ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1410/2014

Prin sentința penală nr. 473/PI din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2373/30/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul L.M.S. A fost condamnat inculpatul L.M.S. la pedepsele de: - 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen.; În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a instrumentelor oficiale false în formă continuată, prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen.; - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pe. durata executării pedepsei. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) (dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. și art. 161 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Timișoara, la plata următoarelor despăgubiri civile: - 20.000 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă I.V.; - 39.600 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către partea civilă B.M.; - 10.500 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către partea civilă P.E.; - 9.000 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către părțile civile P.L.

și P.S.D.; - 10.500 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă S.G.; - 28.800 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către partea civilă E.P.; 10.500 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă V.M.; - 10.000 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către partea civilă C.Ș.; - 12.900 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către partea civilă V.I.C.; 12.600 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă M.C.N.; - 50.000 euro, în RON la data executării, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, daune materiale către părțile civile N.D.

și N.I.E.; - 40.000 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă P.L.D.; 12.600 euro daune materiale și 10.000 euro daune morale, în RON la data executării, către partea civilă C.G.O.; - 8.500 euro daune materiale și 10.000 euro daune morale, în RON la data executării, către partea civilă M.E.; 43.050 RON daune materiale, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, către părțile civile R.H. și R.S.; 18.000 euro daune materiale și 25.000 euro daune morale, în RON la data executării, către partea civilă P.A.M.; 10.000 euro daune materiale, la care se adaugă dobânda legală până la momentul executării efective, către partea civilă B.R.I. În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. au fost anulate următoarele înscrisuri: cererea adresată de către SC E. SRL Timișoara către Primăria Municipiului Timișoara, la data de 21 martie 2008, în vederea eliberării avizelor necesare emiterii acordului unic pentru amplasamentul din str. E. Timișoara, cerere însoțită de fișa tehnică aferentă; cererea adresată de către SC E. SRL Timișoara, la data de 04 martie 2008, către Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Timiș, pentru emiterea avizului de protecție civilă; scenariul de securitate la incendiu depus la Primăria Municipiului Timișoara. În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 C. proc. pen. a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca M., aparținând inculpatului, până la concurența sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 21 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus ca un exemplar al prezentei hotărâri de condamnare, după rămânerea definitivă, să fie comunicat Oficiului Registrului Comerțului Timiș în vederea publicării. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 1.800 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu. În baza art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Timișoara, la plata sumelor de 1240 RON către partea civilă R.H., 1.500 RON către partea civilă V.I.C., 2.700 RON către partea civilă B.M., 2.700 RON către partea civilă P.E., 2.700 RON către partea civilă C.Ș., 1.200 RON către partea civilă P.L.

și 2.700 RON către partea civilă P.L.D., reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1731/P/2008 din data de 04 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la data de 12 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 2373/30/2011, inculpatul L.M.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și folosire de instrumente oficiale falsificate în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului L.M.S. că, în calitate de asociat și administrator la SC.E.

SRL Timișoara, în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus și menținut în eroare un număr de 21 de persoane cu ocazia încheierii, în perioada aprilie 2007 - iunie 2008 a unor antecontracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente ce urmau să fie construite într-un imobil de pe str. E., al cărui regim de construire, prezentat părților vătămate era cu mult peste normele legale în vigoare și a unor apartamente ce urmau să fie construite la mansarda unui bloc de pe str. B. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul a susținut în mod mincinos că aceste apartamente urmează să fie construite și că autorizația de construcție este pe cale de a fi eliberată (ca și în cazul unei construcții din Giarmata), determinând persoanele interesate în a achiziționa o astfel de locuință să încheie antecontracte și să facă plata unor sume de bani cu titlu de avans, în valoare totală de 1.108.269 RON.

Ulterior, autorizațiile respective nu au fost obținute, demersurile făcute în domeniu fiind doar de fațadă, cu excepția imobilului din Giarmata, a cărei autorizație a fost obținută nu ca urmare a demersului inculpatului, care era deja arestat, ci a fratelui său. De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada aprilie 2007 - iunie 2008 a folosit mai multe ștampile cu impresiuni ce le imită pe cele emise, în mod legal, de către o instituție publică sau o instituție de interes public din categoria celor enumerate de art. 145 C. pen. și anume ștampilele conținând impresiunile: V.M.V. - inginer Verificator Proiecte - România M.L.P.A.T.- B l, Cc, D, E, F, „T.l.l. - inginer Verificator Proiecte - România M.L.P.A.T.

- A1,A2,A3" de genul celor emise de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului „Registrul Urbaniștilor din România + specialist cu drept de semnătură RUR - R.Z. Arhitect - de genul celor emise de Registrul Urbaniștilor din România. Totodată, s-a mai reținut că inculpatul a falsificat, prin folosirea de instrumente oficiale falsificate și folosit mai multe înscrisuri sub semnătură privată (documentația folosită pentru obținerea avizelor de construcție, înaintată organelor în drept). Analizând materialul probator adrninistrat în cele două faze ale procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În perioada iulie 2007 - iunie 2008, inculpatul L.M.S. era administrator al SC E. SRL Timișoara.

În această perioadă, inculpatul a încheiat diverse contracte cu persoane fizice pentru construirea unor locuințe (o casă în Giarmata, un bloc de apartamente pe str. E. din Timișoara și apartamente mansardate pe str. B. din Timișoara), în condiții în care este pusă la îndoială buna lui credință referitor la construirea imobilelor respective. În urma publicității firmei în media și pe internet, părțile vătămate I.V. și I.E. au încheiat un contract cu inculpatul L.M.S. din 31 ianuarie 2008 privind construcția unei case în localitatea Giarmata. În acest scop, părțile vătămate au achitat inculpatului un avans în sumă de 67.000 RON, echivalentul sumei de 20.000 euro la data respectivă, fiind eliberate factura nr. F1 și chitanța cu nr. C1.

Potrivit contractului inculpatul, prin firma sa, trebuia ca până la sfârșitul lunii mai 2008 să întocmească proiectul și să obțină autorizația de construcție, iar în luna iunie 2008 să înceapă lucrările de șantier. Ulterior, văzând că lucrările nu sunt demarate, partea vătămată I.V. a intrat în repetate rânduri în contact cu inculpatul, care i-a relatat că nu a reușit să obțină autorizația de construcție datorită unor probleme pe care le avea la Cluj pentru cazuri similare. Inculpatul a promis părților vătămate că situația lor nu va fi afectată de problemele pe care le are el în Cluj și că în acea vară lucrările vor fi demarate. Deși a insistat și după acest moment, partea vătămată I.V. nu l-a mai întâlnit pe inculpatul L.M.S., care nu i-a mai răspuns nici la telefon.

Într-un târziu, în luna septembrie 2008, a fost obținută autorizația de construcție cu ajutorul fratelui inculpatului, respectiv a martorului L.F., partea vătămată I.V. formulând personal o cerere de eliberare a autorizației de construcție, contra cost. Ulterior, partea vătămată B.M. a depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului L.M.S. La data de 23 octombrie 2007 partea vătămată a încheiat cu inculpatul, care era reprezentant al SC.E.

SRL, un antecontract de vânzare-cumpărare cu rezervare a unui apartament, contractul având nr. E. Prin acest contract, societatea comercială administrată de inculpat se obliga să-i vândă părții vătămate un apartament într-un imobil ce urma să fie construit în Timișoara, pe str. E. Termenul de finalizare al lucrării și de predare - primire a imobilului a fost stabilit pentru luna octombrie 2008, prețul fiind fixat la 44.000 euro, din care partea vătămată a plătit un avans de 39.600 euro. Cu ocazia încheierii contractelor, părții vătămate i s-au prezentat mai multe planuri cu imobilul ce urma să se construiască, primind de la inculpat toate asigurările că lucrarea va fi finalizată și că nu vor fi probleme cu obținerea autorizațiilor de construcție.

Până la data de 01 septembrie 2008 pe terenul din Timișoara, str. E. nu s-a început nicio lucrare de edificare a vreunui bloc de locuințe, motiv pentru care partea vătămată a încercat să intre în legătură cu reprezentatul firmei și să-și recupereze suma de bani plătită cu titlul de avans. Partea vătămată B.M. a primit un singur răspuns, constând într-un înscris fără număr de înregistrare sau semnătură, prin care i s-au comunicat condițiile de reziliere a contractului. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că aceeași parte vătămată a notificat societatea comercială la data de 15 iulie 2008 cu privire la intenția sa fermă de reziliere a contractului, solicitând restituirea avansului, fără însă a primi vreun răspuns la această notificare.

La rândul său, partea vătămată P.E., la data de 06 noiembrie 2007, a încheiat cu inculpatul L.M.S., în calitate de reprezentant al SC E. SRL, un antecontract de vânzare-cumpărare a unui apartament cu rezervare, purtând nr. EN. Prin acest contract societatea comercială de mai sus se obliga să vândă părții vătămate un apartament într-un imobil ce urma să se construiască în Timișoara, pe str. E. Termenul de finalizare al lucrării și de predare - primire a imobilului era luna octombrie 2008, prețul stabilit fiind de 35.000 euro, din care partea vătămată a plătit un avans de 10.500 euro.

Înainte de încheierea antecontractului, partea vătămată a verificat și la Registrul Comerțului existența SC E. SRL, iar ca urmare a prezentării de către inculpat a mai multor planuri cu imobilul ce urma să se construiască și a primirii tuturor asigurărilor că lucrarea va fi finalizată și că nu vor fi probleme cu obținerea autorizației de construcție, partea vătămată a plătit avansul indicat mai sus. Până la data de 01 septembrie 2008 pe str. E. nu s-a demarat construcția niciunui imobil. Astfel, partea vătămată a încercat să ia legătura cu reprezentantul SC E. SRL pentru a-și recupera avansul, dar singurul răspuns a primit a constat într-o adresă cu antetul firmei prin care era înștiințată că lucrările vor întârzia datorită procedurilor administrative.

Totodată, prima instanță a mai reținut că, părțile vătămate P.L. și P.S.D. au încheiat, la data de 26 iulie 2007, cu inculpatul L.M.S., în calitate de reprezentant al SC E. SRL, același antecontract de vânzare-cumpărare a unui apartament cu rezervare, purtând numărul A1. Prin acest contract SC E. SRL se obliga să vândă părților vătămate un apartament cu garaj într-un imobil ce urma să fie edificat în Timișoara, pe str. E. Termenul de finalizare al lucrării și de predare - primire a imobilului a fost stabilit pentru data de 15 septembrie 2008. Prețul a fost stabilit la suma de 60.000 euro, din care părțile vătămate au plătit un avans de 9.000 euro. Inculpat le-a prezentat părților vătămate P.L.

și P.S.D. mai multe planuri ale imobilului ce urma să fie construit, precum și asigurări cu privire la finalizarea lucrărilor și la obținerea tuturor avizelor legale pentru construcție. Instanța de fond a mai reținut că, până în luna septembrie 2008, pe str. E. nu s-a început nici o lucrare de edificare a vreunui bloc de locuințe. Cum părțile vătămate au reședința în Singapore, la sosirea în țară au încercat să intre în contact cu firma în cauză și să-și recupereze avansul, dar nu au reușit să discute cu vreun reprezentant al SC E. SRL. În acest context, la data de 21 iulie 2008, părțile vătămate au notificat SC E. SRL cu privire la intenția lor de a rezilia contractul inițial și au solicitat restituirea sumei achitată în avans, însă nu au primit nici un răspuns.

De asemenea, s-a mai reținut că, partea vătămată S.G. a încheiat cu SC E. SRL Timișoara, administrată de inculpat, antecontractul din 05 noiembrie 2007. Prin această convenție, firma se obliga să construiască și să vândă părții vătămate un apartament într-un bloc din Timișoara, situat pe str. E. Partea vătămată S.G. a plătit inculpatului un avans de 35.500 RON, după care, el locuind în Mediaș, a solicitat prin poșta electronică date privind situația imobilului, comunicându-i-se doar că lucrările vor fi întârziate. Ulterior, partea vătămată a constatat că nici la data depunerii plângerii la locația stabilită nu începuse nicio lucrare și că inculpatul a fost arestat la Cluj pentru fapte similare, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.500 euro.

Partea vătămată E.P., la data de 28 noiembrie 2007, a încheiat la sediul SC E. SRL un antecontract de vânzare-cumpărare privind un apartament dintr-un imobil ce se va construi pe str. E. din Timișoara. Termenul de predare al acestuia a fost stabilit pentru luna octombrie 2008. Cu ocazia discuțiilor purtate, inculpatul L.M.S. a susținut că lucrările de construcție vor fi demarate cel târziu în luna ianuarie 2008 și că a fost depusă la Primăria Timișoara toată documentația necesară în vederea obținerii autorizației de construcție. Inculpatul i-a oferit părții vătămate și o reducere de 20% din prețul apartamentului, dacă aceasta plătește un avans.

La solicitările părții vătămate, inculpatul a arătat că el a mai construit până atunci biserici de rit protestant, ceea ce a convins partea vătămată să încheie antecontractul la data de 28 noiembrie 2007. Cu această ocazie, partea vătămată a plătit un avans de 28.800 euro, iar inculpatul i-a relatat că în prețul apartamentului sunt incluse și două parcări subterane. Ulterior, pe parcursul derulării acestei convenții, fiica părții vătămate, respectiv numita N.L. a mai sunat la firmă, discutând cu o angajată, F.A., care i-a relatat că nu a fost obținută autorizația de construcție, purtând în continuare o corespondență electronică cu angajații firmei inculpatului.

Partea vătămată V.M., care locuiește în Caransebeș, a încheiat cu SC E. SRL Timișoara, societate reprezentată de inculpat, un antecontract de vânzare - cumpărare având ca obiect construirea și vânzarea unui apartament în Timișoara, pe str. E. Cu această ocazie partea vătămată a și plătit un avans de 10.500 euro pentru demararea lucrărilor. Ulterior, partea vătămată a observat că lucrările nu au mai fost efectuate, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.500 euro. La data de 06 noiembrie 2007, partea vătămată C.Ș. a încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL, un antecontract cu promisiune de vânzare - cumpărare, purtând numărul A2. Potrivit acestui antecontract, inculpatul, în calitate de reprezentant al sus­menționatei societăți, se obliga să-i vândă părții vătămate un apartament în imobilul din clasa A, regim de înălțime P+6+M, ce urma să fie edificat în Timișoara pe str. E., la prețul de 55.000 euro.

Din prețul stabilit partea vătămată a plătit la aceeași dată un avans de 10.000 euro, conform facturii fiscale din 06 noiembrie 2007, depusă împreună cu chitanța la prezentul dosar, urmând ca diferența să fie plătită la finalizarea apartamentului, respectiv, la 01 decembrie 2008. Cu ocazia întocmirii antecontractului, inculpatul a prezentat părții vătămate mai multe planuri cu imobilul ce urma să se construiască primind toate asigurările că lucrarea va fi finalizată și că nu vor fi probleme cu obținerea autorizațiilor de construcție. Urmare acestor promisiuni, după ce a efectuat plata în avans și constatând ulterior că nu se efectuează nici o lucrare, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro respectiv, 33.500 RON, la cursul zilei, cu dobânda legală în condițiile depunerii banilor la bancă, precum și cheltuielilor de judecată.

De asemenea, s-a mai reținut că la data de 28 februarie 2008, partea vătămată V.I.C. a încheiat un antecontract cu numărul A3, la sediul SC E. SRL, prin care inculpatul, în calitate de reprezentant al firmei, se obliga la edificarea unui spațiu multifuncțional ce urma să fie construit în Timișoara pe str. E. Prețul a fost stabilit la valoarea de 43.000 euro, partea vătămată achitând un avans de 12.900 euro, conform facturii din 31 februarie 2008 depusă la dosar. Cu prilejul întocrnirii contractului, inculpatul a prezentat părții vătămate V.I.C. o serie de avize de la diferite autorități locale și a menționat alte lucrări de aceeași factură pe care le realizează în Timișoara. La rândul său, partea vătămată M.C.N., la data de 16 ianuarie 2008, a încheiat cu inculpatul L.M.S., în calitate de reprezentant al SC E. SRL, un antecontract promisiune de vânzare - cumpărare, purtând numărul A4.

Potrivit acestui antecontract societatea adrninistrată de inculpat se obliga să-i vândă părții vătămate un apartament în imobilul din clasa A, regim de înălțime P+4E+M, ce urma să fie edificat în Timișoara pe str. E., la prețul de 42.000 euro. Părțile au convenit ca numitul M.C.N. să plătească un avans de 46.620 RON, avans care a fost achitat conform facturii fiscale din 06 noiembrie 2007, depusă împreună cu chitanța la prezentul dosar. La data de 14 iulie 2008, de comun acord, părțile au reziliat contractul întrucât nu se efectuase nici o lucrare, fără însă ca avansul să fie restituit. Părțile vătămate N.D. și N.I.E., în urma unui anunț publicitar, au aflat că SC E. SRL oferă spre vânzare locuințe mansardate ce urmau să fie edificate în Timișoara pe str. A.R.R.

(Boemia), la prețul de 18.000 euro. La data de 21 aprilie 2008, părțile vătămate au încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al firmei, un antecontract purtând numărul A5, prin care firma se obliga să vândă patru locuințe mansardate contra sumei de 72.000 euro. Părțile vătămate au achitat un avans de 50.000 de euro, conform facturii din 21 aprilie 2008. Ajuns la domiciliu, partea vătămată N.D. a constatat că inculpatul a completat un formular de contract diferit față de cel pe care îl prezentase inițial. Acumulând și alte informații despre activitatea infracțională a inculpatului, părțile vătămate au reziliat contractul, constituindu-se părți civile cu suma de 50.000 de euro.

Partea vătămată P.L.D., care locuiește în Târgu-Jiu, la data de 13 februarie 2008, a încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, un antecontract cu nr. A6, prin care această firmă se obliga să-i vândă un apartament în imobilul din clasa A, regim de înălțime P+4E+M, ce urma să fie edificat în Timișoara pe str. E. Prețul a fost stabilit la valoarea de 47.250 euro, inculpatul oferind un discount de 15% dacă partea vătămată este de acord să achite un avans. În acest context, partea vătămată a plătit la data de 13 februarie 2008 suma de 8.000 euro, conform facturii din 13 februarie 2008, iar la data de 07 martie 2008 a mai achitat suma de 32.000 euro. Întrucât inculpatul nu și-a onorat contractul, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro.

Partea vătămată C.G.O., la data de 12 martie 2008 a încheiat cu inculpatul L.M.S., în calitate de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, un antecontract purtând nr. A7, prin care firma administrată de inculpat se obliga să-i vândă un apartament în imobilul din clasa A, regim de înălțime P+4E+M, ce urma să fie edificat în Timișoara pe str. E., la prețul de 42.000 euro. Partea vătămată a achitat un avans de 12.600 euro, conform facturii, sumă cu care s-a și constituit parte civilă. Partea vătămată M.E. a încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, antecontractul din 09 aprilie 2008, prin care firma se obliga să-i vândă un apartament mansardat în imobilul ce urma să fie edificat în Timișoara pe str. A.R.R.

(Boemia). Prețul a fost stabilit la valoarea de 21.000 euro, din care partea vătămată a achitat un avans de 8.400 euro conform facturii din 09 aprilie 2008. Ulterior imobilul nu a mai fost construit și partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma sus-menționată și dobânzile legale aferente. Părțile vătămate R.H. și R.S., după o informare prealabilă în media, s-au deplasat la sediul SC E. SRL Timișoara, unde inculpatul le-a prezentat o documentație și a afirmat că mai are disponibil doar un singur apartament ale cărui dotări corespund cerințelor lor.

În acest context, inculpatul le-a cerut părților vătămate să se grăbească pentru a achita un avans întrucât suma/m 2 urma să se majoreze de la 800 la 1200 euro/m 2 . Astfel, la data de 06 noiembrie 2007 părțile vătămate au încheiat un antecontract cu numărul A8, la sediul SC E. SRL, prin care firma administrată de inculpat se obliga la edificarea unui spațiu multifuncțional ce urma să fie construit în Timișoara, pe str. E., la prețul de 35.000 euro. Părțile vătămate au achitat un avans de 10.500 euro conform facturii, sumă cu care, ulterior s-au constituit părți civile. Partea vătămată P.A.M. a încheiat cu SC E. SRL Timișoara antecontractul de vânzare - cumpărare din 17 aprilie 2008. Contractul avea ca obiect vânzarea unui apartament ce urma să fie edificat în Timișoara, pe str. A.R.R.

(Boemia), la prețul de 18.000 euro. La data încheierii contractului partea vătămată a plătit prețul în avans, conform facturii fiscale. Finalizarea și predarea apartamentului urma să aibă loc la data de 15 februarie 2009, lucru care nu s-a întâmplat, motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 euro. Partea vătămată B.R.I., după o informare prealabilă în media, s-a deplasat la sediul SC E. SRL Timișoara, unde a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL, contractul din 16 iunie 2008. Contractul avea ca obiect o mansardă ce urma să fie edificată în Timișoara, pe str. A.R.R. (Boemia), apartamentul urmând să fie vândut la prețul de 25.000 euro.

Partea vătămată a achitat un avans de 10.000 de euro, conform facturii din 16 iunie 2008. Ulterior apartamentul nu a mai fost edificat, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 10.000 euro, cu dobânzile legale aferente. Tribunalul a reținut că, în primul rând, în sarcina inculpatului L.M.S. a fost reținută săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. Prima instanță a reținut că sub aspectul elementului material, infracțiunea de înșelăciune presupune o acțiune de inducere în eroare, care poate fi realizată fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie ca mincinoasă a unei fapte adevărate. A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată, ceea ce creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată.

S-a constatat că fapta inculpatului L.M.S. de a induce în eroare părțile vătămate, promițându-le construirea unor apartamente într-un bloc ce urma să fie edificat la Timișoara, în schimbul plății unor sume de bani cu titlu de avans, deși cunoștea împrejurarea că documentația necesară autorizării acestei construcții nu fusese întocmită și că autorizația de construcție nu va fi eliberată în condițiile în care imobilul nu respecta cerințele stabilite prin certificatul de urbanism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin actele sale inculpatul producând prejudicii importante patrimoniilor părților vătămate.

Totodată, instanța de fond a mai avut în vedere că, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut împrejurarea că a încheiat mai multe antecontracte cu părțile vătămate, având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în două imobile ce urmau să fie construite la Timișoara, respectiv pe str. E. și pe str. B. Inculpatul a mai adăugat că în momentul încheierii acestor contracte le-a adus la cunoștință părților vătămate că proiectele se găsesc în faza de întocmire a documentației, firma asumându-și obligația de a obține toate autorizațiile și avizele necesare. Inculpatul a continuat menționând că, ulterior au apărut ceva probleme în emiterea avizelor și autorizațiilor, motiv pentru care proiectul de edificare a celor două imobile a fost întârziat.

La data de 15 august 2008 inculpatul a fost arestat în alte cauze aflate pe rolul instanțelor din Cluj, motiv pentru care nu a mai avut posibilitatea de a finaliza cele două proiecte. Inculpatul a subliniat că recunoaște împrejurarea că a încasat de la părțile vătămate sumele de bani evidențiate și că părțile vătămate sunt îndreptățite să-și primească banii înapoi, dar a menționat că, în opinia sa, aceasta este o problemă contractuală ce nu trebuie să îmbrace forma răspunderii penale.

În ceea ce privește imobilul familiei I., imobil care ar fi trebuit construit în Giarmata, inculpatul a arătat că într-adevăr autorizația de construcție a fost obținută de către fratele său, însă s-a omis să se consemneze că emiterea acestei autorizații s-a datorat și firmei sale care a făcut demersuri în vederea obținerii autorizației, însă derularea contractului nu a mai fost posibilă datorită faptului că a fost arestat, iar organele de urmărire penală au ridicat toate documentele și calculatoarele firmei. Instanța de fond a constatat că inculpatul a recunoscut existența faptelor în modalitatea în care a fost descrisă în actul de sesizare a instanței. Totodată, s-a apreciat că, ceea ce contestă inculpatul este existența intenției de a frauda.

El a evidențiat faptul că încă din momentul încheierii acelor antecontracte exista un risc ca imobilele să nu poată fi construite, risc pe care și l-au asumat toate părțile, care au fost încunoștințate în legătură cu fazele în care se găseau proiectele la acel moment. În ceea ce privește încasarea banilor cu titlu de avans, inculpatul a precizat că la momentul desfășurării evenimentelor practica obișnuită consta în încasarea unor sume mari de bani doar pe baza unor promisiuni de vânzare-cumpărare. Celelalte probe administrate în cauză infirmă însă apărările inculpatului, certificând faptul că acesta avea cunoștință de împrejurarea că apartamentele nu vor fi construite și cu toate acestea a încasat sume mari de bani cu titlu de avans.

De asemenea, aceste dovezi atestă împrejurarea că în momentul încheierii antecontractelor inculpatul a prezentat părților vătămate o variantă deformată a realității, mincinoasă, câștigându-le astfel încrederea și determinându-le să procedeze la încheierea acelor antecontracte. În acest sens prima instanță a avut în vedere, declarațiile părților vătămate. Astfel, partea vătămată I.V. a precizat că în luna decembrie 2007 a vândut un apartament în Timișoara și a cumpărat un teren în Giarmata, teren pe care dorea să construiască o casă. A găsit firma SC E. SRL Timișoara pe internet, societatea făcându-și reclamă pentru un complex rezidențial pe care dorea să-l construiască în Giarmata. În luna ianuarie 2008 partea vătămată a discutat cu inculpatul și au convenit ca părții vătămate să-i fie construită o casă pentru suma de 55.000 euro.

În acest sens, la data de 31 ianuarie 2008 a fost semnat contractul prin care inculpatul, prin firma sa, se obliga ca până la data de 31 ianuarie 2009 să edifice casa familiei I. Prin același contract, firma administrată de inculpat s-a obligat ca până în luna mai 2008 să întocmească proiectul casei și să obțină autorizația de construcție, iar din luna iunie 2008 să înceapă lucrările de construcție, în schimb părțile vătămate I.V. și I.E. plătind un avans de 20.000 euro. Partea vătămată a continuat, menționând că în luna iunie 2008 nu a fost începută nicio lucrare, motiv pentru care s-a deplasat de mai multe ori la sediul firmei, de fiecare dată primind asigurări de la inculpat că în curând va începe construcția.

În acest context, s-a interesat la Primăria din Giarmata și a aflat că inculpatul nu a făcut niciun demers pentru obținerea autorizației de construcție, el depunând doar o cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism, cu toate că la ultima întâlnire îl asigurase că la data de 04 iulie 2008 va începe lucrarea. După acest moment partea vătămată l-a mai căutat pe inculpat de câteva ori, dar nu l-a mai găsit. De asemenea, partea vătămată I.V. a precizat că pentru a-i câștiga încrederea, inculpatul i-a prezentat mai multe schițe ale unor imobile despre care afirma că le-a construit, iar în timpul discuțiilor a păstrat tot timpul Biblia pe masă, ceea ce l-a făcut să creadă că inculpatul este un om serios.

Afirmațiile părții vătămate au fost confirmate și de soția sa, martorul I.E. Prima instanță a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 31 ianuarie 2008 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat și familia I., precum și factura și chitanța emise la data de 06 februarie 2008 care atestă că partea vătămată I.V. a plătit un avans de 67.000 RON, echivalentul a 20.000 euro la data plății. Inculpatul L.M.S. s-a apărat menționând că a fost imposibilă derularea acestui contract, întrucât toate documentele și calculatoarele firmei au fost sechestrate și ridicate de Direcția Națională Anticorupție Cluj.

Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatului nu sunt veridice, întrucât aceste evenimente au avut loc în luna august 2008. Or, potrivit contractului, firma administrată de el avea obligația de a efectua toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construcție până în luna mai 2008 (cu 3 luni înainte de ridicarea calculatoarelor), astfel încât lucrarea să poată începe în iunie 2008. Însă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, până la acel moment inculpatul nu a întreprins nimic pentru a-și onora obligațiile contractuale. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către Primăria Giarmata, toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construcție pentru casa familiei I. au fost efectuate după data de 15 august 2008, data arestării inculpatului.

Cererea pentru eliberarea autorizației a fost depusă la data de 24 septembrie 2008 de către partea vătămată personal, autorizația fiind eliberată la data de 29 septembrie 2008. Documentația tehnică pentru emiterea autorizației de construcție a fost întocmită de către arhitectul B.G., însă nu ca urmare a solicitării inculpatului, ci ca urmare a demersurilor făcute de tatăl acestuia. Sub acest aspect, partea vătămată I.V. a menționat că după ce inculpatul a fost arestat, a luat legătura cu tatăl acestuia, care i-a comunicat că nu-i poate înapoia banii, dar îl poate ajuta cu întocrnirea proiectului pentru casă și obținerea autorizației de construcție. Astfel, tatăl inculpatului a luat legătura cu fratele inculpatului, care a procedat la întocmirea planului și a demarat procedurile de emitere a autorizației de construcție cu ajutorul arhitectului B.G.

În consecință, instanța de fond a constatat că inculpatul L.M.S., în calitate de administrator al SC E. SRL, deși a încasat cu titlu de avans suma de 20.000 euro de la partea vătămată I.V. în vederea construirii unei case, nu a întreprins nimic în vederea construirii acestei case, iar dat fiind comportamentul adoptat de către inculpat anterior momentului încheierii contractului cu familia I., comportament raportat la situația celorlalte părți vătămate și care va fi evidențiat în continuare, instanța apreciază că în luna ianuarie 2008, când a încheiat contractul cu familia I., intenția inculpatului a fost de a frauda, el încasând banii cu titlul de avans deși știa că nu este în măsură să procedeze la construirea acelei case.

În ceea ce privește imobilul care ar fi trebuit construit în Timișoara, pe str. E., prima instanță a avut în vedere, de asemenea, declarațiile părților vătămate. Astfel, partea vătămată B.M. a precizat că în vara anului 2007 a aflat de oferta SC E. SRL în vara anului 2007, motiv pentru care s-a și deplasat la sediul firmei unde a discutat cu fratele inculpatului (L.F.). La acel moment, interesându-se de un apartament în imobilul de pe str. E., i s-a spus că nu se vor încasa avansuri până la momentul obținerii autorizației, însă în discuție a intervenit și inculpatul, care i-a transmis că plata unui avans îi garantează rezervarea unui apartament și că după obținerea autorizației de construcție prețurile vor crește.

Partea vătămată a continuat, arătând că în luna septembrie 2007 s-a deplasat din nou la sediul firmei, de data aceasta discutând cu o persoană care s-a prezentat ca fiind directorul tehnic și care i-a spus că până la sfârșitul anului vor primi autorizația de construcție și în ianuarie 2008 vor începe lucrările de șantier. În luna octombrie 2007 partea vătămată a văzut o nouă reclamă prin care se arăta că se acordau reduceri substanțiale, motiv pentru care s-a deplasat la sediu și a discutat din nou cu inculpatul, care i-a explicat că terenul pe care se va construi îi aparține, că o echipă de muncitori este pregătită să înceapă lucrul, că au fost făcute toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construcție și că dacă se hotărăște să cumpere în acel moment va beneficia de o reducere de preț de 20%.

În acest context, fiind convinsă de inculpat, partea vătămată a menționat că la data de 23 octombrie 2007 a semnat un antecontract, iar în ziua următoare a plătit un avans de 39.600 euro. În luna ianuarie 2008, când ar fi trebuit să înceapă lucrările, partea vătămată a sunat la sediul firmei, dar secretara i-a comunicat că abia în februarie-martie 2008 va fi obținută autorizația de construcție. În luna februarie 2008 partea vătămată a aflat că terenul nu aparține inculpatului, discutând cu familia P. care era proprietara terenului, iar în martie 2008 a constatat, din nou, că autorizația de construcție nu a fost eliberată. În acest context, potrivit declarațiilor părții vătămate, în luna iulie 2008 a notificat firma cu privire la rezilierea contractului, solicitând și restituirea avansului, după ce, în prealabil, a primit o înștiințare prin care era anunțată că termenul de finalizare a construcției a fost decalat.

La această notificare nu a primit nici un răspuns. Instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse contractul încheiat la data de 23 octombrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat și partea vătămată B.M. precum și factura și chitanța emise la data de 24 octombrie 2007 care atestă că partea vătămată B.M. a plătit un avans de 134.244 RON, echivalentul a 39.600 euro la data plății. La rândul său, partea vătămată P.E. a precizat că în toamna anului 2007 fiica sa (martorul P.H.H.) dorea să cumpere un apartament, ea găsind oferta firmei SC E. SRL pe internet. Prietenul fiicei sale, martorul T.C., s-a deplasat la sediul firmei, unde a discutat cu inculpatul, care i-a confirmat că dacă se va hotărî să cumpere un apartament în octombrie sau noiembrie 2007 va beneficia de o reducere substanțială.

În acest context, s-a deplasat, împreună cu fiica sa și cu martorul T.C., la sediul firmei, unde inculpatul le-a confirmat din nou oferta și le-a transmis că din momentul în care va începe construcția prețurile vor suferi modificări. Totodată, pentru a le câștiga încrederea, inculpatul le-a prezentat un certificat de urbanism și un extras CF și le-a menționat că până în luna decembrie 2007 va obține autorizația de construcție. Partea vătămată s-a lăsat convinsă în fața acestor argumente și a încheiat un antecontract pe numele ei, fiica sa locuind în Belgia. Partea vătămată a arătat că în momentul încheierii antecontractului a plătit un avans de 10.500 euro. În final partea vătămată a menționat că începând din luna februarie 2008 a sunat lunar la sediul firmei pentru a se interesa de stadiul lucrărilor, dar de fiecare dată primea același răspuns în sensul că se fac demersuri pentru obținerea autorizației de construcție.

Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 06 noiembrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat, și partea vătămată P.E., precum și factura și chitanța emise la data de 06 noiembrie 2007 care atestă că partea vătămată P.E. a plătit un avans de 35.200 RON, echivalentul a 10.500 euro la data plății. Afirmațiile părții vătămate au fost confirmate și de fiica sa, martorul P.H.H., și de soțul acesteia, martorul T.C., aceștia relatând organelor judiciare aceleași aspecte. Totodată, s-a mai reținut că, părțile vătămate P.L.

și P.S.D., în cuprinsul plângerii adresate organelor de urmărire penală, au precizat că la data de 26 iulie 2007 au încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL Timișoara, un antecontract având ca obiect vânzarea unui apartament într-un imobil ce urma să fie construit în Timișoara, pe str. E. Termenul de finalizare al lucrării a fost stabilit pentru data de 15 septembrie 2008, iar prețul a fost negociat la valoarea de 60.000 euro. Părțile vătămate au arătat că, în momentul în care au discutat cu inculpatul, acesta le-a prezentat planurile imobilului despre care afirma că dorește să-l construiască, oferindu-le și toate asigurările cu privire la finalizarea lucrărilor și obținerea tuturor avizelor și autorizațiilor necesare.

În acest context, părțile vătămate au fost încredințate de buna credință a inculpatului și de onestitatea sa, motiv pentru care au semnat antecontractul și au plătit un avans de 9.000 euro. Ulterior, constatând că pe terenul situat pe str. E. nu se realizează nicio construcție, părțile vătămate au încercat să ia legătura cu reprezentanții firmei, lucru care nu a fost posibil, motiv pentru care la data de 21 iulie 2008 au notificat firma în legătură cu intenția lor de a rezilia contractul, solicitând și restituirea banilor, lucru care nu s-a întâmplat. De asemenea, prima instanță a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 26 iulie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat și părțile vătămate P.L.

și P.S.D., precum și factura și chitanța emise la data de 26 iulie 2007 care atestă că părțile vătămate au plătit un avans de 28.080 RON, echivalentul a 9.000 euro la data plății. Afirmațiile părților vătămate au fost confirmate și de martorul N.V., persoana care a fost împuternicită de părțile vătămate să procedeze la efectuarea formalităților pentru recuperarea banilor, în condițiile în care cele două părți vătămate locuiesc în Singapore, acesta relatând organelor judiciare aceleași aspecte. Partea vătămată S.G. a învederat organelor judiciare că în toamna anului 2007 căuta un apartament la Timișoara întrucât fiul său era student. A aflat de oferta firmei E. de pe internet, motiv pentru care a sunat la sediul firmei și a discutat cu o secretară care i-a oferit mai multe detalii și i-a fixat o întâlnire cu inculpatul.

La data de 05 noiembrie 2007 partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul la sediul societății, ocazie cu care L.M.S. i-a comunicat faptul că toate documentele necesare obținerii autorizației de construcție sunt depuse la primărie și că în 2 luni vor fi demarate lucrările de construcție. Partea vătămată a adăugat că într-un final a fost convins de seriozitatea inculpatului în momentul în care i-a povestit de împrejurarea că tocmai achiziționase o macara pentru ridicarea unui bloc la Cluj. Partea vătămată a continuat menționând că a încheiat contractul și a plătit un avans de 10.500 euro, așteptând să fie demarate lucrările. În luna martie 2008, observând că nu se întâmplă nimic, partea vătămată a cerut mai multe informații de la sediul firmei, dar nu i-a răspuns nimeni solicitărilor formulate, pentru ca ulterior, în luna iunie 2008 să primească o înștiințare prin care era anunțat că lucrările au fost întârziate.

În acest context, partea vătămată S.G. a sunat la sediul firmei, dar nu a mai răspuns nimeni la telefon, astfel că a contactat Primăria Timișoara și a aflat că nu a fost emisă nicio autorizație de construcție pentru imobilul de pe strada E., nefiind depus nici planul urbanistic de detaliu (PUD) pentru acest imobil. Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 05 noiembrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat, și partea vătămată S.G., precum și factura și chitanța emise la data de 05 noiembrie 2007 care atestă că partea vătămată a plătit un avans de 35.500 RON, echivalentul a 10.500 euro la data plății. Instanța de fond a avut în vedere și declarațiile părții vătămate E.P., care a relatat că în cursul anului 2007 locuia la Bistrița, dar dorea să se mute la Timișoara unde se căsătorise fiica sa.

Împreună cu fiica sa, N.L., au găsit oferta E. în ziarul P. Atunci fiica sa s-a deplasat la sediul firmei unde a discutat cu inculpatul, care a asigurat-o că întreaga documentație tehnică era depusă la primărie și că lucrările de construcție vor începe cel târziu în luna ianuarie 2008. Totodată, pentru a o convinge pe N.L. să semneze un antecontract, inculpatul i-a transmis acesteia că mai este disponibil un singur apartament cu o cameră și că dacă va achita un avans de 90% din preț va beneficia de o reducere de 20%. N.L. a discutat cu mama sa, E.P., și împreună au revenit la sediul firmei unde au discutat din nou, dar de data aceasta cu numitul C.R. Acesta l-a sunat pe inculpat, care le-a transmis că apartamentul este promis unui alt cumpărător, dar dacă se va prezenta cu banii a doua zi vor avea prioritate pentru acest apartament.

În acest context, partea vătămată E.P. a fost convinsă de validitatea ofertei, astfel că la data de 26 noiembrie 2007 a semnat un antecontract, plătind și un avans de 28.800 euro. Ulterior, în luna ianuarie 2008 părții vătămate i s-a comunicat că lucrările au fost amânate pentru luna martie 2008 datorită condițiilor meteo, însă în martie 2008 i s-a comunicat faptul că nu au fost obținute toate avizele, pentru ca în final să nu se mai construiască riirnic. Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 28 noiembrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat și partea vătămată E.P., precum și factura și chitanța emise la data de 28 noiembrie 2007 care atestă că partea vătămată a plătit un avans de 102.240 RON, echivalentul a 28.800 euro la data plății.

Afirmațiile părții vătămate au fost confirmate și de martora N.L., fiica sa, persoană care de altfel a și formulat plângerea prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului și care a și fost indicată ca parte în contract, aceasta relatând organelor judiciare aceleași aspecte și menționând că în realitate parte vătămată este mama sa - E.P. întrucât banii plătiți inculpatului îi aparțineau acesteia. La dosarul cauzei se regăsește și plângerea formulată de partea vătămată V.M., care a precizat că la data de 29 octombrie 2007 a încheiat cu inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. SRL, un antecontract având ca obiect construirea unui apartament pe str. E. din Timișoara.

Inculpatul s-a obligat să finalizeze construcția până în luna octombrie 2008, prețul fiind stabilit pentru suma de 35.000 euro. Partea vătămată a achitat un avans de 10.500 euro, dar firma administrată de inculpat nu a efectuat nicio lucrare. Tribunalul a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 29 octombrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat, și partea vătămată V.M., precum și factura și chitanța emise la data de 15 noiembrie 2007 care atestă că partea vătămată a plătit un avans de 35.700 RON, echivalentul a 10.500 euro la data plății. Situația este identică și în ceea ce privește partea vătămată C.Ș. Acesta a aflat de oferta E. din ziarul P., motiv pentru care s-a deplasat la sediul firmei, unde a discutat cu inculpatul, care i-a povestit că este arhitect, că a construit alte imobile - în Timișoara și că pe str. E. va construi un bloc cu 4 etaje și mansardă.

Partea vătămată a precizat că a discutat și cu proprietarii terenului, respectiv cu familia P., astfel că a fost convins de realitatea ofertei inculpatului. La data de 06 noiembrie 2007 partea vătămată C.Ș. a semnat antecontractul, plătind un avans de 10.000 euro. Cu această ocazie, inculpatul l-a asigurat că lucrările de construcție vor începe în decembrie 2007 sau ianuarie 2008, fiind depuse toate actele în vederea obținerii autorizației de construcție. Văzând că nu se construiește nimic pe str. E. din Timișoara, partea vătămată s-a deplasat în mai multe rânduri la sediul E., unde a discutat atât cu inculpatul, cât și cu o secretară, care i-au transmis că nu au fost obținute actele de la primărie.

Ulterior, deși a solicitat să-i fie restituiți banii, partea vătămată a fost informată că trebuie să formuleze o cerere de restituire, că va fi penalizat pentru rezilierea contractului, fără a i se spune în concret când îi vor fi dați banii înapoi. Instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse și contractul încheiat la data de 06 noiembrie 2007 între SC E. SRL, reprezentată de inculpat și partea vătămată C.Ș., precum și factura și chitanța emise la data de 06 noiembrie 2007 care atestă că partea vătămată a plătit un avans de 33.500 RON, echivalentul a 10.000 euro la data plății. În ceea ce privește partea vătămată V.I.C., acesta a precizat că la începutul anului 2008 era în căutarea unui apartament și a găsit oferta SC E. SRL în ziarul P., această firmă facându-și reclamă pentru apartamente pe care dorea să le vândă pe str. E. din Timișoara.

A discutat la telefon cu secretara și aceasta i-a stabilit o întâlnire cu inculpatul. Cu această ocazie, inculpatul i-a prezentat mai multe avize de la diferite instituții și i-a comunicat faptul că urmează să primească și autorizația de construcție întrucât toată documentația este depusă la Primăria Timișoara. În acest context partea vătămată a fost convinsă să încheie un antecontract, pe care l-a semnat la data de 28 februarie 2008. Potrivit contractului, termenul de finalizare a construcției apartamentului a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2009, iar prețul apartamentului a fost stabilit pentru suma de 43.000 euro. În momentul încheierii antecontractului partea vătămată a plătit un avans de