ÎCCJ, Decizia nr. 13/2014
ÎCCJ, Decizia nr. 13/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Examinând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul
de 5 Judecători, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 1568 din 27 noiembrie
2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul
nr. 10330/1/2010, în majoritate, a fost respinsă,
ca inadmisibilă, cererea
de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de inculpatul C.T.A.
În baza art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248
1
C. pen., a fost
condamnat inculpatul T.D.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară
prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă
calificată.
În baza art. 10 lit.
a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire
cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor
aparținând operatorilor economici la care statul este acționar.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare
și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a,
lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor
prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248
1
C. pen., a fost
condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)
C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice
în formă calificată.
În baza art. 10 lit.
a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire
cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor
aparținând operatorilor economici la care statul este acționar.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 10 lit.
a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul L.E., la pedeapsa de 5 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire
cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor
aparținând operatorilor economici la care statul este acționar.
În baza art. 71 C.
pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor
prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 290 C.
pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 10
lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul F.I., la pedeapsa de 1
an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată.
În baza art. 71 C.
pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor
prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 81 C.
pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare
pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit în condițiile prevăzute de
art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C.
proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.
pen. privind revocarea beneficiului suspendării, dacă în cursul termenului de încercare
cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii
a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 334 C.
proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul
N.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 248 - art. 248
1
C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu
prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen.
În baza art. 249
alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.Z., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În baza art. 71 C.
pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor
prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui
termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 86
2
C. pen.
În baza art. 86
3
C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie
să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, trimestrial,
la judecătorul desemnat cu supravegherea lui de la Tribunalul Cluj;
- să anunțe, în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 C.
proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă
cel condamnat nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere stabilite
de instanță.
În baza art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.T.A.
pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în
formă calificată prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 248 -248
1
C. pen.
În baza art. 348 raportat
la art. 14 alin. (1) și (3) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă
formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F., respectiv
Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și dispunându-se restabilirea
situației anterioare prin aducerea imobilului situat în municipiului București,
C.V. nr. 133-135, sector 1 în proprietatea publică a statului, cu drept de administrare
asupra acestuia în favoarea Companiei Naționale Poșta Română.
S-a dispus anularea parțială
a actului constitutiv al SC I.D. SA - pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv - autentificat
prin încheierea de autentificare din 26 iulie 2005.
S-a dispus anularea raportului
de evaluare întocmit la data de 21 iulie 2005 de către SC T. SRL București.
În baza art. 191 C.
proc. pen., au fost obligați inculpații T.D.M., L.E., M.A., N.Z. și F.I. la plata
sumei de câte 3.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
câte 150 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial pentru
apărătorul desemnat din oficiu inculpatului C.T.A., în sumă de 150 RON, a fost plătit
din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - din 14 decembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare
de libertate a inculpaților:
-
T.D.M., pentru săvârșirea
infracțiunilor de:
- abuz în serviciu cu
consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 248 și art. 248
1
C. pen.;
- stabilirea cu intenție
a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând
operatorilor economici la care statul este acționar, prevăzută de art. 10 lit.
a) din Legea nr. 78/2000.
- M.A., pentru săvârșirea
infracțiunilor de:
- abuz în serviciu cu
consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 248 și art. 248
1
C. pen.;
- stabilirea cu intenție
a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând
operatorilor economici la care statul este acționar, prevăzută de art. 10 lit.
a) din Legea nr. 78/2000.
- L.E., pentru săvârșirea
infracțiunii de stabilire cu intenție, a unei valori diminuate, față de salvarea
comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este
acționar, prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
- F.I., pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu
o faptă de corupție, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din
Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
- N.Z., pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de
art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248
1
C. pen.
- C.T.A., pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de
art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248
1
C. pen.
II. Analizând probele
administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, Înalta
Curte, secția penală, a reținut următoarea stare de fapt:
Prin H.G. nr. 371 din
3 iulie 1998 a fost înființată Compania Națională „Poșta Română” SA prin reorganizarea
Regiei Autonome „Poșta Română” SA, care a fost desființată.
Potrivit dispozițiilor
art. 3 din actul normativ enunțat, la data înființării, „Poșta Română” era proprietara
tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome „Poșta Română”, cu excepția
celor dobândite cu alt titlu.
Prin H.G. nr. 550 din
10 iulie 1996, imobilul proprietatea publică a statului, situat în Municipiul București,
C.V. nr. 133-135, a fost transmis din administrarea Consiliului General al Municipiul
București în Administrarea Regiei Autonome „Poșta Română”.
Prin Hotărârile Acționariatului
unic din 14 septembrie 2001, respectiv, din 12 martie 2004, conducerea executivă
a Companiei Naționale „Poșta Română” SA a fost împuternicită să valorifice imobilul
în condițiile cele mai avantajoase pentru companie.
Au fost demarate procedurile
privind licitația publică, însă, în urma analizării ofertelor, comisia de licitație
prin Hotărârea nr. 102/964 din 30 noiembrie 2004, a decis anularea acesteia, ofertele
depuse nefiind satisfăcătoare pentru scopul urmărit și anume, crearea unui parteneriat
pentru valorificarea imobilului din C.V. nr. 133-135.
În cursul anului 2005,
reprezentanții Companiei Naționale „Poșta Română” SA, - inculpatul T.D.M. deținea
funcția de director general al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, respectiv
președinte al Consiliului de Administrație; inculpatul M.A. exercita funcția de
Director Executiv de Dezvoltare Strategică, iar inculpatul L.E. deținea funcția
de Director Economic Executiv, - au hotărât reluarea acțiunilor privind valorificarea
imobilului situat în Municipiul București, C.V. nr. 133-135, determinat de starea
avansată de degradare a construcției.
Inculpatul T.D.M., în
calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație al Companiei
Naționale „Poșta Română” SA, prin decizia nr. 67 din 1 aprilie 2005, a dispus declanșarea
procedurii de licitație publică deschisă cu preselecție internațională de oferte,
în vederea valorificării, în cele mai eficiente condiții, a imobilului situat în
C.V. nr. 133-135.
Prin aceeași hotărâre,
s-a stabilit componența comisiei de licitație, după cum urmează: inculpatul L.E.
- președinte; inculpatul M.A. - membru; M.C. și M.H. - membrii; S.A. - secretar.
Data de 18 aprilie
2005 a fost stabilită ca fiind data limită de depunere a ofertelor pentru prima
etapă a procedurii de licitație publică deschisă cu preselecție internațională de
oferte, iar conform procesului-verbal din 19 aprilie 2005, întocmit de comisia de
licitație, cu ocazia deschiderii ofertelor, s-a constatat că au fost depuse 5 oferte
ale următoarelor societăți: SC C. SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA, SC T.C.
SA și SC S.P. SRL.
Anterior datei limită
de depunere a ofertelor, SC S.P. SRL, prin reprezentanții săi - Societatea Civilă
de Avocați „D.A.” - au formulat un memoriu adresat și înregistrat la Ministerul
Finanțelor Publice din 15 aprilie 2005 și la Secretariatul General al Guvernului
din 15 aprilie 2005, prin care se aducea la cunoștință faptul că licitația organizată
de Compania Națională „Poșta Română” SA, având ca obiect înființarea unui parteneriat
în vederea valorificării în cele mai eficiente condiții a imobilului situat în C.V.
nr. 133-135, este ilegală.
În cuprinsul acestui memoriu,
se arăta că imobilul ce constituie obiectul licitației este un bun proprietate publică
a statului și, ca atare, C.N.P.R. SA nu poate să aporteze dreptul de proprietate
asupra terenului, astfel cum rezultă din caietul de sarcini.
În susținerea memoriului,
S.P. SA a invocat H.G. nr. 550/1996 și H.G. nr. 1034/2001, care fac referire la
acest imobil ca fiind bun proprietate publică a statului, dar și H.G. nr. 740/2000,
prin care o parte din suprafața inițială a terenului în discuție, respectiv 4700
m.p., a fost atribuită Ministerului Culturii și dată în administrarea Uniunii Scriitorilor,
ca bun proprietate publică a Statului Român, iar terenul în suprafață de 8.218 m.p.
are același regim juridic.
Demersurile efectuate
de SC S.P. SA au fost aduse și la cunoștința membrilor comisiei de licitație, cerându-li-se
suspendarea procedurii de licitație.
Urmare acestei informări,
și reprezentanții SC R.C.V. SA - care depusese oferta de a participa la licitație
- au fost de acord cu punctul de vedere exprimat de S.P. SA, context în care s-au
retras de la licitație, manifestarea de voință fiind consemnată în hotărârea comisiei
de licitație din 22 aprilie 2004.
După deschiderea ofertelor,
comisia de licitație a constatat că documentația depusă de SC S.P. SA nu conținea
dovada depunerii scrisorii de garanție, astfel că această societate nu a mai intrat
în faza următoare, fiind descalificată.
Prin urmare, au fost calificate
pentru etapa a II-a a licitației ofertele depuse de SC C. SA, SC P. SA în consorțiu
cu SC C.N. SA și SC T.C.
La data de 22 aprilie
2005, a fost înregistrată la Compania Națională „Poșta Română” SA, sub nr. 1284/299951,
contestația formulată de SC S.P. SA împotriva licitației, context în care reprezentanții
Companiei Naționale „Poșta Română” SA au solicitat un punct de vedere cu privire
la natura juridică a imobilului, Societății Civile de Avocați „B.A.”.
La data de 25 aprilie
2005, Societatea Civilă de Avocați „B.A.” le-a adus la cunoștință inculpaților M.A.,
L.E. și a celorlalți membri, punctul de vedere relativ la natura juridică a imobilului,
atrăgându-li-se atenția că imobilul se află în proprietatea publică a statului,
făcându-se referire la H.G. nr. 1034 din 18 octombrie 2001, fiind dat în administrare
Companiei Naționale „Poșta Română” SA, existând astfel riscul formulării unei acțiuni
de constatare a nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra imobilului.
S-a recomandat promovarea
unei hotărâri de guvern pentru clarificarea expresă a naturii juridice a imobilului.
Atât demersurile efectuate
de SC S.P. SA, cât și punctul de vedere exprimat de Societatea Civilă de Avocați
„B.A.”, au fost cunoscute de toți membrii comisiei, dar și de inculpatul T.D.M.,
care, la data de 26 mai 2005, a respins contestația formulată de SC S.P. SA.
Respingerea contestației
a fost fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică
și regimul juridic al acesteia, întrucât această lege a intrat în vigoare la 01
noiembrie 1998, deci ulterior momentului în care imobilul a intrat în proprietatea
privată a Companiei Naționale „Poșta Română” SA.
Contestația formulată
de SC S.P. SA a fost depusă și la Secretariatul General al Guvernului, dar și la
Autoritatea Națională de Control, concluziile exprimate fiind în sensul că, în lipsa
unei hotărâri de guvern care să prevadă, în mod expres, trecerea terenului din domeniul
public al statului în domeniul privat al statului, imobilul din C.V. nr. 133-135
face parte din proprietatea publică a statului, cu drept de administrare, în favoarea
C.N.P.R. SA.
Deși inculpații T.D.M.
și M.A., factori de decizie în cadrul Companiei Naționale „Poșta Română” SA, aveau
cunoștință de situația juridică incertă a imobilului ce a constituit obiectul licitației,
aceștia au dispus continuarea procedurii, astfel că în luna mai 2005, s-a trecut
la elaborarea caietului de sarcini pentru organizarea celei de-a doua etape a licitației
deschise cu preselecție de ofertă privind înființarea unui parteneriat în vederea
valorificării imobilului din C.V. nr. 133-135, termenul limită pentru depunerea
ofertelor fiind 23 iunie 2005.
Conform adresei din
03 iunie 2005, reprezentanții Companiei Naționale „Poșta Română” SA au adus la cunoștință
societăților comerciale acceptate pentru a doua fază a licitației - SC C. SA, SC
P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA și SC T.C. SRL - că pot achiziționa caietul de
sarcini.
Ulterior acestei date,
respectiv la 14 iunie 2005, SC S.P. SRL a formulat o acțiune în contencios administrativ,
prin care s-a solicitat anularea licitației, cauza formând obiectul Dosarului
nr. 4148/CA/2005 al Tribunalului București, declinată la Curtea de Apel București,
care a pronunțat încheierea din 28 iunie 2006, prin care s-a luat act de renunțarea
reclamantei SC S.P. SRL la dreptul pretins.
Această hotărâre a fost
determinată de tranzacția extrajudiciară încheiată între Compania Națională „Poșta
Română” SA, reprezentată de inculpatul D.M.T., SC I.D. SA, reprezentată de T.C.
și SC Q.I. SRL, reprezentată de M.E., această din urmă societate fiind interesată
de stingerea oricăror litigii privind dreptul de proprietate asupra terenului în
discuție.
Dat fiind faptul că, în
această cauză, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației avea calitatea
de pârât, alături de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, inculpatul N.Z., care
deținea funcția de ministru la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației,
prin adresa din 22 iunie 2005, a solicitat directorului general al Companiei Naționale
„Poșta Română” SA, inculpatul T.D.M., suspendarea licitației până la soluționarea,
de către instanța de judecată, a acțiunii formulate de SC S.P. SRL.
Inculpatul T.D.M., deși
a luat cunoștință de solicitarea expresă a ministrului N.Z., a comunicat faptul
că licitația nu va fi suspendată, deoarece Regulamentul de organizare și desfășurare
a achizițiilor de bunuri și servicii nr. 100/324 din 25 februarie 2001 nu prevede
posibilitatea suspendării procedurii de licitație în situația formulării unei acțiuni
în justiție.
În aceste condiții, la
data de 23 iunie 2005, comisia de licitații s-a întrunit pentru desemnarea ofertei
câștigătoare în cadrul celei de-a doua etape a licitației, iar prin Hotărârea
nr. 101/3712 din 28 iunie 2005 s-a stabilit ca fiind câștigătoare oferta depusă
de Consorțiul P. SA – C.N. SA, acumulând un punctaj de 95 de puncte.
Din analiza ofertei depuse
de Consorțiul P. SA – C.N. SA, a rezultat că forma de asociere era aceea a unei
societăți comerciale pe acțiuni; termenul de execuție era 20 de luni de la obținerea
autorizațiilor, iar la facilități s-a arătat că s-au asigurat, în totalitate sursele
de finanțare, managementul proiectului, experiența societății în domeniul proiectării,
iar cota parte de participare la rezultatele societății nou înființate, echivalentul
cotei aduse ca aport social la capitalul societății luată în calcul de către consorțiu,
urma să fie divizat astfel:
- 67,4658%, echivalentul
a 9.800.000 euro numerar, SC P. SA,
- 149,7%, echivalentul
a 1.0253 euro numerar SC C.N. SA,
- 31,5089%, echivalentul
a 4.600.000 euro reprezentând aport în natură, respectiv teren proprietatea Companiei
Naționale „Poșta Română” SA;
- 3 administratori - având
câte o acțiune în valoare de 100 euro, reprezentând 0,0007 acțiuni.
După declararea consorțiului
P. SA – C.N. SA ca și câștigător al licitației, la data de 13 iulie 2005 a fost
încheiată Convenția înregistrată la Compania Națională Poșta Română SA sub nr. 101/4065/2005,
între C.N.P.R. SA, reprezentată de inculpații T.D.M., L.E. și M.A., SC P. SA și
SC C.N. SA, reprezentată de T.C.
Convenția a avut ca obiect
efectuarea, de către părți, a tuturor actelor de procedură necesare constituirii
și majorării capitalului social al unei societăți pe acțiuni, având ca acționari
Compania Națională Poșta Română SA, Consorțiul P.-C.N. și două persoane dintre membrii
Consiliului de Administrație ai societății nou constituite.
Potrivit convenției, denumirea
societății comerciale nou înființată era SC I.D. SA, aportul Companiei Naționale
Poșta Română SA constând în imobilul situat în C.V. nr. 133-135 București, transferat
din proprietatea Companiei Naționale Poșta Română SA în proprietate SC I.D. SA,
iar consorțiul urma să contribuie la capitalul social al acesteia cu aport în numerar,
reprezentând echivalentul în RON a sumei de 10.000 euro.
Scopul constituirii SC
I.D. SA era, astfel cum rezultă din convenție, demolarea de către societate a clădirilor
existente pe terenul din C.V. nr. 133-135 și edificarea unui imobil cu funcțiuni
multiple.
Prin decizia nr. 67
din 01 aprilie 2005, dată de inculpatul T.D.M. - în calitate de director general
al Compania Națională Poșta Română SA - s-a dispus, alături de declanșarea procedurii
de licitație pentru valorificarea imobilului din C.V. nr. 133-135, și declanșarea
procedurii de achiziție a serviciilor de evaluare a imobilului, iar prin decizia
nr. 93 din 26 aprilie 2005 a fost numită Comisia de achiziție a ofertelor în vederea
achiziționării serviciilor de evaluare a imobilelor din C.V. nr. 133-135 și imobilul
din str. M.M. nr. 10.
Prin adresele din 5
mai 2005, emise de Direcția Economică a Compania Națională „Poșta Română” SA, semnate
de inculpatul L.E., au fost invitate să depună oferte pentru serviciile de evaluare
în vederea stabilirii prețului de piață a imobilelor situate în C.V. nr. 133 -135,
respectiv M.M. nr. 10, următoarele societăți comerciale: SC T.C. SRL, SC E. SRL,
SC C.C. SA, SC W.C. SRL și SC V.F.B.C. SRL.
Au fost examinate de comisie
ofertele depuse de SC T.C. SRL, SC E. SRL și SC V.F.B.C. SRL, constatându-se ca
fiind înregistrate doar ofertele SC T.C. SRL, respectiv SC E. SRL, aceasta din urmă
fiind transmisă prin fax.
Din înscrisurile existente
în dosarul cauzei, a rezultat că oferta SC V.F.B.C. SRL nu avea număr de înregistrare
la Compania Națională „Poșta Română” SA și nici nu s-a putut stabili modalitatea
în care această ofertă a ajuns spre a fi examinată de comisia de analiză coordonată
de inculpatul L.E.
Ulterior, prin Hotărârea
nr. 102/419 din 16 mai 2005, comisia de analiză a ofertelor a stabilit ca fiind
câștigătoare oferta depusă de SC V.F.B.C. SRL, care a oferit prețul cel mai mic,
de 1.700 euro fără TVA, în condițiile în care această societate nu avea la nivelul
anului 2005 evaluatori specialiști în evaluarea imobilelor, acreditați de ANEVAR
sau de Ministerul Justiției.
În aceste împrejurări,
neavând evaluatori specializați, SC V.C. SRL a subcontractat contractul de evaluare
a imobilului către SC T. SRL pentru suma de 6.439,27 RON, societate care și-a manifestat
intenția de a participa, în nume propriu la licitație, oferta fiind depusă și adresată
inculpatului L.E., președintele comisiei de licitație.
Din înscrisurile existente,
a rezultat că oferta SC T. SA de a participa la licitație era de 5.405,4 RON + TVA,
oferta fiind sub prețul oferit de societatea câștigătoare SC V.C. SRL, dar aceasta
nu a fost adusă la cunoștința membrilor comisiei de licitație.
Raportul de evaluare pentru
imobilul din C.V. nr. 133-135 a fost întocmit de expertul T.A., expert judiciar
în cadrul SC T. SRL, iar la data de 26 mai 2005 a fost depus la Compania Națională
„Poșta Română” SA.
Din analiza raportului
de evaluare, a rezultat că valoarea de circulație a terenului a fost stabilită la
4.752.113 euro, respective 578,3 euro/mp, metoda folosită de expert fiind metoda
comparației prin bonitate, terenul fiind evaluat astfel cum rezultă din raport,
liber de construcții.
Toată documentația care
a stat la baza întocmirii raportului de expertiză - documentația topografică pentru
obținerea numărului cadastral, planuri de situație la scară, planuri urbanistice
zonale, expertiza tehnică efectuată de SC P. SA, raport de evaluare imobiliară al
S.S.H.R. SRL - a fost pusă la dispoziția expertului T.A., de către inculpatul F.I.
Expertul T.A. nu a cunoscut
scopul întocmirii raportului de evaluare, împrejurarea că imobilul urma să fie adus
ca aport în natură la înființarea unei noi societăți comerciale, nici că acesta
a constituit obiectul unei licitații organizate de C.N.P.R. SA și nici că SC P.
SA avea interes în evaluarea terenului.
Raportul de evaluare întocmit
de expertul T.A. a avut în vedere, pe baza documentației prezentate, doar evaluarea
terenului nu și a construcției, reținându-se sub acest aspect, anexa alăturată raportului,
semnată și neștampilată, intitulată „Stabilirea prețului de demolare” conform căreia,
costul de demolare a clădirilor construite pe teren este de 2.255.000 euro. Această
notă a fost luată în calcul de expert în momentul stabilirii valorii de circulație
a imobilului situat în C.V. nr. 133-135.
De asemenea, în raportul
de evaluare s-a inserat, la final, că „prețul liber practicat în zonă este cuprins
între 600-1200 euro/mp”.
Ulterior, la data de 21
iulie 2001 a fost întocmit de către SC T. SRL, la cererea SC I.D. SA, un nou raport
de evaluare.
Comparându-se raportul
de expertiză întocmit de expertul T.A. la data de 26 mai 2005 cu raportul de evaluare
din 21 iulie 2005, Înalta Curte, secția penală, a reținut următoarele modificări:
- a fost schimbat scopul
evaluării, astfel că în raportul întocmit la 21 iulie 2005, scopul era acela al
evaluării imobilului în vederea estimării valorii de aport la capitalul social al
SC I.D. SA, aspect ce nu a fost adus la cunoștința expertului T.
- la cap. 2.4. „Sursa
de informare” s-a omis faptul că expertiza tehnică a fost întocmită de către SC
P. SA.
- a fost înlăturată mențiunea
din raportul de expertiză întocmit de expertul T.A., potrivit cu care prețul liber
practicat în zonă este de 600-1200 euro/mp.
- a fost reactualizat
cursul leu/euro pentru data de 21 iulie 2005, stabilindu-se o valoare de 598,1 euro/mp
și o valoare totală a terenului de 4.915.186 euro.
Toate aceste modificări
au fost efectuate de inculpatul F.I., fără știința martorului T.A., care a aplicat,
totodată, ștampila de expert tehnic, ce aparținea expertului T.A., semnând, în numele
acestuia, raportul de evaluare.
Activitatea ilicită a
inculpatului L.E., evidențiată anterior, documentația selectivă prezentată expertului
T.A. a condus la subevaluarea terenului situat în C.V. nr. 133-135, aport în natură
la înființarea SC I.D. SA.
În cursul urmăririi penale,
la solicitarea inculpaților T.D.M., L.E. și M.A. s-a dispus efectuarea unei expertize
tehnice imobiliare de evaluare a imobilului situat în București, C.V. 133-135, expertiză
ce nu a fost contestată de inculpați, care a avut următoarele obiective:
- analiza rapoartelor
de evaluare efectuate de SC T. SRL în 26 mai 2005, respectiv 21 iulie 2005, pentru
a se stabili dacă parametrii utilizați de evaluator au fost aplicați corespunzător;
- stabilirea valorii de
piață a terenului identificat prin numărul cadastral AA, în suprafață de 8.218,18
m.p., situat în București, C.V. nr. 133-135, sector 1, la data de 26 mai 2005 respectiv
21 iulie 2005.
În raportul de expertiză
din anul 2009 întocmit de către expertul judiciar, în evaluări imobiliare, P.M.,
au fost analizați indicatorii folosiți în cele două rapoarte de evaluare întocmite
de SC T. SRL prin utilizarea metodei comparației prin bonitare, arătându-se că raportul
de evaluare întocmit la data de 26 mai 2005, a stabilit ca preț/m.p. teren suma
de 578,3 euro/m.p., dar prețul corect, raportat la indicatorii folosiți, era de
594,95 euro/m.p., diferența rezultând din erorile de calcul ale expertului T.A.
Se arată că, utilizând aceeași metodă, se obține un preț de 617 euro/m.p.
Diferența între valoarea
obținută de expertul P.M. și SC T. SRL a rezultat din faptul că expertul T.A. a
omis să aplice valoarea factorului C
a
- aplicând un coeficient pentru
utilizare teren U=2 în locul coeficientului maxim de 3, pentru spații comerciale
și sedii administrative, deoarece nu i s-a adus la cunoștință care este destinația
clădirii ce urma a fi construită pe terenul în discuție.
De asemenea, s-a reținut
că raportul de evaluare din 21 iulie 2005 - întocmit de inculpatul F.I. a stabilit
ca preț/m.p. teren suma de 598,1 euro/m.p., dar prețul corect raportat la indicatorii
folosiți era de 604,46 euro/m.p., diferența rezultând din erorile de calcul ale
inculpatului F. Expertul P.M., utilizând aceeași metodă a obținut o valoare de 657,27
euro/m.p.
Diferența de valoare a
rezultat din aceea că inculpatul F.I. a omis să aplice valoarea factorului C și
nici nu a cunoscut modificarea regimului de înălțime construibil în zonă, conform
avizului spre preschimbare dat de Comisia Teritorială de Urbanism și Amenajarea
Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului București, în vederea modificării
PUZ-ului pentru C.V. nr. 131-135, respectiv destinația dată imobilului, aceea de
spațiu comercial și sedii administrative, coeficientul pentru indicativ Utilizare
teren, fiind 3, iar coeficientul utilizat de SC T. SRL, a fost 2.
Metoda comparației prin
bonitare a fost reglementată prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului
București nr. 79/92.421/92, 191, 93, 827, 94 și 218/1997, modul de aplicare al acesteia
fiind elaborat de Corpul Experților Tehnici din România.
Dar, întrucât la nivelul
anului 2005 valoarea terenurilor de pe raza Municipiului București nu mai corespundea
realității, evoluția prețurilor practicate pe piața imobiliară lăsând în urmă prețurile
orientative, acestea au fost modificate prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului
București nr. 207 din 29 septembrie 2005 - care a modificat valoarea parametrilor
în zonă de la 1043,8 RON/m.p. la 420 RON m.p., aprox.12 euro/m.p. constatându-se
astfel o diferență între cei doi parametri utilizați în cadrul formulei de calcul
prin metoda comparației prin bonitare de 10 ori mai mare.
Tocmai de aceea, se impunea
ca, la evaluarea terenului de către SC T. SRL, să fie utilizată și o altă metodă
care ar fi fost în beneficiul CNPR SA prin stabilirea corectă a valorii de piață
a imobilului.
Folosind metoda comparației
directe, expertul a stabilit o valoare de 605 euro/m.p. pentru intervalul 27
mai 2005 - 21 iulie 2005, iar prin utilizarea metodei extracției, valoarea de piață
a imobilului situat în C.V. 133-135 pentru perioada 26 mai 2005 - 21 iulie 2005
a fost stabilită la 1.049 euro/m.p., iar valoarea totală a terenului a fost estimată
de 8.619.787 euro.
Metoda extracției este
o metodă prin care valoarea terenului este extrasă din prețul de vânzare a unei
proprietăți, prin scăderea valorii construcțiilor, care este estimată prin costuri
și uzură.
Expertul a utilizat această
metodă deoarece a analizat valoarea de piață a imobilului (teren și clădire) prin
metoda capitalizării veniturilor, ținând cont de destinația principală a clădirilor
ce urmau a fi construite pe teren.
Expertul a reținut că
proprietățile imobiliare care generează venituri se achiziționează ca investiții,
iar din punct de vedere al investitorului capacitatea de a produce profit este un
element esențial care influențează valoarea proprietății. O premisă de bază a abordării
investiționale este relația direct proporțională între capacitatea de generare a
venitului și valoarea unei proprietăți.
În condițiile în care
imobilul din C.V. nr. 133-135 urma să fie adus, ca aport, la capitalul social al
SC I.D. SA, în care Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA și SC C.N. SA
dețineau calitatea de acționari, Înalta Curte, secția penală, a reținut că se impunea
utilizarea metodei care să reflecte valoarea reală a terenului respectiv metodei
extracției (1.049 euro /m.p., respectiv 8.619.787 euro/m.p.).
De altfel, a reținut instanța
de fond, valoarea rezultantă prin utilizarea acestei metode se încadrează în limitele
stabilite de expertul T.A. indicate la finalul raportului unde a arătat că „prețul
liber practica în zonă era cuprins între 600-1200 euro/m.p.”, mențiune înlăturată
de inculpatul F.I., în raportul din 21 iulie 2005.
De asemenea, valoarea
obținută prin metoda extracției, respectiv 1.049 euro/m.p., a fost confirmată și
în lucrarea Prețuri -Terenuri - iunie 2005, publicată în Buletinul nr. XX/2005 al
Corpului Experților Tehnici din România, care precizează că prețul/m.p. teren, pentru
zona C.V., pentru un teren similar, respectiv în suprafața de 8.500 m.p., având
deschidere de 50 m.p. și un regim de înălțime P+8, este de 1.000 euro/m.p., fiind
apropiată de anunțurile cu oferte de vânzare teren din luna mai 2005, pentru terenuri
similare.
Astfel, s-a reținut că,
deși inculpații T.D.M., M.A. și L.E. cunoșteau valoarea terenului stabilită de expertul
T.A. (4.752.113 euro), au informat membrii Consiliului de Administrație că CNPR
SA va participa la înființarea noii societăți cu terenul din C.V. nr. 133-135, valoarea
acestuia fiind estimată la aproximativ 6 milioane euro.
Urmare ședinței Consiliului
de Administrație al CNPR SA, a fost adoptată hotărârea din 28 iunie 2005, prin care
s-a aprobat înaintarea propunerii către AGA privind constituirea unui parteneriat
sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni între Compania Națională Poșta Română
SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA, fiind împuternicită conducerea executivă
a Companiei pentru negocierea condițiilor de participare la constituirea noii societăți
comerciale pe acțiuni.
Ulterior, prin hotărârea
din 18 iulie 2005 a Consiliului de Administrație al Companiei Naționale „Poșta Română”
SA, s-a supus aprobării de către AGA a Convenției din 13 iulie 2005, încheiată între
C.N.P.R. SA - reprezentată de inculpații T., L. și M. și SC P. SA/SC C.N. SA - reprezentată
de R.C., propunerea privind împuternicirea conducerii executive a C.N.P.R. SA în
vederea semnării actului de constituire și a celorlalte acte necesare înființării
SC I.D. SA, propunerea ca imobilul compus din teren și construcție situat în C.V.
nr. 133-135 să fie adus ca aport în natură la capitalul social al SC I.D. SA.
În cadrul aceleiași ședințe,
a fost aprobată Convenția și Actul Constitutiv al SC I.D. SA, inculpatul T.M. informând
membrii Consiliului de Administrație că C.N.P.R. SA are opțiunea de a participa
la capitalul social al SC I.D. SA cu un procent de maxim 49%. De asemenea, a informat
membrii că nu există probleme cu privire la valabilitatea titlului asupra terenului,
făcând referire pe de o parte, la contestația formulată de SC S.P. SRL, respectiv
la un control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care nu putea - în
opinia inculpatului - să efectueze un control asupra unui bun proprietatea privată
a statului.
Prin hotărârea Acționariatului
Unic din 19 iulie 2005, a fost aprobată Convenția din 13 iulie 2005, precum și înființarea
parteneriatului dintre Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA, SC C.N. SA
și două persoane fizice.
Prin aceeași hotărâre,
s-a aprobat ca imobilul din C.V. nr. 133 -135 să fie adus de Compania Națională
„Poșta Română” SA ca aport în natură la capitalul social al societății nou înființate,
inculpații T.D.M. și M.A. fiind împuterniciți să reprezinte C.N.P.R. SA în fața
notarului public.
Prin Încheierea de autentificare
din 26 iulie 2005 al BNP G.G., a fost autentificat actul constitutiv al SC I.D.
SA cu un capital social de 53.122.130 RON, din care 17.500.930 RON, aport în natură,
și 35.616.200 RON aport în numerar, având următorii acționari:
- Compania Națională „Poșta
Română” SA - 1.750.593 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală
de 17.505.930 RON, reprezentând 32,954119% din capitalul societății comerciale;
- SC C.N. SA - 35.616
acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 356.160 RON, reprezentând
0,670455% din capitalul societății comerciale;
- SC P. SA - 3.525.984
acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 35.259.840 RON, reprezentând
66,37505% din capitalul societății comerciale;
- C.S.M., P.D.G. - fiecare
cu câte 10 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 100 RON,
reprezentând 0,000188% din capitalul societății comerciale.
În ceea ce privește aportul
în natură al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, s-a constatat că pentru stabilirea
taxei notariale s-a avut în vedere nu valoarea terenului indicată în raportul de
evaluare întocmit de expertul T.A., respectiv 17.505.930 RON, ci valoarea de expertiză
a Camerei Notarilor Publici de 31.469.318 RON., aproape dublu decât suma cunoscută
de membrii AGA.
SC I.D. SA a fost înregistrată
la Registrul Comerțului, fiind condusă de un Consiliu de Administrație, având ca
membrii pe C.T., M.C. și T.D.M.
În condițiile unei licitații
ce s-a purtat asupra unui bun care făcea parte din proprietatea publică a statului
și a subevaluării terenului situat în C.V. nr. 133-135 - aport în natură al Compania
Națională „Poșta Română” SA la constituirea SC I.D. SA, inculpații T.D.M. și M.A.
- prin încălcarea atribuțiilor de serviciu care îi obliga la asigurarea realității
și legalității datelor din documentele pe care și le însușesc, au semnat următoarele
acte:
- inculpatul T.D.M., în
calitate de președinte al Consiliului de Administrație și director general al Companiei
Naționale Poșta Română SA, a semnat Convenția din 13 iulie 2005 având ca obiect
efectuarea tuturor actelor și procedurilor necesare privind constituirea SC I.D.
SA;
- hotărârea din 18
iulie 2005 a Consiliului de Administrație al Companiei Naționale „Poșta Română”
SA, prin care s-a dispus transmiterea, în vederea aprobării de către AGA a Convenției
din 13 iulie 2005; a propunerii privind împuternicirea conducerii executive a Companiei
Naționale Poșta Română SA în vederea semnării actului constitutiv și a celorlalte
acte necesare constituirii noii societăți comerciale; a propunerii ca imobilul compus
din teren și construcție, situat în C.V. 133-135, să fie adus ca aport în natură
la capitalul social al societății nou înființate potrivit Raportului de evaluare
ce urma a fi întocmit conform Legii nr. 31/1990;
- hotărârea din 28
iunie 2005 a Consiliului de Administrație al C.N.P.R. SA prin care s-a aprobat înaintarea
propunerii către AGA privind constituirea unui parteneriat sub forma unei societăți
comerciale pe acțiuni între Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA în consorțiu
cu SC C.N. SA;
- inculpatul M.A. - în
calitate de Director Executiv al Direcției de Dezvoltare Strategică în cadrul Companiei
Naționale „Poșta Română” SA a semnat Convenția din 13 iulie 2005, alături de inculpatul
T.D.M.;
- actul constitutiv al
SC I.D. SA;
- inculpatul L.E. - în
calitate de Director Economic Executiv cu atribuții în ceea ce privește integritatea
patrimoniului C.N.P.R. SA, președintele Comisiei de licitație pentru evaluarea terenului
- cu încălcarea Regulamentului de achiziții și servicii al Companiei Naționale „Poșta
Română” SA, precum și a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, a contribuit la stabilirea
unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a imobilului situat în C.V.
nr. 133-135 care a fost adus, ca aport în natură, la constituirea SC I.D. SA.
După înființarea SC I.D.
SA, aceasta a încheiat o convenție cu lanțul hotelier L.M., prin care se urmărea
edificarea unui hotel pe terenul situat în C.V. nr. 133-135.
Reprezentanții SC L.M.
au solicitat garanții suplimentare privind dreptul de proprietate al Companiei Naționale
„Poșta Română” SA asupra terenului, împrejurare în care martorul C.S. - acționar
principal al SC P. și SC C.N. SA, a solicitat reprezentanților Compania Națională
„Poșta Română” SA astfel de garanții.
În aceste împrejurări,
la data de 23 aprilie 2004, inculpatul Z.N., în calitate de ministru al Ministerului
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a demarat procedura de adoptare a H.G.
nr. 377/2007, pentru modificarea H.G. nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil
situat în Municipiul București, în administrarea Companiei Naționale „Poșta Română”.
Potrivit art. 1 din H.G.
nr. 550/1996, imobilul proprietate publică a statului, compus din construcție și
terenul aferent, situat în Municipiul București, C.V. nr. 133-135, sectorul 1, se
transmite din administrarea Consiliului General al Municipiului București, în administrarea
Regiei Autonome „Poșta Română”.
În vederea punerii în
aplicare a H.G. nr. 550/1995, prin protocolul din 17 iunie 1997, încheiat între
Primarul General Interimar al Municipiului București și RA Poșta Română, s-a transmis
imobilul situat în C.V. nr. 133-135, din administrarea Consiliului General al Municipiului
București în administrarea Regiei Autonome „Poșta Română”.
Compania Națională „Poșta
Română” SA a înscris în registrul de transcripțiuni - inscripțiuni al Judecătoriei
sectorului 1, la poziția ZZ, preluarea în administrare a imobilului în baza protocolului
încheiat la 13 iulie 1997 între Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar
și Regia Autonomă „Poșta Română”.
Prin proiectul H.G.
nr. 377/2007, H.G. nr. 550/1996 urma să fie modificată astfel:
Art. 1:
„Imobilul, proprietate
a statului, compus din construcție și terenul aferent, situat în municipiul București,
C.V. nr. 133-135, sectorul 1, identificat potrivit anexei, se transmite din administrarea
Consiliului General al Municipiului București în administrarea Companiei Naționale
Poșta Română - SA"
Titlul anexei va avea
următorul cuprins:
"Datele de identificare
a imobilului, proprietate a statului, care se transmite în administrarea Companiei
Naționale Poșta Română - SA".
Art. II - Se constată
că la data adoptării H.G. nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat
în municipiul București, în administrarea Companiei Naționale "Poșta Română"
- SA, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 150/17.07.1996, imobilul situat
în municipiul București, C.V. nr. 133- 135, sectorul 1, care face obiectul acesteia,
nu avea destinație publică și nu era afectat vreunui uz sau interes public".
Nici nota de fundamentare
și nici proiectul H.G. nr. 377/1997 nu au fost înregistrate la Ministerul Comunicațiilor
și Tehnologiei Informației.
Din analiza notei de fundamentare
a H.G. nr. 377/2007 - semnată de inculpatul N.Z. - rezulta că aceasta face referire
la faptul că, deși în art. 1 a H.G. nr. 550/1996 se vorbește de un imobil aparținând
„proprietății publice” la acea dată terminologia folosită era în conformitate cu
legislația în vigoare, care nu făcea o distincție clară între proprietatea publică
a statului și proprietatea privată a statului.
Se arată, totodată că,
prin H.G. nr. 550/1996, s-a consfințit, indirect, voința guvernului de a considera
bunul respectiv ca făcând parte din domeniul privat al statului.
Ca atare, pentru înlăturarea
ambiguităților existente în H.G. nr. 550/1996, H.G. nr. 377/1998, respectiv H.G.
nr. 1034/2001 (prin acest act normativ se menționează datele de identificare ale
imobilului transmis Companiei Naționale „Poșta Română” SA, suprafața de teren fiind
micșorată de la 12.918,25 mp la 8.218 mp, fără a se modifica regimul juridic al
terenului), inculpatul N.Z. a considerat ca fiind necesară promovarea H.G. nr. 377/2007.
Nota de fundamentare și
proiectul hotărârii, la care erau anexate extrasul de CF, nota de fundamentare la
H.G. nr. 550/1996, nota de fundamentare la H.G. nr. 1034/2001, certificatul constatator
al SC I.D. SA, actul constitutiv al SC I.D. SA, adresa Direcției Impozite și Taxe
Locale a Sectorului 1 București din 21 martie 2006, certificatul de atestare a dreptului
de proprietate din 01 martie 2002 emis de M.C.T.I., încheierea de CF din 16
aprilie 2002, documentația topografică pentru obținerea numărului cadastral provizoriu,
adresa Primăriei Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală
din 5 aprilie 2007, adresa Ministerului Finanțelor Publice - Cabinet secretar de
stat din 6 octombrie 2006, au fost transmise, spre avizare, Ministerului Justiției
și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministrul Economiei și
Finanțelor, reprezentat de ministrul V.V., a avizat favorabil proiectul H.G.
nr. 377/2007.
La data de 24 aprilie
2007, Direcția Generală Juridică de Reglementare în Domeniul Activelor Statului
și Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor au
întocmit o notă referitoare la proiectul de hotărâre privind modificarea H.G. nr.
550/1996, făcând cunoscut faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală a
efectuat un control la Compania Națională „Poșta Română”, apreciindu-se că imobilul
aparține proprietății publice a statului, iar împotriva actului de control s-a formulat
acțiune în justiție.
Prin decizia nr. 661/2007,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, s-a dispus admiterea recursului formulat de către Agenția Națională de
Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1658 din 05 iulie 2006 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.
S-a apreciat că instanța
este competentă să stabilească regimul juridic al imobilului.
Această notă a fost atașată
proiectului de act normativ, fiind transmisă Secretariatului General al Guvernului
și atașată agendei de lucru a ministrului V.V., pentru ședința de Guvern din 25
aprilie 2007.
În cadrul Ministerului
Justiției, proiectul de hotărâre a fost înregistrat din 23 aprilie 2007, purtând
rezoluția „la SG pentru înregistrare după care Urgent la Avizare”, lucrarea fiind
repartizată consilierului juridic C.R. din cadrul Direcției de Avizare Acte Normative.
La data de 24 aprilie
2007, Direcția de Avizare Acte Normative a întocmit o notă, verificată în prealabil
de directorul adjunct C.N. și avizată de director A.V., prin care se solicita refacerea
instrumentului de prezentare și motivare, conform structurii prevăzute în anexa
la H.G. nr. 1361/2006 privind conținutul instrumentului de prezentare și motivare
a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului.
De asemenea, s-a reținut
că nu rezultă regimul juridic al imobilului, respectiv dacă acesta face parte din
domeniul public al statului, aceasta în condițiile în care din conținutul H.G.
nr. 550/1996 rezultă că imobilul situat în Municipiul București, C.V. nr. 133-135,
sector 1, se află în proprietatea publică a statului.
În ceea ce privește certificatul
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, se arată că nu se aplică
terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public al statului.
Pe de altă parte s-a apreciat
că eliminarea cuvântului „publică” din cuprinsul art. 1 alin. (1) din proiectul
de H.G. nr. 377/2007 nu este de natură să înlăture neconcordanța existentă cu privire
la regimul juridic al imobilului în discuție.
În concluzie, s-a arătat
că imobilul este în proprietatea publică a statului, fiindu-i aplicabile dispozițiile
referitoare la caracterul inalienabil și insesizabil al acestor bunuri, motiv pentru
care Direcția Avizare Acte Normative a refuzat avizarea favorabilă a proiectului
propus.
Inculpatul C.T.A., care
deținea în acea perioadă funcția de ministru la Ministerul Justiției, nu și-a însușit
punctul de vedere exprimat în nota întocmită de Direcția Avizare Acte Normative,
astfel că, în aceeași zi, a solicitat martorului L.C.Z., consilier în cadrul Ministerului
Justiției, examinarea notei de fundamentare a proiectului H.G. nr. 377/2007, precum
și a documentelor înaintate de ministerul inițiator, respectiv Ministerul Comunicațiilor
și Tehnologiei Informației.
În opinia martorului L.C.Z.,
proiectul H.G. nr. 377/2007 îndeplinea condițiile unui instrument de prezentare
și motivare, fiind respectate cerințele impuse în H.G. nr. 1361/2006, anexa 1.
În concluzie, s-a arătat
că se impune acordarea avizului fundamentat pe două realități juridice: existența
unui titlu de proprietate asupra imobilului în discuție și, respectiv certificatul
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, care nu a fost desființat,
respectiv existența unui aviz emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, din conținutul
căruia rezultă că imobilul în discuție nu face parte din domeniul public al statului,
neregăsindu-se în inventarul bunurilor din această categorie.
În aceeași zi, prin adresa
din 24 aprilie 2007, a fost restituit proiectul H.G. nr. 377/2007, Ministerului
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, avizat de către inculpatul C.T.A. în
calitate de ministru la Ministerul Justiției.
Proiectul de Hotărâre
de Guvern a intrat pe ordinea de zi din 25 aprilie 2007, fiind adoptată H.G.
nr. 377/2007 pentru modificarea H.G. nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil,
situat în Municipiul București, în administrarea Companiei Naționale „Poșta Română”
- SA
Analizând elementele constitutive
ale infracțiunilor prin prisma probelor administrate, Înalta Curte, secția
penală, a reținut că faptele inculpaților T.D.M. și M.A. care, în calitate
de președinte al Consiliului de Administrație și Director General al Companiei Naționale
„Poșta Română” SA, respectiv de Director Executiv al Direcției de Dezvoltare Strategi