în fals factura fiscală

455/04 septembrie 2008.

Astfel, în urma cercetărilor efectuate s-a constatat

că inculpatul O. a confecționat o ștampilă a SC O. SRL în centrul comercial I.M.

din Timișoara, la punctul de lucru al SC T. SRL, factură pe care a folosit-o în

activitatea de a induce în eroare părțile vătămate, prezentându-se sub numele

de M.C., reprezentant al SC O. SRL.

Potrivit plângerii numitului S.M., administrator al

SC M.S. SRL rezultă că după ce banca i-a comunicat refuzul la plată privind

biletul la ordin emis de inculpat a încercat să i-a legătura telefonic cu

acesta. Inițial, inculpatul i-a răspuns spunându-i că îi va restitui marfa

pentru ca ulterior acesta să nu îi mai răspundă la telefon.

De asemenea, inculpatul O.Ș.L. a indus în eroare și

reprezentanții SC E.L. SRL, emițând în fals un număr de 11 bilete la ordin în

numele SC A.C. SRL, societate unde nu avea nici o calitate, acesta

prezentându-se sub numele de O.R., administratorul A.C., achiziționând marfă în

valoare totală de 77.175,44 lei, pentru care a emis cele 11 bilete la ordin

avalizate în nume propriu, bilete la ordin care au fost ulterior refuzate la

plată pe motivul „lipsă disponibil, lipsă mandat a semnatarului, litigiu cu

privire la dreptul de proprietate".

Inculpatul O.Ș.L. s-a deplasat în data de 09 iulie 2008

la sediul SC E.L. SRL din Timișoara, unde s-a prezentat drept O.R., reprezentat

al SC A.C. SRL și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008

semnându-l și aplicând pe acesta o ștampilă a SC A.C. SRL, iar ulterior, în

urma emiterii celor 11 facturi, inculpatul a emis 11 bilete la ordin false

întrucât Ie-a semnat în numele SC A.C. SRL fără a avea vreo calitate în această

societate.

Inculpatul O.Ș.L. s-a folosit din nou de numele și

calitatea numitului M.C., reprezentat al SC O. SRL, achiziționând marfa de la

SC T.L. SRL pentru care a emis, în fals un bilet la ordin în valoare de 5060,82

lei, iar acesta a fost refuzat la plata pe motiv „cont poprit, lipsa totala

disponibil".

Inculpatul a achiziționat de la SC C.T. SRL, în

numele SC B.L. SRL, firmă unde, de asemenea nu avea nici o calitate, diverse

materiale electrice, în valoare totală de 75.219.88 lei. Acesta s-a deplasat în

data de 14 martie 2008 la punctul de lucru din Timișoara, a SC C.T. SRL,

prezentându-se sub numele de C.V.D., reprezentant al SC B.L. SRL, ocazie cu

care a încheiat contractul de vanzare-cumpărare din 14 martie 2008 potrivit

căruia plata mărfii achiziționate de inculpat urma sa se facă cu ordin de plată

în termen de 30 de zile. Totodată inculpatul a completat, semnat și ștampilat

în numele administratorului SC B.L. SRL, numitul C.V.D., fila CEC care nu avea

menționată suma și care a fost lăsată drept garanție.

Reprezentanții SC C.T. SRL au emis mai multe facturi

corespunzătoare bunurilor ridicate de inculpat, valoarea totală fiind 75.219.88

lei.

Întrucât marfa nu a fost plătită, reprezentanții

firmei prejudiciate au completat și introdus fila CEC la plata, dar aceasta a

fost refuzată pe motiv „lipsa totala disponibil, client aflat în interdicție

bancară".

În data de 12 august 2008 inculpatul O.Ș.L. s-a

deplasat la sediul SC M.S. SRL din Timișoara unde s-a prezentat ca fiind

administratorul SC A.C. SRL și a încheiat în această calitate contractul de

colaborare din 12 august 2008.

La încheierea contractului inculpatul a lăsat drept

garanție fila CEC emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL și pe care a

girat-o în favoarea SC M.S. SRL, iar la data de 13 august 2008 a ridicat marfă

în valoare de 30.590 lei pentru care a înmânat fila CEC ce avea menționată ca

data scadentă 26 septembrie 2008 și care a fost emisă de SC C.M.I. SRL în

favoarea SC A.C. SRL, iar inculpatul a girat-o în favoarea SC M.S. SRL.

La data de 18 august 2008 inculpatul O.Ș.L. a ridicat

din nou marfă ce i-a fost livrată conform facturii fiscale pentru suma de 17.386,76

iar acesta a emis în numele SC A.C. SRL un bilet la ordin fals pentru suma de

20.000 lei, urmând a comanda și altă marfă pentru a acoperi diferența de preț

față de marfa ridicată.

În data de 19 august 2008 inculpatul a mai comandat

marfă în valoare de 22.837,82 lei ce urma să fie ridicată după încasarea

instrumentelor de plată emise anterior, iar ulterior, după refuzul de încasare,

factura fiscală aferentă a fost stornată.

Atât cecul cât și biletul la ordin au fost refuzate

la plată pe motivul „lipsa disponibil în cont și lipsa de mandat a

semnatarului".

La data de 27 martie 2008 inculpatul O.L. s-a

prezentat la punctul de lucru al SC C.D.A. C.P.I. SRL din Timișoara, și,

susținând că este reprezentantul legal al SC D. SRL a achiziționat marfa în

valoare de 5.743,45 lei conform facturii din 27 martie 2008, semnată de

inculpat, iar pentru suma respectivă acesta a emis un bilet la ordin în numele

SC D. SRL. Biletul la ordin este fals, întrucât a fost completat de inculpat și

semnat în locul administratorului acestei societăți C.C. deși nu avea nici o

calitate în acesta firma. De asemenea, inculpatul a mai semnat în calitate de

reprezentant al SC D. SRL și contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008,

folosind numele O.L.

La data de 16 aprilie 2008 inculpatul O.Ș.L. s-a

prezentat drept numitul O.R., administrator al SC A.C. SRL și a încheiat în

acesta calitate contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 cu

reprezentanții SC S.H. SRL cumpărând marfă și achitând cu mai multe bilete la

ordin care ulterior au fost refuzate la plata, pe motiv „lipsa de mandat a

semnatarului, lipsă totală disponibil".

S-a mai reținut că inculpatul nu avea nici o calitate

în firma respectivă și implicit nici specimen de semnătură în bancă, singura

persoană cu specimen de semnătură era numitul O.R.

Prin sentința penală nr. 114/PI din 01 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3039/30/2009, în baza art. 334 C.

proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului O.Ș.L., formulată prin

apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

sa prin rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost

condamnat inculpatul O.Ș.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (1) raportat la art. 41 alin.

(2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare

de monedă sau alte valori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) raportat la art. 41 alin.

(2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în

circulație de valori falsificate în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) și c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit.

b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani

închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) -

dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe durata

executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea dintre pedepsele

complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) - dreptul de a fi administrator al unei

societăți comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii din data de 12 martie 2009 și a arestului preventiv

de la data de 01 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C.

proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la

plata sumelor de 24.546, 80 lei daune materiale către partea civilă SC C.T. SRL

București, 8.294,63 lei daune materiale către partea civilă SC M.S. SRL, 77.175

lei daune materiale către partea civilă SC E.L. SRL, 9.424 lei daune materiale

către partea civilă SC T.L. SRL, 75.219, 88 lei daune materiale către partea

civilă SC C.T. SRL, 47.976, 82 lei daune materiale către partea civilă SC M.S.

SRL, 5.743,45 lei daune materiale către partea civilă SC C.D.A. C.P.I. SRL

Hunedoara și 115.081 lei daune materiale către partea civilă SC S.H. SRL.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163

C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului

marca B., aparținând inculpatului, până la concurența sumei acordate cu titlu

de daune materiale părții civile SC E.L. SRL.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contract de distribuție

din 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL și SC O. SRL Timișoara,

declarația întocmită de inculpat la data de 08 octombrie 2008 - anexă a

contractului indicat anterior, factura fiscală emisă la data de 04 septembrie 2008

de SC M.S. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008, contractul

de vânzare-cumpărare din 14 martie 2008 încheiat între SC C.T. SRL și SC B. SRL,

procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 25 martie 2008 anexă la

contractul indicat anterior, avizul de însoțire a mărfii din 17 martie 2008

întocmit de SC C.T., contractul de colaborare din 12 august 2008 încheiat între

SC M.S. SRL și SC A.C. SRL, procesul verbal încheiat la data de 19 august 2008

anexă la contractul indicat anterior, contractul de vânzare-cumpărare din 28

martie 2008 încheiat între SC C.D.A. C.P.I. și SC D. SRL, factura fiscală emisă

la data de 27 martie 2008 de SC C.D.A. C.P.I. SRL, contractul de

vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 încheiat între SC S.H. SRL și SC A.C. SRL,

biletul la ordin emis la data de 07 octombrie 2008 de către SC O. SRL în

favoarea SC C.T. SRL, biletul la ordin emis la data de 04 septembrie 2008 de

către SC O. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletele la ordin emise la datele de

01 august 2008, 21 iulie 2008, 23 iulie 2008, 10 iulie 2008, 08 iulie 2008, 28

iulie 2008, 14 iulie 2008, 28 august 2008, 30 iulie 2008, 29 iulie 2008, 17

iulie 2008, de către SC A.C. SRL în favoarea SC E.L. SRL, biletul la ordin emis

la data de 09 octombrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC T.L. SRL, fila

cec emisă la data de 25 iunie 2008 de SC B. SRL în favoarea SC C.T. SRL, fila

cec emisă la data de 26 septembrie 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC M.S.

SRL, biletul la ordin emis la data de 20 august 2008 de către SC A.C. SRL în

favoarea SC M.S. SRL, biletul la ordin emis la data de 27 martie 2008 de către

SC D. SRL în favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL, biletele la ordin emise la datele

de 23 iunie 2008, 03 iunie 2008 și 20 aprilie 2008 de către SC A.C. SRL în

favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș

a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (1) C. pen.

infracțiunea de înșelăciune presupune, din punct de vedere obiectiv, o acțiune

de inducere în eroare ce poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Ținând seama de probele administrate în cauză prima

instanță a constatat că fapta inculpatului O.Ș.L. de a se prezenta în fața

reprezentanților părților vătămate, sub diferite calități pe care nu le

deținea, inducându-i în eroare sub acest aspect, în vederea încheierii unor

contracte comerciale pe care ulterior nu Ie-a onorat, neefectuând plățile

datorate, fapt ce a condus la producerea unor prejudicii în patrimoniile

părților vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În primul rând tribunalul a luat în considerare

adresele întocmite de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș și comunicate

organelor de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul nu deținea nicio

calitate la niciuna dintre următoarele societăți comerciale: SC A.C. SRL, SC O.

SRL, SC B.L. SRL sau SC D. SRL. Din analiza acestor înscrisuri se poate

constata că administratorul SC A.C. SRL era numitul G.V., administratorul SC O.

SRL era numitul B.M., iar administratorul SC B.L. SRL și SC D. SRL era numitul

C.V.

Cu toate acestea, s-a reținut că reprezentanții

părților vătămate au confirmat faptul că inculpatul s-a prezentat sub diferite

identități și calități, reușind să-i inducă în eroare în momentul încheierii

unor contracte comerciale.

Astfel,s-a reținut că martorul O.D., administratorul

SC C.T. SRL, a menționat că în luna octombrie 2008 a fost contactat de către

inculpat, care a pretins că se numește M.C. și este administratorul SC O. SRL.

Inculpatul i-a solicitat o ofertă pentru produse ortopedice, pe care i-a

prezentat-o și a acceptat-o. Produsele au fost aduse de la lași și livrate

către SC O. SRL, dar după descărcarea mărfii, în loc de filă cec șoferul a

primit din partea inculpatului un bilet la ordin. Martorul a mai arătat că acel

contract de distribuție încheiat între părți a fost semnat de către inculpat în

calitate de director al SC O. SRL, iar în momentul în care a aflat că

inculpatul se numește O. și nu M. a dorit să-și recupereze marfa, dar nu a mai

găsit-o, în condițiile în care la locul unde apărea sediul social al firmei nu

funcționa nici o societate comercială.

S-a mai reținut că la rândul său, martorul S.M.,

administrator al SC M.S. SRL, a precizat că la magazinul firmei a venit un

bărbat care s-a prezentat ca fiind M.C., reprezentant al SC O. SRL. A cumpărat

marfă de la această societate comercială, iar la rubrica delegatului de pe

factura emisă în cauză au fost completate datele de identificare comunicate de

inculpat. Inculpatul a semnat și ștampilat personal factura, iar pentru plata

produselor a lăsat un bilet la ordin pe care, de asemenea, l-a semnat și

ștampilat personal. Biletul la ordin era scadent la data de 19 septembrie 2008,

dar a fost refuzat la plată.

Ulterior, martorul l-a recunoscut pe inculpat ca

fiind persoana ce a achiziționat marfa și care sa prezentat ca fiind M.C.,

reprezentant al SC O. SRL.

Tribunalul a constatat că aceleași aspecte au fost

relatate și de martorul D.N.M., administrator al SC E.L. SRL, care a arătat că

relațiile comerciale cu SC A.C. SRL s-au desfășurat prin intermediul unei

persoane care s-a recomandat ca fiind O.R., reprezentant al A. Cu această

persoană a fost încheiat un contract în baza căruia au fost emise 13 facturi

fiscale semnate de reprezentantul A., care a emis pentru plata produselor nu

mai puțin de 11 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată.

Totodată, prima instanță a reținut că și martorul D. l-a

recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat sub numele de O.R.,

repezentant al A.C. și care a ridicat marfa de la E.

S-a constatat de către prima instanță că inculpatul a

procedat în aceeași manieră și în ceea ce privește relația desfășurată cu SC T.L.

SRL. Potrivit declarațiilor martorului S.l.A., inculpatul s-a prezentat la

sediul firmei sub numele de M.C., reprezentant al SC O. SRL. A achiziționat

marfă pentru plata căreia a lăsat un avans de 500 lei, după care a emis un

bilet la ordin semnat sub numele de M.C., bilet la ordin care a fost refuzat la

plată. Apoi, inculpatul a dispărut, martorul recunoscându-l ca fiind persoana

ce s-a recomandat sub numele de M.C.

S-a mai reținut că la rândul său, martorul P.E.,

reprezentant al SC M.S. SRL, a menționat că inculpatul s-a prezentat la sediul

societății în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL. A achiziționat marfă de

aici și pentru plata acesteia a lăsat drept garanție o filă cec. După livrarea

produselor, inculpatul a mai efectuat o comandă, iar pentru plată a emis un

bilet la ordin. Ambele instrumente de plată au fost refuzate datorită lipsei de

disponibil.

Și martorul P. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind

cel care s-a prezentat la sediul firmei în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL.

După cum s-a constatat, martorul D.G., reprezentant

al SC C.D.A. C.P.I. SRL, a declarat că inculpatul s-a prezentat la sediul

firmei în calitate de reprezentant al SC D. SRL. Au încheiat un contract în

baza căruia au fost livrate produsele, acestea fiind ridicate de către

inculpat, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin, care a fost refuzat

pe motivul lipsei de disponibil.

De asemenea, prima instanță a reținut martorul G. l-a

recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce s-a prezentat în calitate de

reprezentant al SC D. SRL.

Aspecte identice au fost reținute de tribunal și în

ceea ce privește relațiile pe care inculpatul Ie-a avut cu SC S.H. SRL,

martorul B.M. menționând că au fost vândute mărfuri către SC A.C. SRL ce ar fi

trebuit să fie plătite cu mai multe bilete la ordin emise de inculpat, bilete

ce au fost refuzate la plată datorită lipsei de disponibil. Martorul a mai

subliniat că inculpatul s-a prezentat sub numele de O.R., aspect confirmat și

de martorul S.H., ambii recunoscându-l pe inculpat ca fiind cel ce s-a

recomandat în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL.

În sfârșit, s-a reținut că potrivit plângerii formulate

de partea vătămată SC C.T. SRL, în baza unui contract încheiat cu inculpatul,

care s-a prezentat ca fiind numitul C.V., reprezentant al SC B.L. SRL, au fost

livrate mărfuri către această societate comercială. în momentul livrării,

inculpatul a lăsat o filă cec ce urma să fie introdusă la plată numai după

înștiințarea debitorului. întrucât marfa nu a fost plătită, la data de 20 iunie

2008 debitorul a fost înștiințat că fila cec va fi introdusă la plată, la dosar

existând adresa întocmită în acest sens, după care, fiind introdusă la plată

fila cec a fost refuzată pe motivul lipsei de disponibil și client aflat în

interdicție bancară de emitere a cecurilor.

Tribunalul a constatat că la dosarul de urmărire

penală se regăsesc toate biletele la ordin și filele cec emise de inculpat,

împreună cu refuzurile băncilor și justificarea acestor refuzuri.

Prima instanță a reținut și faptul că, așa cum rezultă

din adresele B.N.R. (adresele din 21 ianuarie 2009, din 19 martie 2009, din 16

aprilie 2009) societățile comerciale în numele cărora inculpatul a încheiat

contractele comerciale ce formează obiectul prezentului dosar nu s-au aflat la

primele incidente de acest fel. Astfel, SC O. SRL figura, la data de 29

decembrie 2008, cu 3 incidente de plată cu bilete la ordin. La data de 06

februarie 2009, SC A.C. SRL figura cu nu mai puțin de 52 de incidente de plată

cu bilete la ordin, în vreme ce, la data de 12 februarie 2009, SC B.L. SRL

figura cu 12 incidente de plată care au atras intrarea în interdicție bancară

de a emite cecuri în perioada 19 martie 2008 - 02 iulie 2009.

S-a constatat că organele judiciare au procedat la

audierea inculpatului, acesta recunoscând în mare parte învinuirile ce i-au

fost aduse, în acest sens, inculpatul recunoscând faptul că nu deținea nicio

calitate la niciuna dintre societățile A.C., O., B. sau D. El a menționat că

ștampila de la SC A.C. SRL a ajuns în posesia sa în urma unei relații de

colaborare pe care această firmă a avut-o cu SC P.D. SRL, recunoscând că s-a și

folosit de această ștampilă deși nu avea nici un drept.

În ceea ce privește ștampila de la SC O. SRL, s-a

reținut că inculpatul a menționat că a confecționat-o singur la o firmă care

funcționează în l.M. Sub acest aspect, susținerile inculpatului au fost

confirmate și prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală la data de 16 februarie 2009, în cuprinsul căruia s-a consemnat

faptul că inculpatul și-a confecționat o ștampilă cu datele de identificare ale

SC O. SRL la SC T. SRL din l.M., de la sediul acestei firme fiind ridicată și o

filă A4 conținând ștampilele confecționate la data de 30 septembrie 2008, filă

pe care apare și ștampila confecționată pentru SC O. SRL la solicitarea

inculpatului O.

S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut faptul că

în fața reprezentanților SC M.S. SRL și SC C.T. SRL s-a prezentat sub numele de

M.C., încheind contractele comerciale în calitate de reprezentant al O. SRL.

În ceea ce privește SC E.L. SRL inculpatul a precizat

că s-a prezentat în fața reprezentanților acestei societăți comerciale sub

numele său real, aspect ce a fost însă contrazis de martorul D., acesta

indicând faptul că inculpatul s-a recomandat ca fiind O.R.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a recunoscut

și faptul că față de SC T.L. SRL a emis un bilet la ordin deși nu avea nicio

calitate în cadrul SC O. SRL, același lucru repetându-se și în ceea ce privește

SC M.S. SRL unde a semnat contractul și fila cec deși nu avea nicio calitate în

cadrul SC A.C. SRL.

Inculpatul și-a completat declarațiile arătând că la

SC C.T. SRL și SC C.P. SRL, a fost trimis de către numitul C.V. Fila cec și

biletul la ordin emise pentru cele două societăți comerciale, potrivit

susținerilor inculpatului, nu ar fi fost emise de el, ci de C.V., el nefăcând

altceva decât să le înmâneze reprezentanților celor două societăți comerciale.

De asemenea, inculpatul a menționat că niciodată nu s-a prezentat în fața

reprezentanților acestor firme ca fiind C.V.

Sub acest aspect, prima instanță a apreciat că

declarațiile inculpatului au fost contrazise de celelalte probe administrate în

cauză. Martorul D.G. a subliniat faptul că biletul la ordin emis de SC D. SRL

era completat pe numele de C., atrăgându-i atenția inculpatului asupra acestui

aspect, moment în care inculpatul personal a semnat acest bilet la ordin în

fata sa,

Referitor la SC C.T. SRL, s-a constatat de către

tribunal că la dosarul cauzei există declarațiile mai multor persoane care

atestă faptul că inculpatul s-a prezentat ca fiind C.V.

În acest sens au fost observate declarațiile

martorului J.O. care a menționat că, în momentul în care lucra pentru SC C.T. SRL,

a venit la ea un bărbat care s-a recomandat ca fiind C.V. și i-a înmânat fila

cec, martorul observând faptul că fila cec era completată, semnată și

ștampilată.

Aceleași aspecte s-a reținut că au fost reiterate și

de martorii D.I., care a livrat materialele din depozitul SC C.T. SRL unei

persoane care s-a prezentat ca fiind C.V., și O.C., care a menționat că

inculpatul s-a prezentat ca fiind C.V., reprezentant al SC B. SRL, semnând

contractul în calitate de cumpărător.

De asemenea, s-a reținut și faptul că toți cei 3

martori indicați mai sus l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a

recomandat C.V., reprezentant al SC B. SRL.

În sfârșit, în ceea ce privește SC S.H. SRL, prima

instanță a constatat că inculpatul a recunoscut faptul că el a semnat și

ștampilat biletele la ordin care au fost refuzate la plată datorită lipsei de

disponibil.

La soluționarea cauzei Tribunalul Timiș a luat în

considerare și declarațiile martorilor B.M.P., B.T. și B.M. Astfel, martorul B.

a indicat faptul că a cumpărat SC O. SRL de la ceilalți doi martori, B. și B.,

aspect care a fost confirmat și de aceștia. Toți cei 3 martori au menționat că

la începutul lunii septembrie 2008, pentru verificarea situației contabile a

firmei, i-au predat inculpatului documentele de la O., moment în care numitul O.Ș.

și-a confecționat o ștampilă și a derulat mai multe operațiuni comerciale prin

intermediul acestei firme, deși nu avea nici un drept să o facă.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că fapta

inculpatului O.Ș.L. de a induce în eroare părțile vătămate, prezentându-se în

calitate de reprezentant al unor societăți comerciale la care nu avea nici o

calitate și folosindu-se de mai multe documente fără nici un drept, cu ocazia

încheierii unor contracte comerciale, în scopul obținerii unor foloase

materiale ilicite, în urma activității desfășurate de inculpat patrimoniile

părților vătămate fiind prejudiciate, întrunește, din punct de vedere obiectiv,

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. pen.

înșelăciunea este mai gravă dacă a fost săvârșită prin folosirea de nume sau

calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Prin urmare, prima instanță a constatat că inculpatul

s-a prezentat sub diferite nume (M.C., C.V. sau O.R.) și sub diferite calități

(reprezentant al SC O. SRL, SC A.C. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL), care nu

corespundeau adevărului, astfel încât, în opinia sa în ceea ce-l privește pe

inculpatul O. sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat de către tribunal că în

prezenta cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen.,

potrivit cărora constituie infracțiune și inducerea sau menținerea în eroare a

unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în

așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat

contractul în condițiile stipulate. Or, în prezenta cauză, s-a considerat că

din materialul probator administrat rezultă că inducerea în eroare a părților

vătămate s-a realizat cu prilejul încheierii și executării unor contracte

comerciale, în acest moment inculpatul prezentându-se sub identități și

calități mincinoase, pentru ca ulterior să emită, în timpul executării

contractelor, mai multe bilete la ordin sau file cec fără acoperire.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a

apreciat inculpatul a acționat cu intenție directă. în acest sens, s-a

considerat că numitul O.Ș. a avut reprezentarea faptului că desfășoară mai

multe acțiuni de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește pagube

patrimoniilor părților vătămate, urmare socialmente periculoasă pe care a

urmărit-o prin executarea activității infracționale, aspect confirmat prin

aceea că inculpatul a urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite.

Ținând seama de condițiile de existentă ale

infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție

infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanță a reținut în

sarcina inculpatului și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată

și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii

activități infracționale, inculpatul a realizat mai multe acțiuni de inducere

în eroare a părților vătămate în vederea atingerii unui scop unic - obținerea

de foloase materiale, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal

al infracțiunii de înșelăciune.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că potrivit

dispozițiilor art. 146 C. pen. prin noțiunea de „consecințe deosebit de

grave" se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că prin Decizia

nr. 14/2006 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Justiție și

Casație, s-a stabilit că în cazul infracțiunii continuate, caracterul de

consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale

cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau

inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a

infracțiunii.

Or, așa cum s-a apreciat că rezultă din probele

administrate în cauză, prin activitatea sa infracțională, inculpatul a cauzat

un prejudiciu total în valoare de 262.360 lei, astfel încât, prin raportare la

prevederile art. 146 C. pen., Tribunalul Timiș a făcut și aplicabilitatea

dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Timiș inculpatul O.Ș. a fost trimis în judecată și pentru

săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă în formă continuată, faptă

prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. pen.

infracțiunea de falsificare de monedă presupune, sub aspectul elementului

material, o acțiune de falsificare de monedă sau de alte valori, adică o

acțiune de alterare a adevărului pe care acestea au destinația să-l exprime,

acțiune ce se poate realiza prin contrafacere sau prin alterare.

Luând în considerare probele administrate în cauză și

analizate deja cu prilejul examinării infracțiunii de înșelăciune, Tribunalul

Timiș a constatat că fapta inculpatului O.Ș.L. de a falsifica mai multe bilete

la ordin și file cec, prin contrafacerea subscrierii, inculpatul semnând și

ștampilând aceste titluri pentru efectuarea plăților, deși nu avea nici o

calitate care să-i permită să facă acest lucru, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen.,

putându-se reține intenția directă ca modalitate a vinovăției, în condițiile în

care inculpatul a realizat faptul că falsifică anumite titluri de valoare și că

prin aceasta crează o stare de pericol pentru încrederea publică de care ar

trebui să se bucure astfel de titluri, urmare pe care a urmărit-o prin

desfășurarea activității infracționale.

În același timp, observând și condițiile de existență

ale infracțiunii continuate, în contextul în care activitatea inculpatului de

falsificare a unor titluri de valoare s-a desfășurat în mod repetat, fiecare

dintre acțiunile sale realizând conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art.

282 alin. (1) C. pen., prima instanță a reținut în sarcina numitului O.Ș. și

prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea prevăzută de art. 282 C. pen. cuprinde

și o faptă derivată - punerea în circulație a valorilor falsificate, faptă care

presupune introducerea valorilor falsificate în circuitul financiar.

Având în vedere probele administrate în cauză

tribunalul a constatat că fapta inculpatului O.Ș.L. de a folosi mai multe

bilete la ordin și file cec, cunoscând împrejurarea că acestea sunt false

(fiind semnate de o persoană neautorizată și având aplicată o ștampilă

falsificată sau fără drept), în vederea producerii de consecințe juridice,

inculpatul utilizând aceste titluri de valoare pentru efectuarea unor plăți,

întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., și de

această dată putându-se reține intenția directă ca modalitate a vinovăției,

aprecierile prezentate în momentul analizării infracțiunii de falsificare de

valori fiind valabile și în ceea ce privește infracțiunea de punere în

circulație de valori falsificate.

De asemenea, în condițiile în care acțiunea de punere

în circulație s-a repetat în timp, instanța de fond a reținut și dispozițiile art.

41 alin. (2) C. pen.

Ținând seama de dispozițiile art. 290 C. pen. și art.

288 alin. (1) C. pen. tribunalul a constatat că infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată se poate realiza printr-o acțiune de

falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii

sau a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice alt mod.

În consecință, s-a apreciat că fapta inculpatului de

a completa cu date nereale mai multe înscrisuri sub semnătură privată

(contracte, facturi, avize de însoțire a mărfii, procese verbale de

predare-primire), pe care Ie-a semnat sub o altă identitate și pe care a

aplicat ștampila unor societăți comerciale în cadrul cărora nu deținea nici un

fel de calitate, ulterior folosind aceste înscrisuri în vederea producerii de

consecințe juridice prin inducerea în eroare a părților vătămate cu prilejul

încheierii și executării unor contracte comerciale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., putându-se reține

intenția directă ca modalitate a vinovăției, în contextul în care inculpatul a

urmărit ca finalitate producerea unor consecințe juridice.

Și în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 41 alin.

(2) C. pen., acțiunea de falsificare repetându-se de mai multe ori în timp,

fiecare dintre aceste acte realizând conținutul legal al infracțiunii prevăzute

de art. 290 C. pen.

Tribunalul Timiș a respins cererea inculpatului,

formulată prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că apărătorul inculpatului a

susținut că, în ceea ce privește SC C.T. SRL și SC S.H. SRL, infracțiunea de

înșelăciune nu poate fi reținută, reprezentanții acestor două sosietăți

comerciale cunoscându-l pe inculpat de mai multă vreme, între părți

desfășurându-se relații comerciale îndelungate, astfel că nu se poate susține

că ar fi fost induși în eroare la încheierea contractelor și, ca atare,

prejudiciul cauzat acestor firme ar trebui scăzut din prejudiciul total cauzat

de inculpat, cu consecința coborârii despăgubirilor sub limita de 200.000 lei.

Susținerile apărătorului inculpatului nu au fost

luate în considerare de către prima instanță, în condițiile în care s-a

considerat că probele administrate în cauză infirmă varianta prezentată de

acesta. Martorii J.O., D.I. și O.C. au precizat foarte clar că inculpatul s-a

prezentat la sediul C.T. în calitate de reprezentant al SC B. SRL și sub numele

de C.V., semnând toate documentele în calitate de cumpărător și plătind marfa

ridicată cu un cec fără acoperire. Chiar și în situația în care s-ar fi

prezentat sub identitatea sa reală, inculpatul tot ar fi săvârșit infracțiunea

de înșelăciune, el cunoscând împrejurarea că nu deținea nicio calitate în

cadrul SC B. SRL, astfel încât nu era îndreptățit să semneze și să ștampileze

documente în numele acestei societăți comerciale și, cu atât mai puțin, să

plătească marfa ridicată cu un cec fără acoperire, în condițiile în care la

data prezentării filei cec SC B. SRL se afla în interdicție bancară de a

efectua plăți cu cecuri.

De asemenea, prima instanță a reținut martorul B.G.,

administrator la SC S.H. SRL, a menționat faptul că inculpatul s-a prezentat ca

fiind O.R., reprezentant al SC A.C. SRL, și prin intermediul său a fost livrată

marfă către această societate, marfă care trebuia plătită prin bilete la ordin

refuzate la plată, aceleași aspecte fiind evidențiate și de martorul S.H.,

astfel încât nici în ceea ce privește această societate comercială nu se poate

dispune achitarea inculpatului, activitatea de inducere în eroare a părții

vătămate fiind dovedită.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Timiș a dispus

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor

ce vor fi aplicate inculpatului să țină seama de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.., respectiv gradul de pericol

social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

S-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad

de pericol social deosebit. Prin acțiunile sale inculpatul a adus atingere nu

numai relațiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna credință a

celor ce participă la astfel de relații, ci și relațiilor sociale referitoare

la încrederea publică de care trebuie să se bucure orice titlu de valoare sau

înscris sub semnătură privată.

La stabilirea pedepselor prima instanță a luat în

considerare și persoana inculpatului. Acesta, la data desfășurării activității

infracționale, nu era cunoscut cu antecedente penale, aspect ce relevă o

periculozitate mai redusă a personalității sale. De asemenea, s-a reținut că în

cursul procesului inculpatul a adoptat o poziție relativ sinceră, recunoscând

în mare parte implicarea sa în activitatea infracțională, motiv pentru care,

ținând seama și de valoarea mare a prejudiciului, precum și de dispozițiile art.

42 C. pen. referitoare la sancționarea infracțiunii continuate, în vederea

atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.

52 C. pen., prima instanță a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor

sancțiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 10

ani închisoare pentru înșelăciune, două pedepse a câte 3 ani închisoare pentru

falsificare de valori și punerea lor în circulație și 5 luni închisoare pentru

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. Tribunalul Timiș

a aplicat inculpatului și 3 pedepse complementare a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. în ceea

ce privește interzicerea exercitării dreptului de a fi administrator al unei societăți

comerciale, în opinia primei instanțe, aceasta este oportună în condițiile în

care întreaga activitate infracțională a inculpatului s-a desfășurat în

legătură cu încheierea și executarea unor contracte comerciale, inculpatul

prezentându-se în calitate de administrator al unor societăți la care nu

deținea o astfel de calitate, un asemenea comportament fiind incompatibil cu

calitatea de comerciant. Pedeapsa complementară a fost aplicată pentru o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru înșelăciune, și 3

ani pentru falsificare de titluri de valoare și punerea lor în circulație.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34

lit. b) C. pen. tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea

de 10 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi

executată de către inculpat.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

referitoare la pedeapsa accesorie, aprecierile prezentate anterior fiind

valabile și în ceea ce privește această pedeapsă.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. prima instanță a

aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și cea mai

grea dintre pedepsele complementare - interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest a inculpatului, urmând ca în baza art. 88 C. pen. să deducă din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul

a reținut că toate părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu

sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului și

care nu au fost plătite.

Ținându-se seama de materialul probator administrat

în cauză, Tribunalul Timiș a constatat că într-adevăr, prin fapta sa de

inducere în eroare a părților vătămate cu prilejul încheierii și executării unor

contracte, marfa livrată nefiind plătită, inculpatul a provocat prejudicii

patrimoniilor părților civile, prejudicii ce trebuie reparate, motiv pentru

care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu

aplicarea art. 998, 999 C. civ., îl va obliga pe acesta la plata despăgubirilor

civile către părțile civile, după cum urmează: 24.546,8 lei către SC C.T. SRL,

8.294,63 lei către SC M.S. SRL, 77.175 lei către SC E.L. SRL, 9.424 lei către

SC T.L. SRL, 75.219, 88 lei către SC C.T. SRL, 47.976 lei către SC M.S. SRL,

5743, 45 lei către SC C.P. SRL și 115.081 lei către SC S.H. SRL.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163

C. proc. pen., în condițiile în care partea civilă SC E.L. SRL a solicitat

instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului în vederea

recuperării prejudiciului, prima instanță a dispus instituirea unui sechestru

asigurător asupra autoturismului marca B. aparținând inculpatului.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348

C. proc. pen. tribunalul a procedat la anularea înscrisurilor falsificate, iar

în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 114/ PI din 01 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3039/30/2009 a declarat apel, în

termen legal, inculpatul O.Ș.L.

Inculpatul nu a motivat în scris apelul declarat, iar

susținerile orale ale inculpatului și apărătorului acestuia au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei decizii; sustinându-se că faptele comise în

raport cu părțile vătămate SC C.T. SRL și SC S.H. SRL nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și, pe cale de consecință, s-ar

impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)

- (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art.

215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât

cuantumul total al prejudiciului s-ar diminua cu sumele pretinse de cele două

părți vătămate; precum și că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 282 C. pen. întrucât inculpatul nu a falsificat

formularul biletelor la ordin și cec-urilor, formulare ce puteau fi

achiziționate de la orice firmă de profil.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale

apelate prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat precum și din oficiu

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că

aceasta este temeinică și legală, fiind în deplină concordanță cu ansamblul

probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile legale

aplicabile, pentru următoarele considerente:

Stare de fapt reținută de prima instanță a fost

considerată corectă, aceasta făcând o evaluare completă și pertinentă a

probatoriului administrat în cauză. Faptele inculpatului au fost probate prin

declarațiile reprezentanților părților vătămate și martorilor, respectiv O.D.; S.M.,

D.N.M., S.l.A., P.E., B.M., D.G., J.O., D.I., O.C., B.M., B.T., B.M., adresele

emise de O.R.C., contractele încheiate și actele emise de inculpat, respectiv -

contract de distribuție din 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL și SC

O. SRL Timișoara, declarația întocmită de inculpat la data de 08 octombrie 2008

- anexă a contractului indicat anterior, factura fiscală emisă la data de 04

septembrie 2008 de SC M.S. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008,

contractul de vânzare - cumpărare din 14 martie 2008 încheiat între SC C.T. SRL

și SC B. SRL, procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 25 martie 2008

anexă la contractul indicat anterior, avizul de însoțire a mărfii din 17 martie

2008 întocmit de SC C.T., contractul de colaborare din 12 august 2008 încheiat

între SC M.S. SRL și SC A.C. SRL, procesul verbal încheiat la data de 19 august

2008 anexă la contractul indicat anterior, contractul de vânzare-cumpărare din 28