ÎCCJ, Secția penală

Decizie nr. 23/RC/2016

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 246 din 10 aprilie 2014 a Judecătoriei sectorului 6 București, pronunțată în Dosarul nr. x/303/2011, printre altele, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., C., D. și E.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. (6 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile F., G. și H.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit până la concurența sumei de 58.230.034 euro (205.306.570 lei), asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A., B., C., E., D., I., J., prin Ordonanța nr. 249/P/2008 din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției.

S-a luat act că partea vătămată Municipiul București, prin primar general, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, alături de alte persoane, a inculpaților:

- A. - primar al Sectorului 6 București și președinte al Subcomisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 6 București, desemnat prin Ordinul nr. 588 din 11 octombrie 2005 al Instituției Prefectului Municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale);

- B. - Secretar al Primăriei Sectorului 6 București și secretar al Subcomisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 6 București, desemnat prin Ordinul nr. 588 din 11 octombrie 2005 al Instituției Prefectului Municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale);

- C. - funcționar, specialitatea juridică, și membru al Subcomisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 6 București, desemnat prin Ordinul nr. 588 din 11 octombrie 2005 al Instituției Prefectului Municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale);

- E. - funcționar, specialitatea agronomie, și membru al Subcomisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 6 București, desemnat prin Ordinul nr. 588 din 11 octombrie 2005 al Instituției Prefectului Municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (2 acte materiale);

- D. - funcționar, specialitatea măsurători topografice, și membru al Subcomisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 6 București, desemnat prin Ordinul nr. 588 din 11 octombrie 2005 al Instituției Prefectului Municipiului București, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale);

În fapt, în esență, prin rechizitoriu, s-au reținut următoarele:

Inculpatul A., în calitate de primar al Sectorului 6 București și președinte al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2006, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, cauzând astfel o pagubă de 58.230.034 euro (205.306.570 lei), corelativ cu realizarea unor avantaje patrimoniale numiților K., L., M. și N.

Astfel, s-a arătat că, în mod identic, în toate cele șase acte materiale infracționale, inculpatul A. a condus și coordonat activitatea subordonaților și a subcomisiei în mod defectuos, în sensul că nu a respectat prevederile legislației privind stabilirea dreptului de proprietate ce reglementau modul de constituire și funcționare a comisiilor, respectiv art. 1 - art. 8 din H.G. 890/2005 (a acceptat desemnarea formală a unor membri - reprezentați ai proprietarilor; a acceptat semnarea unor documente emise de către subcomisie de persoane care nu intrau în componența acesteia; nu a coordonat activitatea subcomisiei în sensul desfășurării în plen a activităților acesteia; nu a dispus materializarea hotărârilor subcomisiei și a redactării proceselor-verbale de ședință). Totodată, în ce privește stabilirea drepturilor de proprietate, nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea acestora, nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu a stabilit situația juridică a terenurilor revendicate și asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Potrivit rechizitoriului, toate aceste încălcări ale atribuțiilor de serviciu au condus la emiterea în mod ilegal a celor șase titluri de proprietate, situație în care patrimoniul Municipiului București, al H., al G. și al F. a suferit pagube constând în diminuarea cu valoarea suprafețelor de teren deținute.

Nu în ultimul rând, inculpatul A., sesizat fiind cu privire la modul ilegal de reconstituire a drepturilor de proprietate în cauză, nu a întreprins măsurile prevăzute de art. 5 lit. l) din H.G. 890/2005, respectiv nu a intentat acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Inculpatul B., în calitate de secretar al Primăriei Sectorului 6 București și secretar al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, în mod repetat, în cursul anului 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, fapte prin care a cauzat o pagubă de 58.230.034 euro (205.306.570 lei), corelativ cu realizarea unor avantaje patrimoniale numiților K., L., M. și N. Astfel, s-a reținut că, în mod identic, în toate cele șase acte materiale reținute în sarcina sa, inculpatul B. nu a condus lucrările de secretariat ale subcomisiei, așa cum sunt prevăzute în art. 8 din H.G. 890/2005 (nu a asigurat desfășurarea în plen a activităților acesteia, nu a dispus materializarea hotărârilor subcomisiei și redactarea proceselor-verbale de ședință). Sub aspectul stabilirii drepturilor de proprietate, s-a arătat că activitatea infracțională a inculpatului constă în faptul că nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea acestora, nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu a stabilit situația juridică a terenurilor revendicate și asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Toate aceste încălcări ale atribuțiilor de serviciu au condus la emiterea, în mod ilegal, a celor șase titluri de proprietate, situație în care patrimoniul Municipiului București, al H., al G. și al F. a suferit pagube constând în diminuarea cu valoarea suprafețelor de teren deținute.

În sarcina inculpatului C. s-a reținut că, în calitate de director executiv adjunct și membru al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, în mod repetat, în cursul anului 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit în mod defectuos a atribuțiile pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, cauzând astfel o pagubă de 56.560.169 euro (199.329.790 lei), corelativ cu realizarea unor avantaje patrimoniale numiților K., L., M. și N. Astfel, în mod identic, în toate cele cinci acte materiale infracționale reținute în sarcina sa, inculpatul C. nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate în cauză, nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu a stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Toate aceste încălcări ale atribuțiilor de serviciu din partea inculpatului au condus la emiterea în mod nelegal a cinci titluri de proprietate, situație în care patrimoniul Municipiului București, al H., al G. și al F. a suferit pagube, constând în diminuarea cu valoarea suprafețelor de teren deținute.

Inculpatul E., în calitate de șef birou evidență activități agrare și membru al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, în mod repetat, în cursul anului 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit în mod defectuos a atribuțiile pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. x1/2006 și x2/2006, prin care a cauzat o pagubă de 4.850.058 euro (17.099.346 lei), corelativ cu realizarea unor avantaje patrimoniale numiților K., L., M. și N.. Astfel, s-a reținut că, în mod identic, în cele două acte materiale infracționale reținute în sarcina sa, inculpatul E. nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate, nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu a stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Toate aceste încălcări ale atribuțiilor de serviciu au condus la emiterea în mod ilegal a celor două titluri de proprietate, situație în care patrimoniul Municipiului București a suferit pagube constând în diminuarea cu valoarea suprafețelor de teren deținute.

Inculpatul D., în calitate de referent în cadrul Serviciului Cadastru Date Urbane și membru al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, în mod repetat, în cursul anului 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, cauzând, astfel, o pagubă de 58.230.034 euro (205.306.570 lei), corelativ cu realizarea unor avantaje patrimoniale numiților K., L., M. și N. În concret, s-a reținut că, inculpatul nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate în cauză, nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu a stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, nu a verificat și delimitat în teren loturile cu privire la care au fost redactate procese-verbale de punere în posesie și nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Toate aceste încălcări ale atribuțiilor de serviciu au condus la emiterea în mod ilegal a celor șase titluri de proprietate, situație în care patrimoniul Municipiului București, H., G. și F. a suferit pagube constând în diminuarea cu valoarea suprafețelor de teren deținute.

S-a arătat că situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței se probează cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu; denunțul formulat de Asociația de proprietari O. și documentele depuse în susținerea acestui denunț; răspunsul F. referitor la constituirea de parte civilă în cauză și documentația depusă ca urmare a solicitării organului de urmărire penală; răspunsul G. referitor la constituirea de parte civilă în cauză și documentația depusă ca urmare a solicitării organului de urmărire penală; documentația pusă la dispoziție de către Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 6 București, Guvernul României, privitor la terenurile aparținând municipiului București; plângerea penală formulată de reprezentanții H. București și documentele depuse pentru susținerea acesteia; răspunsul H. București referitor la constituirea de parte civilă în cauză și documentația depusă în susținere; răspunsurile Primăriei Sectorului 6 și documentațiile depuse privitor la emiterea titlului de proprietate nr. x1/2006; răspunsul O.C.P.I. București, la care se află anexată documentația aferentă eliberării titlului de proprietate nr. x1/2006; răspunsurile Subcomisiei de fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 6 și documentațiile deținute în legătură cu procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate x1/2006 - P. și x2/2007 - Q.; răspunsurile Subcomisiei de fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 6 și documentațiile deținute în legătură cu procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate x3/2006 - R. și S.; răspunsurile Subcomisiei de fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 6 și documentațiile deținute în legătură cu procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate x3/2006 - R. și x2/2006 - Q.; documentația înaintată de Subcomisia de fond funciar din cadrul Primăriei Sectorului 6 referitor la desemnarea membrilor și lipsa proceselor verbale de ședință; documentele înaintate de către Prefectura Ilfov, Primăria Domnești și Primăria Clinceni privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate numiților Q. și Ș.; răspunsurile Prefecturii București și documentele aferente validării propunerilor formulate de inculpați; înscrisurile puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, ce au constituit documentația invocată de inculpați la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor de proprietate nr. x1 numitei P.,; înscrisurile puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, ce au constituit documentația invocată de inculpați la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor de proprietate nr. x2 numiților Q. și Ș.; înscrisurile puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, ce au constituit documentația invocată de inculpați la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate nr. x4 numitului T.; înscrisurile puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, ce au constituit documentația invocată de inculpați la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor de proprietate nr. x5 numitei Ț.; înscrisurile puse la dispoziție de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, ce au constituit documentația invocată de inculpați la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor de proprietate numiților R. și S.; documentații cadastrale și cărțile funciare ale terenurilor atribuite prin titlurile de proprietate; actele autentificate și documentația notarială aferentă, privitoare la tranzacționarea drepturilor litigioase, împuternicirile acordate și tranzacționarea terenurilor atribuite ca urmare a activității inculpaților; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul U. - specialitatea topografie, cadastru și geodezie; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert V. - specialitatea evaluare proprietăți imobiliare; concluziile verificărilor efectuate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu privire la actele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate; declarațiile martorilor Ș.; T.; Ț.; R.; W.; Y.; Z.; AA.; N.; L.; BB.; CC.; DD.; EE.; FF.; GG.; HH.; II.; JJ.; KK.; LL.; MM.; NN.; OO.; PP.; QQ.; RR.; SS.; ȘȘ.; declarațiile învinuitului TT. și ale inculpaților A.; B.; C.; D.; E.; I.; J.

În faza de judecată au fost audiați inculpații A., B., C., E., D., I., J., martorii ȚȚ., Ț., TT., Ș., Y., W., Z., N., CC., DD., EE., BB., AA., L., FF., GG., II., HH., JJ., MM., LL., KK., NN., OO., PP., QQ., ȘȘ., RR., R. și reprezentanta părții civile F. Totodată, s-a încuviințat și administrat proba cu expertiză topo cadastrală și expertiză tehnică judiciară de evaluare imobiliară, precum și proba cu înscrisuri.

Coroborând întregul material probator administrat în ambele faze ale procesului penal, prima instanță a reținut că fapta inculpatului A. care, în calitate de primar al Sectorului 6 București și președinte al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens, pornind de la definiția dată în cuprinsul art. 248 C. pen. (1969) și făcând trimitere la prevederile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 248

1

C. pen. (1969), prima instanță a arătat că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, este necesară îndeplinirea mai multor cerințe. Astfel, o primă cerință vizează latura subiectivă a infracțiunii, respectiv să fie săvârșită cu intenție (directă sau indirectă), fapt ce rezultă din folosirea sintagmei "cu știință"; o a doua cerință se referă la elementul material al laturii obiective, și anume la neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos, ambele în exercițiul atribuțiilor de serviciu; o altă cerință se referă la urmarea imediată ce poate consta într-o tulburare a bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori al unei alte unități din cele prevăzute în art. 145 C. pen. ori într-o pagubă adusă patrimoniului acesteia; iar ultima cerință, legată de prevederile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, presupune ca funcționarul, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), să fi obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (intenție calificată prin scop).

Prima instanță a apreciat că, în speță, prin probele administrate nu s-a dovedit că inculpatul A. ar fi prevăzut, urmărit sau acceptat posibilitatea producerii unei tulburări însemnate bunului mers al organului sau instituției de stat în care funcționa sau o pagubă patrimoniului acesteia. Mai mult, nici nu s-a dovedit în cursul procesului penal că s-ar fi cauzat o tulburare însemnată sau o pagubă Municipiului București, prin primarul general, care, de altfel, nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Referitor la elementul material al laturii obiective, prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina sa că nu a respectat întocmai prevederile legislației privind stabilirea dreptului de proprietate ce reglementau modul de constituire și funcționare a comisiilor, respectiv art. 1 - art. 8 din H.G. 890/2005, și astfel: a acceptat desemnarea formală a unor membri - reprezentați ai proprietarilor; a acceptat semnarea unor documente emise de către subcomisie de persoane care nu intrau în componența acesteia; nu a coordonat activitatea subcomisiei în sensul desfășurării în plen a activităților acesteia; nu a dispus materializarea hotărârilor subcomisiei și a redactării proceselor-verbale de ședință; nu a întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate în cauză; nu a fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate; nu a stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate; nu a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente; sesizat fiind cu privire la modul ilegal de reconstituire a drepturilor de proprietate în cauză, nu a întreprins măsurile prevăzute de art. 5 lit. l) din H.G. 890/2005, respectiv nu a intentat acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește primul grup de acuzații ce i s-au adus inculpatului A. cu referire la activitatea subcomisiei locale de fond funciar, instanța a reținut că, din punct de vedere legal, existau reglementări doar în privința comisiilor locale de fond funciar de la nivelul unității administrativ-teritoriale, sens în care a făcut trimitere la Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04 august 2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005. Totodată, a apreciat că, din probatoriul administrat (declarațiile martorilor PP., OO. și QQ.), a rezultat că cei trei membri ai subcomisiei au fost desemnați din rândul celor care au solicitat terenuri în termenul legal și care cunoșteau procedura de restituire a acestora, iar desemnarea lor nu numai că nu a fost de natură să producă tulburări sau pagube în patrimoniul municipiului București, ci s-a dovedit chiar eficientă, în anumite situații.

În legătură cu împrejurarea că inculpatul ar fi acceptat semnarea unor documente emise de către subcomisie de persoane care nu intrau în componența acesteia, că nu a coordonat activitatea subcomisiei în sensul desfășurării în plen a activităților acesteia și că nu a dispus materializarea hotărârilor subcomisiei și a redactării proceselor-verbale de ședință, Judecătoria a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, nu a rezultat că aceste acțiuni sau inacțiuni ale inculpatului ar fi produs, prin ele însele, tulburări sau pagube în patrimoniul municipiului București. Această manieră de lucru a fost adoptată de membrii comisiei pe parcursul întregii sale activități, nefiind de natură a conduce în mod automat la constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise ca urmare a acestei proceduri. S-a apreciat că membrii comisiei, chiar și fără a lucra în plen sau fără a se întocmi procese-verbale de ședință, și-au putut exercita atribuțiile ce le reveneau potrivit legii, sens în care a fost invocată declarația inculpatului B., motiv pentru care s-a considerat că nu este îndeplinită cerința referitoare la urmarea imediată a infracțiunii imputate.

Ca atare, s-a apreciat că nerespectarea de către inculpat a atribuțiilor de serviciu, astfel cum au fost reținute în primul grup de acuzații aduse prin rechizitoriu, nu este în măsură să conducă la concluzia că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în lipsa urmării imediate prevăzute de lege.

Referitor la cel de-al doilea grup de acuzații formulate împotriva inculpatului A., respectiv că nu ar fi întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate în cauză, nu ar fi fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu ar fi stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu ar fi asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente, Judecătoria a analizat dispozițiile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04 august 2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, precum și prevederile Legii nr. 169/1997, apreciind, în urma interpretării acestora și a probelor administrate în cauză, că s-au întreprins toate verificările necesare în vederea stabilirii existenței și întinderii drepturilor de proprietate revendicate, a amplasamentului terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, a situației juridice a acestora și s-a asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente.

Astfel, s-a arătat că, pe lângă înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate, fiecare propunere de reconstituire a acestuia înaintată de Subcomisia de aplicare a Legii Fondului Funciar din cadrul Primăriei Sectorului 6 către Comisia Municipală de aplicare a Legii Fondului Funciar era însoțită și de o documentație stabilită conform art. 53 din Hotărârea nr. 917 a Comisiei Municipale, care cuprindea următoarele: adresă privind situația investițiilor aprobate, potrivit legii, emisă de Direcția de Investiții din cadrul Primăriei Municipiului București, adresă privind situația urbanistică actuală a terenului, emisă de Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului București, adresă emisă de Direcția Juridică, Contencios și Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, din care să rezulte dacă terenul este notificat în baza Legii nr. 10/2001 și dacă au fost sau sunt litigii pe rol, adresă emisă de Direcția Evidență Imobiliară Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului București privind situația juridică a terenului. S-a mai arătat că prin art. 53 din hotărârea arătată mai sus s-a stabilit o modalitate de lucru care, potrivit celor declarate de inculpați, precum și de martorii, foști membri ai Comisiei Municipale, era adoptată în toate situațiile și nu doar în ceea ce privește emiterea celor 6 titluri de proprietate, fiind folosită întrucât nici la nivelul Primăriei Municipiului București și nici la nivelul sectoarelor nu a existat o evidență a terenurilor libere, respectiv un inventar al acestora.

Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză (FF., GG., II., HH., JJ., KK.), foști membri ai Comisiei Municipale, a rezultat că aceștia analizau toate actele, elementele dosarului, atât pe fond cât și din punct de vedere al procedurii ce trebuia urmată, iar în situația în care propunerile de validare nu îndeplineau condițiile de fond sau de formă, acestea erau respinse. Judecătorul fondului a reținut că, din aceleași declarații, a rezultat că niciunul dintre martori, în calitatea lor de membri ai comisiei municipale, nu a fost indus în eroare cu privire la faptul că reconstituirea s-ar fi făcut pe vechile amplasamente.

Făcând trimitere la prevederile art. 11 și art. 39 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04 august 2005, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, Judecătoria a arătat că acestea nu instituiau obligația efectuării unei expertize de specialitate care să identifice vechiul amplasament sau să stabilească dacă, la momentul analizării dosarului, terenul era liber pentru a fi restituit, pentru localizarea terenurilor fiind suficiente chiar declarații de martori ori alte informații din care să rezulte identificarea în spațiu a respectivului amplasament. S-a arătat că, din probele administrate în cauză, a rezultat că nu s-a putut stabili cu exactitate locația amplasamentului inițial, pentru a se putea aprecia dacă acesta era liber sau ocupat, nici măcar expertiza tehnico-judiciară topografică, întocmită în cursul judecății, neputând stabili cu exactitate amplasamentul terenurilor revendicate. Cu toate acestea, instanța a reținut că, din această expertiză coroborată cu actele doveditoare ale drepturilor de proprietate, a reieșit faptul că toate terenurile revendicate s-au aflat, măcar în parte, în actualul teritoriu administrativ al sectorului 6, București.

Totodată, din înscrisurile aflate la dosarele de restituire, a rezultat că Subcomisia înființată la nivelul sectorului 6 București a verificat situația juridică a fiecărui teren în parte și a anexat la adresa înaintată Comisiei Municipale documentele doveditoare, aceasta din urmă apreciind că respectivele înscrisuri sunt suficiente pentru stabilirea situației juridice a terenurilor solicitate, motiv pentru care a emis și titlurile de proprietate.

De asemenea, Judecătoria a reținut că, referitor la terenul în suprafață de 22280,17 mp, s-a pronunțat și instanța civilă, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, prin Sentința civilă nr. 7438 din 16 noiembrie 2007, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 645 din 02 aprilie 2008 a Tribunalului București, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, potrivit art. 52 C. proc. pen., cu privire la situația juridică a terenului, legalitatea titlului de proprietate din 07 martie 2006 și a procesului-verbal de punere în posesie din 22 februarie 2006. Totodată, prin această sentință civilă s-a stabilit, în mod definitiv și irevocabil, că Hotărârea nr. 916/2006 a Comisiei Municipale a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, că terenul în cauză nu se suprapune cu cele deținute de F. București și că, potrivit Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate prin compensare trebuie să respecte întinderea suprafeței de teren deținută de foștii proprietari și nu o echivalență valorică.

În ceea ce privește parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente, Judecătoria, făcând trimitere la art. 10 din Regulament, a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat că, într-adevăr, petenților nu li s-au propus alte amplasamente în compensare, dar acest lucru s-a datorat faptului că la nivelul municipiului București nu a existat o evidență a terenurilor libere. De aceea, în practică, petenții identificau un teren care părea a fi liber și făceau ulterior demersurile necesare pentru a afla situația lor juridică, aceasta fiind procedura de lucru adoptată atât de Subcomisia Sectorului 6, cât și de Comisia Municipală, sens în care s-a făcut trimitere la art. 53 din Hotărârea nr. 917/2006 a Comisiei Municipale.

Referitor la cel de-al treilea grup de acuzații reținute în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, sesizat fiind cu privire la modul ilegal de reconstituire a drepturilor de proprietate în cauză, nu a întreprins măsurile prevăzute de art. 5 lit. l) din H.G. 890/2005, respectiv nu a intentat acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, Judecătoria a reținut că motivele de nulitate absolută a unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 sunt strict și limitativ prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, însă nu sunt incidente în speță, fiind respectate toate cerințele legale în materie.

De altfel, în ceea ce privește titlul de proprietate din 07 martie 2006, instanța civilă a statuat în mod definitiv și irevocabil că motivele de nulitate invocate de reclamanta F., referitoare la suprapunerea de terenuri și atribuirea unui teren fără a se ține cont de criteriul valoric, sunt neîntemeiate.

Judecătoria a constatat că nici în privința acestor acuzații nu s-a dovedit urmarea imediată a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, neexistând o pagubă în patrimoniul Municipiului București și neproducându-se vreo tulburare însemnată bunului mers al acestuia. Totodată, s-a apreciat că invocarea, în fața instanței, de către alte persoane juridice (în privința uneia pronunțându-se anterior în mod definitiv și irevocabil instanța civilă) a încălcării unor drepturi sau vătămării unor interese nu conduce în mod automat la concluzia că Municipiului București ar fi fost prejudiciat prin emiterea titlurilor de proprietate.

De asemenea, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, prima instanță a apreciat că nu este neîndeplinită nici cerința prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, a obținerii unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, de către funcționarul care a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu (intenție calificată prin scop), nedovedindu-se vreo legătură între inculpatul A. și alte persoane, inclusiv M. (vărul primar al fostei soții a inculpatului) care au beneficiat în urma emiterii titlurilor de proprietate.

În concluzie, s-a arătat că, din materialul probator administrat în cauză, nu a reieșit că inculpatul A., în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, cauzând astfel o pagubă Municipiului București și urmărind, totodată, obținerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul. Având în vedere că din probatoriul administrat nu a reieșit încălcarea de către inculpatul A. a vreunei îndatoriri de serviciu sau îndeplinirea ei defectuoasă, de natură a cauza o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori a unei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. (1969) sau o pagubă patrimoniului acesteia, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive a infracțiunii de neglijență în serviciu, în eventualitatea în care ar fi fost probată culpa acestuia, ca formă a vinovăției.

În mod similar, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului B. care, în calitate de secretar al Primăriei Sectorului 6 București și secretar al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006 nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a apreciat că nu s-a dovedit în cadrul procesului penal că acest inculpat ar fi prevăzut, urmărit sau acceptat posibilitatea producerii unei tulburări însemnate bunului mers al organului sau instituției de stat în care funcționa sau o pagubă patrimoniului acesteia, rezultat care, de altfel, nici nu s-a produs, dovadă fiind faptul că Municipiul București, prin primarul general, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce privește acuzațiile aduse prin actul de sesizare, respectiv că nu a condus lucrările de secretariat ale subcomisiei, așa cum sunt prevăzute în art. 8 din H.G. nr. 890/2005 (nu a asigurat desfășurarea în plen a activităților acesteia, nu a dispus materializarea hotărârilor subcomisiei și a redactării proceselor-verbale de ședință), prima instanță a reținut, pe de o parte, că din punct de vedere legal, existau reglementări doar în privința comisiilor locale de fond funciar de la nivelul unității administrativ-teritoriale, iar pe de altă parte, că, din materialul probator administrat în cauză, nu a rezultat că acțiunile sau inacțiunile inculpatului ar fi produs, prin ele însele, tulburări sau pagube în patrimoniul Municipiului București, maniera de lucru fiind adoptată pe întreg parcursul activității comisiei și nefiind de natură a conduce în mod automat la constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise ca urmare a respectivei proceduri. Mai mult, s-a apreciat că membrii comisiei, chiar și fără a lucra în plen și fără a se întocmi procese-verbale de ședință și-au putut exercita corespunzător atribuțiile ce le reveneau potrivit legii, condiții în care cerința privind urmarea imediată a activității imputate nu este îndeplinită.

Referitor la cel de-al doilea grup de acuzații formulate împotriva inculpatului B., constând în aceea că nu ar fi întreprins în mod riguros verificările privind existența și întinderea drepturilor de proprietate revendicate în cauză, nu ar fi fixat mărimea și amplasamentul suprafețelor solicitate, nu ar fi stabilit situația juridică a terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu ar fi asigurat parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente, Judecătoria a apreciat, similar celor reținute în cazul inculpatului A., că, din probele administrate în cauză, rezultă că s-au întreprins verificările necesare în vederea stabilirii existenței și întinderii drepturilor de proprietate revendicate, a amplasamentului terenurilor și a situației juridice, după cum s-a asigurat și parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente. Ca atare, s-a apreciat că și în privința acestor activități nu este îndeplinită condiția urmării imediate, din actele și lucrările dosarului nerezultând existența unei pagube în patrimoniul Municipiului București ori vreo tulburarea însemnată a bunului mers al acestei instituții.

Totodată, s-a apreciat că, din probele administrate în cauză, nu s-a dovedit vreo legătură între inculpatul B. și alte persoane, inclusiv M. (vărul primar al fostei soții a inculpatului A.) care au beneficiat în urma emiterii titlurilor de proprietate, nefiind, astfel, îndeplinită cerința obținerii unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, de către funcționarul care a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu (intenție calificată prin scop).

Deopotrivă, instanța fondului a constatat că nici fapta inculpatului C. care, în calitate de director executiv adjunct și membru al Subcomisiei de aplicare a Legii fondului funciar, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pe parcursul procedurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate din 07 martie 2006, din 20 iulie 2006, din 18 august 2006 și din 20 septembrie 2006, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, similar cu situația celorlalți inculpați, s-a apreciat că nici în cazul lui C. nu s-a dovedit că acesta ar fi prevăzut, urmărit sau acceptat posibilitatea producerii unei tulburări însemnate bunului mers al organului sau instituției de stat în care funcționa sau a unei pagube patrimoniului acesteia, rezultat care, de altfel, nici nu s-a produs, dovadă fiind faptul că Municipiul București, prin primarul general, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, în ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului C., Judecătoria a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că s-au întreprins verificările necesare în vederea stabilirii existenței și întinderii drepturilor de proprietate revendicate, a amplasamentului terenurilor și a situației juridice, după cum s-a asigurat și parcurgerea etapelor prevăzute în cazul atribuirii altor amplasamente. Mai mult, din ansamblul probator, nu a rezultat vreo legătură între inculpatul C. și alte persoane, inclusiv M. (vărul primar al fostei soții a inculpatului A.) care au beneficiat în urma emiterii titlurilor de proprietate, nefiind, astfel, îndeplinită cerința obținerii unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, de către funcționarul care a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu (intenție calificată prin scop).

În mod similar, pentru aceleași argumente, prima instanță a apreciat că nici faptele imputate inculpaților E. și D. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În concluzie, întrucât faptele inculpaților, așa cum a reieșit din probatoriul administrat în cursul procesului penal, nu sunt prevăzute de legea penală, instanța de fond a dispus achitarea acestora în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Totodată, din perspectiva art. 5 C. pen., s-a apreciat că dispozițiile art. 297 alin. (1) C.pen și art. 309 C. pen. sunt mai favorabile decât cele ale art. 248 și 248

1

C. pen. (1969), având în vedere limitele de pedeapsă, iar cu referire la regimul juridic al infracțiunii continuate, mai avantajoase au fost considerate prevederile art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), care, spre deosebire de cele ale art. 35 alin. (1) C. pen., nu conțin condiția unicității subiectului pasiv.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, părțile civile F. și G., precum și inculpații A., B., C., E., D., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 760/A din 22 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de părțile civile F. și G., desființată, în parte, Sentința penală nr. 246 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, iar, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

I. 1. În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei principale.

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei principale.

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei principale.

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei principale.

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) pe perioada executării pedepsei principale.

2

din Legea nr. 78/2000, coroborat cu art. 248 și art. 248

1

C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., au fost condamnate inculpatele I. și J. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate abuz în serviciu, în formă calificată și continuată.

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatelor, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatelor, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., au fost condamnate aceleași inculpate la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatelor, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatelor I. și J. câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe o perioadă de 5 ani (pedeapsă complementară).

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 86

1

C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate pe un termen de încercare de câte 7 ani, pe durata căruia condamnatele au fost obligate, în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. (1969), să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lâng