ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. 1836/33/2008, investită cu soluționarea cauzei privind pe inculpatul L. M.S., a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. , menținerea măsurii arestării preventive a acestuia. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, din data de 3 decembrie 2008 a fost trimis în judecată (împreună cu alte persoane) inculpatul L.M.S. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: 1. asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

(cu raportare la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată); 2. înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace frauduloase cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și 75 lit. a) C. pen (cu o pagubă de peste 1 milion de euro). 3. fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 4. uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. 5. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 6. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 7. falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 8. folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 9. participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv instanța a procedat din oficiu, conform art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, menținând această măsură, prin încheierea din 14 decembrie 2009, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.

Raportat la această măsură, s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2008 prin încheierea nr. 3/2008 a Curții de Apel Cluj, arestarea prelungindu-se din 30 în 30 de zile în faza urmăririi penale, iar apoi fiind trimis în judecată s-a menținut această măsură, conform art. 300 1 iar apoi 300 C. proc. pen. În concret s-a reținut în sarcina acestuia faptul că, în calitate de asociat și administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeș, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, respectiv SC B.E.P. SRL Timișoara, SC N.P. (firmă fictivă), în baza unei rezoluții infracționale unice prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenției imobiliare SC C.G.

SRL Cluj-Napoca, respectiv inculpatele B.N.P. (actualmente avocat Baroul Cluj) și învinuita C.M.S. - secretară iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, au indus și menținut în eroare 120 persoane, prin falsificarea și folosirea de înscrisuri false contrafăcute. Pentru a menține măsura arestării preventive, instanța a motivat, în esență, că subzistă temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., întrucât există date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea și alterarea mijloacelor de probă raportat la faptul că în cauză există indicii că s-a procedat la falsificarea dovezilor de restituire a banilor prin folosirea de bucăți din acte documente semnate de părți pe care au fost imprimate mențiuni nereale.

Astfel, din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică din 16 august 2008 a I.P.J. Cluj a rezultat că în cazul actelor supuse constatării semnăturile, impresiunile și ștampilele precum și scrisul de mână de pe anexa 5 a antecontractului, au fost aplicate anterior textului tehnoredactat iar substanța scripturală din componența semnăturilor depuse pe actele de reziliere prezintă caracteristici asemănătoare cu substanța scripturală din componența semnăturilor depuse pe antecontractele de construire vânzare-cumpărare aferente.

Există de asemenea indicii că s-a procedat la instigarea altor persoane la distrugerea de înscrisuri și ștampile false raportat la faptul că din transcrierea și certificarea interceptărilor convorbirilor telefonice rezultă că în convorbirea telefonică purtată în 15 august 2008 ulterior efectuării percheziției domiciliare și asupra vehiculului, inculpatul i-a solicitat soției sale predarea actelor și ștampilelor aflate în diplomat unei persoane numite M. pentru a fi distruse. În ceea ce privește temeiul prevăzut de 148 lit. c) C. proc. pen.

care prevede că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, s-a reținut că și acesta subzistă, întrucât prin prisma activității infracționale desfășurată de inculpat există riscul săvârșirii de noi infracțiuni raportat la instrumentele folosite la comiterea falsurilor, precum și la faptul că ulterior arestării inculpatului au fost formulate noi plângeri penale cu privire la alte fapte de înșelăciune în convenții comise pe raza municipiului Timișoara. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. d) C. proc. pen. constând în aceea că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, respectiv infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu falsificarea și utilizarea înscrisurilor „dispoziții de plată - reziliere antecontract anexa V antecontract facturi, chitanțe", instanța a apreciat că și acest temei al arestării subzistă. S-a motivat că, deși textul prevede de săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce ar presupune întrunirea tuturor elementelor constitutive ale acesteia, pentru reținerea acestui caz este suficient dacă se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală pentru care să existe probe sau indicii temeinice, astfel cum prevede art. 143 alin. (1) C. proc. pen. Sub aspectul temeiului prevăzut de art. 148 lit. e) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate și a încercat înțelegeri frauduloase cu acestea, s-a motivat că în data de 29 februarie 2008 prin intermediul unui apropiat al său, inculpatul i-a atras atenția părții vătămate P.L.

că dacă nu-și retrage plângerea penală nu-și va primi banii înapoi (vol. l, f. 243). De asemenea, pe reprezentanta părții vătămate T.S., respectiv pe martora C.N., a agresat-o fizic, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 3907/1/A/857/2008. Totodată, s-a reținut că și alte persoane au fost intimidate prin diverse mijloace prin intermediul unor apropiați ai inculpatului în momentul în care au făcut demersuri pentru recuperarea sumelor de bani. De asemenea, instanța a apreciat că în cauză subzistă și temeiurile arestării preventive prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru unele dintre infracțiunile pentru care este trimis în judecată (asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost săvârșite precum și de urmările, din punct de vedere material, ale acestora. Sub acest aspect, instanța a motivat că pericolul pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent al inculpatului, condiție neîndeplinită în acest caz, ci între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

In speță infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice (în cauză oricum existând 120 părți vătămate) și determinând reacția negativă a acesteia raportat la împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar fi judecate în stare de libertate. Așa fiind, instanța a motivat că, întrucât nu au intervenit schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, și întrucât cercetarea judecătorească este abia la început, aceasta începând doar la termenul din 2 noiembrie, fiind audiați până în prezent doar inculpații și un număr de 13 părți vătămate (judecata fiind suspendată vreme de 7 luni în baza art. 303 alin. (6) C. proc.

pen., ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate), cauza amânându-se pe data de 25 ianuarie pentru audierea următoarelor 10 părți vătămate, apare evident că pentru aflarea adevărului în cauză este necesară continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv. Față de toate aceste considerente instanța în baza art. 300 2 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului L.M.S. Raportat la această soluție, precum și la împrejurarea că temeiurile inițiale ale arestării în opinia instanței nu s-au schimbat, așa cum s-a arătat mai sus,cererea inculpatului de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara a fost respinsă.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul L.M., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii și în scris la dosar. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod corect prima instanță. Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b), d), e) și f) C. proc. pen. subzistă și în prezent. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor imputate prin rechizitoriu inculpatului, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., înșelăciune în convenții prin calități mincinoase și mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen., având ca rezultat o pagubă estimată la peste 1 milion de euro, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 288 alin. (1) și, respectiv, art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., falsificare de instrumente oficiale și folosirea acestora, prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen. și, respectiv, art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lăsarea inculpatului în libertate în acest stadiu procesual ar putea crea atât riscul de a zădărnici aflarea adevărului, precum și de repeta asemenea fapte.

Totodată, trebuie avut în vedere că natura, amploarea, modalitatea de comitere a infracțiunilor sus-menționate și perseverența inculpatului, relevă o periculozitate infracțională concretă pentru ordinea publică, care impune o reacție fermă, și nu una pasivă, de natură să inducă un sentiment de toleranță a unor asemenea fapte. Pe de altă parte, din lucrările dosarului rezultă că inculpatul a exercitat presiuni asupra unor personae vătămate și a încercat înțelegeri frauduloase și chiar amenințări, față de unele dintre acestea, cum este cea față de partea vătămată P.L., pe care a avertizat-o că, dacă nu își retrage plângere, nu își va primi banii înapoi (fila 243, vol. l). Așa fiind, temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu se impune înlocuirea măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate.

Nici critica referitoare la încălcarea principiului rezonabilității măsurii arestării preventive nu este întemeiată. În raport de stadiul procesual în care se află cauza și de complexitatea deosebită a dosarului, dată de natura infracțiunilor de o gravitate ridicată, de numărul mare al părților, de împrejurarea că nu a fost începută cercetarea judecătorească, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea C. E.D.O., întrucât durata rezonabilă se apreciază în concret, de la caz la caz, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața instanței. Așa fiind, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. 1836/33/2008, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. 1836/33/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.