ÎCCJ, Decizia nr. 13/2014

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 1568 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 10330/1/2010, în majoritate, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de inculpatul C.T.A. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. În baza art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul L.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu intenție a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar. În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul F.I., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul N.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - art. 248 1 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.Z., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, trimestrial, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui de la Tribunalul Cluj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.T.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 -248 1 C. pen. În baza art. 348 raportat la art. 14 alin. (1) și (3) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F., respectiv Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și dispunându-se restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului situat în municipiului București, C.V. nr. 133-135, sector 1 în proprietatea publică a statului, cu drept de administrare asupra acestuia în favoarea Companiei Naționale Poșta Română.

S-a dispus anularea parțială a actului constitutiv al SC I.D. SA - pct. 3.1.5. până la 3.1.5.2. inclusiv - autentificat prin încheierea de autentificare din 26 iulie 2005. S-a dispus anularea raportului de evaluare întocmit la data de 21 iulie 2005 de către SC T. SRL București. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații T.D.M., L.E., M.A., N.Z. și F.I. la plata sumei de câte 3.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului C.T.A., în sumă de 150 RON, a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - din 14 decembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: - T.D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen.; - stabilirea cu intenție a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar, prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

- M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen.; - stabilirea cu intenție a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar, prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000. - L.E., pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu intenție, a unei valori diminuate, față de salvarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul este acționar, prevăzută de art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000. - F.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu o faptă de corupție, prevăzută de art. 290 C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000. - N.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248 1 C. pen. - C.T.A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen. II. Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte, secția penală, a reținut următoarea stare de fapt: Prin H.G. nr. 371 din 3 iulie 1998 a fost înființată Compania Națională „Poșta Română” SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Poșta Română” SA, care a fost desființată.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din actul normativ enunțat, la data înființării, „Poșta Română” era proprietara tuturor imobilelor aflate în patrimoniul Regiei Autonome „Poșta Română”, cu excepția celor dobândite cu alt titlu. Prin H.G. nr. 550 din 10 iulie 1996, imobilul proprietatea publică a statului, situat în Municipiul București, C.V. nr. 133-135, a fost transmis din administrarea Consiliului General al Municipiul București în Administrarea Regiei Autonome „Poșta Română”. Prin Hotărârile Acționariatului unic din 14 septembrie 2001, respectiv, din 12 martie 2004, conducerea executivă a Companiei Naționale „Poșta Română” SA a fost împuternicită să valorifice imobilul în condițiile cele mai avantajoase pentru companie.

Au fost demarate procedurile privind licitația publică, însă, în urma analizării ofertelor, comisia de licitație prin Hotărârea nr. 102/964 din 30 noiembrie 2004, a decis anularea acesteia, ofertele depuse nefiind satisfăcătoare pentru scopul urmărit și anume, crearea unui parteneriat pentru valorificarea imobilului din C.V. nr. 133-135. În cursul anului 2005, reprezentanții Companiei Naționale „Poșta Română” SA, - inculpatul T.D.M. deținea funcția de director general al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, respectiv președinte al Consiliului de Administrație; inculpatul M.A. exercita funcția de Director Executiv de Dezvoltare Strategică, iar inculpatul L.E. deținea funcția de Director Economic Executiv, - au hotărât reluarea acțiunilor privind valorificarea imobilului situat în Municipiul București, C.V.

nr. 133-135, determinat de starea avansată de degradare a construcției. Inculpatul T.D.M., în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, prin decizia nr. 67 din 1 aprilie 2005, a dispus declanșarea procedurii de licitație publică deschisă cu preselecție internațională de oferte, în vederea valorificării, în cele mai eficiente condiții, a imobilului situat în C.V. nr. 133-135. Prin aceeași hotărâre, s-a stabilit componența comisiei de licitație, după cum urmează: inculpatul L.E. - președinte; inculpatul M.A. - membru; M.C. și M.H. - membrii; S.A. - secretar.

Data de 18 aprilie 2005 a fost stabilită ca fiind data limită de depunere a ofertelor pentru prima etapă a procedurii de licitație publică deschisă cu preselecție internațională de oferte, iar conform procesului-verbal din 19 aprilie 2005, întocmit de comisia de licitație, cu ocazia deschiderii ofertelor, s-a constatat că au fost depuse 5 oferte ale următoarelor societăți: SC C. SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA, SC T.C. SA și SC S.P. SRL. Anterior datei limită de depunere a ofertelor, SC S.P. SRL, prin reprezentanții săi - Societatea Civilă de Avocați „D.A.” - au formulat un memoriu adresat și înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice din 15 aprilie 2005 și la Secretariatul General al Guvernului din 15 aprilie 2005, prin care se aducea la cunoștință faptul că licitația organizată de Compania Națională „Poșta Română” SA, având ca obiect înființarea unui parteneriat în vederea valorificării în cele mai eficiente condiții a imobilului situat în C.V.

nr. 133-135, este ilegală. În cuprinsul acestui memoriu, se arăta că imobilul ce constituie obiectul licitației este un bun proprietate publică a statului și, ca atare, C.N.P.R. SA nu poate să aporteze dreptul de proprietate asupra terenului, astfel cum rezultă din caietul de sarcini. În susținerea memoriului, S.P. SA a invocat H.G. nr. 550/1996 și H.G. nr. 1034/2001, care fac referire la acest imobil ca fiind bun proprietate publică a statului, dar și H.G. nr. 740/2000, prin care o parte din suprafața inițială a terenului în discuție, respectiv 4700 m.p., a fost atribuită Ministerului Culturii și dată în administrarea Uniunii Scriitorilor, ca bun proprietate publică a Statului Român, iar terenul în suprafață de 8.218 m.p.

are același regim juridic. Demersurile efectuate de SC S.P. SA au fost aduse și la cunoștința membrilor comisiei de licitație, cerându-li-se suspendarea procedurii de licitație. Urmare acestei informări, și reprezentanții SC R.C.V. SA - care depusese oferta de a participa la licitație - au fost de acord cu punctul de vedere exprimat de S.P. SA, context în care s-au retras de la licitație, manifestarea de voință fiind consemnată în hotărârea comisiei de licitație din 22 aprilie 2004. După deschiderea ofertelor, comisia de licitație a constatat că documentația depusă de SC S.P. SA nu conținea dovada depunerii scrisorii de garanție, astfel că această societate nu a mai intrat în faza următoare, fiind descalificată.

Prin urmare, au fost calificate pentru etapa a II-a a licitației ofertele depuse de SC C. SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA și SC T.C. La data de 22 aprilie 2005, a fost înregistrată la Compania Națională „Poșta Română” SA, sub nr. 1284/299951, contestația formulată de SC S.P. SA împotriva licitației, context în care reprezentanții Companiei Naționale „Poșta Română” SA au solicitat un punct de vedere cu privire la natura juridică a imobilului, Societății Civile de Avocați „B.A.”. La data de 25 aprilie 2005, Societatea Civilă de Avocați „B.A.” le-a adus la cunoștință inculpaților M.A., L.E. și a celorlalți membri, punctul de vedere relativ la natura juridică a imobilului, atrăgându-li-se atenția că imobilul se află în proprietatea publică a statului, făcându-se referire la H.G.

nr. 1034 din 18 octombrie 2001, fiind dat în administrare Companiei Naționale „Poșta Română” SA, existând astfel riscul formulării unei acțiuni de constatare a nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului. S-a recomandat promovarea unei hotărâri de guvern pentru clarificarea expresă a naturii juridice a imobilului. Atât demersurile efectuate de SC S.P. SA, cât și punctul de vedere exprimat de Societatea Civilă de Avocați „B.A.”, au fost cunoscute de toți membrii comisiei, dar și de inculpatul T.D.M., care, la data de 26 mai 2005, a respins contestația formulată de SC S.P. SA. Respingerea contestației a fost fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, întrucât această lege a intrat în vigoare la 01 noiembrie 1998, deci ulterior momentului în care imobilul a intrat în proprietatea privată a Companiei Naționale „Poșta Română” SA.

Contestația formulată de SC S.P. SA a fost depusă și la Secretariatul General al Guvernului, dar și la Autoritatea Națională de Control, concluziile exprimate fiind în sensul că, în lipsa unei hotărâri de guvern care să prevadă, în mod expres, trecerea terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, imobilul din C.V. nr. 133-135 face parte din proprietatea publică a statului, cu drept de administrare, în favoarea C.N.P.R. SA. Deși inculpații T.D.M. și M.A., factori de decizie în cadrul Companiei Naționale „Poșta Română” SA, aveau cunoștință de situația juridică incertă a imobilului ce a constituit obiectul licitației, aceștia au dispus continuarea procedurii, astfel că în luna mai 2005, s-a trecut la elaborarea caietului de sarcini pentru organizarea celei de-a doua etape a licitației deschise cu preselecție de ofertă privind înființarea unui parteneriat în vederea valorificării imobilului din C.V.

nr. 133-135, termenul limită pentru depunerea ofertelor fiind 23 iunie 2005. Conform adresei din 03 iunie 2005, reprezentanții Companiei Naționale „Poșta Română” SA au adus la cunoștință societăților comerciale acceptate pentru a doua fază a licitației - SC C. SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA și SC T.C. SRL - că pot achiziționa caietul de sarcini. Ulterior acestei date, respectiv la 14 iunie 2005, SC S.P. SRL a formulat o acțiune în contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea licitației, cauza formând obiectul Dosarului nr. 4148/CA/2005 al Tribunalului București, declinată la Curtea de Apel București, care a pronunțat încheierea din 28 iunie 2006, prin care s-a luat act de renunțarea reclamantei SC S.P.

SRL la dreptul pretins. Această hotărâre a fost determinată de tranzacția extrajudiciară încheiată între Compania Națională „Poșta Română” SA, reprezentată de inculpatul D.M.T., SC I.D. SA, reprezentată de T.C. și SC Q.I. SRL, reprezentată de M.E., această din urmă societate fiind interesată de stingerea oricăror litigii privind dreptul de proprietate asupra terenului în discuție. Dat fiind faptul că, în această cauză, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației avea calitatea de pârât, alături de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, inculpatul N.Z., care deținea funcția de ministru la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, prin adresa din 22 iunie 2005, a solicitat directorului general al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, inculpatul T.D.M., suspendarea licitației până la soluționarea, de către instanța de judecată, a acțiunii formulate de SC S.P.

SRL. Inculpatul T.D.M., deși a luat cunoștință de solicitarea expresă a ministrului N.Z., a comunicat faptul că licitația nu va fi suspendată, deoarece Regulamentul de organizare și desfășurare a achizițiilor de bunuri și servicii nr. 100/324 din 25 februarie 2001 nu prevede posibilitatea suspendării procedurii de licitație în situația formulării unei acțiuni în justiție. În aceste condiții, la data de 23 iunie 2005, comisia de licitații s-a întrunit pentru desemnarea ofertei câștigătoare în cadrul celei de-a doua etape a licitației, iar prin Hotărârea nr. 101/3712 din 28 iunie 2005 s-a stabilit ca fiind câștigătoare oferta depusă de Consorțiul P. SA – C.N. SA, acumulând un punctaj de 95 de puncte.

Din analiza ofertei depuse de Consorțiul P. SA – C.N. SA, a rezultat că forma de asociere era aceea a unei societăți comerciale pe acțiuni; termenul de execuție era 20 de luni de la obținerea autorizațiilor, iar la facilități s-a arătat că s-au asigurat, în totalitate sursele de finanțare, managementul proiectului, experiența societății în domeniul proiectării, iar cota parte de participare la rezultatele societății nou înființate, echivalentul cotei aduse ca aport social la capitalul societății luată în calcul de către consorțiu, urma să fie divizat astfel: - 67,4658%, echivalentul a 9.800.000 euro numerar, SC P. SA, - 149,7%, echivalentul a 1.0253 euro numerar SC C.N. SA, - 31,5089%, echivalentul a 4.600.000 euro reprezentând aport în natură, respectiv teren proprietatea Companiei Naționale „Poșta Română” SA; - 3 administratori - având câte o acțiune în valoare de 100 euro, reprezentând 0,0007 acțiuni.

După declararea consorțiului P. SA – C.N. SA ca și câștigător al licitației, la data de 13 iulie 2005 a fost încheiată Convenția înregistrată la Compania Națională Poșta Română SA sub nr. 101/4065/2005, între C.N.P.R. SA, reprezentată de inculpații T.D.M., L.E. și M.A., SC P. SA și SC C.N. SA, reprezentată de T.C. Convenția a avut ca obiect efectuarea, de către părți, a tuturor actelor de procedură necesare constituirii și majorării capitalului social al unei societăți pe acțiuni, având ca acționari Compania Națională Poșta Română SA, Consorțiul P.-C.N. și două persoane dintre membrii Consiliului de Administrație ai societății nou constituite. Potrivit convenției, denumirea societății comerciale nou înființată era SC I.D.

SA, aportul Companiei Naționale Poșta Română SA constând în imobilul situat în C.V. nr. 133-135 București, transferat din proprietatea Companiei Naționale Poșta Română SA în proprietate SC I.D. SA, iar consorțiul urma să contribuie la capitalul social al acesteia cu aport în numerar, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 10.000 euro. Scopul constituirii SC I.D. SA era, astfel cum rezultă din convenție, demolarea de către societate a clădirilor existente pe terenul din C.V. nr. 133-135 și edificarea unui imobil cu funcțiuni multiple. Prin decizia nr. 67 din 01 aprilie 2005, dată de inculpatul T.D.M. - în calitate de director general al Compania Națională Poșta Română SA - s-a dispus, alături de declanșarea procedurii de licitație pentru valorificarea imobilului din C.V.

nr. 133-135, și declanșarea procedurii de achiziție a serviciilor de evaluare a imobilului, iar prin decizia nr. 93 din 26 aprilie 2005 a fost numită Comisia de achiziție a ofertelor în vederea achiziționării serviciilor de evaluare a imobilelor din C.V. nr. 133-135 și imobilul din str. M.M. nr. 10. Prin adresele din 5 mai 2005, emise de Direcția Economică a Compania Națională „Poșta Română” SA, semnate de inculpatul L.E., au fost invitate să depună oferte pentru serviciile de evaluare în vederea stabilirii prețului de piață a imobilelor situate în C.V. nr. 133 -135, respectiv M.M. nr. 10, următoarele societăți comerciale: SC T.C. SRL, SC E. SRL, SC C.C. SA, SC W.C. SRL și SC V.F.B.C. SRL. Au fost examinate de comisie ofertele depuse de SC T.C.

SRL, SC E. SRL și SC V.F.B.C. SRL, constatându-se ca fiind înregistrate doar ofertele SC T.C. SRL, respectiv SC E. SRL, aceasta din urmă fiind transmisă prin fax. Din înscrisurile existente în dosarul cauzei, a rezultat că oferta SC V.F.B.C. SRL nu avea număr de înregistrare la Compania Națională „Poșta Română” SA și nici nu s-a putut stabili modalitatea în care această ofertă a ajuns spre a fi examinată de comisia de analiză coordonată de inculpatul L.E. Ulterior, prin Hotărârea nr. 102/419 din 16 mai 2005, comisia de analiză a ofertelor a stabilit ca fiind câștigătoare oferta depusă de SC V.F.B.C. SRL, care a oferit prețul cel mai mic, de 1.700 euro fără TVA, în condițiile în care această societate nu avea la nivelul anului 2005 evaluatori specialiști în evaluarea imobilelor, acreditați de ANEVAR sau de Ministerul Justiției.

În aceste împrejurări, neavând evaluatori specializați, SC V.C. SRL a subcontractat contractul de evaluare a imobilului către SC T. SRL pentru suma de 6.439,27 RON, societate care și-a manifestat intenția de a participa, în nume propriu la licitație, oferta fiind depusă și adresată inculpatului L.E., președintele comisiei de licitație. Din înscrisurile existente, a rezultat că oferta SC T. SA de a participa la licitație era de 5.405,4 RON + TVA, oferta fiind sub prețul oferit de societatea câștigătoare SC V.C. SRL, dar aceasta nu a fost adusă la cunoștința membrilor comisiei de licitație. Raportul de evaluare pentru imobilul din C.V. nr. 133-135 a fost întocmit de expertul T.A., expert judiciar în cadrul SC T. SRL, iar la data de 26 mai 2005 a fost depus la Compania Națională „Poșta Română” SA.

Din analiza raportului de evaluare, a rezultat că valoarea de circulație a terenului a fost stabilită la 4.752.113 euro, respective 578,3 euro/mp, metoda folosită de expert fiind metoda comparației prin bonitate, terenul fiind evaluat astfel cum rezultă din raport, liber de construcții. Toată documentația care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză - documentația topografică pentru obținerea numărului cadastral, planuri de situație la scară, planuri urbanistice zonale, expertiza tehnică efectuată de SC P. SA, raport de evaluare imobiliară al S.S.H.R. SRL - a fost pusă la dispoziția expertului T.A., de către inculpatul F.I. Expertul T.A. nu a cunoscut scopul întocmirii raportului de evaluare, împrejurarea că imobilul urma să fie adus ca aport în natură la înființarea unei noi societăți comerciale, nici că acesta a constituit obiectul unei licitații organizate de C.N.P.R.

SA și nici că SC P. SA avea interes în evaluarea terenului. Raportul de evaluare întocmit de expertul T.A. a avut în vedere, pe baza documentației prezentate, doar evaluarea terenului nu și a construcției, reținându-se sub acest aspect, anexa alăturată raportului, semnată și neștampilată, intitulată „Stabilirea prețului de demolare” conform căreia, costul de demolare a clădirilor construite pe teren este de 2.255.000 euro. Această notă a fost luată în calcul de expert în momentul stabilirii valorii de circulație a imobilului situat în C.V. nr. 133-135. De asemenea, în raportul de evaluare s-a inserat, la final, că „prețul liber practicat în zonă este cuprins între 600-1200 euro/mp”. Ulterior, la data de 21 iulie 2001 a fost întocmit de către SC T. SRL, la cererea SC I.D.

SA, un nou raport de evaluare. Comparându-se raportul de expertiză întocmit de expertul T.A. la data de 26 mai 2005 cu raportul de evaluare din 21 iulie 2005, Înalta Curte, secția penală, a reținut următoarele modificări: - a fost schimbat scopul evaluării, astfel că în raportul întocmit la 21 iulie 2005, scopul era acela al evaluării imobilului în vederea estimării valorii de aport la capitalul social al SC I.D. SA, aspect ce nu a fost adus la cunoștința expertului T. - la cap. 2.4. „Sursa de informare” s-a omis faptul că expertiza tehnică a fost întocmită de către SC P. SA. - a fost înlăturată mențiunea din raportul de expertiză întocmit de expertul T.A., potrivit cu care prețul liber practicat în zonă este de 600-1200 euro/mp.

- a fost reactualizat cursul leu/euro pentru data de 21 iulie 2005, stabilindu-se o valoare de 598,1 euro/mp și o valoare totală a terenului de 4.915.186 euro. Toate aceste modificări au fost efectuate de inculpatul F.I., fără știința martorului T.A., care a aplicat, totodată, ștampila de expert tehnic, ce aparținea expertului T.A., semnând, în numele acestuia, raportul de evaluare. Activitatea ilicită a inculpatului L.E., evidențiată anterior, documentația selectivă prezentată expertului T.A. a condus la subevaluarea terenului situat în C.V. nr. 133-135, aport în natură la înființarea SC I.D. SA. În cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpaților T.D.M., L.E. și M.A. s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare de evaluare a imobilului situat în București, C.V.

133-135, expertiză ce nu a fost contestată de inculpați, care a avut următoarele obiective: - analiza rapoartelor de evaluare efectuate de SC T. SRL în 26 mai 2005, respectiv 21 iulie 2005, pentru a se stabili dacă parametrii utilizați de evaluator au fost aplicați corespunzător; - stabilirea valorii de piață a terenului identificat prin numărul cadastral AA, în suprafață de 8.218,18 m.p., situat în București, C.V. nr. 133-135, sector 1, la data de 26 mai 2005 respectiv 21 iulie 2005. În raportul de expertiză din anul 2009 întocmit de către expertul judiciar, în evaluări imobiliare, P.M., au fost analizați indicatorii folosiți în cele două rapoarte de evaluare întocmite de SC T. SRL prin utilizarea metodei comparației prin bonitare, arătându-se că raportul de evaluare întocmit la data de 26 mai 2005, a stabilit ca preț/m.p.

teren suma de 578,3 euro/m.p., dar prețul corect, raportat la indicatorii folosiți, era de 594,95 euro/m.p., diferența rezultând din erorile de calcul ale expertului T.A. Se arată că, utilizând aceeași metodă, se obține un preț de 617 euro/m.p. Diferența între valoarea obținută de expertul P.M. și SC T. SRL a rezultat din faptul că expertul T.A. a omis să aplice valoarea factorului C a - aplicând un coeficient pentru utilizare teren U=2 în locul coeficientului maxim de 3, pentru spații comerciale și sedii administrative, deoarece nu i s-a adus la cunoștință care este destinația clădirii ce urma a fi construită pe terenul în discuție. De asemenea, s-a reținut că raportul de evaluare din 21 iulie 2005 - întocmit de inculpatul F.I.

a stabilit ca preț/m.p. teren suma de 598,1 euro/m.p., dar prețul corect raportat la indicatorii folosiți era de 604,46 euro/m.p., diferența rezultând din erorile de calcul ale inculpatului F. Expertul P.M., utilizând aceeași metodă a obținut o valoare de 657,27 euro/m.p. Diferența de valoare a rezultat din aceea că inculpatul F.I. a omis să aplice valoarea factorului C și nici nu a cunoscut modificarea regimului de înălțime construibil în zonă, conform avizului spre preschimbare dat de Comisia Teritorială de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului București, în vederea modificării PUZ-ului pentru C.V.

nr. 131-135, respectiv destinația dată imobilului, aceea de spațiu comercial și sedii administrative, coeficientul pentru indicativ Utilizare teren, fiind 3, iar coeficientul utilizat de SC T. SRL, a fost 2. Metoda comparației prin bonitare a fost reglementată prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 79/92.421/92, 191, 93, 827, 94 și 218/1997, modul de aplicare al acesteia fiind elaborat de Corpul Experților Tehnici din România. Dar, întrucât la nivelul anului 2005 valoarea terenurilor de pe raza Municipiului București nu mai corespundea realității, evoluția prețurilor practicate pe piața imobiliară lăsând în urmă prețurile orientative, acestea au fost modificate prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 207 din 29 septembrie 2005 - care a modificat valoarea parametrilor în zonă de la 1043,8 RON/m.p.

la 420 RON m.p., aprox.12 euro/m.p. constatându-se astfel o diferență între cei doi parametri utilizați în cadrul formulei de calcul prin metoda comparației prin bonitare de 10 ori mai mare. Tocmai de aceea, se impunea ca, la evaluarea terenului de către SC T. SRL, să fie utilizată și o altă metodă care ar fi fost în beneficiul CNPR SA prin stabilirea corectă a valorii de piață a imobilului. Folosind metoda comparației directe, expertul a stabilit o valoare de 605 euro/m.p. pentru intervalul 27 mai 2005 - 21 iulie 2005, iar prin utilizarea metodei extracției, valoarea de piață a imobilului situat în C.V. 133-135 pentru perioada 26 mai 2005 - 21 iulie 2005 a fost stabilită la 1.049 euro/m.p., iar valoarea totală a terenului a fost estimată de 8.619.787 euro.

Metoda extracției este o metodă prin care valoarea terenului este extrasă din prețul de vânzare a unei proprietăți, prin scăderea valorii construcțiilor, care este estimată prin costuri și uzură. Expertul a utilizat această metodă deoarece a analizat valoarea de piață a imobilului (teren și clădire) prin metoda capitalizării veniturilor, ținând cont de destinația principală a clădirilor ce urmau a fi construite pe teren. Expertul a reținut că proprietățile imobiliare care generează venituri se achiziționează ca investiții, iar din punct de vedere al investitorului capacitatea de a produce profit este un element esențial care influențează valoarea proprietății. O premisă de bază a abordării investiționale este relația direct proporțională între capacitatea de generare a venitului și valoarea unei proprietăți.

În condițiile în care imobilul din C.V. nr. 133-135 urma să fie adus, ca aport, la capitalul social al SC I.D. SA, în care Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA și SC C.N. SA dețineau calitatea de acționari, Înalta Curte, secția penală, a reținut că se impunea utilizarea metodei care să reflecte valoarea reală a terenului respectiv metodei extracției (1.049 euro /m.p., respectiv 8.619.787 euro/m.p.). De altfel, a reținut instanța de fond, valoarea rezultantă prin utilizarea acestei metode se încadrează în limitele stabilite de expertul T.A.

indicate la finalul raportului unde a arătat că „prețul liber practica în zonă era cuprins între 600-1200 euro/m.p.”, mențiune înlăturată de inculpatul F.I., în raportul din 21 iulie 2005. De asemenea, valoarea obținută prin metoda extracției, respectiv 1.049 euro/m.p., a fost confirmată și în lucrarea Prețuri -Terenuri - iunie 2005, publicată în Buletinul nr. XX/2005 al Corpului Experților Tehnici din România, care precizează că prețul/m.p. teren, pentru zona C.V., pentru un teren similar, respectiv în suprafața de 8.500 m.p., având deschidere de 50 m.p. și un regim de înălțime P+8, este de 1.000 euro/m.p., fiind apropiată de anunțurile cu oferte de vânzare teren din luna mai 2005, pentru terenuri similare.

Astfel, s-a reținut că, deși inculpații T.D.M., M.A. și L.E. cunoșteau valoarea terenului stabilită de expertul T.A. (4.752.113 euro), au informat membrii Consiliului de Administrație că CNPR SA va participa la înființarea noii societăți cu terenul din C.V. nr. 133-135, valoarea acestuia fiind estimată la aproximativ 6 milioane euro. Urmare ședinței Consiliului de Administrație al CNPR SA, a fost adoptată hotărârea din 28 iunie 2005, prin care s-a aprobat înaintarea propunerii către AGA privind constituirea unui parteneriat sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni între Compania Națională Poșta Română SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA, fiind împuternicită conducerea executivă a Companiei pentru negocierea condițiilor de participare la constituirea noii societăți comerciale pe acțiuni.

Ulterior, prin hotărârea din 18 iulie 2005 a Consiliului de Administrație al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, s-a supus aprobării de către AGA a Convenției din 13 iulie 2005, încheiată între C.N.P.R. SA - reprezentată de inculpații T., L. și M. și SC P. SA/SC C.N. SA - reprezentată de R.C., propunerea privind împuternicirea conducerii executive a C.N.P.R. SA în vederea semnării actului de constituire și a celorlalte acte necesare înființării SC I.D. SA, propunerea ca imobilul compus din teren și construcție situat în C.V. nr. 133-135 să fie adus ca aport în natură la capitalul social al SC I.D. SA. În cadrul aceleiași ședințe, a fost aprobată Convenția și Actul Constitutiv al SC I.D. SA, inculpatul T.M.

informând membrii Consiliului de Administrație că C.N.P.R. SA are opțiunea de a participa la capitalul social al SC I.D. SA cu un procent de maxim 49%. De asemenea, a informat membrii că nu există probleme cu privire la valabilitatea titlului asupra terenului, făcând referire pe de o parte, la contestația formulată de SC S.P. SRL, respectiv la un control al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care nu putea - în opinia inculpatului - să efectueze un control asupra unui bun proprietatea privată a statului. Prin hotărârea Acționariatului Unic din 19 iulie 2005, a fost aprobată Convenția din 13 iulie 2005, precum și înființarea parteneriatului dintre Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA, SC C.N.

SA și două persoane fizice. Prin aceeași hotărâre, s-a aprobat ca imobilul din C.V. nr. 133 -135 să fie adus de Compania Națională „Poșta Română” SA ca aport în natură la capitalul social al societății nou înființate, inculpații T.D.M. și M.A. fiind împuterniciți să reprezinte C.N.P.R. SA în fața notarului public. Prin Încheierea de autentificare din 26 iulie 2005 al BNP G.G., a fost autentificat actul constitutiv al SC I.D. SA cu un capital social de 53.122.130 RON, din care 17.500.930 RON, aport în natură, și 35.616.200 RON aport în numerar, având următorii acționari: - Compania Națională „Poșta Română” SA - 1.750.593 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 17.505.930 RON, reprezentând 32,954119% din capitalul societății comerciale; - SC C.N.

SA - 35.616 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 356.160 RON, reprezentând 0,670455% din capitalul societății comerciale; - SC P. SA - 3.525.984 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 35.259.840 RON, reprezentând 66,37505% din capitalul societății comerciale; - C.S.M., P.D.G. - fiecare cu câte 10 acțiuni nominative a câte 10 RON fiecare, în valoare totală de 100 RON, reprezentând 0,000188% din capitalul societății comerciale. În ceea ce privește aportul în natură al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, s-a constatat că pentru stabilirea taxei notariale s-a avut în vedere nu valoarea terenului indicată în raportul de evaluare întocmit de expertul T.A., respectiv 17.505.930 RON, ci valoarea de expertiză a Camerei Notarilor Publici de 31.469.318 RON., aproape dublu decât suma cunoscută de membrii AGA.

SC I.D. SA a fost înregistrată la Registrul Comerțului, fiind condusă de un Consiliu de Administrație, având ca membrii pe C.T., M.C. și T.D.M. În condițiile unei licitații ce s-a purtat asupra unui bun care făcea parte din proprietatea publică a statului și a subevaluării terenului situat în C.V. nr. 133-135 - aport în natură al Compania Națională „Poșta Română” SA la constituirea SC I.D. SA, inculpații T.D.M. și M.A. - prin încălcarea atribuțiilor de serviciu care îi obliga la asigurarea realității și legalității datelor din documentele pe care și le însușesc, au semnat următoarele acte: - inculpatul T.D.M., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și director general al Companiei Naționale Poșta Română SA, a semnat Convenția din 13 iulie 2005 având ca obiect efectuarea tuturor actelor și procedurilor necesare privind constituirea SC I.D.

SA; - hotărârea din 18 iulie 2005 a Consiliului de Administrație al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, prin care s-a dispus transmiterea, în vederea aprobării de către AGA a Convenției din 13 iulie 2005; a propunerii privind împuternicirea conducerii executive a Companiei Naționale Poșta Română SA în vederea semnării actului constitutiv și a celorlalte acte necesare constituirii noii societăți comerciale; a propunerii ca imobilul compus din teren și construcție, situat în C.V. 133-135, să fie adus ca aport în natură la capitalul social al societății nou înființate potrivit Raportului de evaluare ce urma a fi întocmit conform Legii nr. 31/1990; - hotărârea din 28 iunie 2005 a Consiliului de Administrație al C.N.P.R.

SA prin care s-a aprobat înaintarea propunerii către AGA privind constituirea unui parteneriat sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni între Compania Națională „Poșta Română” SA, SC P. SA în consorțiu cu SC C.N. SA; - inculpatul M.A. - în calitate de Director Executiv al Direcției de Dezvoltare Strategică în cadrul Companiei Naționale „Poșta Română” SA a semnat Convenția din 13 iulie 2005, alături de inculpatul T.D.M.; - actul constitutiv al SC I.D. SA; - inculpatul L.E. - în calitate de Director Economic Executiv cu atribuții în ceea ce privește integritatea patrimoniului C.N.P.R. SA, președintele Comisiei de licitație pentru evaluarea terenului - cu încălcarea Regulamentului de achiziții și servicii al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, precum și a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, a contribuit la stabilirea unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a imobilului situat în C.V.

nr. 133-135 care a fost adus, ca aport în natură, la constituirea SC I.D. SA. După înființarea SC I.D. SA, aceasta a încheiat o convenție cu lanțul hotelier L.M., prin care se urmărea edificarea unui hotel pe terenul situat în C.V. nr. 133-135. Reprezentanții SC L.M. au solicitat garanții suplimentare privind dreptul de proprietate al Companiei Naționale „Poșta Română” SA asupra terenului, împrejurare în care martorul C.S. - acționar principal al SC P. și SC C.N. SA, a solicitat reprezentanților Compania Națională „Poșta Română” SA astfel de garanții. În aceste împrejurări, la data de 23 aprilie 2004, inculpatul Z.N., în calitate de ministru al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a demarat procedura de adoptare a H.G.

nr. 377/2007, pentru modificarea H.G. nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil situat în Municipiul București, în administrarea Companiei Naționale „Poșta Română”. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 550/1996, imobilul proprietate publică a statului, compus din construcție și terenul aferent, situat în Municipiul București, C.V. nr. 133-135, sectorul 1, se transmite din administrarea Consiliului General al Municipiului București, în administrarea Regiei Autonome „Poșta Română”. În vederea punerii în aplicare a H.G. nr. 550/1995, prin protocolul din 17 iunie 1997, încheiat între Primarul General Interimar al Municipiului București și RA Poșta Română, s-a transmis imobilul situat în C.V. nr. 133-135, din administrarea Consiliului General al Municipiului București în administrarea Regiei Autonome „Poșta Română”.

Compania Națională „Poșta Română” SA a înscris în registrul de transcripțiuni - inscripțiuni al Judecătoriei sectorului 1, la poziția ZZ, preluarea în administrare a imobilului în baza protocolului încheiat la 13 iulie 1997 între Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar și Regia Autonomă „Poșta Română”. Prin proiectul H.G. nr. 377/2007, H.G. nr. 550/1996 urma să fie modificată astfel: 1. Art. 1: „Imobilul, proprietate a statului, compus din construcție și terenul aferent, situat în municipiul București, C.V. nr. 133-135, sectorul 1, identificat potrivit anexei, se transmite din administrarea Consiliului General al Municipiului București în administrarea Companiei Naționale Poșta Română - SA" 2. Titlul anexei va avea următorul cuprins: "Datele de identificare a imobilului, proprietate a statului, care se transmite în administrarea Companiei Naționale Poșta Română - SA". Art. II - Se constată că la data adoptării H.G.

nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul București, în administrarea Companiei Naționale "Poșta Română" - SA, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 150/17.07.1996, imobilul situat în municipiul București, C.V. nr. 133- 135, sectorul 1, care face obiectul acesteia, nu avea destinație publică și nu era afectat vreunui uz sau interes public". Nici nota de fundamentare și nici proiectul H.G. nr. 377/1997 nu au fost înregistrate la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. Din analiza notei de fundamentare a H.G. nr. 377/2007 - semnată de inculpatul N.Z. - rezulta că aceasta face referire la faptul că, deși în art. 1 a H.G. nr. 550/1996 se vorbește de un imobil aparținând „proprietății publice” la acea dată terminologia folosită era în conformitate cu legislația în vigoare, care nu făcea o distincție clară între proprietatea publică a statului și proprietatea privată a statului.

Se arată, totodată că, prin H.G. nr. 550/1996, s-a consfințit, indirect, voința guvernului de a considera bunul respectiv ca făcând parte din domeniul privat al statului. Ca atare, pentru înlăturarea ambiguităților existente în H.G. nr. 550/1996, H.G. nr. 377/1998, respectiv H.G. nr. 1034/2001 (prin acest act normativ se menționează datele de identificare ale imobilului transmis Companiei Naționale „Poșta Română” SA, suprafața de teren fiind micșorată de la 12.918,25 mp la 8.218 mp, fără a se modifica regimul juridic al terenului), inculpatul N.Z. a considerat ca fiind necesară promovarea H.G. nr. 377/2007. Nota de fundamentare și proiectul hotărârii, la care erau anexate extrasul de CF, nota de fundamentare la H.G.

nr. 550/1996, nota de fundamentare la H.G. nr. 1034/2001, certificatul constatator al SC I.D. SA, actul constitutiv al SC I.D. SA, adresa Direcției Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București din 21 martie 2006, certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 01 martie 2002 emis de M.C.T.I., încheierea de CF din 16 aprilie 2002, documentația topografică pentru obținerea numărului cadastral provizoriu, adresa Primăriei Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din 5 aprilie 2007, adresa Ministerului Finanțelor Publice - Cabinet secretar de stat din 6 octombrie 2006, au fost transmise, spre avizare, Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor.

Ministrul Economiei și Finanțelor, reprezentat de ministrul V.V., a avizat favorabil proiectul H.G. nr. 377/2007. La data de 24 aprilie 2007, Direcția Generală Juridică de Reglementare în Domeniul Activelor Statului și Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor au întocmit o notă referitoare la proiectul de hotărâre privind modificarea H.G. nr. 550/1996, făcând cunoscut faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală a efectuat un control la Compania Națională „Poșta Română”, apreciindu-se că imobilul aparține proprietății publice a statului, iar împotriva actului de control s-a formulat acțiune în justiție.

Prin decizia nr. 661/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea recursului formulat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1658 din 05 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. S-a apreciat că instanța este competentă să stabilească regimul juridic al imobilului. Această notă a fost atașată proiectului de act normativ, fiind transmisă Secretariatului General al Guvernului și atașată agendei de lucru a ministrului V.V., pentru ședința de Guvern din 25 aprilie 2007. În cadrul Ministerului Justiției, proiectul de hotărâre a fost înregistrat din 23 aprilie 2007, purtând rezoluția „la SG pentru înregistrare după care Urgent la Avizare”, lucrarea fiind repartizată consilierului juridic C.R.

din cadrul Direcției de Avizare Acte Normative. La data de 24 aprilie 2007, Direcția de Avizare Acte Normative a întocmit o notă, verificată în prealabil de directorul adjunct C.N. și avizată de director A.V., prin care se solicita refacerea instrumentului de prezentare și motivare, conform structurii prevăzute în anexa la H.G. nr. 1361/2006 privind conținutul instrumentului de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului. De asemenea, s-a reținut că nu rezultă regimul juridic al imobilului, respectiv dacă acesta face parte din domeniul public al statului, aceasta în condițiile în care din conținutul H.G. nr. 550/1996 rezultă că imobilul situat în Municipiul București, C.V.

nr. 133-135, sector 1, se află în proprietatea publică a statului. În ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, se arată că nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public al statului. Pe de altă parte s-a apreciat că eliminarea cuvântului „publică” din cuprinsul art. 1 alin. (1) din proiectul de H.G. nr. 377/2007 nu este de natură să înlăture neconcordanța existentă cu privire la regimul juridic al imobilului în discuție. În concluzie, s-a arătat că imobilul este în proprietatea publică a statului, fiindu-i aplicabile dispozițiile referitoare la caracterul inalienabil și insesizabil al acestor bunuri, motiv pentru care Direcția Avizare Acte Normative a refuzat avizarea favorabilă a proiectului propus.

Inculpatul C.T.A., care deținea în acea perioadă funcția de ministru la Ministerul Justiției, nu și-a însușit punctul de vedere exprimat în nota întocmită de Direcția Avizare Acte Normative, astfel că, în aceeași zi, a solicitat martorului L.C.Z., consilier în cadrul Ministerului Justiției, examinarea notei de fundamentare a proiectului H.G. nr. 377/2007, precum și a documentelor înaintate de ministerul inițiator, respectiv Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. În opinia martorului L.C.Z., proiectul H.G. nr. 377/2007 îndeplinea condițiile unui instrument de prezentare și motivare, fiind respectate cerințele impuse în H.G.

nr. 1361/2006, anexa 1. În concluzie, s-a arătat că se impune acordarea avizului fundamentat pe două realități juridice: existența unui titlu de proprietate asupra imobilului în discuție și, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, care nu a fost desființat, respectiv existența unui aviz emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, din conținutul căruia rezultă că imobilul în discuție nu face parte din domeniul public al statului, neregăsindu-se în inventarul bunurilor din această categorie. În aceeași zi, prin adresa din 24 aprilie 2007, a fost restituit proiectul H.G. nr. 377/2007, Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, avizat de către inculpatul C.T.A.

în calitate de ministru la Ministerul Justiției. Proiectul de Hotărâre de Guvern a intrat pe ordinea de zi din 25 aprilie 2007, fiind adoptată H.G. nr. 377/2007 pentru modificarea H.G. nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în Municipiul București, în administrarea Companiei Naționale „Poșta Română” - SA Analizând elementele constitutive ale infracțiunilor prin prisma probelor administrate, Înalta Curte, secția penală, a reținut că faptele inculpaților T.D.M. și M.A. care, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și Director General al Companiei Naționale „Poșta Română” SA, respectiv de Director Executiv al Direcției de Dezvoltare Strategi