ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel

Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. 1836/33/2008,

investită cu soluționarea cauzei privind pe inculpatul L.

M.S.,

a

dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen.

, menținerea măsurii arestării preventive a acestuia.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial

Cluj, din data de 3 decembrie 2008 a fost trimis în judecată (împreună cu alte

persoane) inculpatul L.M.S. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

în vedere săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323

alin. (1) C. pen. (cu raportare la infracțiunea de

înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată);

în convenții prin calități mincinoase și mijloace

frauduloase cu consecințe deosebit de grave în formă

continuată

prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și 75 lit. a)

C.

pen (cu o pagubă de peste 1 milion de euro).

oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

oficiale false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2)

C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere că inculpatul a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv instanța a procedat din

oficiu, conform art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc.

pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, menținând

această măsură,

prin încheierea din 14

decembrie 2009, definitivă prin respingerea recursului

inculpatului.

Raportat la această măsură, s-a

constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2008 prin

încheierea nr. 3/2008 a Curții de Apel Cluj, arestarea prelungindu-se din 30 în

30 de zile în faza urmăririi penale, iar apoi fiind trimis în judecată s-a

menținut această măsură, conform art. 300

1

iar apoi 300 C. proc. pen.

În concret

s-a reținut în sarcina acestuia faptul că, în calitate de asociat și

administrator la SC R.E.P.

SRL Caransebeș,

iar în unele cazuri de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, respectiv SC B.E.P.

SRL Timișoara, SC N.P. (firmă fictivă), în

baza

unei rezoluții infracționale unice prezentându-se sub calitatea mincinoasă de

arhitect, împreună cu reprezentantele Agenției imobiliare SC C.G. SRL

Cluj-Napoca, respectiv

inculpatele B.N.P. (actualmente

avocat Baroul Cluj) și

învinuita C.M.S. - secretară iar ulterior

administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, au indus și menținut în eroare 120

persoane, prin falsificarea și folosirea de înscrisuri false contrafăcute.

Pentru a menține măsura

arestării preventive, instanța a motivat, în esență, că subzistă temeiul de

arestare prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., întrucât există date că

inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin

distrugerea și alterarea mijloacelor de probă raportat la faptul că în cauză

există indicii că s-a procedat la falsificarea dovezilor de restituire a

banilor prin folosirea de bucăți din acte documente semnate de părți pe care au

fost imprimate mențiuni nereale. Astfel, din conținutul raportului de

constatare tehnico-științifică din 16 august 2008 a

I.P.J. Cluj a rezultat că în cazul actelor supuse constatării semnăturile,

impresiunile și ștampilele precum și scrisul de mână de pe anexa 5

a antecontractului, au fost aplicate anterior

textului tehnoredactat iar substanța scripturală din componența semnăturilor

depuse pe actele

de reziliere prezintă caracteristici asemănătoare cu

substanța scripturală din componența semnăturilor depuse pe antecontractele de

construire vânzare-cumpărare aferente. Există de asemenea indicii că s-a

procedat la instigarea altor persoane la distrugerea de înscrisuri și ștampile

false raportat la faptul că din transcrierea și certificarea interceptărilor

convorbirilor telefonice rezultă că în convorbirea telefonică purtată în 15

august 2008 ulterior efectuării percheziției domiciliare și asupra vehiculului,

inculpatul i-a solicitat soției sale predarea actelor și ștampilelor aflate în

diplomat unei persoane numite M. pentru a fi distruse.

În ceea ce

privește temeiul prevăzut de 148 lit. c) C. proc. pen. care prevede că există

date că inculpatul pregătește săvârșirea unei

noi infracțiuni, s-a reținut că și acesta subzistă,

întrucât prin prisma activității infracționale desfășurată de inculpat există

riscul săvârșirii de noi infracțiuni raportat la instrumentele folosite la

comiterea falsurilor, precum și la faptul că ulterior arestării inculpatului au

fost formulate noi plângeri penale cu privire la alte fapte de înșelăciune în

convenții comise pe raza municipiului Timișoara.

Referitor la temeiul prev. de

art. 148 lit. d) C. proc. pen. constând în aceea că inculpatul a săvârșit cu

intenție o nouă infracțiune, respectiv infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu falsificarea și utilizarea

înscrisurilor „dispoziții de plată - reziliere antecontract anexa V

antecontract

facturi, chitanțe", instanța a apreciat

că și acest temei al arestării subzistă. S-a motivat că, deși textul prevede de

săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce ar presupune întrunirea tuturor

elementelor constitutive ale acesteia, pentru reținerea acestui caz este

suficient dacă se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală pentru care

să existe probe sau indicii temeinice, astfel cum

prevede art. 143 alin. (1)

C. proc. pen.

Sub aspectul temeiului prevăzut

de art. 148 lit. e) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a exercitat presiuni

asupra persoanelor

vătămate și a încercat

înțelegeri frauduloase cu acestea, s-a motivat

că în data de 29

februarie 2008 prin intermediul unui apropiat al său, inculpatul i-a atras

atenția părții vătămate P.L. că dacă nu-și retrage plângerea penală nu-și va

primi banii înapoi (vol. l, f. 243).

De asemenea, pe reprezentanta

părții vătămate T.S., respectiv pe martora C.N., a agresat-o fizic, cauzându-i

leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului

medico-legal nr. 3907/1/A/857/2008.

Totodată, s-a reținut că și alte

persoane au fost intimidate prin diverse mijloace prin intermediul unor

apropiați ai inculpatului în

momentul în

care au făcut demersuri pentru recuperarea sumelor de

bani.

De asemenea, instanța

a apreciat că în cauză subzistă și temeiurile arestării preventive prev. de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală

pentru unele dintre

infracțiunile pentru

care este trimis în judecată (asociere în vederea

săvârșirii de

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în

libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță

raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat, gravitate determinată de

natura și împrejurările în care au fost săvârșite precum și de urmările, din

punct de vedere material, ale acestora.

Sub acest aspect, instanța

a motivat că pericolul pentru ordinea publică nu este relevat numai de

potențialul violent al inculpatului, condiție neîndeplinită în acest caz, ci

între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim

pentru funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii

cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. In speță infracțiunile pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele

săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice (în cauză oricum existând

120 părți vătămate) și determinând reacția negativă a acesteia raportat la

împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar fi

judecate în stare de libertate.

Așa fiind, instanța a motivat

că, întrucât nu au intervenit schimbări în ceea ce privește temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive, și întrucât cercetarea

judecătorească este abia la început, aceasta începând doar la termenul din 2

noiembrie, fiind audiați până în prezent doar inculpații și un număr de 13

părți vătămate (judecata fiind suspendată vreme de 7 luni în baza art. 303 alin.

(6) C. proc. pen., ca urmare a invocării unei excepții de

neconstituționalitate), cauza amânându-se pe data de 25 ianuarie pentru

audierea următoarelor 10 părți vătămate, apare evident că pentru aflarea

adevărului în cauză este necesară continuarea

cercetării

judecătorești cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv.

Față de

toate aceste considerente instanța în baza art. 300

2

C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpatului L.M.S.

Raportat la această soluție,

precum și la împrejurarea că temeiurile inițiale ale arestării în opinia

instanței nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat mai sus,cererea inculpatului de

a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a

nu părăsi țara a fost respinsă.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs inculpatul L.M., pentru motivele expuse în

partea introductivă a hotărârii și în scris la dosar.

Recursul

inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod corect prima

instanță.

Potrivit Codului nostru de

procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor

europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe

probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare

expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În cauză,

se constată că temeiurile care au stat la baza luării

și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute

de art. 148 lit. b), d), e) și f) C. proc. pen. subzistă și în prezent.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul

deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor imputate prin

rechizitoriu inculpatului,

de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323

alin. (1) C.

pen., înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace

frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă

continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5)

C. pen. cu aplicarea

art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., având ca rezultat o pagubă

estimată la peste 1 milion de euro, fals material în înscrisuri

oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 288

alin. (1) și, respectiv, art. 291

C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură

privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., falsificare de instrumente oficiale și folosirea acestora, prevăzută

de art. 286 alin. (1) C. pen. și, respectiv, art. 287 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de participație improprie la infracțiunea

de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

lăsarea inculpatului în libertate în acest stadiu procesual ar putea crea atât

riscul de a zădărnici aflarea adevărului, precum și de repeta asemenea fapte.

Totodată, trebuie avut în vedere

că natura, amploarea, modalitatea de comitere a infracțiunilor sus-menționate

și perseverența inculpatului, relevă o periculozitate infracțională concretă

pentru ordinea publică, care impune o reacție fermă, și nu una pasivă, de

natură să inducă un sentiment de toleranță a unor asemenea fapte.

Pe de altă parte, din lucrările

dosarului rezultă că inculpatul a exercitat presiuni asupra unor personae

vătămate și a încercat înțelegeri frauduloase și chiar amenințări, față de

unele dintre

acestea, cum este cea față de

partea vătămată P.L., pe

care a avertizat-o că, dacă nu își retrage

plângere, nu își va primi banii înapoi (fila 243, vol. l).

Așa fiind, temeiurile care au

stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu

se impune înlocuirea măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate.

Nici

critica referitoare la încălcarea principiului rezonabilității

măsurii arestării preventive nu este

întemeiată.

În raport de stadiul procesual

în care se află cauza și de complexitatea deosebită a dosarului, dată de natura

infracțiunilor de o gravitate ridicată, de numărul mare al părților, de

împrejurarea că nu a fost începută cercetarea judecătorească, simpla trecere a

unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul

rezonabilității măsurii arestării preventive, în

accepțiunea C.

E.D.O., întrucât durata rezonabilă se apreciază în

concret, de la caz la caz, în raport cu atitudinea procesuală a părților și

durata procedurilor în fața instanței.

Așa fiind, menținerea

măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea

inculpatului în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a

procesului penal.

Pentru aceste considerente,

urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii

din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în Dosar nr. 1836/33/2008, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii din 11 ianuarie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr.

1836/33/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2010.